Muntii Ciuc, Muntele Cotumba, toamna

Muntii Ciuc, Muntele Cotumba, toamna (pe traseul de iarna)

text: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)

Marelena Puscarciuc (Onesti)

Radu Puscarciuc (Onesti)

fotografii: Marelena si Radu Puscarciuc, Lucia si Dominic Csudor

Lucia Csudor

Dominic Csudor


La traseele de pe Muntele Cotumba, descrise in articolul anterior, mai adaugam unul, cunoscut de drumetii din zona sub numele de “traseul de iarna”. Nu l-am putut prezenta impreuna cu celelalte, existand inca la data anterioara cateva puncte neclare privind intrarile/iesirile alternative in/din traseu. L-am numit “de iarna” fiind un traseu relativ scurt pentru zilele de vara. Strabatandu-l in aceasta toamna, cu scopul de a lamuri neclaritatile de care pomeneam, l-am apreciat si ca fiind un excelent traseu “de toamna”, scurtimea sa lasand timp, de pilda, pentru cules ghebe sau/si rascovi.

descarcati de aici aceasta harta de 20x25 centimetri

Acces
- cu trenul, ajungem pe linia 501, Adjud - Siculeni (candva Ciceu), in halta Palanca. Prin spatele garii, traversam DN 12A, Onesti - Miercurea-Ciuc, coboram apoi pe o ulicioara ingusta, pana la un drum asfaltat care duce spre dreapta si, de la prima curba, spre stanga, trecem podul peste Trotus in satul Ciughes (mai putin de 1 km de la gara). Dupa 2 km pe acest drum care strabate satul Ciughes, urmeaza 200 m de drum pietruit pana la un pod de piatra, in parte deteriorat, peste Paraul Ciughes
- parasim DN 12A luand-o spre stanga, respectiv dreapta, pe drumul asfaltat care duce in Ciughes, chiar de la intrarea in Palanca; indiferent din ce directie se vine, Onesti, respectiv Miercurea-Ciuc, cu autoturismul

Descrierea traseului
Trecem podul peste Paraul Ciughes si ne directionam spre dreapta, pe un drum forestier care lasa repede in urma cele cateva case ale satului Ciughes de pe dreapta paraului. Drumul forestier se inscrie pe valea unui afluent al Ciughesului, Paraul Gratioasa. Mai bine neglijam diversele brate, drumuri de taf sau de carute, care scurcircuiteaza cele cateva serpentine ale drumului forestier, oricum nu ne aduc cine stie ce avantaje, ba putem avea ghinionul sa nimerim vreun drum care sa ne conduca in vreo directie gresita. Dupa circa jumatate de ora de la plecare, drumul forestier se bifurca: bratul din stanga duce spre valea unui afluent al Gratioasei, Paraul Socilor, in timp ce bratul drept ramane pe Valea Gratioasei, cam vreun sfert de ora, sfarsindu-se brusc. Continuam, urcand acum ceva mai accentuat, pe un drum de taf, catre o sa care se intrevede pe linia culmii si pana la care mai avem doar un sfert de ora. Saua in care poposim, aflata pe interfluviul Ciughes - Sulta, ne ofera o oarecare deschidere catre una dintre culmile inalte ale Muntilor Ciuc, cea care separa bazinul Sultei de al Ciobanusului (Muntele Burda Mare).

1: In saua de sub Muntele Fagul Rotund (in spate).


2: Privind din Saua Fagului Rotund, peste Valea Sultei, spre Muntele Burda Mare.

3. Din Saua Fagului Rotund spre culmea Obcinei Rotunde.

Din sa pleaca spre sud (foto 1), urcand pantele Muntelui Fagul Rotund, poteca care strabate in continuare interfluviul Ciughes - Sulta (Piciorul Lupului), ajunge deasupra izvoarelor celor doua paraie si apoi pe culmea principala a Muntilor Ciucului (vezi harta acestor munti publicata in articolul anterior despre traseele de pe Muntele Cotumba). Inaintand doua-trei minute pe acest traseu descoperim o priveliste si mai larga asupra Muntelui Burda Mare.

3-1: Inainte de a iesi din padure pe culmea Obcinei Rotunde drumul se orizontalizeaza.

4: De pe Obcina Rotunda pana pe Cotumba strabatem un lung sir de poieni.

5: Poteca alee care ne aduce de pe Obcina Rotunda pe Varful Cotumba.

6: Spre Varful Cotumba.

Din saua in care ne aflam coboara spre est, catre Valea Sultei, un drum de carute care ajunge in satul Pajistea, un catun al satului Cosnea, sat aflat la 18 km de DN 12A; l-am mentionat pentru ca el reprezinta locul de intrare intr-unul dintre cele mai frumoase trasee ale Muntilor Ciucului, care realizeaza circuitul izvoarelor Sultei. Va fi, speram, descris intr-un articol viitor.

7: Una dintre culmile Ciucului: Interfluviul Ciughes - Trotus.

8: In planul doi, Muntele Cotumbet (vedere de pe Varful Cotumba); se vede una dintre serpentinele drumului pe care vom cobori in Valea Purcaretului.

9: In stanga imaginii, culmea trapezoidala a Muntelui Cotumbet, vazuta de pe Varful Cotumba.

Parasim saua, urcand spre nord. Desi drumul este usor de urmarit, fiind “intretinut” de cei care mai au inca padure de taiat in zona, luam aminte si la marcajul silvic care-l insoteste, destul de fidel: doua benzi rosii verticale care reprezinta hotarul dintre doua districte silvice (unitati de productie: UP). Panta e putin mai accentuata doar la inceput, vreo 20 de minute, domolindu-se pe ultimele 10 minute de dinainte de atingerea culmii Obcinei Rotunde. De aici vom schimba directia cu 90 de grade, spre stanga. Se schimba si aspectul traseului, caci strabatem un sir continuu de poieni pana sus, pe platoul somital al Cotumbei. Nu exista nici un fel de probleme de orientare, poteca pe care o urmam fiind circulata de turmele de oi de la cele doua stane aflate sub Varful Cotumba. Privelistile de pe varf sunt impresionante, caci nu avem oprelisti inspre nici o directie (vezi fotografiile conexe). Traseul nostru continua si coboara de pe varf, spre nord, pentru a ajunge la baza culmii trapezoidale, prima si cea mai rasarita de pe aceasta directie, a Muntelui Cotumbet.
Pana aici, pe la marginea poienilor pe care le strabatem, avem sansa de a gasi ciuperci (ghebe si rascovi). Cateva amanunte despre aceste specii, credem ca sunt binevenite.

Ghebele (Armillaria mellea) (foto 10-12) prefera, daca nu suportul direct, macar vecinatatea cioatelor, a trunchiurilor aflate in putrefactie. A spune ca au palaria galben-bruna (cele “de plop”, chiar cenusie), acoperite cu solzisori fini, care dispar, ca relief, o data cu varsta, lasand doar o urma circulara ceva mai bruna, e prea putin pentru a evita confuziile cu alte ciuperci, toxice (unele chiar mortale), destul de asemanatoare cu ghebele, care cresc in acelasi mediu. Exista totusi o caracteristica a ghebelor, un inel alb la jumatatea piciorului, care, la exemplarele tinere e lipit de palarie, iar la cele mai “varstnice” e posibil sa nu mai existe (ramanand totusi urma lui). Pentru cine nu a mai cules ghebe e absolut obligatorie tovarasia unui cunoscator de incredere. Partea inferioara a piciorului, cea murdara de pamant, se rupe sau, si mai bine, se taie cu un cutit, verificand astfel si prezenta sau absenta in carnea ciupercii a larvelor de insecte (popular, a viermilor); acasa, oricum se verifica fiecare ciuperca, despicand-o in doua. Despre ghebe mai trebuie spus ca in atlasurile serioase, sunt prezentate drept necomestibile, cu adresa la cei care consuma, in general, ciuperci crude. Dar fierberea lor prelungita elimina toxinele; in acest sens, mai e de mentionat ca ghebele de rasinoase pierd cel mai usor toxinele, cele de foioase (cu palaria avand nuante verzui), nefierte suficient, pot provoca dureri gastrice.

10: Ghebe (Armillaria mellea) “de iarba”.

11: Ghebe (Armillaria mellea) “de cioata”.

12: Ghebe (Armillaria mellea) “de cioata”.

13: Pholiota aurivella - necomestibile - usor de confundat cu ghebele (nu au inel pe picior).

Cat despre rascovi (Lactarius deliciosus, L. deterrimus, L. salmonicolor) (foto 14, 15), acestia prefera vecinatatea coniferelor si chiar nu pot fi confundati cu alte ciuperci, stiindu-se despre ei ca la ruperea sau taierea piciorului secreta un lapte de culoare rosie. E suficient sa fie evitate ciupercile care seamana cu rascovii (cei mai tentanti sunt rascovii-flocosi - L. torminosus - care cresc exclusiv sub mesteceni) dar care secreta un lapte alb. Cat priveste comestibilitatea lor, rascovii sunt considerati delicatese; nu indepartati lamelele, acestea reprezinta esentialul in ceea ce inseamna valoarea nutritiva a ciupercilor.

14: Rascovi (Lactarius deterrimus).

15: Rascovi (Lactarius salmonicolor).

De sub Varful Cotumbet, urmand strict directia pe care am venit, poteca lata intra in padure, ramane pe o aceeasi curba de nivel si iese dincolo de culmea Muntelui Cotumbet, in Poiana Tercatoarea (vezi harta Muntelui Cotumba). Poteca traseului nostru, la fel de lata, de fapt un vechi drum de taf, ocoleste culmea Muntelui Cotumbet pe pantele sale vestice. Coboara putin, dar reurca intr-o zona despadurita, Piciorul Purcaretu, de unde avem prilejul sa admiram frumoasa vale a Ciughesului, catre izvoare. Poteca-drum se bifurca:

16: Pe poteca de sub Muntele Cotumbet.

16-1: Vedere de pe Muntele Cotumbet spre Valea Ciughes - amonte.

16-2: Vedere de pe Piciorul Purcaretu spre Valea Ciughes - aval; vizavi, peste Valea Ciughesului, Muntele Ascutit (1517 m), sub care se afla comuna Ghimes.

17: Coborand de pe Muntele Cotumbet spre Valea Purcaretului cu sacosele (aproape) pline cu ghebe.

- Inainte, pastrand aceeasi altitudine, ajungem pe linia de creasta a Piciorului Purcaretu, deasupra Vaii Gusitoaia. Si versantul dinspre Gusitoaia al Purcaretului este despadurit, asa ca avem din nou o ampla deschidere, catre confluenta dintre Ciughes si Trotus, strajuita de culmile Ciucului si ale Tarcaului. Drumul coboara lejer pana langa Paraul Gusitoaia, de unde continua pe langa acesta pana la varsarea lui in Ciughes, langa biserica ortodoxa. E o buna iesire din traseu pentru cei care depind de tren, desi o iesire si mai buna este pe traseul b.1, descris anterior.

17-1: Clopotei (Campanula persicifolia).

18: Pe Valea Purcaretului.

19: O ultima “vedere” (a Piciorului Purcaretu) inainte de a ajunge in satul Ciughes.

20: Podul peste Raul Ciughes de unde incepe (spre dreapta) si se sfarseste traseul (dinspre stanga); in spate, Piciorul Purcaretu.

- Spre stanga, coboram tot pe un drum de taf, care, foarte repede, ne ofera doua variante: una directa, destul de abrupta, alta mai moderata, in serpentine largi, ramanand pe drumul principal care-si schimba directia spre stanga. De altfel, cele doua drumuri se vor intalni destul de repede. Traseul ne tine mult timp pe versantul drept al vaii Paraului Purcaretu. Dupa circa jumatate de ora pe valea acestui parau, drumul coteste brusc si abrupt spre stanga. Il vom urma, desi un brat al sau continua de-a coasta. Candva ar fi fost o solutie mai buna, dar o alunecare a distrus, undeva, nu departe, acest drum. Varianta fortata ne scoate iute la drumul forestier de pe firul principal al Vaii Purcaretului. Ne mai trebuie jumatate de ora ca sa ajungem la primele case ale Ciughesului, la 50 de metri de podul de la care am intrat in traseu, aflat in stanga Purcaretului. Am facut, cu tot cu timpul alocat culesului de ghebe, 8 ore. Cam tot atatea ne sunt necesare si iarna.

Fişiere ataşate	Mărime
toamna_pe_cotumba_cu_diacritice.doc	63.5 KB
marelena_puscarciuc.jpg	34.53 KB
radu_puscarciuc.jpg	38.28 KB
lucia_csudor.jpg	33.9 KB
dominic_csudor.jpg	38.96 KB
1ct.jpg	158.6 KB
2ct.jpg	68.06 KB
3ct.jpg	280.91 KB
3ct_1.jpg	310.9 KB
4ct.jpg	94.07 KB
5ct.jpg	91.33 KB
6ct.jpg	67.82 KB
7ct.jpg	73.97 KB
8ct.jpg	77.83 KB
9ct.jpg	86.94 KB
10ct.jpg	167.75 KB
11ct.jpg	115.52 KB
12ct.jpg	159.39 KB
13ct.jpg	126.67 KB
14ct.jpg	20.22 KB
15ct.jpg	34.37 KB
16ct.jpg	140.38 KB
16ct_1.jpg	84.21 KB
16ct_2.jpg	130.18 KB
17ct.jpg	102.85 KB
17ct_1.jpg	114.17 KB
18ct.jpg	80.37 KB
19ct.jpg	77.34 KB
20ct.jpg	53.66 KB
harta_cotumba1.jpg	149.47 KB

Muntii Ciuc, Muntele Cotumba, trasee

Muntii Ciuc, Muntele Cotumba, trasee

text si fotografii:

Marelena Puscarciuc (Onesti)

Radu Puscarciuc (Onesti)

halta Simbrea (comuna Agas) - sat Cotumba - manastirea Cotumba - Piciorul Grohotis - Muntele Feltuianu - Vf. Cotumba (5 ore)
a) Piciorul Cotumbei - sat Cotumba - halta Simbrea (2 ore)
b) Muntele Cotumbet - Poiana Tercatoarea (1 ora)
b1) Piciorul Tercatoarei - sat Cotumba - halta Simbrea (2 ore)
b2) Piciorul Gusitoaia - sat Ciughes - halta Palanca (2 ore)

descarcati de aici aceasta harta de 38x34 centimetri

Localizare

Muntii Ciucului ocupa o suprafata relativ importanta in raport cu celelalte masive ale Trotusului (Hasmas, Tarcau, Nemira, Berzunti, Vrancei), “acaparand” malul drept al Trotusului de la izvoare pana in zona mediana a cursului sau (harta 1).
O sistematizare a lor pare dificila, din cauza catorva rauri - afluenti importanti ai Trotusului (Ciughes, Sulta, Ciobanus, Uz) - care-i sectioneaza pur si simplu, de la un cap la altul, fragmentandu-i, rezultatul fiind 5 culmi secundare majore, desprinse din ceea ce putem numi culmea principala a Muntilor Ciucului (aceasta, aflata la periferia de sud si de vest a ariei muntoase, reprezinta cumpana a apelor intre bazinele Trotusului si Oltului):
- Trotus - Ciughes, Sulta
- Ciughes - Sulta
- Sulta - Ciobanus
- Ciobanus - Uz
- Olt - Fisag.

descarcati de aici aceasta harta de 20x25 centimetri

Muntele Cotumba (harta 2) reprezinta o parte, cea mai “consistenta”, a interfluviului Ciughes - Sulta, fiind totodata un mininod orografic pentru cateva culmi radiare, Feltuianu, Tercatoarea, Paduretu, Obcina Rotunda, aceasta din urma continuandu-se, dupa o sa foarte joasa si ingusta (Fagul Rotund), cu o culme prelunga (Piciorul Lupului) care racordeaza interfluviul Ciughes - Sulta la interfluviul Sulta, Ciughes - Trotus (hartile 1 si 2).

Acces

- Cu trenul pana in statia Simbrea, de unde iesim la DN 12A, aflat in spatele garii si mergem spre Miercurea Ciuc, nu mai mult de 500 m, pana la Cotul cu Umbrar (o curba de 90 de grade pe care o face soseaua inainte de a traversa calea ferata).
Prindem un drum de tara pe directia “inainte” - raportata la curba de 90 de grade spre dreapta soselei - care, dupa ce traverseaza Trotusul pe un pod improvizat, adesea luat de viituri, ajunge in satul Cotumba. Un indicator plantat in intersectie ne informeaza ca avem 5 km pana la manastirea Cotumba.

- Cu autoturismul putem merge, fara probleme, pana la podul de peste Trotus, care poate fi trecut in conditii normale si ajungem, dupa aproximativ 1 km, la biserica satului Cotumba, unde este loc de parcare.
Continuam pe o ulita care urca paralel cu Paraul Cotumba pana la confluenta acestuia cu Paraul Feltuianu, loc marcat de o troita si o sageata indicatoare care ne informeaza ca mai avem 1 km pana la manastire. Continuam pe directia indicata pana la o noua confluenta, cea dintre Paraiele Glodetu si Manastirii. Aici se afla manastirea Cotumba, intr-o poiana de pe malul stang al Glodetului, numita Golul Stanii. Manastirea, ctitorie din 1766 a vornicului Grigore Crupenschi, impresioneaza prin dimensiunile... minuscule ale bisericii vechi; una noua este in constructie.

1 Muntele Cotumbet si Piciorul Tercatoarei vazute de la marginea satului Cotumba.

2 Biserica veche a manastirii Cotumba.

3 In fata, Piciorul Cotumbei (traseul a), iar in spate Piciorul Tercatoarei (traseul b1) vazute de pe Piciorul Grohotisului

4 Piciorul Cotumbei (la baza, manastirea Cotumba) vazut de pe Piciorul Grohotisului.

Descrierea traseelor

Confluenta Paraielor Glodetu si Manastirii este marcata si de intalnirea drumurilor forestiere care le insotesc. Traseul pleaca de la aceasta bifurcatie. Parcurgem doar cativa metri pe drumul paralel cu Paraul Manastirii (Feltuianu), pe care il traversam imediat si urmam o poteca de vite care urca pe culmea acoperita de fanete a interfluviului dintre Paraiele Feltuianu si Sulta, numit Piciorul Grohotisului, facand mici ocoluri, printre brazi amestecati cu mesteceni, si unii si altii rari si marunti. Pe acest interfluviu mergem circa doua treimi din traseul marcat, de pe Varful Feltuianu pana pe Varful Cotumba, cu doua benzi rosii, verticale, reprezentand hotarul dintre doua districte silvice (sau unitati de productie: UP).

5 Pe Piciorul Grohotisului, spre Muntele Feltuianu.

6 Varful Cotumba, acoperit de zapada, vazut de pe Muntele Feltuianu.

7 Spre Varful Cotumba, venind pe Culmea Feltuianului.

O data ajunsi pe Piciorul Grohotisului (dupa un sfert de ora de la traversarea Paraului Feltuianu), prindem un drum de carute care urmareste un timp, cu destula strictete, linia de maxima altitudine a culmii. Ne bucuram de peisajul larg, oferit de jur imprejur de lipsa padurii, culmea fiind o veche pasune comunala care va fi fiind cucerita, candva, de padure, prefigurata acum doar de palcuri de mesteceni firavi sau de pini saltati putin peste statul omului. Dupa circa o ora de urcus, a doar doua-trei pante ceva mai solicitante, ajungem intr-o sa, la baza Varfului Feltuianu, intr-o zona in care padurea a fost rasa de taieri relativ recente. Ne aflam la o intersectie de drumuri forestiere, marcata si de borna silvica, IV 1. Aici vom opta pentru bratul din dreapta - drum de tractor forestier/ taf - care se pastreaza inca un timp pe aceeasi curba de nivel, pe versantul vestic al Muntelui Feltuianu, pentru a urca, apoi, ceva mai accentuat, pana aproape de o mica sa, evitand insa ascensiunea mult mai dura pana pe Varful Feltuianu.
Drumul de taf nu ajunge chiar pana la saua de pe culme, ci coteste spre dreapta, pe sub culme si pe deasupra unei obarsii difuze, pastrandu-se aproape 10 minute pe aceeasi curba de nivel. Versantul pe care il taie este dezgolit de padure, dar cand atingem culmea principala, numita a Feltuianului, intram intr-o padure batrana, rarita de taieri. Traversam o poiana larga avand astfel prilej sa vedem cateva dintre culmile inalte ale Ciucului, apartinand interfluviului Sulta - Ciobanus. La sfarsitul unei ore de mers pe Culmea Feltuianului, uneori sub linia de maxima altitudine, dar totdeauna pe versantul stang, iesim la gol, aproape de varful Muntelui Cotumba (1251 m).
Chiar pe varf, zarim o masuta cu o banca, montate acolo de ciobanii de la stana aflata cu cativa metri mai jos, pe coastele estice ale varfului. Dar inainte de a ajunge pe varf, drumul, urcand usor, se pregateste sa faca un cot de aproape 90 de grade spre stanga (pentru a ajunge la stana care nu se vede). E important de reperat in acest loc un fag tanar pe care e marcata borna 60. Spre dreapta pleaca un drum ceva mai firav si marcajul silvic cu o singura banda rosie. Aici ne vom intoarce dupa ce vom fi urcat pe varf, daca am ales pentru coborare varianta 1a.

8 Privire de pe Varful Cotumba, spre nord, catre culmea trapezoidala a Muntelui Cotumbet, continuata cu Muntele Tercatoarea si cu Piciorul Tercatoarei; in fundal, Muntele Stogu, extremitatea Culmii Grindusu - Ciudomir (Muntii Tarcau).

9 Privind, iarna, de pe Varful Cotumba spre est, catre Muntele Feltuianu; in spate, Muntele Carunta (al doilea ca inaltime - 1516 - din Muntii Ciucului).

10 Privind, vara, de pe Varful Cotumba spre est, catre Muntele Feltuianu; in spate, Muntele Carunta (al doilea ca inaltime - 1516 - din Muntii Ciucului).

11 Privind spre sud de pe Varful Cotumba, catre culmea principala a Muntilor Ciucului.

12 Privind spre vest de pe Varful Cotumba, dincolo de Valea Ciughesului, catre interfluviul Ciughes - Trotus; in centru, Varful Fagul Alb.

13 Piciorul Tercatoarei, vazut de pe Piciorul Cotumbei.

14 Culmea Preluca Talharului (Muntii Tarcau) vazuta de pe Piciorul Cotumbei.

Sus, pe varf, nu ne vom mai satura de privelistea extraordinara a atator si atator culmi care ne inconjoara. Spre sud, Cotumba se continua cu Obcina Rotunda de pe care se poate trece pe Muntele Fagul Rotund si apoi, de pe Piciorul Lupului, pe cumpana de ape dintre izvoarele Ciughesului, Sultei si Trotusului. Valea Ciughesului este oarecum la picioarele noastre si dincolo de ea vedem culmea care desparte bazinul Ciughesului de bazinul Trotusului, de la izvoarele sale pana la confluenta cu Ciughesul, la Palanca.

1a) Ne intoarcem deci la borna 60. Urmam drumul care coboara spre nord, ocolind spre stanga o cadere ceva mai iute a pantei; culmea pe care va trebui sa ajungem se afla in dreapta noastra. Cotim spre dreapta imediat ce am depasit caderea de panta, pentru a ne instala strict pe linia culmii. Urmarim un drum de oi care se pastreaza, in general, pe linia de maxima altitudine a culmii si pe care o sunteaza de vreo cateva ori totusi, evitand mici abrupturi. Suntem pe interfluviul dintre Vaile Glodetului si Hotarului, acesta din urma fiind un parau de obarsie al Cotumbei. Dupa circa o ora petrecuta pe aceasta culme, numita de noi Piciorul Cotumbei, ajungem intre casele satului Cotumba, cu 100 de metri mai sus de confluenta Paraielor Cotumba si Feltuianu. Pana la Cotul cu Umbrar (DN 12A) mai sunt 3 km.

1b) De pe Varful Cotumba coboram spre nord pe un plai inierbat care vizeaza crestetul trapezoidal, impadurit, al Muntelui Cotumbet. Ne trebuie 20 de minute ca sa ajungem la el. Poteca, lata, se desface in doua brate. Ramura stanga coboara in Valea Ciughesului. Noi continuam pe bratul drept, care traverseaza, pe curba de nivel, versantul estic al Muntelui Cotumbet, iesind in larga poiana a Tercatoarei.

15 Piciorul Grohotisului si Muntele Feltuianu vazute de sub Muntele Cotumbet; in spate, Muntele Carunta.

16 Poiana Tercatoarea vazuta de pe Muntele Tercatoarea.

17 Coborand pe Piciorul Tercatoarei.

18 Ultima parte a coborasului de pe Piciorul Tercatoarei spre Valea Cotumba; Valea Trotusului inspre aval; in stanga, culmea Preluca Talharului (Muntii Tarcau).

19 Satul Ciughes, vazut de pe Piciorul Gusitoaia.

1b1) Urcam prin poiana, pe la marginea padurii din dreapta. Pe la mijlocul urcusului spre culmea Muntelui Tercatoarea decelam un drum de exploatare forestiera cotind spre dreapta, pe un picior lateral al Tarcatoarei care constituie versantul stang al Paraului Cotumba. Intreg versantul, ca si cel drept al Cotumbei, este vaduvit de padure in urma unor taieri salbatice. Drumul nostru ramane constant sub linia de maxima altitudine a culmii, pe care o atinge, destul de curand, intr-o sa inierbata, ramanand apoi pe ea.
Urmeaza cateva trepte de coboras iute, intermediate de poieni largi, orizontale. Spre final culmea este acoperita integral de pasune. Trecem pe langa doua cruci metalice, noaptea luminate, urmand strict linia culmii pana deasupra satului Cotumba, langa un palc de padure. De aici cotim spre dreapta pe o carare de animale care ne scoate pe ulita principala a satului, ceva mai jos de troita aflata la confluenta dintre Cotumba si Feltuianu.

1b2) Traversam Poiana Tercatoarei spre vest, coborand pe un drum de exploatare forestiera instalat pe un picior al Muntelui Cotumbet intins spre Valea Ciughesului, interfluviu pentru Paraiele Ilioaia si Gusitoaia. Drumul, extrem de pitoresc, la inceput bordat de padure, traverseaza mici poieni si iese, dupa prima sa treime, pe un plai despadurit, acoperit de pasune. Restul drumului, pana in satul Ciughes, ne va insoti o larga si fermecatoare priveliste: spre nord, catre Piciorul Ilioaiei si, mai departe, spre Muntii Tarcaului, iar spre vest, catre Muntii Ciucului.
Ocolim pe partea stanga un promontoriu care ne apare in fata si, printre palcuri de brazi, coboram o panta ceva mai povarnita, pe un drum de carute si de vite, care coteste brusc spre dreapta, catre Valea Ilioaiei, cand ajunge la o contrapanta acoperita si ea de palcuri de brazi. Noi continuam pe culme, urmand o carare facuta de vite care ne lasa, destul de iute in final, la gardurile care inconjura curtile catorva case aflate pe Valea Ilioaiei. O carare abrupta, pe talvegul unui torent cel mai adesea sec, ne scoate pe ulita care insoteste Paraul Ilioaia. In 5 minute iesim pe malul Ciughesului, la drumul asfaltat care-l insoteste, vizavi de biserica catolica. Circa 2 km ne mai despart de halta Palanca.

20 Gagea silvatica (laptele pasarii), Muntele Cotumba - foto, Dominic Csudor.

21 Myosotis silvatica (nu-ma-uita), Muntele Cotumba.

22 Pulmonaria rubra - endemism carpatic (mierea ursului), Muntele Cotumba.

23 Glecoma hederacea (rotunjoara), Muntele Cotumba.

24 Corydalis solida (brebenei), Muntele Cotumba.

25 Corydalis solida (brebenei), Muntele Cotumba.

26 Corydalis solida (brebenei), Muntele Cotumba.

Fişiere ataşate	Mărime
harta_1_muntii_ciucului.jpg	127.1 KB
harta_2_muntele_cotumba.jpg	148.96 KB
marelena_puscarciuc.jpg	34.53 KB
radu_puscarciuc.jpg	38.28 KB
trasee_muntele_cotumba_cu_diacritice.doc	71.5 KB
1cot.jpg	40.66 KB
2cot.jpg	48.47 KB
3cot.jpg	74.87 KB
4cot.jpg	74.84 KB
5cot.jpg	71.26 KB
6cot.jpg	72.15 KB
7cot.jpg	62.83 KB
8cot.jpg	53.31 KB
9cot.jpg	55.64 KB
10cot.jpg	241.25 KB
11cot.jpg	58.61 KB
12cot.jpg	63.91 KB
13cot.jpg	81.6 KB
14cot.jpg	45.98 KB
15cot.jpg	87.9 KB
16cot.jpg	59.55 KB
17cot.jpg	96.71 KB
18cot.jpg	88.99 KB
19cot.jpg	96.08 KB
20cot.jpg	68.39 KB
21cot.jpg	49.46 KB
22cot.jpg	65.59 KB
23cot.jpg	58.83 KB
24cot.jpg	121.28 KB
25cot.jpg	90.71 KB
26cot.jpg	52.39 KB

Muntii Ciuc, cel mai important pisc

Muntii Ciuc, cel mai important pisc

65 de imagini si harti descriu accesul pe cel mai inalt varf din Muntii Ciuc.

descarcati de aici fisierul cu cele 65 de imagini si harti

Despre acest subiect puteti parcurge si prezentarea cu text mai consistent si imagini mai putine de la http://romania-natura.ro/node/355.

Muntii Ciuc, cel mai inalt varf

Muntii Ciuc, cel mai inalt varf

Soiul Mare (1553 m)

Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)

Consemnat pe unele harti si cu denumirea de Gura Muntelui, Varful Soiul Mare, cum e numit de localnici - majoritatea maghiari - se afla intr-o zona foarte putin circulata (inclusiv de turisti). Invizibil de pe caile rutiere din vecinatate si neremarcabil nici chiar de pe culmile muntilor de primprejur, este adesea ignorat cand se vorbeste despre “cel mai inalt varf al Muntilor Ciucului”. I se atribuie acest “merit” secundului sau de drept, Varful Carunta (1516 m), care are insa avantajul ca este foarte “vizibil” cam de pretutindeni, evidentiindu-se prin masivitate si inaltime in raport cu celelate culmi din jurul sau. (vezi harta la http://romania-natura.ro/node/105, fisierul harta_mare_muntii_ciucului_38x34_centimetri.jpg)

extras din lucrarea autorilor Constantin Rusu, Ion Talaba, Gheorghe Lupascu - Ciucului - colectia Muntii Nostri, Abeona, Bucuresti, 1982

Am descoperit existenta Soiului Mare de mult, ca pe un fapt livresc, pe o harta care, desi ii consemna corect inaltimea, localiza totusi in Varful Carunta altitudinea maxima a Muntilor Ciucului?! Aceasta inadvertenta, adaugata celebrului... motiv “pentru ca exista”, a iscat, e drept, doar un inceput de dorinta pentru a-l cunoaste nemijlocit, dorinta care a mocnit vreo 30 de ani, trecerea la... fapte fiind amanata din cauza izolarii sale in raport cu traseele cat de cat frecventate din Muntii Ciucului, dar si cu rutele mijloacelor de transport in comun.

Pentru a ajunge la... baza Soiului Mare trebuie parasit DN 12A, Onesti - Miercurea-Ciuc, in localitatea Darmanesti (30 km de Onesti, 90 km de Miercurea-Ciuc). De aici, un drum judetean strabate Darmanestiul, continua pana la coada lacului de acumulare Valea Uzului si, doar teroretic, urca pe Uz pana la izvoare, ca sa coboare apoi in Valea Oltului (circa 70 km in total). Practic insa, drumul este cvasiimpracticabil din cauza exploatarilor forestiere din zona. Dar, de la coada lacului pana la tabara pentru elevi (inchisa) din catunul Valea Uzului (fara locuitori), sunt 7 km care pot fi parcursi cu orice masina... mai putin pretentioasa. Fosta tabara de la Valea Uzului este cel mai bun loc de intrare intr-un traseu in circuit de o zi, pentru cucerirea Soiului Mare.

1 Tabara Valea Uzului.

Cu 50 m inainte de a ajunge la tabara, pleaca spre dreapta (nord) un drum forestier care insoteste Paraul Soveto de-a lungul a 7,6 km. Parcurgem 3 km, pana la intalnirea primei derivatii spre dreapta, pe care mergem insa numai 1,5 km, pana la intalnirea unui drum de tractor care urca prin albia unui paraias ce vine din stanga directiei noastre de mers; aici, renuntam la drum, care face un cot brusc spre dreapta si urcam pe drumul-paraias vreo 5 minute, pana ce, dupa o curba de 90 de grade spre stanga, intalnim un alt drum care a deservit, nu de mult, o vasta exploatare forestiera, de pe versantul din stanga noastra, drum care tinde spre linia de maxima altitudine a unei culmi, numita Soveto.

2 Pe Valea Soveto.

Suie, la inceput, parca mergand putin inapoi, pentru ca, destul de repede, sa se avante pe directia varfului. Panta pe care ne-o propune in acest sens nu e deloc blanda, dar nu avem de ales, desi atat la baza ei, cat si dupa prima ei treapta, cate un drum lateral spre stanga ar parea ca sunt menite sa mai reduca din duritatea suisului; din pacate, ambele sunt rupte de o mare aluneare de teren.
A doua treapta a urcusului e ceva mai ingaduitoare cu efortul pretins! Dintre cele doua brate care continua urcusul il alegem pe cel din stanga. Intersectam curand un alt drum, transversal pe directia noastra de inaintare, orizontal deci, pe care ne deplasam spre stanga. Ne scoate din taietura prin care am urcat pana acum, ducandu-ne in padurea batrana ce o margineste. Reluam urcusul, dupa prima intersectie, plecand spre dreapta pe un brat care ne duce iarasi in taietura. Noul drum se curbeaza insa usor, astfel incat in final ne readuce in marginea padurii, unde se si sfarseste. Din capatul sau, urme de tractor destul de vizibile ne mai imping cativa metri pana pe linia de maxima altitudine a piciorului pe care urcam. Intalnim un foarte bun drum de culme, fost drum de exploatare, precum si un marcaj silvic realizat cu benzi rosii simple (hotar de parcele). Suim pe drum, avand marcajul si linia culmii putin in stanga. Dupa un timp se vor suprapune din nou, dar pentru o scurta perioada, caci drumul parca refuza sa urce direct pe prima panta care ne apare in fata, deviind spre dreapta si atacand-o piezis.

3 De pe Culmea Soveto incep sa se profileze cativa dintre... “mai marii” Ciucului: Carunta (1516 m)...

4 ...si Muerusul (1372 m).

5 Alee pe Culmea Soveto.

6 Drumul oilor ne suie pe interfluviul Uz - Ciobanus.

7 In cale, un aven... negru in cerul gurii!

Dupa ce traversam un inceput de obarsie, de pe umarul pe care ajungem - unde constatam ca drumul de exploatare se estompeaza pana la disparitie - ne orientam spre linia culmii principale, pe care o banuim in stanga noastra. Dar inca inainte sa-si dea duhul, drumul de exploatare ne preda unei poteci late de oi care ne ajuta in demersul propus. Atingem linia culmii intr-o poienita folosita ca pasune de oile ale caror urme ne-au adus aici. E locul pentru un binemeritat popas, cu atat mai mult cu cat descoperim o frumoasa perspectiva asupra crestei Nemirei Mari.
Reluand urcusul, vom constata ca, foarte repede, urmele de oi se impletesc formand o poteca clara ce ne va fi ghid pentru aproape tot restul traseului. Mai mult de atat, ea insoteste hotarul dintre doua ocoale silvice, marcat cu H-uri rosii, nu lipsite de importanta pentru orientare, in caz de pierdere a potecii, pe ceata, iarna... Intalnirea lor atesta prezenta noastra pe coama unui important interfluviu al Muntilor Ciucului, cel dintre bazinele Ciobanusului si Uzului. Chiar inainte de a ne instala pe el avem surpriza descoperirii gurii unui aven, promitator dupa golul negru care pare ca se duce bine... in jos, dar a carui explorare ramane pentru alta data. In schimb, nu avem nici o opreliste in a cerceta si a ne bucura de frumusetea peisajelor oferite de o... zare sau alta: Varfurile Muerus si Lapos - la extremitatea estica a interfluviului pe care ne gasim, “uzurpatorul” Carunta, aflat pe alt interfluviu important al Muntilor Ciucului, Ciobanus - Sulta, care privit de aici nu mai pare chiar atat de impunator (!)...

10 Ceata pe Valea Ciobanusului; din nou, in imagine “uzurpatorul” Carunta!

11 Marea poiana de pe Muntele Soveto (1471 m).

12 Vedere din poiana, cu muntisorii extremitatii sud-vestice a Ciucului.

13 Poiana si Muntele Soveto - retrospectiva!

Dupa un scurt intermezzo relativ orizontal, urmeaza un prim varf mai important: Soveto, 1471 m. Urcusul nu e greu si nici prea lung, dar prin padure. O data ce am ajuns pe varf avem surpriza sa iesim intr-o mare poiana acoperita de pasune. In saua joasa care urmeaza se afla o stana activa. Strabatem marea poiana pe la marginea ei estica (stana este in cealalta margine!) pana pe urmatorul varf, pe care recuperam altitudinea pierduta in sa. Urmeaza inca o sa care precede un alt varf important, Soiul Mic (1506 m). Dar poteca il ocoleste, pe o curba de nivel de pe coastele sale nordice. Urcam insa varful urmator, nod orografic important al interfluviului Uz - Ciobanus. De aici, spre dreapta, pe directia nord, ar fi sa continue un eventual traseu care tinteste ramanerea pe interfluviu.
Soiul Mare este pe o culme secundara a interfluviului, indreptata spre sud-est, deci vom ramane pe aceasta directie si, din fericire, si pe poteca de oi. Coborand de pe varf vom vedea in fata, pentru prima oara imaginea Soiului Mare: nimic mai mult decat o cusma impadurita, saltat cu o schioapa mai sus de varfurile brazilor de pe culmea pe care suntem. Nici macar urcusul pe el nu se... ridica la... inaltimea... inaltimii sale, cea mai mare din Muntii Ciucului!
Poteca de oi pe care am venit pana sub el refuza sa-l urce; se desface in doua brate care il ocolesc, reintalnindu-se pe o culme secundara de pe versantul estic. Urmam bratul din dreapta, care suie ceva mai sus decat bratul stang. Taiem un colt de padure, iesind pe versantul vestic. Nu suntem chiar pe varf, dar privelistile sunt coplesitoare spre nord, vest si sud: un amestec de vai si culmi, mai ales culmi; mici, dar... multe! Mai mari sunt cele ale Muntilor Harghitei, care inchid orizontul. De aici putem urca lesne pe varf, in doar 5 minute, printr-o plantatie de molizi; doar pentru palmares, caci fiind impadurit, nu ne ofera nici o perspectiva.

14 Probabil, pentru prima data prezentat in public, cel mai inalt varf al Muntilor Ciuc: Soiul Mare (1553 m)!

15 Candva, o piramida geodezica din barne ii cinstea... pozitia!

17 De sub Soiul Mare, privire spre mai... rasaritele culmi vestice (!) de deasupra izvoarelor Trotusului!

De pe varf coboram tot in 5 minute, pe o cararuie care se atine aproape de creasta sudica, ingusta, pana la drumul parasit mai inainte. Acesta coboara o data cu linia culmii, spre sud-est, si il urmam vreo 10 minute pana interceptam, pe stanga, un brat care initial porneste inapoi, spre Soiul Mare, doar atat cat sa prinda un picior intins spre est, Culmea Paltinului. Il urmam, ajungand intr-un sfert de ora intr-o mare poiana de unde se deschide o priveliste care ne taie rasuflarea: creasta Nemirei Mari!

18 Ultima imagine panoramica a zilei, din poiana de pe Culmea Frasinului: creasta Nemirei Mari; in centru, Saua Nemirei, in stanga ei, Nemira Mare (1649 m), iar in dreapta, Nemira Mica (Tiganca - 1627 m).

Conform planului initial ar fi trebuit sa coboram in extremitatea estica a poienii, pentru a intercepta o culme secundara cu capatul la gura Paraului Rata, aflata la 1 km de tabara Valea Uzului. A trebuit sa schimbam strategia, caci apusul grabit al soarelui, ca si valurile de ceata care se inaltau in forta din vai constituiau premize prea putin favorabile gasirii culmii cu pricina. In situatia data am ales varianta coborarii in forta, spre Valea Ratei, pe cel mai apropiat picior, dar prevazut cu marcaj silvic, fiind siguri astfel ca cineva l-a mai coborat (sau urcat)! Am avut norocul sa-l gasim destul de repede, insa si ghinionul sa pierdem firava cararuie care-l insotea si, totodata, benzile rosii ale marcajului calauzitor. Nu ne-a ramas decat sa fortam norocul si am coborat, vreo 45 de minute nesfarsite, printre bolovanii unei vai seci, cu speranta ca ne va scoate repede in Valea Ratei; ceea ce, din fericire, s-a si intamplat. Numai ca, inca nu era timpul sa rasuflam prea usurati, caci vechiul drum forestier de pe Valea Ratei era aproape complet rupt de ape. Dar s-a intamplat sa fie, totusi, o zi fasta pentru noi: dupa doar cateva sute de metri de canioning pe intuneric, am prins in fasciculul frontalei imaginea unui parapet de busteni, aflat cu doar cativa metri mai sus, pe malul stang al paraului, semn al prezentei unui drum forestier. Cei 6 km pe care i-am mai facut pana la gura Ratei au fost fara istorie.

21 Nocturna la gura Ratei.

Fişiere ataşate	Mărime
0soiul_mare_cu_diacritice.doc	53 KB
2harta_muntii_ciuc.jpg	443.7 KB
3harta_soiul_mare.jpg	45.69 KB
foto1soi.jpg	41.52 KB
foto2soi.jpg	48.89 KB
foto3soi.jpg	66.3 KB
foto4soi.jpg	46.46 KB
foto5soi.jpg	178.26 KB
foto7soi.jpg	60.28 KB
foto10soi.jpg	38.96 KB
foto11soi.jpg	48.69 KB
foto12soi.jpg	41.57 KB
foto13soi.jpg	57.22 KB
foto14soi.jpg	91.1 KB
foto15soi.jpg	64.9 KB
foto17soi.jpg	20.23 KB
foto18soi.jpg	45.83 KB
foto21soi.jpg	59.99 KB
foto6soi.jpg	84.35 KB

Muntii Ciuc, marcaj nou, circuitul Vaii Ugra

Muntii Ciuc, marcaj nou, circuitul Vaii Ugra

text si fotografii: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)

24 mai 2009

traseu: gura Vaii Ugra (comuna Lunca de Sus) - Mt. Drept (1375 m) - Mt. Nielenc - Mt. Fagul Alb (1307 m) - Mt. Ugra (1260 m) - Culmea Ugra - gura Vaii Ugra

Durata: 10 ore, cu popasuri.

Participanti: Elena si Vasile Serbu, Lucia si Dominic Csudor, Lenuta si Nicolae Ciorobea, Diana, Luminita si Dorel Balaita, Eugenia si Dorin Levischi, Octavian Lupascu, Marelena si Radu Puscarciuc.

Descriere

De langa biserica satului Lunca de Sus, aflata la gura Vaii Ugra, urca, pe piciorul de munte care constituie versantul stang al vaii, numit Muntele Drept, un drum de carute marcat recent cu triunghi rosu pana aproape de punctul somital al piciorului.
Urcusul este bland si pitoresc, strabatand fanete si pasuni si avand deschideri ample catre toate cele patru zari: spre sud-est, directia principala in prima treime a traseului, avem perspectiva a ceea ce urmeaza in urmatoarea ora; spre sud, catre izvorul Trotusului, sunt cateva picioare paralele cu cel pe care mergem si pe care se desfasoara trasee la fel de frumoase; inspre nord, dincolo de Valea Ugra, este Culmea Ugra, pe care ne vom intoarce; dincolo de aceasta este Valea Capelei si apoi Muntele Mare. Zarea este inchisa de Munceii Nascalatului; in spate, spre vest, de o parte si de alta a Vaii Garbea, pe langa care urca linia ferata, vedem ultimele culmi ale Muntilor Ciucului, respectiv primele ale Muntilor Hasmasului (care alcatuiesc Munceii Nascalatului).
Dupa circa 4 ore atingem culmea principala a interfluviului Trotus - Ciughes, unul dintre sectoarele importante ale Muntilor Ciucului (vezi aici harta masivului). Schimbam directia spre est, avand in dreapta Valea Ciughesului, iar in stanga izvoarele Vaii Ugra. Traversam o portiune inseuata, acoperita de o padure rara din care iesim in preajma Muntelui Fagul Alb, la o trifurcare de drumuri: spre dreapta se coboara in Valea Ciughesului; inainte, trecand peste Varful Fagul Alb, am putea ramane pe culmea principala a interfluviului pomenit, avand mai multe variante de coborare in Valea Trotusului (in Ghimes sau in halta Tarcau); catre stanga, se desfasoara traseul de intoarcere in Lunca de Mijloc, pe piciorul Ugra.
Cararea aleasa ne lasa la unul dintre izvoarele Vaii Ugra, unde se afla cateva case de vara si unde vom intalni si drumul forestier care insoteste Valea Ugra pana la varsarea ei in Trotus. Trecem pe versantul drept al vaii, urcand piezis pe o poteca de oi, prin padure, pana pe culmea Muntelui Ugra. Iesim dupa circa o ora in zona fanetelor si a pasunilor de unde avem aceleasi cadre largi de care ne-am bucurat la urcare, pe Muntele Drept. Dupa inca trei ore de plimbare pe plaiurile Piciorului Ugra coboram in acelasi punct de unde a debutat traseul, langa biserica satului Lunca de Mijloc.

1 Debutul traseului, pe o poteca marcata cu triunghi rosu care urca prin spatele bisericii din Lunca de Sus. In fundal, Valea Garbea desparte culmi ale Muntilor Ciucului (stanga imaginii) de Munceii Nascalatului (Muntii Hasmas).

2 Privind inapoi de pe primele plaiuri acoperite de fanete ale Muntelui Drept spre satul Valea Ugra si spre Piciorul Ugra pe care vom cobori in final. Munceii Nascalatului bareaza orizontul spre vest.

3 Culmea Ugrei.

4 Culmea Ugrei si parte a satului Valea Ugra.

5 Pajistile de pe Muntele Drept sunt un rai al florilor; e vremea piciorului-cocosului (Ranunculus repens).

6 Poroinici mai putin comuni (Orchis militaris).

7 Cornut-de-munte (Cerastium arvense).

8 Una dintre multele plante numite orastica, aceasta destul de rara (Lathyrus laevigatus).

9 Frumoasele (si rarele) oite (Anemone narcissiflora).

10 Privire inapoi de pe Varful Muntele Drept.

11 Privire... laterala de pe Varful Muntele Drept: in prim plan, un piciorus secundar impins spre Valea Ugra. La extremitatea dreapta a imaginii, izvoarele Vaii Ugra. In fundal, cea mai inalta culme a Muntilor Tarcaului, cea a Grindusului.

12 Rotunjoara (Homogyne alpina).

13 Am coborat de pe Muntele Fagului, am traversat izvorul principal al Vaii Ugra si urcam pe Muntele Ugra.

14 De pe Muntele Ugra privim cat de... drept este Muntele Drept.

15 Privire de pe Culmea Ugra peste Valea Ugra, peste Piciorul Muntelui Drept, peste culmile Muntilor Ciucului dintre Trotus si Olt (Varful Lacrima, in pozitie centrala) pana spre Muntii Harghitei.

16 In dreapta (nord) Culmii Ugra se afla Valea Capelei al carei versant drept este numit Muntele Mare. In fundal, Munceii Nascalatului, iar in zarea indepartata Varful Hasmasul Negru.

17 O ultima privire spre Muntele Drept.

18 Coborand spre Lunca de Sus.

19 O planta de faneata rara: darie/ vartejul-pamantului (Pedicularis comosa).

20 O planta mai putin cunoscuta: cebarea/ bibernit, boabe-de-vatamatura, ceabare, cebare, cebariu, cerbana, cerbaluta, puiezea-de-foaie, sorbestrea-de-salata (Sanguisorba minor). Este apreciata pentru frunzele cu gust de castravete. Florile mici, rosii sunt feminine, cele superioare, cu lungile stamine galbene, masculine. (contributie la exprimarea determinarii: Adrian Schlesinger, Arad)

21 Finis de traseu la gura Vaii Ugra.

Fişiere ataşate	Mărime
0_ugra_harta.jpg	222.71 KB
1ugv.jpg	455.32 KB
2ugv.jpg	389.84 KB
3ugv.jpg	449.59 KB
4ugv.jpg	366.47 KB
5ugv.jpg	526.69 KB
6ugv.jpg	422.44 KB
7ugv.jpg	433.35 KB
8ugv.jpg	686.05 KB
9ugv.jpg	390.31 KB
10ugv.jpg	399.18 KB
11ugv.jpg	333.76 KB
12ugv.jpg	448.43 KB
13ugv.jpg	369.41 KB
14ugv.jpg	335.23 KB
15ugv.jpg	393.25 KB
16ugv.jpg	351.17 KB
17ugv.jpg	379.33 KB
18ugv.jpg	319.59 KB
19ugv.jpg	320.18 KB
20ugv.jpg	373.36 KB
21ugv.jpg	565.43 KB
ugra_cu_diacritice.doc	38 KB