Cheile Danesti - Muntii Gutai

Cheile Danesti - Muntii Gutai

Revista Natura Romaniei, numarul 8, anul 2008 - Cheile Danesti (Muntii Gutai), iarna si toamna (inclusiv harta)

Cheile Danesti, Muntii Gutai

Cheile Danesti, Muntii Gutai

text si imagini: Petru Lucian Goja (Baia Mare)

31 decembrie 2008, cu Dumitru Istvan, Ionica Pop, Brena. Intentia noastra era de a evalua sub aspectul realizarii marcajului un traseu turistic marcat in vara 2008 cu triunghi albastru, concomitent estimand timpul mediu de parcurs si inregistrand cu ajutorul GPS coordonatele si trekk-ul in vederea amplasarii lor pe harta turistica a zonei.

Extras din ghidul Muntii Gutii (de Dumitru Istavan, Stelian Popescu, Ioan Pop; Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1990)

Plecare la 8,30 dimineata, pe ger aspru, din Baia Mare spre Baia Sprie, din nou ratand doar cu cel mult 5 minute fantastica ivire a discului solar imens, bronz-argintiu si precum un scut medieval, straniu estompat de matinale neguri in Danesti (vezi harta), deasupra Mandrei Vederi (dealul cu paduricea de molid si pin rosu situata deasupra vechilor bai, recent modernizate, valorificand balneoclimateric zonal resursele minerale de ape sulfuroase). La ora 9 eram opriti langa gura Cheilor Danesti, acolo unde apele V. Izvorul Bulzului trec pe sub asfaltul DJ 184 scurgandu-se spre sud, altfel spus la circa 150 m vest de basilica ortodoxa din Danesti.
Ne-am luat rucsacii usori si betele de tura, simtind pe loc violenta muscatura a gerului. In curand aveam sa urmam inspre amonte, pe malul geografic stang, V. Izvorul Bulzului prinsa binisor in cuirasele alb-translucide de gheturi. Un mic baraj metamorfozat in prag margelat de gheata trada debutul scurtului scoc din dreapta vaii prin care suvoiul de apa cristalina alerga nebun spre apropiata valtoare in care-si incepea nebuna spiralare.
Depasind cateva gospodarii situate pe un mal si altul, traversand un podet, intram pe nesimtite in scurtele Chei Danesti (vezi numarul 8 al revistei Natura Romaniei), avand versantul geografic drept al V. Izvorul Bulzului format din Dl. Tieiului (tiei = chei) iar cel geografic stang din Dl. Plescuta. Versantul SE al primului ofera privirii un abrupt stancos, cu cateva bulzuri riodacititice spectaculoase, fiind impadurit cu goruni, fagi si carpeni, deasupra cu o larga poiana locuita de o modesta, dar inimoasa, familie de tarani. Al doilea deal e integral acoperit cu gorunet spre E-SE in timp ce versantul sau V-NV e stancos/ bolovanos iar din vara acestui an, din nefericire, APM si GNM Maramures au avizat deschiderea unei cariere de piatra care va impieta grav asupra salbaticiei si spectaculozitatii zonei.
Am depasit repede un izvor captat, vana de apa tasnind neostoita prin conducta PVC, nu peste mult, ceva mai sus si pe aceeasi parte stanga a sleaului de caruta dand cu privirile de o extraordinara draperie grea de gheata crem, spre bej inchis, formata dupa prelunga scurgere a evantaielor nevazute de apa peste un scoc stancos abrupt (imaginea 1). Chiciura fina, atarnand din ramurile arinilor. Pe firul V. Izvorul Bulzului ochiuri cristalin transparente scapate deocamdata stransorii ghetii, oferind adesea privirii superbe sloiuri slefuite de curent si aducand unor ciorchini, limbi de clopotei, sofisticati cercei…

Draperia din Cheile Danesti.

Calauza.

Iesind din Cheile Danesti spre zona lor estica, in ingusta lunca aparura claile de fan cu discontinue gulere de nea, o casuta de vacanta modesta iar la 30 de minute de la debut, in stanga drumului se ivi un marcaj turistic foarte recent si neglijent facut (marime nestandardizata, vopsea pensulata fara sablon), cruce albastra, conducand probabil spre vestitul obelisc falic riodacitic neaos botezat de danesteni P..a calului (vezi numarul 8 al revistei Natura Romaniei). In mod firesc crucea albastra ar fi trebuit sa debuteze in acelasi loc cu triunghiul albastru (la iesirea din Cheile Danesti) si nu sa apara aici dintr-o data, fara macar o sageata /panou indicator precizand directia/obiectivul vizat, distanta aproximativa si timpul mediu de parcurs, modul de realizare tradand, precum in foarte multe alte cazuri, diletantismul habarnist dublat de indolenta celor care-l facusera. Valea continua in dreapta drumului de caruta, dincolo de ea si pe un plan superior ivindu-se printre neguri mai intai Dl. Muta Mica (vezi harta), mai apoi Dl. Muta Mare, pe unde aveam sa ne intoarcem.

Broderia.

Festele negurei.

Marcajul triunghi albastru abandoneaza la un moment dat (fara a fi deloc clar de ce) poienile de pe malul geografic drept al V. Izvorul Bulzului iar pentru a-l urmari am trecut cu prudenta deosebita prin vadul alunecos si inghetat. Imediat in dreapta aparu linia de inalta tensiune ce continua spre Cavnic traversand culmea Dl. Crucii (vezi harta).

Urme de vulpi, iepuri si mistreti. Liniste si ger muiat treptat, pe masura ridicarii soarelui pe bolta, generand stranii halouri deasupra paduricilor si huciurilor. Nu peste multa vreme, la o confluenta, triunghiul albastru coteste stanga, marcajul urmand in continuare inspre amonte V. Izvorul Bulzului. Marcajul e destul de rar si prost amplasat pe latura dinspre sleaul de caruta al arborilor, ori a bolovanilor, nefiind vizibil decat din apropiere si nicidecum din ambele directii de mers. La un moment dat privind spre stanga si in sus se vazu o portiune din vasta pajiste a Vf. Blidiristea (vezi harta), inconjurata de codrul matur de fag, deasupra lui Vf. Ulmoasa Mica iar ceva mai spre NV Vf. Portita. De remarcat in zona prezenta pe versantii impaduriti preponderent cu fag si carpen a numeroaselor formatiuni stancoase, adesea sub forma unor lungi spinari, alteori ca niste ciudati martori de eroziune, cateodata ca niste frante obeliscuri cu socluri conglomerat vulcanice.
Daca in debutul traseului neaua nu avea peste 8-10 cm grosime, acum, dupa circa 2 ore de mers, stratul de zapada pufoasa si fosnitoare din pricina stelutelor de gheata atingea lejer 25-30 cm, fara a ne crea insa probleme de deplasare. Practic, timp de 2½ ore aveam sa urmam fidel inspre obarsii Izvorul Bulzului, ajungand in final intr-o mica poienita de confluenta a doua vai, marcajul triunghi albastru traversand prin vad spre N, ivindu-se apoi la baza unui fag, din acel loc poteca ce continua probabil spre Piatra Bulzului si-apoi spre Poiana Arsita (si Vf. Mogosa, vezi harta) disparand, ca si marcajul.
Din acest moment am revenit in poienita la marcajul prezent pe un conglomerat vulcanic, continuand sa suim la dreapta (E-SE) prin succesive poienite, avand la un moment dat posibilitatea sa penetram la stanga-n sus (NE) pentru a accede in zona SV a cracului dublu al Poienii Arsita sau sa o luam tangent spre SE pentru a intersecta doua marcaje turistice realizate de catre colegii mei de tura in anii precedenti, unul cruce albastra, debutand in Dl. Cornului - Surdesti, traversand culmea Dl. Crucii pentru a continua pe sub Piatra Soimului in Cavnic, celalalt cruce rosie, debutand in Surdesti aproape de Piatra Rosie si conducand prin culmea Dl. Crucii si Poiana Arsita pe Vf. Mogosa.
Dupa 3½ ore de la plecare aveam sa ajungem la o raspantie cu o casoaie din boltari de beton, sub ea si spre SV debutul unei modeste vai, afluent a V. Izvorul Bulzului, dand peste marcajele cruce albastra si rosie iar pe un fag monumental dindaratul unei pastorale colibe, de sageata rosie luand-o la stanga spre Piatra Rosie (vezi harta) in timp ce una albastra continua spre inainte si imediat la dreapta.
Aici am facut un scurt popas pentru ceai si fortificare dupa care ne-am angajat pe traseul marcat cu cruce albastra, traversand o zona cu huci de alun, fag si carpen, ajungand in stanga liniei de inalta tensiune, coborand spre o vaiuga in stanga careia am continuat pe un vechi drum de caruta, ocolind astfel prin N-NV Dl. Muta Mare in timp ce, din ce in ce mai aproape, auzeam infundatele troznituri ale pustilor de vanatoare.

Am iesit intr-o sa ce leaga Dl. Muta Mare (NE) de Dl. Muta Mica (SV), remarcand in dreapta o cabanuta si cateva clai langa un stalp de inalta tensiune. De aici, privind spre E prin negurile din ce in ce mai prezente, reci si umede, am putut vedea coltul vestic al Pietrei Rosii (imaginea 6), apoi o buna portiune din Surdesti, stancaria cu Via Dolorosa a Bulbucului Mic si-n dreapta acestuia sulita celebrei biserici din lemn, monument UNESCO, din Surdesti. O vreme ne-am deplasat pe versantul SE, cu livezi clasice, ajungand la o rastignire amplasata in saua dinaintea Dl. Muta Mica. De la rastignire aveam sa continuam la stanga, pe la liziera cu gard viu a unei clasice plantatii de mar, iesind intr-o vasta belvedere spre bisericuta de lemn a cimitirului din Dl. Cornului - Surdesti, la stanga ei noua biserica zidita si cu turle argintii din acelasi Surdesti, ceva mai la dreapta si mai spre S ivindu-se Dl. Magura Cetatelei.

Surdesti, ca o himera.

Stanga sus, partea vestica a Pietrei Rosii din Surdesti.

De aici am coborat usor spre stanga, dand de un sleau ingust limitat de un gard din cabluri de otel, continuand spre SV pana la asfaltul DJ 184 Baia Mare - Cavnic, adica la circa 50 m E de culmea Dl. Cornului (dupa 5½ ore de la debut). De acum mai aveam de talpuit pe asfalt circa 2,5 km, iesind in curand din Surdesti si intrand in Danesti, lasand spre stanga devierea spre satul Cetatele.

Racorduri spatiale.

Smerita pliere.

La revedere Surdesti.

Dupa 6 ore de la plecare, lasand in dreapta soselei basilica ortodoxa a Danestiului iar la stanga, putin mai departe, Dl. Mandra Vedere decorat de splendizii sai molizi si pini albiti de chiciura, ne incheiam circuitul turistic final 2008 pornind spre Baia Sprie - Baia Mare. Gerul aspru si negurile sure-si reintrasera din nou in drepturi. Evaluandu-mi realizarile turistice din 2008 constatam ca din nou depasisem de departe mia de km talpuiti pe diferitele coclauri montane, adunand sute de pagini in cele 67 RT-uri si mii de imagini in tolba amintirilor. Vorba aia, La anul si la mai mare! Doamne da!

Fişiere ataşate	Mărime
0_chei_danesti_surdesti_cu_diacritice.doc	41.5 KB
harta_cheile_danesti.jpg	448.17 KB
1_draperia_din_cheile_danesti.jpg	120.3 KB
2_calauza.jpg	83.91 KB
3_broderia.jpg	83.58 KB
4_festele_negurei.jpg	40.97 KB
5_surdesti_ca_o_himera.jpg	50.75 KB
6_st_sus_vest_piatra_rosie_surdesti.jpg	108.88 KB
8_racorduri_spatiale.jpg	44.71 KB
9_smerita_pliere.jpg	36.31 KB
10_la_revedere_surdesti.jpg	52.41 KB

Muntii Gutai, pe Mogosa

Muntii Gutai, pe Mogosa

De pe Mogosa (1246 metri, vezi harta) zarile se deschid clar in zilele senine de iarna catre Muntii Lapusului, Rodnei, Tiblesului.
fotografii: Maria Kelemen (Baia Mare)
explicatii: Dumitru Istvan (Baia Mare), Ioan Pop (Baia Mare), Petru Lucian Goja (Baia Mare)

Fişiere ataşate	Mărime
mogosa_315.jpg	391.61 KB
mogosa_316.jpg	342.02 KB
mogosa_318.jpg	417.88 KB

Pas Gutai - sat Mara, Muntii Gutai

Pasul Gutai - Taul Chendroii - satul Mara, Muntii Gutai

text si poze: Petru Lucian Goja (Baia Mare)

21 decembrie 2008 cu Ionica Pop, Grigore Pop. Am pornit din Baia Mare la 8 dimineata. Vreme inchisa, umeda si neguroasa inca inainte de Baia Sprie si-n continuare pe serpentinele Gutaiului cu asfaltul curat bec, dat cu antiderapant. Pe parcurs evaluam stratul de nea din padure, nu mai gros de 25-30 cm iar la ora 8,45, ajunsi in Pasul Gutai, aruncaram priviri intrebatoare intrarii in traseul turistic marcat cu banda rosie ce purcede de-aici spre Creasta Cocosului - Vf. Gutai. Grosimea zapezii 15-20 cm, nea veche, plouata, tasata si inghetata, peste care s-a depus recent un strat de 5-10 cm de nea pufoasa, purificatoare.

Extras din ghidul Muntii Gutii (de Dumitru Istvan, Stelian Popescu, Ioan Pop; Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1990)

Ne-am luat rucsacii pornind in traseul de atatea si de atatea ori parcurs, indiferent de sezon. Vreme placuta, putin cam inchisa... pentru fotografiat. Turisti? Nici vorba, doar noi si dracul, poate ceva mai tarziu insa...
Frumusetea hibernala a inceput apropiindu-ne repejor de Partia Doctorilor, acolo unde un palc de molizi falnici era sarbatoreste drapat cu o imaculata hlamida de nea iar tufele de fag, cu frunzele ocru ruginii pudrate-n alb cristalin. Susotinde modestele paraie afluind spre secularul Drum al Mariutii (imaginea 2).

2 De pe Drumul Mariutii spre Mogosa.

Mai apoi, gratiosi delicati mestecenii cu modesta chiciura pe plansele lor ramuri. Spectacolul crescu-n amploare o data ajunsi la limita vestica a Poienii Boului, atunci cand soarele se chinui sa sparga grosul plafon al norilor plumburiu negriciosi deasupra carierei Suior, lasand aleatoriu vederii un straniu disc luminos, ca la eclipsa.
In dreapta abia vazuram albii craci ai partiilor de schi Mogosa - Suior (vezi harta) in timp ce depresiunea Lacului Mogosa era naclaita de alb valuritele si impenetrabilele neguri. Niciunde parca mareata Secatura, darmite Creasta Cocosului, acestea parand inghitite de beznoasele formatiuni de nori prevestitoare de ninsori abundente. Imediat ne luara fata maretii fagi solitari decorati cu gingase ghirlande de chiciura. Treptat, spre stanga si-nainte, miji liziera splendidei plantatii de molid in care aparu silueta triunghiular solitara a refugiului Salvamont.
Ciudat, doar urme de vulpe si parsi. De fapt, in tot traseul parcurs, de la 8,45 la 15,20, nu am vazut salbaticiuni sau urme de ciute, cerbi, mistreti, iepuri. Liniste desavarsita, netulburata nici macar de imperceptibila briza matinala.
Am traversat Poiana Boului, in scurta vreme acompaniind prin stanga neinspirat amplasata retea electrica de inalta tensiune ce spurca aria naturala protejata Taul Chendroii, continuand spre Taul Morarenilor - Sighetu Marmatiei. I-am aratat ortacului nostru vechea piatra de hotar inscriptionata cu dalta in 1803, strajuind in habsburgica era Drumul Mariutii (pe care sarea exploatata in ocnele din Costiui si Ocna Sugatag ajungea-n Baia Mare si-n continuare la Budapesta si Viena).
Ne apropiam treptat de Saritura lui Pintea care domina spre NV obarsiile V. Izvorul Alb (afluent al Rausorului alaturi de V. Izvorul Negru, cu obarsia la SV, sub Vf. Scutu Mare si Vf. Iezuri, dar si de V. Sesuri si V. Hopsia care-si aduna apele de pe platoul vulcanic Gutai, primul din Vf. Secatura, al doilea din saua ce leaga Gutaiul Doamnei de Creasta Cocosului, formand dupa un scurt parcurs spectaculoasa Cascada Saritura pe care alpinistii baimareni se antreneaza iarna in escalada tehnica pe gheata). Aici, Salvamont Baia Mare a instalat o placuta avertizand turistii asupra pericolului de avalanse pe traseul marcat cu banda rosie.
Soarele reusi treptat sa se faca simtit, revarsandu-si feericele raze asupra molidisului dublat de liziera laricelor de curand despuiate de auria cetina. Imediat ne fu dat sa admiram si abruptul de V - SV al Secaturii punctat de descarnatele degete andezitice dispuse contre jour iar la stanga lor, statuara, celebra Laba de Iepure (imaginea 4) de pe liziera superioara.

4 Secatura nord-vest si Laba de Iepure.

Nici Creasta Cocosului nu se lasa prea mult invitata sa ne pozeze, ivindu-se sobra, intunecata si vag pudrata pe brane cu nea (imaginea 9) iar mai apoi, de pe la Sesuri, Cioncasu Mic si Ocoale spre Masa de Piatra, minunat precedata de un restrans palc de fagi albiti de maiastra dantela a chiciurei nocturne.

5 Crampei de rai hivernal.

9 Creasta Cocosului, abruptul de sud sud-vest.

Ne deplasam lejer, sustinuti de neaua nu prea groasa, tasata si inghetata, ajungand in zona vestica a Crestei Cocosului si intersectand traseul turistic marcat cu cruce albastra care suie pe langa saivan dinspre satul Mara, de la confluenta V. Hopsia cu R. Rausor, pentru a atinge banda rosie de creasta principala a Gutaiului. Aici dam peste alt marcaj, cruce rosie, care dupa circa 1,5 km conduce pe fostul traseu al Drumului Mariutii spre turbaria Taul Chendroii iar de acolo, in alti 3 km, la o alta arie naturala protejata, bijuteria lacustra Taul Morarenilor.
De remarcat aici prezenta stalpilor marcaj confectionati din lemn de brad, inalti de circa 2,5 metri, purtand cate o placuta cu pretioase informatii (din nefericire, imbecilii distrug aceste marcaje deformandu-le, fapt remarcat de noi aproape de intersectia drumului forestier spre DJ 184 cu drumul de TAF spre Taul Morarenilor). Dupa 2½ ore de la plecare ne aflam langa Taul Chendroii (imaginea 10) iar soarele se insinua peste culmea dintos sud vestica a Secaturii scaldand realmente pajistea de sub Creasta Cocosului infrumusetata de paniculele bej ale gramineelor partial ivite de sub neaua stralucitoare. Un palc de fagi din apropierea saivanului iesi magic din neguri. Mai apoi, din nori si spartele neguri, se ivi alba calota a Ignisului. Urmara Vf. Plesca, Culmea Pietrei, Poiana Brustani... in timp ce Vaile Runcu, Tataru, Mara si Rausor (imaginea 11) erau cotropite de plutinde cohorte laptoase de neguri. Departe spre N se ivi alba piramida trapezoidala a Vf. Pop Ivan, ceva mai aproape, spre NV, troienita culme prelunga a Zakarpatyei ucrainiene.
Cati baimareni isi puteau oare imagina hibernala feerie de aici, adica de pe la 1050-1033 m altitudine?

10 Peste Taul Chendroii, spre Creasta Cocosului vest.

11 Neguri peste Valea Rausor si satul Mara.

Lasand in dreapta Taul Chendroii si deasupra sa abruptul vestic stancos al Crestei Cocosului, am continuat spre Fundu Runcului. Faget rarit, un afund val accidentat in dreapta, cu numerosi megaliti andezitici desprinsi peste veacuri din abruptul nordic al Crestei Cocosului, parte din caldeira vulcanica ce continua semicircular, la est, spre Vf. Gutai (1443 m) (imaginea 12).

12 Vf. Gutai si o parte din caldeira vulcanica.

13 Turbarie si molidis.

14 Sub Creasta Cocosului.

15 Abruptul nordic al Crestei Cocosului.

16 Creasta Cocosului vazuta dinspre Fundul Runcului.

Rotunde si frumoase zone umede in dreapta, sub Creasta, uneori aducand a turbarii, loc de obarsie a Vaii Mari. Mai apoi tot mai frecventi molizi, de regula tineri, nedepasind 15-25-30 de ani. Si, imediat, primii hoti de brazi suind pana aici dinspre Mara, Desesti ori Breb, tradati de topoare si vizibil neplacut surprinsi de ivirea noastra.
Ionica ne indica locul unei pesteri pe o viroaga NE a Gutaiului, la E de Creasta Mica a Cocosului si marcata de stancarii cu aspect de turn (umblasem de cateva ori in acea zona, admirand si fotografiind verticalele sarmale andezitice si saritorile cu cascade de 2,5-3,5 metri, fara a sti insa ca exista o caverna acolo).
Am inceput sa coboram usor spre stanga, lasand la dreapta variantele inguste de carute ori TAF, ducand spre DJ 184, frumos decupate-n tinerele molidisuri decorate pictural cu nea, vizand directia Taul Morarenilor. Dupa 3¼ ore de la debutul circuitului nostru atingeam poienita strajuita pe trei laturi de molizi frumosi, imediat sub intersectia drumurilor forestiere care conduc la E spre DJ 184 iar la N si aproape, spre Taul Morarenilor. Alti hoti de brazi aparura din padure inarmati cu topoare, mai apoi aparu un muncitor forestier, conductor de TAF care ne dadu relatii privind drumul forestier spre satul Mara.

Am facut un scurt popas in timpul caruia nebuloasele-si intrara treptat si definitiv in drepturi, dupa care ne-am orientat o vreme spre NV-V, traversand un pariu, afluent al Vaii Mari, continuand pe drumul forestier ce cobora o vreme acompaniind malul geografic stang al acestuia, ajungand intr-o poienita rampa de afluire si debitare a bustenilor de fag. Negurile tot mai dense ne invaluira treptat fara a ne crea insa dificultati de orientare. De-o parte si alta se ivira poieni cu pasuni si colibe pastorale. A urmat o lunga zona marcata de catastrofale alunecari de teren, cu grohote spalate de torente si modeste paraie, afluenti ai V. Hopsia. La un moment dat, dupa circa 1 ora de la popas, intalnim marcajul turistic cruce albastra care avea sa ne insoteasca de-acuma incolo pana la incheierea circuitului (ca si tot mai tumultuoasa V. Hopsia).
2,20 ore avea sa dureze strabaterea traseului nostru in coborare, trecand pe langa salase de varat, fanare, mai apoi fanate cu clai vechi de mai bine de 2-3 ani, lasand in stanga, la intrarea spre marginasele gospodarii ale satului Mara (fost initial Cracesti) un izvor cu borcut, mai apoi deplasandu-ne pe ulite pietruit mocirloase insinuate printre case traditionale, majoritatea acoperite cu azbociment, uneori cu carton asfaltat si tot mai rar cu dranita.

Pe la ora 15,20 atingeam asfaltul DN 18 la podul din apropierea confluentei V. Hopsia - Rausor si la circa 1 km amonte de confluenta acestuia cu vestitul Rau Mara. Ninsoarea umeda incepuse (neconcludenta) de vreun ceas. Autoturisme goneau spre Gutai sau Sighet, niciunde insa visatul autobuz interurban ce trebuia sa ne duca-n Pasul Gutai, la masina, motiv pentru care am lipait-o lejer spre pitorescul han pastravarie camping aflat la iesirea din satul Mara. Aici, unii pescuiau cu mult succes pastravi curcubeu dolofani in timp ce altii, aflati in tranzit, oprisera la o colesa cu branza ori o portie satioasa de pastrav la gratar sau afumat.
Sansa noastra nesperata (altfel ar fi trebuit sa talpuim 11-12 km pe asfalt pana la Terasa Gutai) a fost sosirea dinspre Sighet a unui ARO de Cluj care ne-a imbarcat repede. Nu se facuse ora 16 cand eram deja ajunsi in Baia Mare, mai mult plouata decat ninsa, terna si insipida cu toate ghirlandele pavoazante de Craciun si Anul Nou.

17 Ce e omul.

Fişiere ataşate	Mărime
0_pas_gutai_mara_sat_cu_diacritice.doc	69.5 KB
1_harta_gutai.jpg	119.94 KB
2_de_pe_drumul_mariutii_spre_mogosa.jpg	85.14 KB
4_secatura_nv_si_laba_de_iepure.jpg	81.22 KB
5_crimpei_de_rai_hivernal.jpg	106.06 KB
9_creasta_cocos_abrupt_s_sv.jpg	122.16 KB
10_peste_tau_chendroii_creasta_cocos_v.jpg	204.83 KB
11_neguri_peste_riusor_si_sat_mara.jpg	82.73 KB
12_vf_gutai_si_parte_caldeira_vulcanica_ne.jpg	60.85 KB
13_turbarie_si_molidis.jpg	91.32 KB
14_sub_creasta_cocosului.jpg	28.49 KB
15_abrupt_n_creasta_cocos.jpg	130.37 KB
16_creasta_cocos_dinspre_fundu_runcului_spre_sv.jpg	77.81 KB
17_ce_ e_omul.jpg	94.21 KB