Bistritei si Stanisoara, cele mai inalte piscuri

Bistritei si Stanisoara, cele mai inalte piscuri

text: Ovidiu Serban (Arad)
fotografii: Doru Codrean

Ovidiu Serban

Doru Codrean

Putina informatie care exista despre un masiv sau altul nu te poate impiedica sa-ti doresti a te duce in respectivul loc. Dimpotriva. Muntii Bistritei (harta 1, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989), ca si vecinul din est - Stanisoarei - sunt o pata alba pe harta turismului romanesc. O mana de turisti le-au strabatut potecile nemarcate, marea majoritate a montaniarzilor orientandu-se spre mult mai celebrul Ceahlau, aflat la doi pasi.

Zona Muntilor Bistrita si Stanisoara. Harta 1, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989

Configuratia generala a reliefului acestor munti nu permite parcurgerea unei creste propriu-zise, asemenea Muntilor Fagarasului, de exemplu. Vaile Barnar, Neagra, Negrisoara si Borca s-au adancit atat de mult (harta 2, extras cu actualizari din volumul Asaltul Carpatilor, Consiliul National al Organizatiei Pionierilor, Bucuresti, 1985), incat au creat o fragmentare enorma - se poate vorbi de masive diferite - Pietrosul, Barnarul, Budacu. Parcurgerea Muntilor Bistritei de la nord la sud ar fi echivalenta cu traseul: Zugreni - Bogolin - Pietrosu - Pasul Paltinis - Creasta Harlagia - Tiblesul Mare - Grinties; adica ocoluri foarte mari, pe la capetele Vailor Barnar, Negrisoara si Neagra. Imi aminteste ruta aceasta de Muntii Maramuresului, unde, similar, Vaile Repedea si Vaser au creat, practic, masive diferite.

Muntii Bistritei. Harta 2, extras cu actualizari din volumul Asaltul Carpatilor, Consiliul National al Organizatiei Pionierilor, Bucuresti, 1985

Octombrie 2007. Am optat in aceasta tura pentru zona Budacu. Cel mai facil acces este din localitatea Borca (harta 2), urcand pe valea cu acelasi nume. Ajungand seara in comuna, am fost nevoiti sa marsaluim vreo 3 kilometri pe intuneric, pana la iesire, montand cortul pe malul acestui afluent al Bistritei.

5 Pietrosul Bistritei, vazut din Muntii Rarau, de pe Pietrele Doamnei.
foto: Vasile Bouaru (Radauti)

A doua zi reluam ascensiunea. Desi ocoliti de turisti, Muntii Bistritei sunt destul de umanizati. Cel putin in aceasta parte. Un marcaj cruce galbena apare din cand in cand pe cate un pod. Cum harta turistica nu exista, nici sageti indicatoare, nu cunoastem incotro duce acest marcaj (Celelalte marcaje de pe harta masivului, reprezinta - la fel ca si pentru toti ceilalti munti din Romania - un proiect frumos; din pacate, niciodata nu s-a spus ulterior cat, cine si cand a realizat din acest proiect. Foarte multe marcaje, in toti muntii nostri, nu au fost niciodata aplicate in teren. - nota redactiei). De altfel, din sporadic, putin mai sus devine inexistent. Gasim un izvor pe partea stanga, in urcare (valea o avem in dreapta). Ajungem la un pod, raul trece pe stanga si imediat intalnim pe dreapta borcutul de la care vine numele acestei vai. In preajma se afla o cabana forestiera.
Urcam in continuare si dupa putin timp dam peste alte cabane forestiere: suntem la confluenta Borcutei cu Borca. Lasam aici Valea Borca, urmand drumul forestier de pe Borcuta. Cateva sute de metri si drumul o ia brusc spre stanga, trecand un pod. Dupa pod, din drum se desprinde o poteca la stanga pe care ne angajam in urcus pe cumpana de ape Borca - Borcuta. Aceasta carare bine conturata ne va duce sus. O urmam, transpirand din greu pe panta foarte mare. Intalnim la scurt timp niste salase. Cainii ne iau in primire imediat. In mod evident, sunt mult mai multi decat permite legea.
Ciobanul tocmai taiase o vaca, animalul zacand in mijlocul drumului. L-am intrebat, pe cioban, despre poteca, despre Budacu; omul, vizibil deranjat de prezenta noastra, ne-a raspuns scurt, fara chef. N-am putut afla prea multe de la el asa ca am continuat urcusul, orientandu-ne dupa busola si relief. Trecem pe la capatul unei vai, schimband putin directia de mers spre sud, pe sub o defrisare. O scurta portiune de padure si iata-ne la mult visatul gol de munte (imaginea 7).

7 Intrarea in golul alpin, urcand dinspre localitatea Borca.

Am ajuns la Muntele Intre Borci. Corect denumit astfel de localnici. La marginea padurii se afla o stana. Nu mai era nimeni aici. Probabil ninsorile de la inceputul lui septembrie i-au facut pe ciobani sa coboare mai repede. Urcam ceva mai lejer prin iarba aproape uscata, pregatita sa intampine iarna care se apropie. Zonele inconjuratoare se deseneaza tot mai clar, pe masura ce urcam. Siluetele stancariilor Ceahlaului devin evidente.
Trecem de un izvor, dupa care dam de o zona imprejmuita, in interiorul careia aspectul ierbii tradeaza locul unei foste stani. Totul pare in paragina. Cresterea oilor este o activitate in declin. Desi am condamnat intotdeauna raul facut muntelui, mai ales in forma sa agresiva, totusi, la ora actuala, acest rau adus de activitatile pastorale mi se pare aproape neinsemnat fata de cel pricinuit de patrunderea activitatilor motorizate in splendidul spatiu montan.
Trecem de drumul de culme care vine pe Valea Borca si care se indreapta spre stanele de pe piciorul sudic al Muntelui Intre Borci. Imediat apoi suntem pe crestetul acestui munte (imaginea 8). Pana la Budacu mai e ceva de mers. Coboram intr-o sa, schimband incet directia, spre nord. Perspectivele sunt tot mai frumoase. Dupa ce trecem de un alt drum de culme si de o antena, ajungem pe cel mai inalt varf al acestor munti, Budacu, 1859 metri (imaginea 9).

8 Iata-ne ajunsi sub Vf. Intre Borci.

9 De pe Vf. Budacu (1859 m), privim spre nord; in fata este Vf. Barnaru, iar in plan indepartat urmeaza Pietrosul Bistritei si Vf. Giumalau.

Distingem cu claritate undeva departe, spre nord, Pietrosul Bistritei si Giumalaul, apoi "peste drum" creasta la fel de fragmentata a Muntilor Stanisoara. Vedem formele zvelte ale Ceahlaului, spre vest Calimanii, iar mai aproape de noi creasta Negrisoara si creasta care duce de la Paltinis - peste crestetul ascutit al Varfului Tiblesul Mare - la Grinties (harta 2). Vaile Negrisoara, Neagra si Borca sunt jos de tot, puternic adancite.

Ne asteapta un coboras pe masura urcusului pana aici. Alegem pentru coborare culmea Slopatu (imaginea 10), care se desprinde din Budacu spre nord-vest. Desi nu este nici urma de marcaj, o sumedenie de poteci brazdeaza zona. Potecile acestea sunt tinute in viata de culegatorii de afine, aflate din abundenta pe aici. Trecem de sectorul subalpin, ajungand la cel forestier. Coboram prin padure, insa nu pentru prea mult timp, caci intram intr-o poiana cu doua laculete si o stana (imaginea 11).

10 Culmea Slopatu, in coborare de pe cel mai inalt varf din Muntii Bistritei spre localitatea Borca (in ultimul plan sunt Muntii Stanisoarei).

11 Muntii Bistritei, lacul de langa stana.

Continuam drumul, avand in dreapta valea care ne desparte de muchia Telesanu, iar in stanga un afluent al Negrei, care se varsa cam la 4 km aval de confluenta Negrisoara - Neagra. Ocolim padurea prin dreapta, dupa care directia noastra se schimba vizibil spre nord. Incercam sa evitam padurea mentinandu-ne tot pe dreapta aceleiasi culmi Slopatu. Urmeaza apoi o scurta alternanta poiana - padure (sector foarte pitoresc) pana cand ajungem in larga poiana Arsita Ruscanilor. Lasam aici muchia Slopatu, indreptandu-ne catre Borca.
Mult in stanga se vad salasele si fanarele de pe flancul nordic al poienii. Urmam o poteca larga pana cand ajungem la un afluent al Borcai. Facem un cot brusc spre dreapta, urmand valea. Panta foarte puternica ne solicita genunchii din plin. Ajungem din nou la padure. Paraul se duce spre stanga, para-sind drumul. Ajungem la o ramificatie si mergem tot spre stanga, in coborare accentuata, pentru a iesi in final la o confluenta. Imediat pe dreapta se afla o baraca noua, construita probabil de forestieri.
De aici lucrurile se simplifica foarte mult. Drumul forestier bun care incepe aici ne va duce direct la Borca. Linistea deplina, intrerupta doar de mugetele cerbilor, frunzele ruginii ale toamnei, fagii uriasi alcatuiesc un tot armonios. Mai lipseste albastrul infinit al cerului de octombrie. Intarziati nori cumuliformi, atat de specifici anotimpului cald sunt inca prezenti pe cer. So-sim dupa o ora si jumatate la ultimele case din Borca, montand corturile in acelasi loc ca si in seara precedenta.

Ziua urmatoare o vom dedica masivului de pe partea stanga a Bistritei - adica Muntii Stanisoarei. Pentru aceasta parcurgem cei cativa kilometri pana la Valea Bistritei, apoi cateva zeci de metri pe soseaua nationala care leaga Vatra Dornei (vest) de Poiana Largului (sud). Intram apoi pe Valea Sabasa/ Sabasa (vezi harta 3, extras cu actualizari din volumul Asaltul Carpatilor, Consiliul National al Organizatiei Pionierilor, Bucuresti, 1985) (imaginile 13, 14), unul dintre afluentii importanti de pe stanga Bistritei. Vaile Sabasa si Borca se varsa aproape in acelasi loc in Bistrita. Ca si pe Valea Borca, si pe Sabasa gasim la inceput un marcaj, cruce rosie. L-am mai vazut de vreo doua ori si atat...

Muntii Stanisoara. Harta 3, extras cu actualizari din volumul Asaltul Carpatilor, Consiliul National al Organizatiei Pionierilor, Bucuresti, 1985.

13 Muntii Stanisoarei, capatul localitatii Sabasa (de unde am inceput urcusul).

14 Muntii Stanisoarei, mai in amonte de capatul localitatii Sabasa.

Suntem norocosi: un camion ne ia cale de vreo 5 km, scutindu-ne de calvarul unui mars pe drumul forestier. Apoi mai mergem pe jos aproximativ 3 kilometri, pana la varsarea Vaii Ungurului. Chiar la intrarea pe vale se afla cantonul forestier cu acelasi nume. Noi nu vom urma valea, ci vom urca pe versantul sau stang, exact asa cum se vede pe GoogleEarth, versant lipsit de padure. In continuare, ajunsi pe culme vom merge pe drumul de caruta, desenat clar de-a lungul acesteia.
Lasam o stana in partea dreapta, drumul descriind un mare S, intrand in padure. La iesirea din padure vom gasi o alta stana, cu peisajul tipic - noroi, vegetatie distrusa, mirosul atat de caracteristic. In continuare vom urca accentuat, ajungand la o a treia stana, unde am primit niste informatii legate de aceasta zona, la fel de ocolita de turisti ca si Budacu.
De la aceasta stana mai avem de urcat pana intr-o sa. Suntem chiar sub Vf. Babsa, lipsit de padure. Mai gasim inca o stana. Numai ca aceasta pare parasita. Varful Bivolu (1530 m) - cel mai inalt din Stanisoarei este acum la doi pasi (imaginile 15-17). Am mai facut aproximativ 10 minute. Varful este impadurit pe latura sudica si nu ofera o panorama cuprinzatoare. Chiar in punctul somital se afla o borna silvica, IV 227 si un marcaj, patrat albastru, a carui semnificatie nu o cunosc.

15 Muntii Stanisoarei, Varful Bivolu (1530 m), altitudinea cea mai ridicata din masiv.


16 Muntii Stanisoarei: de pe Vf. Bivolu spre sud vedem Vf. Babsa.

17 Muntii Stanisoarei: de pe Vf. Bivolu privim spre nord-vest, catre Trecatoarea Stanisoara.

Urmeaza coborarea si aveam trei variante: una pe traseul pe care am venit; o alta pe muchia golasa care se desprinde spre vest, trecand pe langa o stana pana la trecatoarea Stanisoara; a treia spre Valea Farcasa. Am optat pentru aceasta ultima varianta. Asa ca am coborat pe traseul pe care am venit pana la stana nr. 3, iar de aici am luat-o spre stanga. Prindem repede un drum forestier si ne gandeam cu groaza la cei vreo 20 de kilometri pana la Farcasa. Am avut insa noroc si aici. Ne-a luat un camion care transporta lemn, pana la soseaua nationala.


18 Muntii Stanisoarei: peisaj tipic Carpatilor Orientali, aici pe Valea Farcasa.

In concluzie, putem spune ca am intrat in doua masive pitoresti, unde natura mai este inca la ea acasa, desi pe vai exploatarile forestiere sunt importante. Nu am gasit harti ale masivelor, doar schite. De aceea a fost destul de greu sa facem o descriere foarte precisa; multe vai, stane sau alte repere nici nu au nume.

Fişiere ataşate	Mărime
0_1_serban_ovidiu.jpg	32.18 KB
0_2_doru_codrean.jpg	18.01 KB
0_bistritei_si_stanisoarei_cu_diacritice.doc	96 KB
1_harta_bistritei_si_stinisoara.jpg	158.1 KB
2_harta_muntii_bistritei.jpg	243.79 KB
5_pietrosul_bistritei.jpg	46.19 KB
7_intrarea_in_golul_alpin.jpg	230.19 KB
8_sub_vf_intre_borci.jpg	235.4 KB
9_de_pe_budacu_spre_nord.jpg	181.73 KB
10_culmea_slopatu.jpg	184.35 KB
11_lacul_de_linga_stina.jpg	234.97 KB
3_harta_muntii_stinisoarei.jpg	205.28 KB
13_sabasa_incepem_urcusul.jpg	195.96 KB
14_idem.jpg	208.34 KB
15_vf_bivolu.jpg	187.82 KB
16_de_pe_bivolu_spre_sud.jpg	175.98 KB
17_de_pe_bivolu_spre_nord_vest.jpg	175.15 KB
18_valea_farcasa.jpg	202.14 KB

Muntii Bistritei, Avenul Haleasa

Muntii Bistritei, Avenul Haleasa

Vasile Bouaru (Radauti)

Participanti: Vasile Bouaru, Cojocar Ioan. Un aven foarte putin cunoscut, spectaculos, se afla in imediata vecinatate a satului Haleasa, pe raza orasului Brosteni. Satul Haleasa este situat pe malul drept al Raului Bistrita la circa 56 km de orasul Vatra Dornei (vezi harta).

extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989

aici este continuarea articolului

Fişiere ataşate	Mărime
brosteni_bistritei_haleasa.jpg	237.7 KB
Avenul de la Haleasa.doc	31 KB

Muntii Bistritei, Piatra Comarnicului

Muntii Bistritei, Piatra Comarnicului

Adi Rosca

traseu: Tulghes - Vf. Faget - Vf. Piatra Comarnicului - Tulghes
timp: 5 - 5½ ore

“Crestele de calcar din Rarau fac podoaba Campulungului bucovinean. Mai razletiti colti de calcar se continua spre sud, pe langa Brosteni, formand Tarnita, Clifele, cu numiri populare potrivite, dand peisajul de la Cruci, unic prin contrastele de forme si culori. Par uneori ruini de cetati medievale pe spinarea muntilor pana’n Bistricioara (Piatra Mocilor, Piatra Comarnicului)” scria profesorul I. Simionescu in monumentala lucrare Tara Noastra.

Intr-adevar nu se putea face o descriere mai exacta frumosului munte Piatra Comarnicului, numit si Piatra Sesul la Comarnic din cauza platoului intins pe sute de metri in zona sa somitala, care se ridica ca o adevarata cetate deasupra localitatii Tulghes.

Harta 1

Piatra Comarnicului este un mic masiv cu inaltime putin mai mare de 1500 m, aflat in extremitatea sudica a Muntilor Bistritei, dar la aspect se aseamana mult mai bine cu Muntii Hasmas, cu care se invecineaza. Cel mai bine puteam sa il admiram nu din centrul Tulghesului ci de pe drumul national DN 15, la iesirea din satul Corbu, de pe drumul judetean DJ 127 care uneste Tulghesul de Ditrau sau si mai bine tocmai de sus de pe Highesul Ascutit.

Harta 2
Extras din harta Trasee turistice din Muntii Bistritei, de Eugen Florea, Lucian Marenco si Dan Pasare, aparuta in revista Romania Pitoreasca.

Harta 3
Extras din lucrarea Asaltul Carpatilor, Bucuresti, 1985

1 Piatra Comarnicului si Piatra Runcului vazute de pe Varful Highes (Poiana Mare) din Muntii Hasmas.

Denumirea sa pastrata nealterata din timpul imperiului austro-ungar sugereaza nu numai ocupatia traditionala a locuitorilor zonei ci si faptul ca romanii au fost majoritari in aceasta zona a judetului Harghita inca din vechi timpuri.

Literatura turistica care trateaza Muntii Bistritei este foarte saraca si concentrata in special asupra Pietrosului Bistritei si Budacului, iar in ceea ce priveste zona de sud a lor cu greu putem gasi ici si colo cate o mentiune fugara. Este pacat si chiar de neinteles, deoarece aceasta zona este bordata de masivi calcarosi cu mare potential turistic (Piatra Soimului, Piatra Comarnicului, Piatra Runcului, Piatra Mocilor, Magura) care inca asteapta descoperirea si poate chiar viitoare marcaje turistice. Trebuie totusi mentionat ca in apropiere exista un numar de trasee turistice marcate (cel putin pe hartile turistice daca nu si efectiv pe teren), dar acestea au ca scop principal patrunderea rapida in inima Muntilor Bistritei pe drumurile forestiere care urmeaza Vaile Prisacani, Barasau, Runculet si Grinties.

Traseul pe care il propunem porneste din punctul unde DN 15 traverseaza Raul Bistricioara, pe podul aflat la circa 2,5 km vest de centrul comunei Tulghes. Traversam podul inspre aval si imediat se desface catre stanga un drum de tractor care incepe sa urce accentuat direct catre nord, taind o panta destul de rapoasa care sfarseste in albia Bistricioarei. Dupa o portiune scurta in care castigam rapid inaltime, drumul ajunge langa un mic paraias (Frumoasa pe harta Dimap Giurgeu - Hasmas) unde apare o prima bifurcatie: ramura din stanga, mai putin umblata, traverseaza paraul, iar cealalta face o curba de 90 grade catre dreapta.
Alegem a doua varianta si intram intr-o prima vasta poiana unde panta se mai domoleste, urmand ca peste cateva minute sa cotim din nou catre stanga. De aici va trebui sa urmam neabatut drumul de tractor, chiar daca in serpuirea sa pe versant uneori se mai indeparteaza de linia de cea mai mare panta. Peisajul este mai mult unul de deal, cu pajisti punctate de odaile de vara ale localnicilor si de petice de padure si nimic nu tradeaza ca ceva mai incolo ne astepta stancariile de cetate ruinata ale Pietrii Comarnicului. Urcam domol iar in lateral si in spatele nostru peisajul incepe sa se deschida catre Ceahlau si inaltimile impadurite ale Muntilor Giurgeu, peste care se itesc treptat minunatiile Hasmasului dominate de Piatra Vitos si Highesul Ascutit.

2 Ceahlaul domina zarile. Se observa Vârfurile Toaca si Panaghia, Ocolasul Mare, Turnul lui Budu, Stanilele Mari si chiar Piatra Sura.

In circa o ora de la plecare ajungem la circa 1100 m altitudine, in imediata apropiere a varful dealului pe care am tot urcat pana acum (Vf. Fagetului, 1167 m conform hartii Dimap) si poposim langa o casuta unde vedem pentru prima data zonele de stancarie dar si o turma de oi, semn de activitate traditionala.

3 Privind spre zona somitala a Pietrei Comarnicului dinspre Vf. Faget.

Unde sunt oi sunt si caini, asa ca decidem pe loc ca sa incercam sa ocolim pe cat posibil stana pe care o banuiam a fi undeva pe versantul estic al Pietrii.
Dupa scurta pauza de hidratare lasam in stanga Vf. Faget si pornim in directia NE, pe sub culmea care se ingusteaza in mod vizibil. Dupa un parcus foarte scurt prin padure iesim intr-o sa poienita, punctata de o alta casuta pentru fan si pentru prima data peisajul se deschide larg catre nord-vest, spre noianul de culmi al Muntilor Bistritei, unde identificam cu usurinta Batca Arsurilor cu a sa Piatra Soimului si chiar Budacul.

4 Batca Arsurilor si Piatra Soimului.

Din sa, cu gandul la caini, parasim drumul de caruta care o ia la dreapta, pe versant, in directia stanei si urcam voiniceste pe muchie, pe o potecuta mai mult ghicita, avand in stanga padurea compacta care suie chiar pana pe linia culmii. Dupa cateva sute de metri in fata se deschide o pajiste marginita in fundal de un turn stancos, aspectuos loc in care parasim muchia si o luam in diagonala catre dreapta, chiar prin mijlocul poienii, printre cateva salase de vara.

5 In apropierea turnului stancos care se observa cu usurinta si de jos din satul Corbu.

Urcam panta destul de putin inclinata avand ca reper salasul in curs de ruinare aflat aproape de partea superioara a poienii (foto 6), unde gasim o poteca ce continua sa urce prin padurea rara de brazi pana intr-o sa a unei culmi secundare care se desprinde catre est din dreptul turnului stancos amintit.

6 Peisaj care aproape ne facem sa credem ca suntem in Piatra Mare.

De aici poteca pastreaza directia si coboara spre stana care se zareste undeva pe versantul estic, asa ca noi o parasim, trecem peste un gard de razlogi si inaintam pe la baza abruptului, prin rariste iar apoi pe la marginea unei noi poieni invadata de plante tepoase si grohotis.

Nu dupa mult timp, in fata apare un perete stancos (foto 7), iar in stanga gasim o alta potecuta care ne scoate dupa un urcus zdravan pe o panta foarte inclinata si acoperita de grohotis marunt tocmai sus in creasta masivului.

7 Verticalele versantului estic al Pietrii.

Sus ne asteapta o noua poiana si dupa pauza de ajustare o cotim la dreapta in directia varfului. Ajunsi insa la marginea nordica a poienii constatam ca drumul pe creasta este inchis de un desis destul de greu de strabatut iar poteca coboara la dreapta intr-o noua poiana aflata in spatele umarului stancos mai sus amintit.

8 Privire spre Piatra Mocilor (varful tuguiat impadurit din planul secund) si Ceahlau.

Coboram la randul nostru spre marginea poienii (foto 8), nu inainte de a ne infrupta cu cei cativa fragi gasiti in mica limba de padure dintre poieni si repetam schema incercata mai devreme de a tine marginea micului abrupt. Respectand obiceiul, gasim o poteca de data asta foarte bine conturata care urca in diagonala catre stanga si dupa un nou scurt parcurs prin padure interceptam “sesul”, o minunata poiana in forma de secera si aproape perfect plata. Netezimea locului ne duce cu gandul la indepartatele Poieni ale Porcului sau la Podul Cearcanului, toate trei avand in comun substratul calcaros. Varful propriu-zis se afla in dreapta poienii si va trebui sa mai urcam cale de cativa zeci de metri, fara poteca, pana la atingerea modestei cocoase a piscului, aflata in plina padure, punctata ce-i drept de mici poienite (timp de mers: 3 - 3½ ore).

Ne aflam la inaltimea de 1519 m (1512 m conform hartilor austro-ungare de la 1910 sau 1514 m daca ne luam dupa lucrarea lui Ion Simionescu) dar din pacate punctul de belvedere mult asteptat nu exista, privelistea fiind blocata din toate partile de arbori inalti. Ne multumim asadar cu peisajele admirate in drumul spre varf, Highesul, Piatra Runcului si Ceahlaul fiind vedetele incontestabile ale spectacolului naturii.

9 De la dreapta la stanga: Highesul (1502 m) si Piatra Runcului (1215 m).

Desi intentia initiala era sa incercam o traversare catre Piatra Runcului optam sa ne intoarcem pe acelasi drum, avand grija de a tine o cat mai mare distanta intre noi si stana, intrucat cei doi localnici intalniti la inceputul turei ne prevenisera asupra agresivitatii cainilor de la stana, care nu sunt obisnuiti cu turistii. Ajungem asadar dupa 5 - 5½ ore de la plecare la drumul national, cu bucuria in suflet ca am reusit sa descoperim un nou loc deosebit din Carpatii romanesti.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
bistritei_adrian_rosca.jpg	48.54 KB
bistritei_harta1.jpg	274.12 KB
bistritei_harta2.jpg	648.76 KB
bistritei_harta3.jpg	405.97 KB
bistritei_image001.jpg	59.92 KB
bistritei_image002.jpg	76.34 KB
bistritei_image003.jpg	156.81 KB
bistritei_image004.jpg	97.21 KB
bistritei_image005.jpg	115.41 KB
bistritei_image006.jpg	61.9 KB
bistritei_image007.jpg	83.41 KB
bistritei_image008.jpg	127.8 KB
bistritei_image009.jpg	96.43 KB

Muntii Bistritei, Piatra Runcului

Muntii Bistritei, Piatra Runcului

traseu: Tulghes - Piatra Runcului - Tulghes
timp: 3 - 3 ½ ore
marcaj: punct rosu

Continuam descoperirea zonei de sud a Muntilor Bistritei cu un traseu care ne poarta pe Piatra Runcului (1215 m), inclusa in rezervatia naturala Pietrele Rosii, in suprafata de 14 hectare. Aici a fost descoperit in anul 1981, de catre Römer, endemismul Astragalus römeri Smink, al carei areal este foarte restrans in tara noastra; dintre elementele floristice din cadrul rezervatiei mai amintim: Delphinium sinokaianu, Nieracium pojoritense, Poa Rechmani, Silene zawadzkii. Turistii trebuie sa constientizeze faptul ca patrund intr-o zona protejata in care nu sunt permise ruperea florilor, aruncarea gunoaielor, facerea focului.

Pornim din centrul localitatii Tulghes (vezi harta 1, extras din Romania, tourist map, Ministerul turismului, 1989), din locul unde DN15 se intersecteaza cu DJ 127 si urmam drumul national in directia localitatii Poiana Largului.



harta 1

aici gasiti continuarea articolului

Fişiere ataşate	Mărime
1_harta_bistritei2011.jpg	263.94 KB
muntii_bistritei_piatra_runcului_2.jpg	562.95 KB

Muntii Bistritei, Piatra Teiului

Muntii Bistritei, Piatra Teiului

Bouaru Vasile, Cojocar Ioan (Radauti)

In judetul Neamt, exact in coada Lacului de acumulare de la Bicaz, se afla stanca Piatra Teiului, stiuta si ca Piatra Dracului. Acolo unde Bistrita isi varsa apele in Lacul de acumulare Izvorul Muntelui, se intalnesc patru drumuri importante legate, de un viaduct pe masura. Suntem in zona numita Poiana Largului (vezi harta). Drumul care duce spre sud-est merge pe malul stang al lacului de acumulare, catre orasul Bicaz iar drumul care duce spre nord-est ajunge la Targu Neamt. Spre nord-vest o sosea merge spre Vatra Dornei iar alta, catre sud-vest, la Borsec.







extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989

aici este continuarea articolului

Fişiere ataşate	Mărime
0_piatra_teiului_harta.jpg	231.58 KB