Fagarasului, ghid, harta, la zi

Harta si ghid la zi, 6 volume (536 pagini), sute de imagini explicate si harti de detaliu.

selectie imagini din masiv

ghidurile masivului, harti, materiale de sinteza
Prezentarea masivului
Ghidul masivului, 6 volume
harta Muntii Fagarasului, anul 2012
Lacuri din Muntii Fagarasului
Pesteri din Muntii Fagarasului
Evolutia pesterilor din Romania; dupa descoperirile de la peste 2000 metri altitudine
Carstul Prislop - Coti
Partizani si pesteri

descrieri ale unor trasee, altfel decat in ghidul masivului, cu imagini si harta;
ordonare de la vest catre est
spre Turnu Rosu, punct si cruce rosii; vara lui 2008
Caineni - Apa Cumpanita - Turnu Rosu; iunie 2008
Trasee cu probleme catre Turnu Rosu, Fagarasului
refugiul Suru; august 2010
de la Sebesul de Sus la Capul Surului, 2274 metri; august 2010
refugiul Suru, cazare incerta; noiembrie 2010
Muntii Fagarasului: Suru - Apa Cumpanita, modificari pe creasta!
Apa Cumpanita, noutati langa creasta
Primul drum auto atinge creasta Fagarasului
Caineni - Olanu, 1944 metri; aprilie 2009
Boia si Ciortea, urcare pe Fata Sfantului Ilie; septembrie 2009
panorama 99x37 centimetri, de la Vartopul Rosu la Fata Sfantului Ilie, vedere de la vest; martie 2009
Lacul Avrig - creasta principala, Garbova, poteca cu probleme; iulie 2009
Avrig - Barcaciu - Scara - Caineni; iunie 2009
Anul 2011, noi refugii: Scara, Fereastra Zmeilor, Fereastra Mica, Crmatura Bratilei
de la Caineni peste Serbota (2327 m), la cabana Negoiu; iulie 2010
creasta, de la Negoiu la Lespezi, detalii, panorama 72x44 centimetri; imagine dinspre sud
Lespezi si Caltun; septembrie 2009
de la Avrig la cabanele Barcaciu si Negoiu; vara lui 2008
Muchia Tunsului 2014 si Valea Laita
Asociatia impreuna pentru tine fura Pesterile de la Piscu Negru, Muntii Fagarasului
Tunelul transfagarasan, gura sudica - creasta Fagarasului, triunghi rosu
Valea lui Stan, canion cu cascade, Muntii Frunti si Fagarasului
Valea lui Stan a fost reamenajata turistic
de la Lacul Podragel catre nord, traseu deficitar; iulie 2010
Victoria - Valea Arpas - cabana Turnuri, traseu refacut in anul 2010
cabana Turnuri - cabana Negoiu, iulie 2008
Porumbacu - cabana Negoiu - Valea Saratii
cabana Podragu - Moldoveanu, Muntii Fagarasului, spectacolul norilor in august 2013
Refugiul Podul Giurgiului, Fagarasului, este inutilizabil!
Traversarea crestei principale, la inceput de martie, pe la refugiul din Portita Vistei
stana de la cea mai mare altitudine din Romania; august 2010
Moldoveanu, turul celui mai inalt varf din Romania; septembrie 2010
Valea Vistisoara, traseu turistic impracticabil; septembrie 2008
din Victoria pe Valea Vistisoara, cu gazduire la ciobani; august 2007
Muchia Dragusului, decembrie 2013, Muntii Fagarasului
Din Valea Sambetei spre Muchia Dragusului, traseu cu probleme; septembrie 2010
Muchia Dragusului, traseu reabilitat; anul 2010
cabana Valea Sambetei - cabana Balea; august 2009
Sambata - Dejani, pe craesta Fagarasului; iulie 2011
Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; august 2010
Cum se face branza la stana; august 2010
pe Valea Pojarna spre Lacurile din Galbena si Moldoveanu; august 2010
Braul Darei; august 2010
traseu (Lisa - Trasnita - Cheia Bandei) si refugiu nou; anul 2010
traseu reabilitat pe Valea Pojorta; anul 2010
Vulpe pe creasta Fagarasului, iarna
pe Muntele Bouretu, traseu turistic impracticabil; iunie 2009
Hartopu este mai inalt decat Dara; ascensiune pe Valea Bandea
din Valea Zarna, peste creasta principala, la Dejani; iunie 2009
creasta, iarna; imagini panoramice, dinspre sud, ianuarie 2010

vesi si:
Straniu, in Muntii Fagarasului
Fag matur
Ion care stalcea ursii
Rasul, Lynx lynx, in Carpati, Fagarasului si Muntele Mare
Bune si rele in Muntii Fagarasului, si nu doar acolo!
Parcurgere solitara iarna, fara cort, Carpatii Meridionali (4: Muntii Fagarasului, prima parte)
Parcurgere solitara iarna, fara cort, Carpatii Meridionali (5: Muntii Fagarasului, partea a II-a)
Muntii Fagarasului


Extras din Alexandru Rosu - Geografia fizica a Romaniei - Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980

Fişiere ataşateMărime
harta_meridionali.jpg59.8 KB

Barajul Vidraru, perspective - Muntii Fagarasului

Barajul Vidraru, perspective - Muntii Fagarasului


1 Cetatea Poenari.


O calatorie pe DN 7C (dinspre Pitesti - Curtea de Arges, de exemplu) ne duce in localitatea Capataneni, la poalele barajului Vidraru.
Intai sosim la poalele stancii pe care se afla cetatea Poenari (se poate vizita).

Apoi, urcand catre nord, spre baraj, apar particularitati constructive ale drumului numit Transfagarasan (imaginea 2).
Barajul Vidraru, perspective - Muntii Fagarasului














2 In amonte de cetatea Poenari, sub barajul Vidraru.

De pe coronamentul barajului Vidraru, sau din imediata lui apropiere ne putem delecta cu panorama unei portiuni din creasta principala a Fagarasului (perimetrul Varfurilor Negoiu si Lespezi) (imaginea 3).
Barajul Vidraru, perspective - Muntii Fagarasului


3 Vedere de pe barajul Vidraru.

Tot pe imaginea 3 descoperim portiunea superioara a magistralei turistice 57 (vezi harta si ghid la http://www.romania-natura.ro/node/625), ruta Florea - Podeanu - Lespezi (pentru ascensiunea pe Lespezi cititi si http://www.romania-natura.ro/node/701).
Barajul Vidraru, perspective - Muntii Fagarasului


4 Negoiu si Lespezi.






I. Giurgiu, Cristian Megulete

selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
1_fagarasului_cetatea_poienari.jpg272.01 KB
2_fagarasului_raiosu_transfagarasan.jpg444.35 KB
3_vidraru_fagarasului_raiosu.jpg276.84 KB
4_vidraru_fagarasului_raiosu_lespezi.jpg223.55 KB

Barcaciu - Scara, Muntii Fagarasului

text si imagini: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

19-21 iunie 2009. Hotararea de a merge in Muntii Fagarasului, pornind dinspre Avrig, fusese luata de mult. Asteptam doar intervalul de timp favorabil. Si, catre un sfarsit de saptamana, am hotarat sa plecam si s-a dovedit ca timpul frumos de care aveam nevoie chiar l-am ghicit. Am pornit de acasa cu un autobuz matinal, apoi, odata sositi in Avrig, doar vreo cateva minute am asteptat pana ne-am intalnit cu legatura auto stabilita mai dinainte. La ora 9 dimineata, am ajuns la Poiana Neamtului.

De la Barcaciu, peste Scara

extras din harta masivului (versiunea integrala este la http://www.romania-natura.ro/node/24)

De aici incolo trebuia sa ne bizuim doar pe picioarele noastre. Parasim repede drumul de tractor de pe Valea Comanesii, cam noroit de atata tractari de brazi inalti carati din inima muntelui. Traversam paraul si ne angajam pe serpentine dese, catre cabana Barcaciu. Am urcat din greu drumul spre cabana, poate si pentru ca mai niciunul nu mai eram chiar la prima tinerete, dar pana la urma am ajuns. Am admirat in fuga primele mari inaltimi ale Ciortei, Budislavului si Surului (imaginea 1), aparute dintr-odata in fata noastra si la ora 12, dupa 3 ore de mers pe drumul muntelui, de cand coborasem din masina, am intrat in cabana pentru un ceai si o clipa de odihna. M-a intampinat, celebrul de altfel, nea Petre, amabil ca intotdeuna. Doar ce mi-am baut ceaiul si tovarasii de drum m-au zorit sa incepem urcusul.

click aici pentru continuarea articolului, cu imagini explicate


de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
0_barcaciu2009_cu_diacritice.doc75 KB
1_barcaciu_harta_2009.jpg682.77 KB

Cabana Barcaciu, traseu nou in 2012

In perioada 18-22 august 2012, Asociatia Ecouri Verzi din Cluj-Napoca a organizat - in colaborare cu Serviciul Public Judetean Salvamont Sibiu si cabana Bacaciu - marcarea unei noi poteci (cu cruce galbena), de la cabana Barcaciu spre Saua Scarii, prin Muntele Barcaciu si Caldarea Puha. S-au instalat 4 stalpi de marcaj, cu sageti indicatoare si s-au aplicat marcaje pe poteca.
Totodata s-a refacut marcajul cruce rosie intre cabanele Poiana Neamtului si Barcaciu. (descarca de aici harta Fagarasului VEST, 57 x 57 cm, pusa la zi: https://sites.google.com/site/romanianatura23/home/carpatii-meridionali/...)

Sergiu Babei
Cabana Barcaciu, traseu nou in 2012

Fişiere ataşateMărime
harta_barcaciu_fagarasului.jpg272.97 KB

Cabana Suru, Muntii Fagarasului

Refugiul Suru, pana nu demult primitiv (vezi http://www.romania-natura.ro/node/532 ; http://www.romania-natura.ro/node/610 ), s-a transformat in cabana civilizata, cu confort nesperat, caldura in camera si mai ales ospitalitate (cabanier Stefan Stanciu, 0746.652.135).

Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
Cabana Suru!, Muntii Fagarasului

Cabana Suru!, Muntii Fagarasului


Fişiere ataşateMărime
cabana_suru_romania_natura_boghez2.jpg43.45 KB
cabana_suru_romania_natura_boghez1.jpg63.96 KB

Varful Suru, cald in octombrie

text si imagini: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
Varful Suru, cald in octombrie

19-21 octombrie 2012. Dimineata, ne-am intalnit in gara Ramnicu Valcea, aflata inca in stapanirea intunericului. Doar cand am trecut de Caineni ceata si-a ridicat valul, s-a dus in lumea din care venise si am putut privi padurile din preajma, stapanite de inceputul culorilor de toamna.
Acolo unde am coborat, la Podul Olt, gara era pustie. Doar noi, incarcati cu rucsaci dolofani. In Sebesul de Jos, catre centrul satului, vazand ca tot nu apar semnele turistice cunoscute, am incercat sa luam informatii. Ne-a indrumat un satean pe drumul cel bun. Mai intai catre biserica, apoi pe poteca de langa aceasta si in sfarsit peste dealul care ne-a condus in Sebesul de Sus. Am iesit la circa 15 minute de locul unde incepe poteca spre cabana Suru (triunghi rosu). Triunghiul rosu duce peste munte pana la cabana; drum mai lung este pe Valea Moasei (punct rosu), cu cateva case si pensiuni.
Varful Suru, cald in octombrie
vezi ghidul masivului si intreaga harta la http://www.romania-natura.ro/node/15

continuarea articolului, cu imagini explicate


Fişiere ataşateMărime
1_suru_fagarasului_romania_natura_140.jpg93.72 KB
harta_sebes_suru2.jpg409.87 KB

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



harta zonei, extras din planul 2010 al masivului, aflat integral la http://www.romania-natura.ro/node/451



text si fotografii: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)



27-28 august 2010. Din gara Ramnicu Valcea, trenul care trebuia sa ma duca spre meleagurile Fagarasului avea plecare in toiul noptii. Strazile erau pustii si pana la gara am cautat locurile mai umblate. Nu vroiam sa starnesc vreo curiozitate nocturna, fie ea de oameni sau caini. La gara, liniste multa. Bilet luat de la casa in locul taxei nasesti, pe peron oleaca de casca gura pe semiintunericul intesat cu pescari dornici de prada pe apele Oltului si... surpriza unui vechi coleg de munte, care acum abandonandu-si pasiunea, o alesese pe cea a unditei. Sporovaiala pe drum, fara pic de somn.
Cand am coborat la Podul Olt, ziua nu-si incapuse bine in tipare. Soseaua avea inca ceva de asteptat pana sa se lumineze deplin. Am iesit in calea masinilor, sperand sa mi se iveasca norocul de a scurta kilometrii pe care-i aveam de parcurs. L-am intalnit si am ajuns repede pana la intrarea in Sebesul de Sus, chiar langa... cimitirul satului. Lumea de abia se trezea si satul era cam pustiu.
L-am strabatut repede si doar catre sfarsitul drumului am intrebat un singuratec calator catre drumul de pe Raul Moasei cam cum arata cel pe care voiam tocmai sa-l urmez. „E simplu, doar la inceput se urca ceva mai mult si dupa aceea umbli doar pe creasta, aproape drept si dupa vreo patru ore ajungi”.
Increzator, am inceput urcusul pe langa o casa aratoasa, prin locurile altfel cunoscute. Am urcat pe plaiul inca verde, pe poteca de abia insailata, fara cine stie ce semne ca as fi pe drumul bun. In urma Sebesul ramanea din ce in ce mai pierdut si curand am intrat in vegetatia compacta din jurul scocului pamantos pe unde se strecura poteca. Si multa vreme am urmat drumul asta, cu coroana copaceilor deasupra capului. Urmele de pasi multi si proaspeti stateau inaintea mea si parca astea erau singurele indicii ca mergeam pe poteca care trebuie. Primul marcaj a aparut mult mai sus; nici mai departe nu erau prea dese. Noroc cu drumul pe care mai fusesem si in alte imprejurari. Nu am intalnit pe nimeni si singuratatea-mi era alinata doar de seninul cerului si cantecul vreunei pasari. Ma gandeam la povestea unui turist, intalnit de curand, undeva in inima Fagarasului, care ajuns prin aceste locuri, imi spusese ca intalnise ursul si trebuise sa urce repede intr-un fag, cu dansul jos, zguduindu-i tulpina. Imi parea cam vanatoreasca intamplarea, dar mai stii... Si mergeam mai departe cu ochii’n patru si urechea ciulita.
Am ajuns in poienita pe care-o stiam inca de demult, cu izvor. M-am oprit, la odihna si la o gura de apa. Parca izvorul nu mai era cel pe care-l stiam, parea mai firav si vegetatia dimprejur vroia sa-l acopere. Drumul continua cam tot ca pana acum. Un sant adanc, cu urme proaspete de bocanci, cu vegetatie arcuita peste el si din cand in cand, chiar foarte rar, triunghiul rosu care-mi era calauza. Doar intr-un loc mai luminos, cu tufisurile de zmeuris zdravan tavalite, am dat dreptate celui ce-mi povestise intamplarea cu ursul. Poteca serpuia pe muchie, aproape fara urcusuri. Si cand am intrat in padurea batrana, cand pe o bucata de drum am urmat coasta nordica, poteca tot unduitoare era. Doar cand am traversat coama, a trebuit sa urc putin si dupa aceea tot aproape fara urcusuri am mers. Cand am trecut creasta, soarele ajunsese prin aceste locuri si padurea era acum luminata din plin; sclipiciul frunzelor fosnitoare, cantecul oarecaror zburatoare si linistea copacilor de abia treziti din somn parca mi-erau acum dragostea dintai.

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



1 Muchia Varfului Tataru.



Incepeau sa se apropie crestele cele mari, cu gol alpin, ale Tatarului (foto 1) si Moasei, cu stancile Vulcului care incepeau sa mijeasca deasupra crestei. Si poteca avea sa capete alta infatisare. Aparusera brazii si incepuse sa semene cu altele de pe versantul nordic fagarasan. Tocmai de aceea imi disparuse singuratatea. Cand in sfarsit am inceput sa urc din greu, pe poteca ce se incolacea pe coasta muntelui ca sa ajunga sa-l traverseze, a aparut imaginea apropiata a Surului. Inalta si luminata din plin de soarele lafait pe cerul lipsit de nori. Apoi pe coasta pe care umblam au aparut smoace de blana de oaie, multe si insirate, chiar pana aproape de cabana. Aveam sa aflu acolo, ca un „magar” al magarului pe care-l intovarasea, avusese proasta inspiratie sa puna bata pe spinarea bietului animal. Orgolios fiind, bietul magar cu patru picioare si spinare rabdatoare, isi scuturase samarul, din desagi se risipise lana si el o luase pe coasta-n jos, unde-o fi vazut cu ochii. De abia de-l putuse aduce inapoi omul cu bata. Si intamplarea numai paguba ii adusese...
Acum a urmat drum stancos, intruchipand o brana strecurata pe langa blocurile cele mari aparute in coasta muntelui. Si parca m-a ajuns si oboseala unui drum facut pana aici doar cu pauze marunte. Sageata intalnita in cale, cu rascruce de drumuri (spre Valea Moasei) si timp de doar o ora pana la cabana.
Urma sa infrang si aceasta ultima ora. Mai departe se simtea ca drumul este unul de munte. Pragurile de stanca ivite trebuiau urcate, pietrele mari cazute si zabovite pe poteca trebuiau ocolite si de jur imprejur brazi falnici te intovaraseau de pretutindeni. Pe ici pe colo, cate un firisor de apa mai strabatea poteca. Si pana la urma am ajuns in poiana fostei cabane Suru. Aici, in locul acoperit de soare, in zare cu piramida de la Capul Surului, refugiul cel nou, aratos fata de cel ce-l stiam din alte vremuri, imbia la odihna (foto 2).

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



2 Rascruce de drumuri in fata noului refugiu Suru.



Pana sa vina titularul cabanei - avea sa-mi spuna la sosire ca este cu contract de munca - locul i l-a tinut un copilandru. De la el am luat bere rece si tot el m-a condus la locul de dormit, un fel de mansarda ca la cabana Piatra Mare, dar cu stadiu de amenajare mult inferior. M-am odihnit si cand am coborat, decis sa imi incep ascensiunea catre Suru chiar in dupa amiaza aceea, a sosit titularul.

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje









3 Vf. Capul Surului.

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



















4 Muchia Moasei si Vf. Tataru.

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje













5 Vf. Capul Surului.



Era vreme insorita si poiana fostei si prezentei cabane stralucea in soarele amiezii. Am depasit poiana si am inceput urcusul prin padure, pe poteca cu serpentine dese, inundata de stanci si bolovani aruncati acolo special ca sa-ti ingreuneze mersul. Dupa catava vreme am ajuns la plai. Poteca devenise mai prietenoasa. Acum locurile te indreptau spre creasta Fagarasilor, cea atat de frecventata. In stanga potecii se inalta, imens, Capul Surului (imaginea 5) si panta pana la el, o data ajuns in saua acestuia, parea inaltata pana la cer. Coborau din susul muntelui oameni cu cosuri pe cap pline de afine si nu erau putini. Din creasta ajungea pana la mine un vant napraznic. Se iveau semne ca, nu peste multa vreme, peste munte avea sa coboare vremea rea.

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



6

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje

















6.1 In memoria salvamontistului prins de avalansa in timpul unei misiuni.

Poteca se desfasura pe sub culme si putin inainte de a ocoli un varf stancos, pe stanga, cocotat pe creasta de desupra Vaii Gavanului, un monument din piatra (imagini 6, 6.1), mi-a atras atentia. Am retinut disparitia dramatica (18 martie 1980) a unuia dintre salvamontistii locului. Nu putini venisera aici mai tot timpul, judecand dupa florile proaspete sau ofilite, depuse la poalele monumentului. Am pastrat si eu moment de piosenie, m-am adapostit de vant si dupa ceva vreme am plecat mai departe. N-am mai mers mult, doar pana la firul paraului intalnit in cale. Eram obosit si vantul care statea sa ma doboare nu ma stimula la urcusuri prea indelungate. In fata, panta varfului dorit parea scara cu trepte multe inaltata pana la mijlocul cerului. Asa ca mi-am luat ramas bun de la Suru si am inceput coborarea.

La cabana „titularul de contract” (imaginea 7), cum ii placea sa-si spuna cabanierul, avea chef de vorba. Si mi-a tot povestit, mai ales ispravi vanatoresti cu capre negre, mistreti si ursi. Mi-a aratat cainele cu urechea zdrentuita de un mistret, mi-a spus de cei straini si capre impuscate de la 2500 m, de mistreti fiorosi si purcei zvapaiati si cate si mai cate... Dar una peste alta avea sa fie companion placut, chiar daca peste noapte, cand am iesit pe afara, a venit sa controleze daca nu cumva am plecat fara sa-i spun.

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje





7 Cabanierul noului refugiu.













Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



8 Locul fostei cabane.



Pe seara au mai venit turisti si au intins cortul langa cabana cea veche (imaginea 8) si catava vreme am sporavait despre munti, cu cei tineri si tatal unuia din ei. Peste noapte vantul a batut napraznic si locul cabanei era maturat de palele lui puternice. Doar catre ziua s-a potolit si pana la urma cerul tot senin a ramas.
M-am trezit dimnineata cu soarele intrat pe fereastra cabanei. Am luat o cafea neagra si m-am intins la vorba cu cabanierul. Ne-am luat ramas bun si m-am pierdut repede pe poteca pe care venisem ieri. Era aceeasi liniste, intrerupta de vreun tril matinal de cantator. Pe brana de inceput soarele inca nu ajunsese, dar dincolo de ramificatia cu sageti lumina izbandise si copacii filtrau dimineata. Dupa ce am trecut de ramificatie poteca a urmat drumul pe coasta, cu coborare lenta si drumul pana la izvorul cunoscut l-am petrecut doar cu mine insumi.

Capul Surului, 2274 metri, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



9 Sebesul de Sus vazut din poteca ce urca la Suru.

Am mai intalnit oameni care urcau fie doar la cabana, fie isi duceau rucsaci grei spre zarile Fagarasilor. La izvor am zabovit o clipa, gandindu-ma la crestele inalte profilate pe cerul albastru. Mai departe mi-a iesit in fata un caine lup, care s-a oprit si a hamait scurt si gros. Am inlemnit si cred ca asta ii era scopul, pana a nu veni grosul grupului de turisti, care l-a potolit. Am continuat drumul si pana la poieni nici ca m-am oprit. Acolo, o scurta intalnire cu o turma de capre duse la pascut, o conversatie fugara cu doi catelandri pufosi, carliontati de parca venisera de la coafor si mi-am continuat drumul prin poieni.
Cand am sfarsit de coborat poteca muntelui, tot langa casa aratoasa intalnita la urcare am ajuns. De cand plecasem din poiana refugiului trecusera trei ore. O scurta pauza si la drum pe ulita satului. Din curtile cu porti inalte, ferecate bine, razbateau zgomotele muncii dinaintea sarbatorii duminicale. La cate-o poarta vreun batran al satului mai adasta pe banca. Pe alocuri cate-o femeie iesise la maturat praful din fata casei. La marketul de la capatul satului, o scurta oprire pentru o racoritoare rece ca gheata. Cate un caine tolanit lenevos la umbra. Incolo liniste, starnita doar de cate-o masina indreptata spre poienile dinspre munte.Trecusem de capatul satului si mergeam agale pe soseaua lipsita de umbra si incinsa de soarele puternic al ultimelor zile de august. Si drumul continua si pana la halta CFR inca mai aveam, necum pana la cea mare de la Podul Olt. Facusem jumatate din drum si ma incurajam singur ca am sa ajung repede in gara unde mai apoi urma sa mai astept cateva ore pana aveam sa plec spre casa. Un fasait al unei masini chiar elegante a trecut pe indelete pe langa mine. Inca una mi-am zis, dar de data asta si-a incetinit mersul si a oprit. O fatuca a deschis portiera si m-a invitat sa urc in „caleasca”. Mergea spre Sibiu si conversatia din masina a fost una placuta. Mai intai cu blagoslovenia pentru milostenia savarsita, mai apoi despre muntii din care coborasem si despre originea dansei, apropiata de meleagurile oltenesti ale tatalui care era tocmai din indepartatul sat al Scundului.
Aveam un tren care urma sa ma duca repede spre casa. Caldura mare in el. Pescari din toate statiile urcau si isi povesteau ispravile cu capturile zilei, asteptand nasirea din tren, dupa care fiecare s-a tras in coltul lui si pana la finalul calatoriei s-au mai auzit si cateva sforaituri. Pe peronul garii de acasa, forfota obisnuita. Orasul, adormit de toropeala zilei. Din restaurantul din apropiere zgomote sinistre, muzicale chipurile...

selectie de imagini din masiv

vezi aici si vestile bune

Fişiere ataşateMărime
suru_cu_diacritice.doc68.5 KB
1suru_fagarasului_02.jpg163.95 KB
2suru_fagarasului_03.jpg169.57 KB
3suru_fagarasului_05.jpg226.47 KB
4suru_fagarasului_07.jpg205.61 KB
5suru_fagarasului_08.jpg356.12 KB
6bis_suru_fagarasului_09.jpg199.67 KB
6suru_fagarasului_09.jpg297.28 KB
7suru_fagarasului_15.jpg224.21 KB
8suru_fagarasului_11.jpg146.88 KB
9suru_fagarasului_25.jpg354.23 KB
harta_sebes_suru.jpg410.1 KB

Centrul de informare Dragus, descrieri trasee

La targul turism de toamna (Bucuresti, Romexpo, 2012) am avut placuta surpriza sa gasesc un expozant care venea cu informatie despre munte, clar mai consistenta decat a vecinilor. Din materialul promotional distribuit gratuit de Centrul local de informare turistica Dragus (centruinfodragus@yahoo.com; 0268.219.223) va prezentam mai jos o harta si patru descrieri de trasee.
Centrul local de informare turistica Dragus

Centrul local de informare turistica Dragus

Centrul local de informare turistica Dragus

Centrul local de informare turistica Dragus

Centrul local de informare turistica Dragus

Ne-am bucura sa ne scrieti, dupa ce parcurgeti respectivele trasee, ce modificari s-au mai produs in aria lor. Vezi harta si ghidul intregului masiv la http://www.romania-natura.ro/node/24 , dar si alte articole despre zona la http://www.romania-natura.ro/node/15 .

Fişiere ataşateMărime
harta_dragusului2012.jpg191.83 KB
dragusului_romania_natura1.jpg151.24 KB
dragusului_romania_natura2.jpg147.03 KB
dragusului_romania_natura3.jpg100.12 KB
dragusului_romania_natura4.jpg164.46 KB

De la Lacul Podragel, traseu deficitar

1. De la Lacul Podragel spre nord (vale), singurul stalp indicator pentru traseul marcat cu punct rosu, care incepe de langa lac, este foarte ruginit si mai jos de el nu mai se zareste/ gaseste marcajul; poteca nu se vede. (Despre inceputul dinspre nord al traseului punct rosu, catre Lacul Podragel, gasiti o semnalare la inceputul articolului de la http://romania-natura.ro/node/182.)

2. Cabanierul de la Turnuri spune ca poteca care facea altadata legatura intre cabana Turnuri si Muchia Tarata, spre zona la Sipot, nu mai este ingrijita si deci nu reprezinta o cale de urmat.

Paula Tohaneanu, iulie 2010

selectie de imagini din masiv


De la Olt pe Varful Serbota

text si fotografii: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

17-20 iulie 2010. Am luat trenul dis-de-dimineata si am coborat in gara Caineni. Doream sa intram catre creasta Muntilor Fagarasului mai intai in lungul Vaii Satului si apoi pe Muchia Cotilor, pe vechiul drum „Praporgescu”, incarcat de istoria primului razboi mondial. O masina ne astepta in gara si timpul scurs pana cand ne-am abatut catre muchia amintita a fost scurt.

Pana in creasta, la Poiana din Ciungi (vezi harta integrala a zonei la http://www.romania-natura.ro/node/451), am ajuns in mai putin de o ora. De aici aveam de mers numai pe vechiul drum croit in preajma primului razboi mondial. Era drumul umbros (imaginea 1) si uneori intalneam cate o poienita. Cate un urcus mai zdravan ne silea uneori si la cate o pauza. Cate o serpentina in ac de par mai facea cate-un salt ca sa castige, din cand in cand, inaltimea care trebuia cucerita. Urcam mai mult in tacere si ca intotdeauna ma gandem cum or fi urcat pe aici cu caii, tractand tunurile pe care urmau sa le foloseasca la bataliile napraznice pe care aveau sa le duca pe crestele muntilor. Intr-un loc, o stana parasita aflata acum intr-o urzicarie, fusese pe vremuri un pichet graniceresc si pana mai acum catava vreme se mai vedeau urmele unui cuptor de var, cu ajutorul caruia isi zidisera casa. Cu ganduri de felul asta, pe nesimtite am ajuns la golul alpin si la potecuta care duce spre izvorul de la Piciorul Boului.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje



1 Drumul Cotilor.



Pana colegii s-au dus sa ia apa, m-am intins la soare. Am stat acolo pana cand un tunet nu prea departat ne-a aratat norii care se ingramadisera peste soare. Am sarit ca arsi si ne-am continuat drumul cu ochii strafulgerati de cate-o lumina cereasca si de teama furtunii care ne-ar putea prinde. Serpentinele lungi de pe coasta inierbata le-am facut mai mult in fuga si cand am ajuns la bordeiul care avea sa ne fie adapost de-o noapte (vezi pozitionarea lui la nord-vest de Vf. Cocoraciu) furtuna parea sa se fi indepartat de noi.
Ne-am pregatit masul peste noapte, ne-am mai foit catava vreme prin preajma si pe cand tocmai vroiam sa ne tragem la somn, ne-am trezit cu cativa cehi, veniti pana la noi de la cortul pe care-l vazusem sus, in Saua Apei Cumpanite. Ne-au tot intrebat daca nu avem la noi vreo harta a Fagarasilor si cand le-am aratat-o, in locul explicatiilor pe care li le-am dat, pe limba noastra, au preferat sa o fotografieze.
De la turma intalnita mai jos, se pripasise pe langa noi un caine care se bucurase pentru farama de mancare impartita cu el. Ne-a fost paznic langa bordei si cand am mai iesit peste noapte s-a gudurat pe langa picioarele noastre. Noaptea a fost neagra si norii alergau zanateci peste praful de stele pe care-l maturau in goana lor neostoita. Doar catre ziua norii s-au mai indepartat si plasa de stele cu sclipici indepartat a acoperit cerul.

Cand ne-a trezit Suzana, in bordei nici nu patrunsese bine alba. Nu mi-a venit sa cred ca se tinuse de cuvant si ne sculase la 5, cum de altfel promisese de cu seara. „Hai repede, ca avem drum lung de facut”. Si vocea autoritara ne-a scos din scutecele calde. La ora 6 eram pe drum, la izvorul cumpanit din saua crestei. Cunosteam bine drumul, asa ca am trecut repede peste stancile Vulcului, peste Varful Moasa cu crucea de pe el, semn al unei tragedii petrecute prin locurile astea, apoi prin saua prelunga de sub Gavanu si pe langa poteca firava ce duce spre Miclaus si in sfarsit iata-ne ajunsi sub inaltimea sa Suru.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje

2 Coama Surului. Pe fata sudica se vede linia traseului de creasta.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje



3 La Izvorul lui Glava (in imagine, autorul).



Pe poteca de sub el (imaginea 2) am zabovit catava vreme la unul din Izvoarele lui Glava (imaginea 3) si ne-am grabit apoi sa ajungem la saua din care cabana din Barcaciu se vedea bine si de unde incepea marele urcus catre Varful Budislavu.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje

















extras din harta masivului, vezi harta integrala a zonei la http://www.romania-natura.ro/node/451

A fost prima incercare mai dura a acestei zile, dar ajunsi sus, dupa oboseala serpentinelor sale, spectacolul crestelor a fost deplin. Caldarile Ciortei, pline de grohotis, isi etalau ultimele petice de zapada (imaginea 4).

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje

4 Vf. Ciortea si Caldarea Budislavu.

Varful Grohotisului, inalt, abrupt, cu muchia repezita spre vale, coborata de mine acum cativa ani, cam imprudent, din stanca ‘n stanca, pana jos la Lacul Budislavu, mai starnea inca amintiri unora dintre cei prezenti. Oglinda de apa a Budislavului era tot acolo, poteca pastorala croita pe coasta muntelui pana spre Muchia Vemesoaiei nu se clintise de la locul ei si doar bordeiul din caldare parea mai stingher ca niciodata.
Am ajuns repede in Portita Avrigului (imaginea 5) si, de sus, lacul (imaginea 6) parea unul iesit din alta lume. Poteca priporoasa ne-a scos repede pe malul sau, unde n-am stat mai de loc, nici macar sa privim bine Caldarea Avrigelului, care incepea sa se cam impaienjeneze cu primele semne de ceata. Era liniste pe malul lacului si doar din cand in cand tipetele marmotelor strapungeau vazduhul.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje





5 Spre Portita Avrigului. Varful Ciortea II in fundal.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje

















6 Lacul Avrig.



Am pornit mai departe. Aveam cale lunga in fata si ceva mai grea decat pana acum. Pe coasta muntelui, poteca cea buna s-a sfarsit repede. Incepea traversarea valcelelor pe care trebuia sa le trecem doar aninati desupra pantelor cam abrupte. Le mai traversasem acum vreo doi ani, dar atunci erau pline de zapada si treptele croite cu pioletul pareau mai usor de trecut. Ancorele fixate in stanca, ici-colo, inca mai asteptau cablurile de siguranta promise, dar pana atunci doar grija cu care treceam pe acolo ne era pavaza sigura. Si poate am trecut mai usor pe aici si datorita cetii, care pusese stapanire pe munte.
Pe drum ne-am intalnit cu grupuri care urcau dinspre Barcaciu, implinind un fel de circuit si cu ei am mai schimbat vorbe despre locurile pe care le indrageam deopotriva. Ajunsi in sa, Caldarea Scarii ni s-a infatisat fara ceata, pana spre adancurile ei din Valea Topologului, unde altadata stana de acolo adapostea turmele babenarilor si de unde, ceva mai jos, la furcitura Paraielor Scara si Negoiu, porneste frumosul traseu pana la varful cel inalt.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje

7 Spre Scara.

Acum aveam in fata ocolisul Varfului Garbova (imaginea 7), prapastios si raschirat ca Mana Dracului, cum i se mai spune. L-am traversat repede, mai ales ca ceata acoperise din nou crestele muntelui si doar din cand in cand Varfurile Ciortei si Boiei Mari se mai lasau privite (pentru intregul ghid al masivului vezi http://www.romania-natura.ro/node/34). Cand s-a sfarsit traversarea Garbovei, ne-am trezit in saua dinaintea urcusului Scarii (imaginea 7) si curand ne-am intalnit cu sageata care arata locul pe unde se abatea drumul spre cabana Barcaciu. Noi am continuat urcusul infernal de pe muchia Scarii. Pe ceata deasa in care intrasem, parea unul nesfarsit si poate asta ne era norocul, sa nici nu stim cat mai avem de urcat. Cand am ajuns in varf si am inceput coborasul alta teama ne-a stat in fata. Ceata era atat de deasa si semnalizarea refugiului Scara (imaginea 8) la care vroiam sa inoptam, atat de slaba, incat ne intrebam daca aveam sa-l gasim. Pana la urma totul s-a sfarsit cu bine.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje



8 Refugiul Scara.



Cum o parte din echipa noastra o luase inainte si ajunsese mai repede la refugiul Scara, cu fluericiul pe care il aveam cu noi am izbutit sa infrangem ceata si sa ne regrupam la usa casutei cam pricajite din apropierea crestei. Mai era acolo un grup, dar impreuna nu depaseam capacitatea priciurilor. S-au mai invartit pe acolo niste turisti straini, care tot cautau loc de cort, dar pana la urma ne-au parasit. Ne-am luat apa de la izvorul din vale si oarecum incepusem sa ne plictisim cu toata ceata asta care nu se mai ridica. Norocul nu ne-a parasit si ca la un spectacol, cortina s-a ridicat si de pe creasta apropiata, Negoiul, Scara pe care tocmai o trecusem, Boia Mare, Ciortea si Caldarea Serbotei, actorii pe care ni-i doream, ne-au dat un frumos recital. Soarele si fericirea se pareau ca se infratisera in cele putine momente de iluminare daruite de munte.
Cand ne-am intors ne-a ramas doar aranjatul sacilor si somnul odihnitor. Doar catre miezul noptii, un englez singuratec a intrat in refugiu si si-a gasit repede loc de dormit. Peste noapte maturatorul ceresc raspandise norii si sclipicii luminosi ne-au dat speranta unei zile frumoase. Vroiam sa ne prinda ora 5 dimineata pregatiti de plecare. Noaptea, in refugiul Scarii fusese linistita si somnul unul pe masura. Numai ca la ora amintita, iesiti din precarul adapost, am gasit muntele imbracat intr-o mantie laptoasa. Ceata si vantul stapaneau locurile. Nu vedeam nici la doi pasi. Ne-am intors in sacii calzi si ne-am mai ingaduit un ragaz.
Am plecat din fata refugiului la ora 7. Am ajuns repede in poteca de creasta. Ceata era deplina si mai batea si vantul. Inaintam repede, cu privirile atintite inainte si glugile de la pelerine trase peste fata. Cand poteca trecea pe cealalta parte a crestei, vantul se potolea si ne mai trageam sufletul. Am urcat unul din varfuri si cand am trecut de ultimul dintre ele am patruns in lumea de rai a unei sei prelungi, insorite acum si lipsite de vant. Acolo ne-am odihnit si am luat micul dejun. Nu ne venea sa credem ca vantul si ceata disparusera ca prin farmec. Peste munte zabovea acum soarele. De jur imprejur Fagarasul sclipea. Parca ne parea rau sa parasim locurile. Mai departe nu ne mai statea in fata decat varful cel mare al Serbotei (imaginea 9). Am inceput urcusul care numai scurt nu era. Din urma ne-au ajuns doi tineri. Ne-au depasit cu usurinta, dar nici noi nu ne propusesem sa tinem pasul cu ei. Cand am ajuns pe varf ei coborau de ceva vreme pe poteca marcata cu banda galbena, pe la sud de Custura Saratii. Iar noi ne-am deplasat din varf pe creasta care cobora spre Caldarea Izvorul Negoiului. Ne-am cautat un loc cat mai bun din care sa vedem lacul micut al Negoiului.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje





9 Vf. Serbota.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje

















10 Negoiu si Muchia Tunsului.

Am mai zabovit catava vreme pe Varful Serbota, cat sa prindem ridicarea valurilor de ceata. Se vedeau bine Varfurile Lespezi si Caltun si Muchia Tunsului (imaginea 10). Am privit cu nesat darul Fagarasilor si nu ne-am mai fi dus de acolo. Numai ca alte valuri de ceata urcau din vale. Incepuse din nou cavalcada agresiva a norilor.
Ne-am hotarat sa incepem coborarea pe Muchia Serbota. Ceata se asternuse peste poteca noastra, dar marcajul dungii albastre era atat de des ca nu ne puteam rataci. Nu mai coborasem pe aici din anul... 1957!

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje

11 Saua Serbota, privire spre vest.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje



12 Pe Vf. Serbota.



Catava vreme am strabatut drumul intortochiat printre blocurile mari de stanca. Apoi poteca si-a mai domolit asperitatile. Un timp am urmarit coama muntelui, pana cand am patruns in zona jneapanului. Intr-o poienita am zabovit catava vreme, printre palcurile de steregoaie, neobisnuit de multe la atare altitudine. Cand am reluat drumul, poteca si-a schimbat aspectul si serpentinele multe, uneori prin iarba mare, alteori prin poienite cu sunatoare, ne-au condus pana in preajma primilor brazi, stingheri in atare incalceala. Undeva pe intinsul potecii, cand tocmai dam sa trecem o muchie, ceata s-a ridicat si pentru o clipa doar, am vazut cabana Negoiu, unde doream sa ajungem. Dar pana acolo a mai trecut ceva timp. De abia cand am ajuns la poteca cea mare, care le inmanuchia pe toate cate veneau spre cabana, am stiut ca drumul nostru se apropia de sfarsit.
Deocamdata sosisem inaintea ploii si asta era esential. De pe prispa cabanei am avut parte de spectacolul crestelor care se acoperisera mai intai de ceturi si apoi de nori intunecati. Se loveau intre ei ca berbecii si a urmat feeria fulgerelor si haulitul traznetelor care zguduiau crestele si caldarile inalte ale Saratii. Catava vreme am privit limbile de foc si cand sfichiurile de ploaie au brazdat locurile, ne-am strecurat in caldura asternuturilor, la odihna pe care o meritam dupa periplul unei zile. Catre seara, ne-am adunat in jurul mesei si ne-am minunat de deliciul unei ciorbe ardelenesti din teci de fasole verde, dreasa cu smantana. Apoi vremea si-a revenit spectaculos si ne-au mangaiat culorile apusului, raspandite pe coastele inalte, parasite de burhaiele care le stapanisera catava vreme si pana la urma ne-am dus la somn.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje

13 Panorama din fata cabanei Negoiu.

Cand am plecat a doua zi de la cabana Negoiu, catre crestele inalte cerul era albastru si senin. Ce bine ar fi fost ca vremea asta sa o fi avut toata ziua de dinainte. Acum insa incepeam coborarea catre casa. O buna parte din drum nu mai era poteca de altadata, fusese largita cu intentia de a deveni drum de ATV. Noroc cu stancile intalnite in cale, care au impiedicat ca intentia sa ajunga la capat. Pana jos nu ne-am intanit decat cu ciobanii si magarii care duceau alimente la stana din susul cabanei. Am ajuns repede la capatul drumului forestier, pe malul vijeliosului Parau Serbota. Curand ne-am intalnit si cu cel al Saratii si impreuna apele au luat-o la vale inspumate, sarind peste stancile din cale, pe care doar le banuiai sub valmasagul fuioarelor impletite ale paraielor. Pe malul apei palarii enorme de brusturi acopereau locurile. La cariera abandonata ne astepta o furgoneta si cu ea am strabatut lungul drum de pe Valea Raului Mare.

De la Olt pe Varful Serbota - Romania, natura, marcaje



14 La Porumbacu, popasul berzelor.



In sat, placinte proaspete si apoi inghetatele ne-au tinut de urat pana la venirea autobuzului.


selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
serbota_2010_cu_diacritice.doc76 KB
harta_spre_serbota.jpg442.94 KB
1fagarasului_negoiu_05.jpg186.61 KB
2fagarasului_negoiu_32.jpg303.79 KB
3fagarasului_negoiu_29.jpg299.57 KB
4fagarasului_negoiu_35.jpg397.04 KB
5fagarasului_negoiu_37.jpg360.39 KB
6fagarasului_negoiu_43.jpg263.62 KB
7fagarasului_negoiu_39.jpg361.39 KB
8fagarasului_negoiu_49.jpg270.17 KB
9fagarasului_negoiu_57.jpg122.95 KB
10fagarasului_negoiu_59.jpg314.04 KB
11fagarasului_negoiu_63.jpg344.3 KB
12fagarasului_negoiu_70.jpg127.4 KB
13fagarasului_negoiu_87.jpg411.16 KB
14fagarasului_negoiu_106.jpg213.08 KB

Fagarasului - punct si cruce rosii spre Turnu Rosu

Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

In partea de vest a crestei Muntilor Fagarasului, spre extremitatea ei aflata la gol alpin, din Saua Corbului (1568 m) se desprinde catre nord-vest marcajul cruce rosie, spre localitatea Turnu Rosu (abandonat acum cativa ani, acest traseu este acum practicabil). Pornind pe acest marcaj din Saua Corbului, deci pe cruce rosie, dupa catva timp ajungem la Lunca Plesii, acolo unde pe un stalp de marcaj ni se arata - spre dreapta - debutul traseului punct rosu, care va ajunge tot în localitatea Turnu Rosu, dar pe Valea Satului (Caselor) (acum cativa ani, pe Valea Caselor era marcaj cruce rosie, intentionandu-se atunci renuntarea la parcursul cruce rosie de pe creasta din stanga geografic a Vaii Caselor). (vezi pentru alte amanunte ghidul Muntilor Fagarasului)

selectie de imagini din masiv


Fagarasului, Boia si Ciortea

text si fotografii: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

10-13 septembrie 2009. Sa mergi iarasi prin locurile pe unde ai mai fost urma sa se desfasoare excursia noastra! Prin Muntii Fagarasului, acolo unde fiecare pas te duce intr-o poveste, mereu alta. Iar in caldarile sudice de sub varfurile inalte ale Boiei si Ciortei, strabatute de Paraiele Grohotisului si Boiei, pe unde urma sa mergem, timpul parca a incremenit intr-o lume pierduta si iti ofera mereu imagini de reamintit si de neuitat.

Iata-ne coborand in gara Caineni, de unde cu un mijloc auto ajungem repede la noua manastire de pe Valea Boia. O noapte sub acoperisul ei, cu linistea de la poalele muntelui, cu toaca dinaintea vecerniei si dangatul clopotului nocturn, potoleste dintr-o data zbuciumul citadin in care ne petrecem viata. Masa de seara oferita de calugarite unor oaspeti pe care-i asteptau, cu ciorba de fasole acrita cu bors facut aici, cu mamaliga aurie si lapte batut, cu cele cateva clipe petrecute in capela manastirii, ne fac noaptea mai aproape de linistea dorita.
Vin repede zorii zilei si iata-ne, in acelasi mijloc auto, ajunsi la Gura Daescului (vezi harta, extras din fisierele aflate la http://romania-natura.ro/node/188), de unde mai departe debuteaza periplul pedestru.

Boia si Ciortea, septembrie 2009

Incepe tare urcusul pe drumul forestier. Noroc ca dupa aproape 2 km ajungem la capatul lui, acolo unde o mica injghebare de colonie a taietorilor padurii inseamna inceperea potecilor alpine. De la izvorul apropiat ne alimentam cu apa, pe care multa vreme de acum incolo n-o mai intalnim. Prin padurea de brad tanar urcam cu „genunchii la gura”, poteca intunecata, cu fagasuri adanci. O cunosteam de mult si, intr-o imprejurare, pe aici gasisem multime de galbiori si nu ne potolisem din adunat decat atunci cand in cale ne aparuse o vipera, la fel de speriata ca si noi.
Mai putin de o ora a durat urcusul printre brazi, sfarsit dintr-o data in apropierea fagilor batrani. Printre ei urma sa suim in alta lume. Poteca se urmareste mai greu, locurile fiind arareori strabatute, dar cu atentie, serpentinele ne conduc catre locuri mai inalte. Covorul de frunze batucite de vremea trecuta peste ele, vreo doua locuri framantate de mistretii ce-si afla aici scaldatori vremelnice, frunzisul inca verde prin care razele de soare ajung uneori pana la noi, urmarirea atenta a potecii de demult ne fac sa nici nu simtim cand ajungem la vechiul drum de exploatare, aflat la limita inferioara a bradetului alpin.

De cand locul il cunoscusem prima oara, padurea incepuse sa-si castige terenul pierdut si deocamdata iarba mare napadise drumul si poteca parca se estompase, dar calea era totusi clara. Urcam mereu, mult mai domol decat pana acum si curand ajungem la padurea de brad, batrana, cu trunchiuri doborate si poteca oilor strecurata printre ele. Ocolirea copacilor doborati ne-a lungit drumul, dar pana la urma am ajuns la poienile ce vesteau golul alpin si mai ales apropierea stanei din Daescu. Am ajuns la ea dupa aproape 3 ore de cand parasisem vagoanele taietorilor padurii. Patrunzand in stana am gasit-o curata, cu lemne aranjate ca pentru oaspetii de dupa plecarea turmei.

Boia si Ciortea, septembrie 2009

1 Stana din Daescu; in spate, Muchia Vemesoaia.

Am pornit mai departe. Padurea facea loc plaiului alpin si inainte de a ne desparti de ea am poposit la izvorul care izbucneste din adancul muntelui. Ne apropiam de ora pranzului, dar ne-am propus ca pauza mesei sa ne gaseasca sus, aproape de Varful Fetei Sfantului Ilie (vezi si traseul 53 din http://romania-natura.ro/node/24), privind maretia Negoiului si Caltunului si mai aproape de noi, pe cea a Ciortei si Boiei.

Boia si Ciortea, septembrie 2009

2 Vf. Boia Mare, 2431 m, in dreapta si Varfurile Ciortea, spre stanga, toate in jurul Caldarii Grohotisului.

Boia si Ciortea, septembrie 2009

3 De pe Vf. Fata Sfantului Ilie, 2009 m, priveliste catre nord-vest: Negoiu, 2535 metri, al doilea din stanga; Lespezi, 2517 metri, primul din dreapta; de la Lespezi imediat in stanga lui, Caltun, 2505 metri.

S-a terminat pauza mesei de pranz, cam lunga, dar oboseala urcusului si panorama crestelor Fagarasului o meritau din plin. Incepem coborarea pana in saua cu vechea cruce a bratovesteanului doborat aici de cine stie ce stihie. Mai departe intram in lumea pierduta a Caldarilor Grohotisului, ascunzatoare perfecta a vietii pastorale de aici, aproape preistorica.
Lasam pe dreapta inchipuirea de poteca care duce spre Varful Boia si, pe poteca clara, o luam pe coasta Muntelui Pietriceaua. Trecem aproape fara sa urcam pe coasta inierbata, pe langa primul dintre bordeiele ciobanesti din aceste locuri. Loc bun de adapost in caz de vreme rea. Ceva mai departe evitam poteca imbietoare - doar putin coboratoare - care duce la cel de al doilea bordei si continuam in urcus usor, pana depasim o muchie a muntelui, dupa care o priveliste cu adevarat impresionanta apare in fata noastra. Ciortea, cu abrupturile sale sudice, precum si cele ale Boiei, vaile adancite in coasta muntelui, din infratirea carora apare tumultos rau care da viata de mai jos locurilor prin care se strecoara.

Boia si Ciortea, septembrie 2009

4 In drum spre Caldarea Grohotisului: Saua Petricele, 1940 m (norii ocupa lasatura crestei principale dintre Negoiu, stanga si Lespezi, dreapta).

Boia si Ciortea, septembrie 2009

5 Caldarea de la obarsia Vaii superioare a Grohotisului.

Pana catre noi ajunge si ciudata bariera de piatra, coboratoare din creasta Muntelui Petriceaua, intalnita acolo sus, in alte cateva imprejurari, cand drumurile mele se impletisera cu cele ale Guguleiului, cum ii mai spun ciobanii Varfului Boia Mare. Catava vreme suntem aproape pironiti pe plai, cu ochii la aceste mari frumuseti ale naturii. Mai jos, trecand peste firisoare de apa, vreo trei la numar, mai totdeauna oferindu-ne indestularea cu prilej de viata noua, apoi coborand pe o muchie, pe care o poteca, incredibil agatata de ea, ne conduce la poiana mai intotdeauna verde, a primului dintre bordeiele ciobanesti ale acestor locuri. Am intrat in lumea pierduta a ciobanilor, care odata ajunsi aici, la inceputul verii, nu mai ies decat la inceputul toamnei, cam pe la Sfanta Marie Mica.

Ne desprindem din vraja locurilor, aruncam o privire curioasa in interiorul modestului bordei de aici, traversam firul acum secat al vaii, mai tragem cu urechea la tipetele catorva marmote speriate de prezenta noastra si ne indreptam spre Valea Grohotisului, cu apa zglobie sarind din stanca in stanca. Acum trecem cu usurinta, dar sunt imprejurari cand ajungand aici dupa vreo ploaie puternica, primavara, sau dupa vreo ninsoare timpurie, peste suvoiul de apa n-ai cum trece si trebuie sa umbli mult in susul lui ca sa gasesti un vad cat de cat abordabil. Cand am trecut pe malul celalat, suntem ca si ajunsi langa bordeiul in care vom inopta.
Nu era schimbat, de cand il stiam. Aceleasi ghizduri de piatra pusa un peste alta si acoperisul sindriluit bine. Trecusera viscolele mari peste el si tot nu se clintise. Inauntru arata parca mai curat decat de obicei. Care pe cele doua lavite, care pe jos pe cetina de brad, ne-am petrecut nestingheriti noaptea. Doar sforaiturile colegului langa care cazuse ghinionul sa am loc de dormit ce mai strapungeau linistea.

Ne-am trezit inainte ca lumina zilei sa intre de-a binelea peste bordei. Catre ora 7 pornisem la drum. Poate ar fi fost mai comoda urcarea daca am fi cautat in susul vaii poteca ciobaneasca care urca continuu pe coasta muntelui si doar o data facea o serpentina. Dar pana acolo era destul de umblat si ca mai totdeauna am preferat sa incepem urcusul de pe marginea paraului din apropiere. Am urcat din greu. Bordeiul avea cam cota 1600 metri si trebuia sa urcam pana la inaltimea Pietrei Taiate, pe la 2150 metri. Mai cu o vorba despre soarele care tocmai isi propusese sa ne incalzeasca, ba mirandu-ne despre timidele flori de bujor inflorit acum, culegand bobite de merisor si depanand amintirile unei nopti ce ne prinsese pe inaltimi si dormisem acolo, sub cerul liber, la peste 2000 de metri, vremea a trecut repede si dupa 1½ ore am ajuns pe varf.
O clipa am stat in cumpana daca sa incep coborarea pe Muchia Vemesoaiei sau sa continui sa merg pe unde vroia restul grupului. Am continuat sa mergem impreuna. Mai intai pe sub coasta plina de grohotis si stancarii a Varfului Grohotis. Pe varful acestuia urcasem mai de mult si coborasem pe o muchie care ne scosese, e drept repede, tocmai pe malul Lacului Budislavu. Dar ce coborare prapastiosa si ce saritori si tancuri trebuise sa depasim si cu cata temeritate ajunsesem jos, ca nici acum nu ne venea sa credem.

Acum depasim un hatas inchipuit, traversand hoage si stancarii, pana cand in cale ne-a rasarit, mai jos, un colt de stanca urias, stiut de mult ca fiind cel care arata sigur poteca buna. Catre acesta ne-am indreptat si langa el am regasit poteca cunoscuta a ciobanilor, care, odata, isi scoteau pe acolo turmele la pascut. Poteca era, ca mai intotdeauna spre toamna, strajuita de tufe de mure, cu bob mare si dulci ca strugurele. Mai erau si bobite de merisor, din care mai ciuguleam cand ne simteam prea mult indulciti. Si vremea trecea repede si inaintea noastra calea tot atat de lunga era.
Poteca a mai depasit vreo doua saritori, pe hornurile de deasupra lor prelingandu-se firisoare de apa care ne refaceau fortele risipite pana acum pe urcusul istovitor din dimineata care se sfarsea. Am coborat pana la firul apei Budislavului, acum pierduta printre stanci. Apoi am urcat pana la malul lacului, cu unda incretita de vantul de creasta. Si iara amintirile au navalit peste noi. Noptile petrecute aici, in cortul care ne adapostea, avea printre ele una cu luna plina, cu farmecul inaltimilor alaturi. Dar si altele, cu ploi furtunoase, cu multe fulgere care brazdau cerul. Si daca aceasta nu ar fi fost de ajuns, una dintre ele a adus peste noi o furtuna cu vant napraznic, de nici ciobanii, spuneau a doua zi, ca n-au mai apucat asa ceva si au trebuit sa intre in bordeiul sarman de mai sus. Si acum, vorbeam toti deodata, spunand fiecare acelasi lucruri traite, pe limba lui si nu ne mai saturam povestind. Dar marmota fugind din calea noastra cand coborasem pe grohotisul de pe Vartopul Rosu. Dar altele numai ale mele, de pe abruptul Ciortei si cate altele, ceva mai vechi. Am poposit pe stanca cea mare, unde am si mancat, apoi prinzand poteca ciobaneasca de deasupra caldarii, pe versantul drept geografic, printre vizuini de marmote, aflate la vedere, ne-am indreptat catre poalele Budislavului.

Hotarasem inca inainte de a ajunge la lac, sa urcam Budislavu traversand coasta muntelui. Mai intai pe poteca folosita de ciobani sa-si scoata turma la plai si sa scutim asftel o parte din urcusul dur catre varf si apoi direct la poteca marcata. S-au mai schimbat lucrurile intre timp si doar eu urmez planul initial. Ceilalti urca spre Portita Avrigului. Ajung destul de repede in poteca ce urca Budislavu. Zabovesc o buna bucata de drum, gandind ca ceilalti tovarasi or sa ma ajunga din urma. Dar ei se asezasera la masa mare si odihna serioasa. Cand ma conving ca nu incep urcusul, plec mai departe si doar din cand in cand mai arunc cate o privire inapoi. Prea erau frumoase privelistile aratate de mai apropiata Ciorte si mai departatele siluete ale Negoiului si Caltunului. Pana sa ajung pe varf, ii vad si pe ei, de abia porniti la drum. Incep coborasul, alene, gandindu-ma ca tot trebuie sa ne intalnim undeva. Cobor serpentinele dese ale potecii Budislavului, ajung in saua acestuia si ma opresc intr-o odihna prelunga.

Boia si Ciortea, septembrie 2009

6 Lacul Budislavu, 2040 m, vazut de pe coasta Muntelui Budislavu.

Boia si Ciortea, septembrie 2009

7 De pe Muntele Budislavu, vedere spre est.

Boia si Ciortea, septembrie 2009

8 De pe Muntele Budislavu, vedere spre grohotisurile care se opresc catre Lacul Budislavu.

De pe poteca de sub Suru vad apropiindu-se cateva siluete. Erau primii oameni pe care-i intalneam de cand incepusem urcusul din Gura Daescului. Erau trei turisti cehi, cu care schimb binetele intalnirii. Sunt pe poteca de sub cupola imensa a Surului. Intalnesc primul dintre izvoarele aflate pe aici. Cam firav acum in toamna cam secetoasa. Imi este sete, dar astept Izvorul lui Glava, cel adevarat. Al doilea fir de apa pare si mai firav si parca imi este teama ca la celalalt sa nu gasesec deloc apa. N-a fost chiar asa si ajuns la firul acestuia, gasesc sursa care-mi potoleste setea. Aici imi astept colegii si impreuna urcam ultima portiune de poteca spre Saua Suru.

Boia si Ciortea, septembrie 2009

9 La sud de creasta principala, in dreptul Seii Suru (2110 m).

Boia si Ciortea, septembrie 2009

10 Vedere de pe Muntele Suru, spre est.

In Saua Suru suntem ca si ajunsi la locul de popas nocturn. Greutatile drumului de pana acum s-au terminat. Marile inaltmi au ramas in urma noastra. Urcusurile sunt lente, coborasurile prelungi, strabatand aproape niste poieni. Doar stancariile Moasei si mai departe ale Sturilor Vulcului mai orneaza locurile pe care le strabatem. Suntem aproape de Saua Apa Cumpanita, la care in scurta vreme ajungem. Sunt cel mai obosit din grup si fara sa vreau raman in urma. Prilej sa ma abat pe la izvorul cel oltean al Apei Cumpanite, la care ma opresc sa sorb licoarea vietii, rece si buna. Colegii cred ca au ajuns de mult la bordeiul bine cunoscut al bivuacului, dar eu mai zabovesc pe intinderile ingalbenite de toamna care pare ca pe indelete cucereste muntele. Cobor si eu, mai alene la anii mei si ajung la bordeiul de sub cununa muntilor, care ne va primi ca de atatea alte ori. Era aproape ora 5 p.m. cand am sosit si de cand plecasem din bordeiul stanei din Caldarea Grohotisului trecusera aproape 10 ore. Au trecut repede orele putine pana cand peste munte cobora inserarea. Un drum pana la apa Sterminosului, pregatirea locului de culcare, priviri aruncate catre soarele care se pierdea dupa Muchia Chicilor Fedelesului, depanarea amintirilor de tot felul din Muntii Fagarasului sau de aiurea si, in bordei, din sacii de dormit asternuti peste cetina s-a coborat linistea.

S-a sfarsit inca o noapte in bordeiul de sub Saua Apei Cumpanite, langa atatea altele savarsite inaintea acesteia si cand am iesit in petecul de verdeata din fata lui, intinzandu-ne agale in soarele paclos, jos pe Valea Oltului zaboveau valatuci grosi de ceata. Asta ar fi insemnat o zi buna, dar privirile aruncate spre crestele din spate ne aratau doar conturul lor, intunecat, fara lumina soarelui care rasarise de ceva vreme. Ne-am strans repede cele risipite prin bordei si catre ora 8 plecam spre vechiul drum al ostilor din 1914. Am ajuns repede pe drumul „memorial Praporgescu” (traseu 51, vezi http://romania-natura.ro/node/24), numit asa in amintirea generalului sfarsit prin aceste locuri.
Mai intai pe coasta muntelui, apoi pe serpentine prelungi si pana la drumeagul care spre dreapta ne conducea la Izvorul Boului, nu ne-am oprit deloc. Izvorul puternic mai spre toiul verii, mai firav acum, ne-a dat apa pentru restul zilei si ne-a inviorat fata dupa noaptea nu tocmai confortabila. Cand drumul pe care ne aflam dadea sa intre in padure, ne-am oprit pe iarba verde a plaiului, luminat de geana de lumina adusa de soarele care inca mai strabatea norii. Am stat la palavre si amintiri si ne-am luat masa frugala a diminetii, ascultand murmurul tremurat al brazilor.
Am intrat in padure, pe acolo pe unde drumul cel vechi de aproape un secol se pastrase cum era pe vremea afeturilor de tun trase de cai. Cateva poieni insorite, cate un brad cu trunchiul cazut peste drum si de curand taiat de ciobanii care-si dusesera turmele pe aici; poteca cea mare care ducea catre stana din Coti, urcusul pana in strunga inalta cu privelisti spre culmi si iata-ne coborand catre locul in care vremurile trecute adapostisera un pichet de graniceri, tradat poate de urmele unui cuptor de stins var si ceva mai incoace si o stana. Acum, doar lanuri de urzici ramase de la stana mai strajuesc drumul. Din cand in cand, mai apare pe ici pe colo cate un glont ramas din vremurile luptelor grele date prin aceste locuri, avand pe el date ancestrale. Apoi drumul serpuieste, uneori coborand, alteori urcand, pana in Poiana La Ciungi (vezi http://romania-natura.ro/node/24).
Ne-au surprins pe drum taierile dezordoante ale unor copaci, parand ca s-ar intentiona largirea drumului si ne-am gandit ca pe aici vor veni drujbistii si masinile vor cara la vale podoaba padurii. Si ne-a cuprins tristetea la gandul ca frumusetea locurilor s-ar putea sa o privim acum pentru ultima oara. Din poiana amintita, cea de la Ciungi, drumul continua pe Muchia Greblestilor, coborand dupa drum lung in comuna cu acelasi nume. Noi ne abatem la dreapta, pe un drumeag pe care-l gasesti dupa ce scurta vreme strabati o poteca plina de urzici si boz. Apoi serpentinele acestui nou drum forestier ne scot, dupa mai putin de o ora, la drumul de pe Valea Satului. Drumul intalnit urca pe vale si trece peste apa prin locul numit Podul de Frasin, ajungand pe la casa cea veche numita Obadarita, prin locuri calcaroase interesante si sfarseste pe malul paraului. Aparent fara vreo continuare, daca nu indraznesti sa urci in susul apei, pe poteca ciobaneasca care te scoate la stana din Coti.
Cand am ajuns in Valea Satului, in ochiul de poiana din rascrucea de drumuri, povestea Fagarasilor tomnateci se sfarsise. Asezati la odihna locului cu geana de soare poposita pe plai, venita din spartura norilor care se stransesera pe cer, nu ne mai ramasese decat regretul zilelor ce tocmai se sfarsisera. Mai aveam de parcurs drumul forestier insirat in lungul vaii, ca sa iesim cu totul din mirajul atator zile petrecute in muntii pe care-i iubeam. Cateva locuri cu exploatari de padure active mai stricasera ici-colo drumul pe care-l stiam de-o viata, dar pana in Caineni, intr-o 1½ ora am ajuns. Am mai zabovit catava vreme la locul de sfat al celor de-o viata prin aceste locuri, adunati aici ca in dupa amiezele unei zile de duminica. Mai una, mai alta si cam toate cele ce framanta viata celor de aici le afli din gura vreunuia din batranii locului.
In gara Caineni am mai avut de asteptat pana cand masina cea mare a trenului ne-a inghitit in maruntaiele ei si ne-a lasat mai apoi pe peronul pe care-l parasisem cu cateva zile mai inainte.

de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
budislavu_cu_diacritice.doc82.5 KB
harta_coti.jpg172.72 KB
21_fagarasului_boia_ciortea_11082013.jpg71.92 KB
27_fagarasului_boia_ciortea_11082013.jpg55.49 KB
28_fagarasului_boia_ciortea_11082013.jpg47.38 KB
34_fagarasului_boia_ciortea_11082013.jpg45.28 KB
35_fagarasului_boia_ciortea_11082013.jpg302.36 KB
45_fagarasului_boia_ciortea_11082013.jpg104.73 KB
67_fagarasului_boia_ciortea_11082013.jpg301.73 KB
69_fagarasului_boia_ciortea_11082013.jpg350.28 KB
74_fagarasului_boia_ciortea_11082013.jpg317.77 KB
76_fagarasului_boia_ciortea_11082013.jpg299.12 KB

Fagarasului, Braul Darei

text si imagini: Ica Giurgiu, Mihai Barbu, Dinu Boghez, Diana Barbu

1. Acces spre baza traseului triunghi rosu (Valea Rea - Curmatura Malita)

(vezi harta alaturata, extras actualizat din harta masivului de la http://www.romania-natura.ro/node/451)

Braul Darei, Muntii Fagarasului - Romania, natura

Din Pitesti, pe soseaua spre Campulung Arges, dupa 11 kilometri se ajunge in localitatea Piscani. De la Piscani, pana la iesirea dinspre nord a localitatii Slatina (trecand prin Domnesti), la borna kilometrica, facem 48 de kilometri.

Punem aici kilometrajul pe zero si altimetrul la 580 metri (vezi si volumul 1 din ghidul Muntilor Fagarasului, traseul 73.0, la http://www.romania-natura.ro/node/24). In apropierea bornei kilometrice apar trei semne turistice, cu indicatii orare: triunghi rosu, spre Vf. Iezer (din Muntii Iezer), 10-12 ore, peste Muntele Papau; triunghi albastru, spre Vf. Moldoveanu, 12-14 ore, prin Curmatura Malita; in fine, punct albastru, spre Vf. Dara, 12 ore.
La intrarea pe drumul forestier care incepe de aici, Directia Silvica Pitesti ne taxeaza sau nu cu o suma modica pentru acces cu autoturismul. Dupa circa 1 kilometru, ajungem la intrarea in tabara pentru copii (pe dreapta).
La kilometrul 1,700, la 600 metri altitudine, se desprinde la dreapta drumul forestier catre Muntii Iezer, insotit de triunghiul rosu. La kilometrul 4,5, la 610 metri altitudine, spre stanga se duce drumul forestier spre Curmatura Malita, marcat cu triunghi albastru (Prin anii 1970, ne spune domnul Dinu Boghez (Ramnicu Valcea), se ajungea si cu autobuzul pe acest drum pana in Curmatura Malita). Noi vom ajunge in Curmatura Malita dupa ce vom mai merge bine in amonte pe vale, apoi vom urca pe marcaj triunghi rosu.
La kilometrul 6,800, la 640 metri altitudine, pod la dreapta, peste rau (pare solid, dar accesul auto este blocat de o stanca mare).
La kilometrul 11,400, la 690 metri altitudine, pod peste rau la dreapta, acces pentru autoturisme blocat de o bariera (am fost pe acest drum lateral: este neintretinut, dupa circa 1,5 kilometri se intrerupe, fiind rupt de ape).
La kilometrul 12, la 700 metri altitudine, drum forestier la stanga (Calugarul, 5 kilometri lungime).
La kilometrul 15,600, la 750 metri altitudine, drum forestier la stanga (Draghina, lungime 10,4 kilometri).
La kilometrul 17,200, la 780 metri altitudine, suntem deasupra coronamentului Lacului (de baraj) Vasalat. Daca pana aici pe talvegul Raului Doamnei de abia curgea apa, in amonte de lac - pe Raul Doamnei cat si pe Vasalat, care curge dinspre Muntii Iezer - este apa din belsug, dand nenumarate frumuseti. De deasupra coronamentului, priveliste grandioasa spre partea inalta a Muntilor Iezer: se vede culmea cu cele mai inalte piscuri din masiv (Rosu, 2469 metri si Iezerul Mare, 2462 metri), spre amonte si Muntele Groapele, nu mai putin chemator. Se poate trece peste baraj cu autoturismele, catre caile forestiere din Muntii Iezer.
La kilometrul 19,600, altitudine 810 metri, sosim la Gura Vailor. Aici se formeaza Raul Doamnei, din Valea Rea (spre amontele careia vom continua sa mergem) si Zarna. Spre apa Zarnei, pod de beton si marcajul punct albastru, care ne-a insotit din localitatea Slatina pana aici (in 2007 erau copaci cazuti pe poteca, care impun ocoliri; vezi http://www.romania-natura.ro/node/261 si http://www.romania-natura.ro/node/391).
La kilometrul 32, la 1105 metri altitudine, stalp de marcaj, cu sageata indicatoare; triunghi rosu spre Curmatura Malita, 3-4 ore.

2. Acces spre Baul Darei

La circa 200 metri amonte de stalpul care arata debutul traseului spre Curmatura Malita, este punte solida/ lata peste Valea Rea, facuta de ciobani pentru trecerea oilor catre stana din poiana din capatul aval/ dreapta al Braului Darei; poiana respectiva se vede in imaginile 1 si 2, in partea lor dreapta. Aceasta punte, daca este luata de ape, ciobanii construiesc o alta in locul ei, cam in acelasi loc. (pentru detalii privind locul de unde au fost luate imaginile 1-3 vezi http://www.romania-natura.ro/node/502)

Dinu Boghez (din Ramnicu Valcea) a parcurs Braul Darei, plecand de la stana din poiana din dreapta imaginii 1 si urmand creasta catre stanga imaginii. Dupa ce a ajuns in saua dinaintea crestei cu Hartopu si Dara a coborat spre stanga, pe Valea Bandea, pana in Valea Rea.

Braul Darei, Muntii Fagarasului - Romania, natura

1 Vedere de pe versantul drept geografic al Vaii Rele.

Braul Darei, Muntii Fagarasului - Romania, natura

2 Vedere de pe versantul drept geografic al Vaii Rele.

Braul Darei, Muntii Fagarasului - Romania, natura

3 Vedere de pe versantul drept geografic al Vaii Rele.

selectie imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
0_traseu_braul_dara_cu_diacritice .doc57.5 KB
2_braul_dara_fagarasului.jpg232.48 KB
3_braul_dara_fagarasului.jpg265.63 KB
harta_braul_dara_fagarasului.jpg310.41 KB
1_braul_dara_fagarasului.jpg220.09 KB

Fagarasului, Canionul Moldoveanu

Ica Giurgiu, Cristian Megulete

traseul 69 bis. stana de jos de la Podul Giurgiului (1390 m) - Curmatura Moldoveanu (vezi ghid si harta la http://www.romania-natura.ro/node/625)

Timp de parcurgere: 3-4 ore; traseu periculos iarna, expus avalanselor. Marcaj triunghi galben.

selectie de imagini din masiv

Canionul Moldoveanu, Muntii Fagarasului - Romania, natura


1 Stana de jos de la Podul Giurgiului.


De la stalpul cu marcaje (imaginea 3) de langa stana de jos de la Podul Giurgiului (imaginea 1) semnele turistice coboara spre firul apei, imediat pe langa stana (situatie incomoda pentru turisti in perioada pastorala pentru ca semnele trec chiar prin incinta stanei pazita de obicei de mai multi caini), in amonte de fostul lac de hait, acum colmatat. Pe aluviunile adunate aici si-au facut cei de la stana locul de muls al oilor.
Canionul Moldoveanu, Muntii Fagarasului - Romania, natura




3

continuarea articolului


Intrati pe BLOG, sa dialogam!


Fişiere ataşateMărime
1fagarasului_moldoveanu_062.jpg236.03 KB
3fagarasului_moldoveanu_060.jpg117 KB
0_traseu_pe_moldoveanu.doc51 KB

Fagarasului, Lespezi si Caltun, toamna

Adrian Stoenica (Bucuresti)
foto: Irina Stoenica (Bucuresti)

Perspectiva de a urca, intr-o singura zi, pe doua dintre cele douasprezece varfuri de peste 2500 m ale Carpatilor romanesti (1. Moldoveanu (Muntii Fagarasului), 2544 m; 2. Negoiu (Fagarasului), 2535; 3. Vistea Mare (Fagarasului), 2527; 4. Parangul Mare (Parang), 2519 (?); 5. Lespezi (Fagarasului), 2517; 6. Peleaga (Retezat), 2508 (?); 7. Vanatoarea lui Buteanu (Fagarasului), 2507; 8. Papusa Mare (Retezat), 2504 (?); 9. Caltun (Fagarasului), 2505; 10. Omu (Bucegi), 2505; 11. Bucura (M. Bucegi), 2503; 12. Dara (Fagarasului), 2500 m (vezi http://www.romania-natura.ro/node/97) ) este, fireste, extrem de imbietoare. Mai ales ca, dupa o opinie quasi-generala, sunt si cel mai greu accesibile, ca urmare si cel mai rar escaladate. (vesi acum si:
Hartopu este mai inalt decat Dara; ascensiune pe Valea Bandea)
Intr-o ordine subiectiva a dificultatii de acces, tinand seama de distanta si timpul de mers de la ultimul mijloc de transport (masina, telecabina, telescaun) sau cabana, pozitia celor douasprezece ar fi urmatoarea: 1) cel mai usor accesibil, Vf. Bucura Dumbrava = Vf. Ocolit (Bucegi) 2503 m; 2) Omu (Bucegi) 2505 m; 3) Vanatoarea lui Buteanu (Fagarasului) 2507 m; 4) Dara (Fagarasului) 2500 m; 5) Parangul Mare (Parang) 2519 m; 6) Negoiu (Fagarasului) 2535 m; 7) Vistea Mare (Fagarasului) 2527 m; 8) Moldoveanu (Fagarasului) 2544 m; 9) Peleaga (Retezat) 2508 m; 10) Papusa (Retezat) 2504 m; 11) Lespezi (Fagarasului) 2517 m; 12) Cornul Caltunului (Fagarasului) 2505 m. Este surprinzator ca si asupra acestor doua din urma varfuri nu exista acord in privinta cotei lor maxime. Oricum, masuratorile tuturor celor douasprezece s-au facut cu ceva ani in urma si, personal, m-ar bucura sa fie noi masuratori, cu mijloacele de azi. Oare, asa cum cota Everestului a urcat de la 8848 la 8850 m, Costila noastra n-o fi crescut si ea, la fel si Musetescu din Fagarasului, ca sa atinga si ele 2500 m?

Incercam azi, 21 septembrie 2009, subsemnatul si patru dintre copiii mei (intre 17 si 26 de ani) sa urcam pe Lespezi si Cornul Caltunului. Acum doi ani, cam la aceeasi data, o incercare similara, cu plecare de la refugiul Caltun, ni s-a soldat cu esec, din pricina zapezii prea timpurii si a ghetii care se instalasera intre Portita Caltunului si Strunga Doamnei, ca si in Caldarea Berbecilor (vezi http://romania-natura.ro/node/188). Aceasta pare sa fie o modalitate de acces pe timp favorabil, cu mentiunea ca portiunea finala este nemarcata. Tot de la refugiul Caltun (2135 m) se mai poate ajunge pe Vf. Lespezi coborand intai prin Valea Caltunului, pe triunghi albastru, pana la cota de aproximativ 1670 m, acolo unde se termina Piciorul Caltunului, apoi in urcus pronuntat pe traseu nemarcat si cu dificultati de orientare. Nu este de neglijat accesul de pe Muntele Podeanu, unde se ajunge de la cabana Piscul Negru, pe marcaj cruce galbena. (descrierea amanuntita a toate traseele de acces pe Lespezi o gasiti la http://romania-natura.ro/node/24)

revista Natura Romaniei numarul 1

extras din harta masivului, 114 x 57 centimetri, revista Natura Romaniei





Noi am ales insa varianta sigura pe timp frumos: Piscul Negru - Vf. Lespezi, pe Piciorul Lespezilor. Stiam, din documentare, ca nu ne putem avanta la drum decat cu seninul deasupra, asa incat ne-am hotarat numai atunci cand prognoza meteo ne-a indicat cale libera. Am ajuns cu o seara inainte la popasul Piscul Negru (cota 1185 m), venind dinspre Curtea de Arges. Acolo se afla un complex de cabane. Coboram din Transfagarasan, spre stanga, un scurt drum nemodernizat pana in parcajul cabanei. Ne cazam la Popasul Piscul Negru, abandonand ideea montarii cortului din pricina informatiei ca in zona au fost aduse cateva perechi de ursi care, noaptea, isi cam fac de lucru prin vecinatate.
Dimineata, pe la 7:30, cum privim frontal cabana ne orientam spre stanga, urcam pe resturile unei halde de steril si, la baza padurii ne alimentam cu apa din paraul (toxic - nota redactiei) care iese din gura fostei galerii miniere, de sub acoperisul cilindric. Luam suficient de multa apa, fiindca stim ca pana in varf nu mai gasim, traseul nostru fiind pe Piciorul Lespezilor si nu pe Valea Lespezi (Capriorul), unde problema apei nu s-ar fi pus. Nu este un marcaj satisfacator (punct rosu), pe timp noros riscul de a ne rataci este crescut din cauza raritatii semnelor pe stanci; niciuna dintre hartile Masivului Fagarasului, tiparite, nu-l mentioneaza! (marcajul apare pe harta si in ghidul masivului publicate la http://romania-natura.ro/node/24)

Incepem sa urcam sustinut prin padure (foto 1), insotiti de marcajul cruce galbena, care ne-ar conduce spre Muntele Podeanu. Urmand sfatul cabanierului, facem suficienta galagie, vorbim, cantam, pentru a preintampina intalnirile directe cu ursii. Nici o problema de orientare in padure. Dupa cel mult trei sferturi de ora iesim intr-o poiana care ne umple de sperante si de incredere in reusita. De ce? Pentru ca indata ne apare in fata ochilor varful! Varful Lespezi, placat parca pe aripa lui dreapta cu un pavaj alb-gri laptos (foto 2). Si cat de aproape ne pare, ce iluzie! Am zice ca in cel mult doua ore suntem acolo, sus! Marcajul cruce galbena ne paraseste, o ia spre stanga, spre Muntele Podeanu. Impresionant si el, unit parca indisolubil cu greabanul Lespezilor (foto 3). Privim o clipa inapoi, mirati de lungimea crestei Piscu Negru (foto 4).

revista Natura Romaniei numarul 1

1

revista Natura Romaniei numarul 1





















2

revista Natura Romaniei numarul 1

3

revista Natura Romaniei numarul 1

4

Continuand drumul, observam ca din stana de odinioara n-a mai ramas decat fundatia, un incendiu mistuind-o de curand. Depasim dilema “pe vale sau pe culme” in favoarea celei din urma, gandind ca vom putea astfel sa avem mereu imagini ale culmilor fagarasene sudice. Si, intr-adevar, in scurt timp, creasta Museteica - Raiosu - Buda - Arpasu Mic ne minuneaza si ne absoarbe privirile (foto 5). Ne dam totodata seama ca, in ciuda marcajelor rare pe lespezile risipite prin ierburile trecute deja in toamna, nu vom mai avea nici o problema de orientare, varful fiind extrem de limpede profilat pe imensitatea cerului albastru (foto 6).

revista Natura Romaniei numarul 1

5

revista Natura Romaniei numarul 1

6

Ocolim cateva stanci ascutite prin dreapta (foto 7) si ne oprim parca prea des la tufele bogate si imbietoare de afine. In sfarsit, apar si Varfurile Capra (2494 m) si Vanatoarea lui Buteanu (2507 m), ca doua surori (foto 8) si Transfagarasanul, mai sus de cabana Capra (foto 9).

revista Natura Romaniei numarul 1

7

revista Natura Romaniei numarul 1





















8

revista Natura Romaniei numarul 1

9

Diferenta mare de nivel intre plecare si varf (1337 m) si faptul ca avem parte doar de urcus si nu unul oarecare, ci extrem de pronuntat, ne pune in situatia de a ne invinge psihic oboseala cu care ne invesmantam din ce in ce. Indesim popasurile, asta in mod sigur din cauza mea, caci tinerii s-ar fi dus glont spre ultima cota. In plus, amintindu-si ca uneori imi pun bocancii si merg cu ei prin sufragerie, m-au si persiflat: ”ce, tata, mergi pe munte cu papucii de casa?”.
Inca putin si ajungem intr-un loc impresionant, cu imensa caldare a Paltinului la picioarele noastre (foto 10). Rememoram parcursul de acum doi ani, de la capatul tunelului Paltinul pana la Lacul Caltun si ne imbatam cu dominatia noastra tot mai accentuata asupra culmilor si vailor lasate in urma. Percepem Masivul Cozia, extrem de izolat (foto 11) si Lacul Vidraru (foto 12). Ne asteapta acum ultimul urcus (foto 13). Ne pare floare la ureche si totusi… cat efort ne-a cerut ca sa parcurgem panta. In sfarsit, iata-ne pe Varful Lespezi, dupa cinci ore si jumatate. Ce satisfactie! Cati oameni urca acest varf? Foarte putini! Si de ce? Pentru ca e pozitionat in afara crestei principale turistice fagarasene.

revista Natura Romaniei numarul 1

10

revista Natura Romaniei numarul 1

11

revista Natura Romaniei numarul 1

12

revista Natura Romaniei numarul 1





















13

In mijlocul unei multimi de lespezi uriase, care si dau denumirea varfului, troneaza o roza metalica verde, simbol al Cercului turistic Roza vanturilor, autorul acestui monument (foto 14). E dificil de descris senzatia de implinire, de bucurie, dar si de teama pe care o ai ajuns acolo! Privesti spre nord-vest si cumva te sperii de vecin, Cornul Caltunului, cam descurajant la prima vedere, parca de neescaladat, totodata insa te descoperi incantat de silueta piramidala a Negoiului, cu mult diferita de aceea care ne apare in Portita Caltunului (foto 15). Dincolo, spre est, celelalte varfuri de peste 2500 m: Vanatoarea, Vistea Mare si Moldoveanu si, in ultimul plan, Dara (foto 16). Practic, toate cele 7 varfuri de peste 2500 m din Muntii Fagarasului sunt aici, in ochii nostri!

revista Natura Romaniei numarul 1

14

revista Natura Romaniei numarul 1









































15

revista Natura Romaniei numarul 1

16

Ne deplasam cu precautie cinci-sase metri spre marginea prapastiei adanci de 350 de metri pentru a vedea Lacul Caltun (foto 17). Magnific! Ne trece prin minte ca asta poate fi dovada ca am urcat pe Lespezi! Nu intarziem prea mult fiindca stim ca adevaratul examen abia acum urmeaza: ascensiunea pe Cornul Caltunului. Pare imposibila, totusi, cu ceva mai multa atentie, fie direct pe Greabanul Lespezilor (foto 18), fie cu vreo douazeci de metri mai jos, prindem un horn din care, cu precautie, depasim un ultim urcus si suntem pe Varful Cornul Caltunului, 2505 m, cu cele trei momai ale sale (foto 19). Lacul Caltun ne apare acum nu cu mult diferit de imaginea anterioara surprinsa de pe Lespezi. Varful Lespezi pare de aici extrem de neprietenos cu abruptul de sub el (foto 20).

revista Natura Romaniei numarul 1

17

revista Natura Romaniei numarul 1

18

revista Natura Romaniei numarul 1

19

revista Natura Romaniei numarul 1





















20

Norii vin si se izbesc de peretele Caltunului, se intorc si inconjoara Negoiul, ca un guler diafan! Remarcabil! (foto 21). Cu aceeasi grija deosebita la fiecare pas, ajungem din nou pe Lespezi, unde ne lasasem bagajele si, fericiti de-a dreptul, ne intoarcem in 3 ore, pe acelasi traseu, la cabana Piscul Negru, salutand inca o data crestetul Muntelui Lespezi, scaldat in soarele bland al amiezii (foto 22). Deja nostalgia ne incearca pe barajul Vidraru, caci Varful Lespezi ne trimite din departare salutul lui de ramas bun (foto 23).

revista Natura Romaniei numarul 1

21

revista Natura Romaniei numarul 1





















22

revista Natura Romaniei numarul 1

23

de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
lespezi_stoenica_cu_diacritice.doc67.5 KB
1les.jpg42.42 KB
2les.jpg68.07 KB
vest_est_2009_114x57_cm.jpg217.64 KB
3les.jpg63.29 KB
4les.jpg24.65 KB
5les.jpg35.82 KB
6les.jpg56.48 KB
7les.jpg30.93 KB
8les.jpg51.76 KB
9les.jpg57.03 KB
10les.jpg91.51 KB
11les.jpg20.79 KB
12les.jpg16.27 KB
13les.jpg71.84 KB
14les.jpg42.71 KB
15_lespezi_caltun_fagarasului_11082013.jpg52.81 KB
16_lespezi_caltun_fagarasului_11082013.jpg37.67 KB
17_lespezi_caltun_fagarasului_11082013.jpg101.28 KB
18_lespezi_caltun_fagarasului_11082013.jpg50.6 KB
19_lespezi_caltun_fagarasului_11082013.jpg33.85 KB
20_lespezi_caltun_fagarasului_11082013.jpg44.6 KB
21_lespezi_caltun_fagarasului_11082013.jpg20.94 KB
22_lespezi_caltun_fagarasului_11082013.jpg48.29 KB
23_lespezi_caltun_fagarasului_11082013.jpg19.04 KB

Fagarasului, Lespezi, punct rosu periculos

Ica Giurgiu, Cristian Megulete (Clubul de Speologie "Emil Racovita" Bucuresti)

Cand ajungem in Saua Lespezi (vezi imaginea) si dorim sa urcam catre Varful Lespezi (2517 metri), punctul rosu care apare vizibil pe pietre ne arata debutul unui parcurs care poate fi periculos (de remarcat ca sageata care indica acest traseu a disparut).

Traseul 1, marcat cu punct rosu, a fost sigur pana acum vreo doi ani; intre timp s-au prabusit niste stanci si configuratia crestei respective nu mai permite circulatia usoara/ sigura cu bagaj greu sau incomod in spate. Iar pe ceata, vant sau zapada ruta 1 devine extrem de periculoasa.
Lespezi, Fagarasului, punct rosu periculos - Romania, natura



Traseul 2, marcat tot cu punct rosu, varianta usoara a rutei 1, este de asemenea incomod, tot din cauza unor pasaje unde stancile s-au reasezat. La fel, pe vreme rea, ruta 2, devine periculoasa.

Daca din Saua Lespezi coboram circa 5 minute (vezi linia alba) pe poteca marcata cu banda albastra (spre Strunga Doamnei), putem apoi urca pe ruta 3, fara dificultati, chiar daca avem bagaj greu.

Daca este ceata si nu suntem siguri ca putem dibui ruta 3, atunci continuam sa coboram pe poteca marcata cu banda albastra inca vreo 3-4 minute, pana ajungem pe firul unui valcel (care de obicei are apa). Pe malul drept geografic al acestui valcel incepem ascensiunea pe ruta 4 (vom mai intalni poate pe aici semne punct albastru sau rosu, de la marcajele initiale catre Lespezi din aceasta zona). Apoi vom trece pe malul stang geografic al valcelului si continuam sa urcam orientandu-ne usor catre dreapta.

Rutele 3 sau 4 sunt recomandate, pe vreme fara zapada, pentru coborarea de pe Lespezi (daca avem bagaj greu sau incomod).

selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
spre_lespezi_fagarasului_punct_rosu.jpg506.73 KB

Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului

Vasile Bouaru, Marius Chelaru (Radauti)

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje



1





Dupa un urcus sustinut pe Valea Vistea Mare, pe vreme destul de potrivnica, am ajuns in sfarsit la refugiu, langa care am pus cortul. Desi nu ploua, nori grosi se invarteau deasupra noastra, acoperind din cand in cand Varfurile Moldoveanu (stanga) si Vistea Mare, dreapta (foto 1). Dar in acest fel spectacolul naturii era si mai impresionant.

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje



3



Dinspre Transilvania se ridicau norii cei mai amenintatori. In schimb, in partea opusa razele Soarelui reuseau sa razbata stratul de nori (foto 3 - Valea Rea). Am decis sa facem traseul marcat cu linie intrerupta din foto 4. Traseul nu are marcaj turistic in prima lui parte si de aceea e recomandat doar pe vreme buna (vezi mai jos harta, extras din planul pe anul 2010 al masivului; harta anului 2012 este la http://www.romania-natura.ro/node/24 ).

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje



4

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje

















harta, extras din planul pe anul 2010 al masivului; harta anului 2012 este la http://www.romania-natura.ro/node/24



Am parasit cortul si am inceput coborarea spre Iezerul Triunghiular (foto 5), acel lac glaciar de sub Moldoveanu. Cateva petice de albe aratau ca zapada a fost foarte mare si din cauza unor conditii specifice s-a mentinut pana in august, perioada in care am fost noi. Coborarea se face incet, panta este destul de mare dar nu ridica probleme. Desi de sus acele petice pareau mici, cand am ajuns in vecinatatea lor am constatat ca aveau lungime de circa 100 m (foto 6).

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje































5

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje



6



Muntele este foarte interesant aici, suntem exact sub cel mai inalt varf din tara. Pereti inalti si aproape verticali duc spre varf iar la baza lor este grohotis format din sisturi.
Incepem sa urcam apoi pe un mic picior, asa cum indica linia rosie din imaginea 4. Mai intalnim ochiuri de apa si cateva mici izvoare care alimenteaza Iezerul Triunghiular. Dar panta devine treptat destul de mare si urcam cu grija. E indicat ca in aceasta portiune sa avem intotdeauna vizibilitate buna pentru a putea alege varianta optima de urcus. Ne strecuram pe langa mici pereti si dupa aproape jumatate de ora de la lac ajungem intr-o creasta care vine dinspre partea inferioara a Vaii Rele, din vecinatatea cascadelor de acolo si duce spre Moldoveanu (foto 7). Vremea incepe sa tina cu noi si Soarele alunga norii grosi. Varful Moldoveanu nu este departe si se vede maiestuos (foto 8). Ceva mai sus se vad mai bine creasta care ne va conduce spre varf precum si abruptul de sub varf.

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje

7

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje

8

In dreapta noastra avem o prapastie ametitoare si printr-o spartura intre doua stanci facem o fotografie spre Iezerul Triunghiular (foto 10). Mai parcurgem putin si facem din nou o fotografie spre varf (11), in care mai suprindem in dreapta, in ultimul plan, Vistea Mare iar spre stanga o parte din traseul de creasta care duce de pe Vistea Mare inspre Podragu. In spate ets acum creasta care coboara de pe Moldoveanu inspre Varful Galbena (foto 12).

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje





10

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje





















11

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje

12

Inca putin si ajungem pe varf: 2544 m. Se vede splendid creasta Fagarasului. Facem o fotografie inspre vest (foto 13), directie in care cerul este mai degajat de nori. Poteca marcata cu banda rosie este destul de vizibila pana departe.
Tot de pe varf facem o fotografie si inspre al treilea varf al tarii, Vistea Mare (2527 m) (vezi informatii complete despre cele mai inalte varfuri la http://www.romania-natura.ro/node/97) (foto 14).

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje

13

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje





14

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje

















15

Dinspre est (foto 15) se inalta nori care se lovesc de cea mai inalta creasta din tara si se ridica foarte repede, risipindu-se; remarcam undeva si refugiul langa care am lasat cortul. Valea din stanga imaginii este Vistea Mare, marcata cu triunghi rosu. Zabovim destul de mult pe varf pentru a savura peisajul care ni se deschide in fata ochilor. Nu e nimeni prin zona, doar vantul mai tulbura linistea profunda a acestor locuri de vis.

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje

16

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje

17

Parcurgem apoi si poteca inspre Vistea Mare, in circa 20 minute, fiind atenti la portiunile mai dificile. De pe Moldoveanu pana pe Vistea Mare intalnim marcajul punct rosu. Ajunsi pe noul varf gasim indicatoarele cu traseele din zona (foto 16, 17). Moldoveanu se vede foarte frumos (foto 18).

Muntii Fagarasului, Moldoveanu, turul varfului - Romania, natura, marcaje

18

De pe Vistea Mare suntem pe marcajul banda rosie, traseul de creasta al Muntilor Fagarasului. Coboram apoi incet spre cort. Ceva mai jos, intalnire neasteptata cu o capra neagra. Foarte agila, cand ne-a vazut a disparut in cateva clipe, alergand spre lacul de sub Moldoveanu.
Am ajuns la cort pe inserate.

selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
tur_moldoveanu_cu_diacritice.doc34.5 KB
4b_harta_moldoveanu_2010.jpg120.21 KB
moldoveanu_01.jpg38.58 KB
moldoveanu_03.jpg46.03 KB
moldoveanu_04.jpg30.09 KB
moldoveanu_05.jpg74.8 KB
moldoveanu_06.jpg47.71 KB
moldoveanu_07.jpg66.9 KB
moldoveanu_08.jpg81.86 KB
moldoveanu_10.jpg60.45 KB
moldoveanu_11.jpg81.26 KB
moldoveanu_12.jpg70.49 KB
moldoveanu_13.jpg51.2 KB
moldoveanu_14.jpg37.21 KB
moldoveanu_15.jpg70.54 KB
moldoveanu_16.jpg30.85 KB
moldoveanu_17.jpg28.77 KB
moldoveanu_18.jpg64.61 KB

Fagarasului, Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga

text si imagini: Ica Giurgiu, Mihai Barbu, Diana Barbu

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura

Ica

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura

Mihai

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura

Diana







1. Acces spre baza traseului triunghi rosu (Valea Rea - Curmatura Malita)

(vezi harta de mai jos, extras actualizat din harta masivului de la http://www.romania-natura.ro/node/15)

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura

Din Pitesti, pe soseaua spre Campulung Arges, dupa 11 kilometri se ajunge in localitatea Piscani. De la Piscani, pana la iesirea dinspre nord a localitatii Slatina (trecand prin Domnesti), la borna kilometrica, facem 48 de kilometri.

Punem aici kilometrajul pe zero si altimetrul la 580 metri (vezi si volumul 1 din ghidul Muntilor Fagarasului, traseul 73.0, la http://www.romania-natura.ro/node/24). In apropierea bornei kilometrice apar trei semne turistice, cu indicatii orare: triunghi rosu, spre Vf. Iezer (din Muntii Iezer), 10-12 ore, peste Muntele Papau; triunghi albastru, spre Vf. Moldoveanu, 12-14 ore, prin Curmatura Malita; in fine, punct albastru, spre Vf. Dara, 12 ore.
La intrarea pe drumul forestier care incepe de aici, Directia Silvica Pitesti ne taxeaza sau nu cu o suma modica pentru acces cu autoturismul. Dupa circa 1 kilometru, ajungem la intrarea in tabara pentru copii (pe dreapta).
La kilometrul 1,700, la 600 metri altitudine, se desprinde la dreapta drumul forestier catre Muntii Iezer, insotit de triunghiul rosu. La kilometrul 4,5, la 610 metri altitudine, spre stanga se duce drumul forestier spre Curmatura Malita, marcat cu triunghi albastru (Prin anii 1970, ne spune domnul Dinu Boghez (Ramnicu Valcea), se ajungea si cu autobuzul pe acest drum pana in Curmatura Malita). Noi vom ajunge in Curmatura Malita dupa ce vom mai merge bine in amonte pe vale, apoi vom urca pe marcaj triunghi rosu.
La kilometrul 6,800, la 640 metri altitudine, pod la dreapta, peste rau (pare solid, dar accesul auto este blocat de o stanca mare).
La kilometrul 11,400, la 690 metri altitudine, pod peste rau la dreapta, acces pentru autoturisme blocat de o bariera (am fost pe acest drum lateral: este neintretinut, dupa circa 1,5 kilometri se intrerupe, fiind rupt de ape).
La kilometrul 12, la 700 metri altitudine, drum forestier la stanga (Calugarul, 5 kilometri lungime).
La kilometrul 15,600, la 750 metri altitudine, drum forestier la stanga (Draghina, lungime 10,4 kilometri).
La kilometrul 17,200, la 780 metri altitudine, suntem deasupra coronamentului Lacului (de baraj) Vasalat. Daca pana aici pe talvegul Raului Doamnei de abia curgea apa, in amonte de lac - pe Raul Doamnei cat si pe Vasalat, care curge dinspre Muntii Iezer – este apa din belsug, dand nenumarate frumuseti. De deasupra coronamentului, priveliste grandioasa spre partea inalta a Muntilor Iezer: se vede culmea cu cele mai inalte piscuri din masiv (Rosu, 2469 metri si Iezerul Mare, 2462 metri), spre amonte si Muntele Groapele, nu mai putin chemator. Se poate trece peste baraj cu autoturismele, catre caile forestiere din Muntii Iezer.
La kilometrul 19,600, altitudine 810 metri, sosim la Gura Vailor. Aici se formeaza Raul Doamnei, din Valea Rea (spre amontele careia vom continua sa mergem) si Zarna. Spre apa Zarnei, pod de beton si marcajul punct albastru, care ne-a insotit din localitatea Slatina pana aici (in 2007 erau copaci cazuti pe poteca, care impun ocoliri; vezi http://www.romania-natura.ro/node/261 si http://www.romania-natura.ro/node/391).
La kilometrul 32, la 1105 metri altitudine, stalp de marcaj, cu sageata indicatoare; triunghi rosu spre Curmatura Malita, 3-4 ore (imaginile 4, 5).

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura





4 Privire dinspre aval; inceputul traseului. Noi am ajuns pana aici cu o Dacie Logan; ultimii 15 kilometri au fost parcursi cu viteza foarte mica, din cauza hartoapelor dese de pe drum.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura













5 Inceputul traseului.













2. Traseul triunghi rosu (Valea Rea - Curmatura Malita)

Este insuficient marcat. Se recomanda parcurgerea lui pe vreme cu vizibilitate buna, dar nu iarna, cand putinatatea semnelor triunghi rosu va ingreuna si mai mult orientarea, mai ales daca ne aflam la prima parcurgere a traseului. Timpul de 3-4 ore pana in Curmatura Malita apreciem ca este indicat corect.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura













6

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura



















7

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura















8

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura



















9

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura



















10

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura

























11 Braul Darei, vazut cand urcam catre stana din Furfuescu.

(La circa 200 metri amonte de stalpul care arata debutul traseului, este punte solida peste Valea Rea, facuta de ciobani pentru trecerea oilor catre stana din poiana din capatul aval/ dreapta al Braului Darei. - vezi imaginea 11)
Imediat dupa debutul traseului trecem printr-o poiana cu un elegant foisor de vanatoare (stanga) si cu loc pentru popasul de scurta durata al tumelor de oi (dreapta). Trebuie sa cautam marcajul inspre sus si stanga, el incepand de aici sa se orienteze pe directia sud-vest, urcand o poteca in serpentine, desfasurata mai mult prin padure, cale care trece peste o serie de afluenti (imaginea 12) care nu ne lasa in lipsa de apa proaspata.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura







12

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura

















13 Stana Furfuescu, Curmatura Malita si Muntele Preotesele, chiar in fundal.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura















14 Stana Furfuescu; marcaje aplicate ca sa fie vazute cand vii dinspre Curmatura Malita.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura



















16 Localnic.





Pe la 1680 metri altitudine iesim din padure in poiana unde se afla stana Furfuescu (imaginea 13). Pe partea opusa stanei sunt aplicate mai multe marcaje (imaginea 14), care pot sa ne ajute atunci cand venim din directia inversa. De la stana vedem Curmatura Malita (imaginea 17). Pentru a regasi poteca marcata trebuie sa ne orientam de la stana in usoara coborare catre stanga, spre padurea la marginea careia gasim cararea larga spre Curmatura Malita. Dupa aceasta coborare avem numai de urcat, prin padure, traversand alti afluenti. Cand sosim in Curmatura Malita (imaginea 21, vedere catre vest), gasim pe drum semnul triunghi albastru.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura











17 Curmatura Malita, deasupra padurii.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura



















18 De sub Curmatura Malita vedem stana Furfuescu. Valea din centrul imaginii este Pojarna (cu Muntele Nisipuri in dreapta ei cum privim poza), urcand catre circul glaciar Galbena.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura











20 Braul Darei, vazut din Curmatura Malita.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura















21 Curmatura Malita, vedere catre vest.















3. Traseul triunghi albastru (Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga)

Din Curmatura Malita putem continua traseul catre sud, peste Muntele Preotesele (imaginea 22; vezi si http://www.romania-natura.ro/node/24) sau ne putem apropia, mergand, dupa marcaj (intr-un lung ocol mai intai catre vest, apoi catre est si in fine catre nord; imaginile 23-33), catre Muntele Scarisoara Mica.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura







22 Muntele Preotesele, aflat la sud de Curmatura Malita.





Cateva repere despre acest lung ocol, care ne poate deruta in orientare, mai ales pe vreme fara vizibilitate buna, din cauza marcajului insuficient de explicit, sunt necesare. Pornim din Curmatura Malita spre vest (imaginea 21), lasand in urma Muntele Preotesele (imaginea 22) ca sa inchida orizontul spre sud. Noi mergem din Curmatura Malita pe latura din dreapta a drumului, care poarta marcajul triunghi albastru, urcand. Dupa circa 45 de minte sosim la cladirea din imaginea 23, aflata la baza unei interesante caldari glaciare (imaginile 30-32). Aceasta cladire, acum nefunctionala (aflata cu 80 metri altitudine mai sus fata de Curmatura Malita), care ne poate oferi doar adapost temporar (daca avem cortul la noi) a fost tabara pentru elevi… (izvor puternic la nivelul drumului)

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura







23 Mergem catre fosta tabara a elevilor.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura















24 Omag; apare de obicei in locuri cu umiditate importanta.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura















25 Vedem cladirea din dreptul careia drumul va face, in urcare, o bucla de 180 de grade.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura









26 Cladirea din dreptul careia drumul face, in urcare, o bucla de 180 de grade.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura









27 In versantul drept geografic al Valsanului vedem poiana in care se afla stana de la cea mai mare altitudine din Carpati. (vezi http://www.romania-natura.ro/node/501)

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura















28 In amonte de poza cu stana de la cea mai mare altitudine din Carpati este culmea dominata de Varful Picuiata (catre dreapta imaginii); la dreapta acestuia se merge catre Curmatura Valsanului, locul unde culmea pe care suim acum se uneste cu cea pe care o vedem in imagine.

Continuam sa mergem pe drum si vedem o cladire micuta, nefunctionala (imaginile 25, 26, 29), pana la care mai facem, de la fosta tabara de elevi, vreo 30 de minute. Aici este un punct important al traseului, unde semnul vopsit cu albastru pe peretele cladirii s-ar putea sa nu fie suficient de lamuritor asupra drumului de urmat; ei bine, ne intoarcem cu 180 de grade si continuam sa urcam pe ramura ascendenta a drumului, paralel, dar in sens invers cu portiunea pe care tocmai am parcurs-o! Ne orientam catre antena de pe culmea din fundal a imaginii 29. In acest fel vom ajunge iarasi in zona caldarii glaciare din imaginea 30, dar deasupra ei (prilej ca sa descoperim laculetul de aici, dar si conturul celor deja secate).

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura









29 Vom ajunge langa antena din fundalul imaginii.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura









30 Caldarea glaciara la baza careia se afla cladirea fostei tabere pentru elevi.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura









31 Lacul din caldarea glaciara.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura



















32 Locul fostelor lacuri.

Valea Rea - Curmatura Malita - Muntele Valea Lunga; Muntii Fagarasului, Romania, natura

















33 De aici scapam de ocolurile mari facute de directia nostra de mers.





Cand ajungem la nivelul antenei din fundalul imaginii 29 (vezi imaginea 33) suntem pe drumul care acum ne dirijeaza mai bine catre directia nord, pe Muntele Valea Lunga; ne aflam cu 100 metri diferenta de nivel mai sus decat cladirea fostei tabere de elevi. De aici in continuare parcurgem traseul 73 (vezi http://www.romania-natura.ro/node/24).

selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
0_traseu_v_rea_malita_cu_diacritice .doc68 KB
0_harta_malita_2010.jpg738.75 KB
4fagarasului_malita002.jpg155.92 KB
5fagarasului_malita004.jpg195 KB
6fagarasului_7335m.jpg283.15 KB
7fagarasului_7336m.jpg213.11 KB
8fagarasului_malita005.jpg206.02 KB
9fagarasului_malita047.jpg165.06 KB
10fagarasului_malita010.jpg322.46 KB
11fagarasului_7337m.jpg215.85 KB
12fagarasului_7338m.jpg192.63 KB
13fagarasului_7356m.jpg148.81 KB
14fagarasului_malita014.jpg247.41 KB
16fagarasului_malita015.jpg203.09 KB
17fagarasului_malita025.jpg148.59 KB
18fagarasului_7462m.jpg273.85 KB
20fagarasului_malita033.jpg110.58 KB
21fagarasului_malita034.jpg195.67 KB
22fagarasului_7481m.jpg155.48 KB
23fagarasului_malita037.jpg129.83 KB
24fagarasului_7515m.jpg240.27 KB
25fagarasului_malita038.jpg135.01 KB
26fagarasului_7516m.jpg79.21 KB
27fagarasului_malita041.jpg159.63 KB
28fagarasului_malita042.jpg251.91 KB
29fagarasului_malita040.jpg134.32 KB
30fagarasului_7532m.jpg420.58 KB
31fagarasului_7534m.jpg229.95 KB
32fagarasului_7535m.jpg200.97 KB
33fagarasului_7539m.jpg72.92 KB
1ica_7375m.jpg44.74 KB
2mihai_7353m.jpg40.46 KB
3diana_7376m.jpg34.34 KB

Fagarasului, apa in zona crestei principale

Marius Radu (Bucuresti)

Enumar sursele de apa intalnite in anul 2011 (sau mentionate in literatura) in zona traseului crestei principale, de la vest la est (in limita a 15-30 minute fata de poteca marcata):

- manastirea Turnu Rosu: izvor sub troita de peste drum de manastire si la 500 metri in sus pe drum, la un fost canton forestier
- in zona Varfului Prislop, la circa 45 minute din saua de sub Chica Pietrelor, chiar in poteca
- Saua Apa Cumpanita; izvorul vazut de noi, prin ceata, mustea din pamant si parea mai degraba potrivit pentru animale; sunt mai multe izvoare, de ambele parti ale seii
- la obarsiile Paraului Suru, intre Saua Suru si Saua Rosiile, mai multe izvoare, sezoniere
- Lacul Budislavu
- Lacul Avrig; apa din lac nu e buna pentru consum; exista un parau in stanga potecii (cum coboram din Portita Avrigului), la nord-vest de lac, avand apa buna
- la sud de saua de la vest de Vf. Garbova (nota, Ica Giurgiu)
- in Saua Scara, spre sud, la 5 minute de refugiu
- la sud de Custura Saratii, la 20-30 minute (obarsie a Izvorului Negoiului)
- Lacul Caltun
- in saua dintre Turnul Paltinului si Varful Lepsita; greu de colectat, calitate incerta, zona circulata de oi
- zona lacurilor de la est de Vf. Lepsita (nota, Ica Giurgiu)
- Lacul Capra, izvoarele care alimenteaza lacul
- sub Creasta Arpaselului (Caldarea Fundul Caprei) poteca intersecteaza mai multe izvoare, sezoniere
- in zona refugiului de sub Fereastra Zmeilor
- Lacul Buda, izvorul mare care alimenteaza lacul
- Iezerul Podul Giurgiului, izvorul de alimentare a lacului
- zona Lacului Podragu
- la sud de Saua Ucea Mare (nota, Ica Giurgiu)
- Portita Vistei, izvoare la sud de creasta, la 10-30 minute
- pe coasta Muntelui Galbenele, izvor minuscul chiar in poteca, sezonier
- lacul de la sud-est de Galasescu Mare (nota, Ica Giurgiu)
- in Fereastra Mare a Sambetei, izvor la 5 minute spre sud
- la sud de Curmatura Zarnei, Paraul Zarna, la 15-20 minute
- la est de Curmatura Zarnei, la aproximativ o ora de mers, izvoare chiar in poteca
- Curmatura Bratilei, izvor bun la 5 minute spre nord (pe poteca spre Dejani)
- izvorul de sub Berevoescu, semnalat in poteca cu vopsea rosie, la 60-75 minute spre est de Curmatura Bratilei
- Lacurile Lutele, la sud de creasta (nota, Ica Giurgiu)
- sub refugiul din zona Comisul, aproape de intrarea in padure, stalp indicator care arata, printre altele si un izvor la 300 metri

La nevoie se poate cobori la orice lac sau fir de apa vizibil din poteca. (pentru mult mai multe date vezi http://www.romania-natura.ro/node/625)

Fagarasului, cabana Valea Sambetei - Balea

text si imagini: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
alte imagini: Vasile Bouaru (Radauti)
explicatii foto: Dinu Boghez, I. Giurgiu, Vasile Bouaru

20-23 august 2009. Cand am coborit din autobuz la Sambata de Jos, langa ramificatia drumului care ne ducea spre locurile inalte ale Fagarasului, optimismul grupului nostru cu tenta de maturitate deplina era increzator in zilele frumoase de care aveam nevoie. Catava vreme am asteptat ocaziile auto care ne-ar fi dus repede la poarta manastirii Sambata. Si ele s-au ivit, scutindu-ne de lungii kilometri de pana acolo.
Apoi am pornit spre sud, in lungul drumului forestier, sfarsit repede in preajma locurilor pe care viiturile anului acesta l-au distrus in cea mai mare parte. Doar ici colo mai ramasesera din el locuri care-l faceau identificabil. Pe marginea apei care-l distrusese, locuri inguste ne-au permis inaintarea. Din ceea ce fusese candva parcarea de la capatul drumului nu mai ramasese decat vechea bancuta, pe care si noi ne-am odihnit o clipa. Mai departe, furia apelor nu si-a mai aratat puterea decat intr-un singur loc. Pana la cabana Valea Sambetei nimic nu ne-a mai ingreunat drumul (vezi harta, extras din planul amplu al masivului, de la http://romania-natura.ro/node/24). La cabana, operatii de rutina, cazarea si masa de pranz, combinata cu cea de seara. Cabana era cam tot asa cum o lasasem acum un an, cu ceva baieti care aveau grija de ea, parca acum un pic mai ingrijita.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

extras din planul amplu al masivului, vezi http://romania-natura.ro/node/24

Am facut, in premiera, o plimbare pana la chilia calugarului fara nume (marcaj cruce albastra, vezi alte date la http://romania-natura.ro/node/24), din stancile de deasupra cabanei. Pana acolo (imaginea 1), poteca cu serpentine multe, cu lumanarica pamantului care inalbastrea muntele, acum in prag de toamna. Mai departata imagine a Pietrei Caprei (imaginea 2) si pana la urma chilia, scobitura in piatra, cu prispa pe marginea abruptului. Izvorul din apropiere, cateva reflectii legate de viata calugarului si iata-ne din nou la cabana, gata de somnul care nu a intarziat.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

0.1 Cabana Valea Sambetei.
foto: Vasile Bouaru

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

























0.2 Asini de povara (alimente etc.) la cabana Valea Sambetei.
foto: Vasile Bouaru

cabana Valea Sambetei - cabana Balea





















0.3 Cabana Sâmbăta, văzută de la intrarea în traseul care duce spre chilie.
foto: Vasile Bouaru

cabana Valea Sambetei - cabana Balea















0.4 Fereastra Mare, văzută de pe traseul care duce la chilie.
foto: Vasile Bouaru

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

1 La Chilie.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

























2 Vf. Piatra Caprei.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

















2.1 Valea Sâmbetei, văzută în timpul urcuşului spre Fereastra Mare a Sâmbetei.
foto: Vasile Bouaru

Am pornit la drum cand ziua inca nu-si intrase in drepturi. Printre stancariile potecii, imbelsugat risipite, ne-am descurcat fara poticneli. Ziua a inceput de-a binelea cand am ajuns la ramificatia potecilor. Le-am lasat in dreapta pe cele care duceau spre Fereastra Mica, spre cea a Racorelelor si am urmat bine cunoscutul triunghi rosu catre Fereastra cea Mare. Am urcat sustinut pana in caldarea superioara, acolo unde ne-a intampinat ceata. Prin caldarea cea mare am mai intalnit cate un fir de rodendron inflorit, stancile cele mari bine cunoscute si poteca strecurata pe pajiste. A disparut repede silueta Coltului Balaceni si coama muntelui in care trebuia sa ajungem, ascunse sub valurile care le strabateau. Era o ceata deasa, umeda in exces si respiratia mea cel putin, a devenit greoaie. Sau numai anii sa fi fost de vina?
Sus, in Fereastra Mare, am zabovit catava vreme. Ceata insa nu voia sa se duca, asa ca ne-am continuat drumul, cu mine in coada plutonului, ingreunand grupului ritmul, in mod vizibil. Am trecut de Galasescu Mic, apoi de cel Mare si pe poteca acestuia a rasarit din ceata un convoi ciudat. Un barbos in fata, o femeie dupa el, cam fara varsta, datorita parului in neoranduiala. Nu erau romani. Aveau dupa ei o capra, un ied, un tap care tot impungea cu capul, un magar la urma si in cosul carat in spate si o gaina. Mai mult prin semne am priceput ca din convoiul asta aveau lapte, branza si oua, adica cam tot ce le trebuia pentru mancare si erau prin munti de multa vreme...

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

2.2 În stânga, în ultimul plan, cea mai înaltă creastă din ţară, Viştea (dreapta) - Moldoveanu (stanga) (imagine luată de pe Gălăşescu Mic).
foto: Vasile Bouaru

Am trecut de lacurile din Valea Rea, cam secate la vremea asta si cam incetosate. Am urcat si Galbenele si am intalnit un grup de tineri, exuberanti, care-si propusesera sa ajunga in seara aceea la refugiul din Iezer... Le-am spus ca, cu toata tineretea de care dispuneau, mai departe de Zarna ori Bratila nu vor fi in ziua asta. Si era cam ora 2 p.m. Pe drum ne-a mai depasit un personaj interesant, un domn. Nu singur, era intovarasit de un tanar, care ducea rucsacul. Batranul avea doar un bat de trecking in mana. Si mainile lui erau uscate, aproape stafidite si pistruiate cat se poate. Pe muteste, l-am intrebat cat ani are si pe degetele mainilor intinse mi-a aratat: 81. Si mergea, nu se incurca, nu ca mine oprind mai la tot pasul! Cand am depasit Hartopul Ursului, indreptandu-ne spre refugiul din Portita Vistei, am simtit ca nu voi ajunge in seara aceea la cabana din Podragu. Asa ca... intreg grupul a ramas la refugiu. Dar nimeni nu avea si cele necesare dormitului acolo, asa ca noaptea avea sa fie chinuitoare.
Eram singuri in refugiu, dar dupa noi au mai venit multi altii, dar aveau corturi si le-au intins fie prin preajma, fie catre malul Lacului Triunghiular (imaginea 3). Pana spre seara cerul a dat semne ca vremea s-ar indrepta. Ceata se mai ridica pe alocuri, ba chiar intr-un timp am putut vedea si crestetul Moldoveanului. Am prins si luminile unui apus strecurat printre nori, peste Muchia Vistei. Vreo doi caini nu s-au desprins din preajma refugiului, doar-doar or capata cate ceva de mancare de la puzderia de turisti aflati prin aceste locuri. Frigul serii ne-a gonit in refugiu si noaptea ne-am tot invelit cu ce aveam la indemana. Dar cum-necum a trecut si zorii zilei ne-au prins pregatind plecarea, cu ceata incercand sa depaseasca varfurile si cerul senin aratandu-se in spatele ei.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

3 Vf. Rosu, 2430 metri si, catre dreapta, muchia spre Vf. Moldoveanu, 2544 metri.





Am urcat poteca abrupta catre Varful Vistei. Unul din cainii de la refugiu m-a intovarasit pana sus si cum plecasem cu ceva inaintea celorlalti, am avut cu cine sta de vorba. Pana a venit si restul grupului am privit, spre nord, Valea Vistei, acum scapata de ceturi. Cand ne-am reunit toti pe varful de deasupra haului dinspre ulucul Vaii Vistea, cativa ne-am lasat rucsacii si am pornit spre varful cel mare. Dupa noi s-a luat si cainele temerar si in unele locuri l-am auzit scancind in urma noastra. Cand am ajuns pe creasta ne-a intampinat soarele deplin si cutia altor amintiri (imaginea 7). Una dintre ele il avea in prim plan pe un „batran” ce-si serba aici cea de a 70-a aniversare si ne dadusem intalnire peste 10 ani.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea







5 Dincolo de saua din imagine, spre vest: Vf. Corabia, 2406 metri, pe creasta principala si, la nord de ea, in ceata, Ucea Mare, 2434 metri.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

6 Corabia, in primul plan, apoi creasta principala, spre vest (cu Lespezi, stanga si Negoiu, dreapta aflate la mijloc; si Ciortea in fundal).

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

7 De pe Corabia, spre est: Creasta Vistea Mare, 2527 m - Moldoveanu 2544 m.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

8 Vedere, spre est, de-a lungul crestei principale. In centru, Corabia, 2406 metri, traversata de poteca marcata cu banda rosie. In spatele ei, Varfurile Ucea. Spre dreapta imaginii, trapezul Vistea - Moldoveanu.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

9 Muchia Scarisoara, in ultimul plan, dreapta. Spre stanga, culmea care suie pe Moldoveanu.

Ne-am intors, ne-am despartit de cainele credincios care ne intovarasise si am inceput lunga coborare spre Saua Orzanelei (vezi harta). Avea si saua povestea ei, pe timp cainos, cu zloata si ceata deasa, care ne intovarasise de cum plecasem de la stana din Podul Giurgului, de pe Valea Budei, cu vorbele aruncate de una din tovarasele de drum in urcusul spre Vistea. „Tine-ma de mana ca nu stiu pe unde merg!”.
Apoi au inceput sa se depene varfurile care ne asteptau, fiecare la locul lui (imaginile 5, 6). Fiecare avea urcusul lui si dupa fiecare urma o sa, mai adanca sau mai blajina. Am trecut de Ucea, de Corabia, de Tarata (vezi harta) si in sfarsit am ajuns in Saua Podragului (imagini 10-14). Mi-am scaldat ochii in ulucul Vaii Ucea, pe unde stiam ca se ascunde poteca ravnita de mult, ne-am odihnit in plaiul intins cu privelisti unice spre inaltul Moldoveanului, de sub Corabia si timpul a trecut repede. Cand am inceput coborarea spre cabana, lacurile raspandite in Caldarea Podragului ne-au incantat ochii. Cabana ne-a intampinat cu supa calda si pat in care ne-am putut odihni dupa noaptea cam rea de la refugiu. Amiaza ne-a gasit privind locurile inalte, ale Taratei mai ales, dar si ale Podragului, pe care lumina apusului se statornicise o vreme. Apoi, culorile intunericului au inceput sa se astearna peste creste iar noi, gandindu-ne la drumul de a doua zi, ne-am retras la locurile de odihna. Ne hotarasem de cu seara sa mergem pe drumuri diferite. Unii pe cresta muntelui si ceilalti prin caldarile de sub creasta.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

10 Iezerul Mare al Podragului si Creasta Tarata, in dreapta lui (cu Saua la Calea Carelor, 2190 metri; vezi harta).

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

11 Vf. Tarata, 2400 metri.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

12 Cabana Podragu si Muchia Tarata.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

13 Fereastra/ Curmatura Iezerului, 2250 metri (vezi harta).

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

14 Muchia Tarata, intre Curmatura La Calea Carelor, 2190 metri, stanga si Varful Tarata, 2414 metri, dreapta.

Cand am iesit pe prispa cabanei, soarele inca nu daduse peste creste si valea era inca intunecata. Dar cerul era senin peste tot si promitea ziua buna de care sa ne bucuram. Curand am inceput urcusul, unii catre Saua Podragului, altii catre Saua dintre Lacuri. In locul din urma am zabovit o vreme, asteptand luminarea adancurilor de munte; oglinda lacului indragit al Podragelului era acum intunecata. Am inceput coborarea. Cam abrupta, cu pasi zvarliti pe ochiurile de pamant reavan din cale. In fata, crestele se luminau una cate una. Pe deasupra tuturor, cea a Albotei stapanea inaltimile. Podragelul ajunsese sa oglindeasca creste inalte in apele sale inca neatinse de boarea inaltimilor (imaginea 16).

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

15 Pe sub creasta principala, pe partea ei nordica, intre Podragu, stanga si Arpasu Mare, dreapta.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

























16 Iezerul Podragel. (vezi http://romania-natura.ro/node/36)

cabana Valea Sambetei - cabana Balea









17 Valea Budei.





Ne-am unduit pe adancul Caldarii Podragelului, apoi am urcat hornul cu grohotis pamantos pana in crestatura muchiei sale. Au urmat caldarile Arpasului, cu plai intins, in locuri in care creasta Fagarasului era foarte aproape. Am strabatut locurile inverzite care in alte vremuri trebuie sa fi fost oglinda vreunui lac, acum colmatat. Si, in sfarsit, am urcat ultima muchie ce o aveam de strabatut. Cand am coborat-o, in fata era doar ultima caldare dinaintea Ferestrei Zmeilor, a carei spartura si tancuri stinghere le vazusem de departe.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea





18 La Trei Pasi de Moarte, pe creasta principala, inainte de a sosi, dinspre est, la Fereastra Zmeilor.

cabana Valea Sambetei - cabana Balea

19 Fereastra Zmeilor, privita dinspre vest.

Ne-am intalnit, iesindu-ne in intampinare, cu cealalta parte a grupului, ceva mai putin varstnica, ajunsa mai devreme si impreuna ne-am aninat privirile pe Creasta Arpaselului si a grohotisului de la poalele sale. Tindeau acestea sa se incetoseze si iara muntele ne-a aratat ca fusese darnic cu noi.
Fereastra Zmeilor a reprezentat momentul de odihna pe care ni l-am acordat. Intalnirea la punct fix cu cealalta parte a grupului, care parcursese creasta, minunatele locuri din caldarile Podragelului si ale Arpasului fusesera de ajuns sa ne lase amintiri frumoase din ziua care ne fusese daruita de Muntii Fagarasului. In urma noastra ramasesera crestele inalte, printre care ne strecurasem, valurile de ceata care ne intovarasisera o buna bucata de drum.
Am inceput coborarea. Am trecut pe langa refugiul din Fereastra Zmeilor (vezi harta), spre firul paraielor care se adunau in apa Caprei, pe malul carora nu o data am intalnit mitocania celor care intinau puritatea locurilor, prin zgomote si gramezi de gunoaie. Odata ajunsi in lungul soselei, gunoaie de tot felul, in gramezi apreciabile, aveau sa ne inspaimante, pana am ajuns la cabana Capra, acolo unde era locul de intalnire cu cei care urmau sa ne duca acasa.
De la cabana Capra ne-am indreptat catre tunelul de sub creasta. L-am strabatut in zgomotul continuu al claxoanelor celor inconstienti. Apoi am iesit la Balea Lac, acolo unde o biata placa ratacita printre parcari de masini si tarabele talciocului existent voia sa ne convinga ca aici este o rezervatie naturala. Masini, lume proasta, profanatori de inalta clasa ai naturii, zgomote de tot felul, urlete umane, gratare, iata ce ne-au oferit locurile din preajma Lacului Balea. Norocul meu ca le-am cunoscut in vremurile lor bune. Am iesit intrigat de degradarea minunatului loc de aici.

Am inceput lunga coborare pe transfagarasan, pana cand am ajuns la o ramificatie, aproape neobservabila, care ne indruma spre noua manastire Cartisoara. Apoi am pornit spre Ramnicu Valcea.

de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
0_valea_sambetei_cu_diacritice.doc69.5 KB
0_extras_din_harta_masivului.jpg452.02 KB
10sza.jpg430.48 KB
11sza.jpg439.15 KB
12sza.jpg422.97 KB
13sza.jpg444.67 KB
14sza.jpg318.36 KB
15sza.jpg145.78 KB
16sza.jpg525.31 KB
10supa.jpg277.56 KB
133supa.jpg576.74 KB
233supa.jpg533.09 KB
1_sambata_balea_galasescu_moldoveanu_16082013.jpg194.52 KB
2_sambata_balea_galasescu_moldoveanu_16082013.jpg165.97 KB
3_sambata_balea_galasescu_moldoveanu_16082013.jpg146.69 KB
4_sambata_balea_galasescu_moldoveanu_16082013.jpg234.41 KB
5_sambata_balea_galasescu_moldoveanu_16082013.jpg359.73 KB
6_sambata_balea_galasescu_moldoveanu_16082013.jpg306.77 KB
7_sambata_balea_galasescu_moldoveanu_16082013.jpg377.24 KB
8_sambata_balea_galasescu_moldoveanu_16082013.jpg435.07 KB
9_sambata_balea_galasescu_moldoveanu_16082013.jpg382.04 KB
2_tarata_podragu_arpas_fagarasului_16082013.jpg290.26 KB
3_tarata_podragu_arpas_fagarasului_16082013.jpg398.91 KB
4_tarata_podragu_arpas_fagarasului_16082013.jpg461.11 KB
5_tarata_podragu_arpas_fagarasului_16082013.jpg248.99 KB
7_tarata_podragu_arpas_fagarasului_16082013.jpg328.99 KB

Fagarasului, creasta, iarna

Muntii Fagarasului, creasta, iarna

23 ianuarie 2010, imagine luata din apropierea cabanei Cozia (Muntii Cozia): creasta Muntilor Fagarasului.

foto: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
explicatii: Dinu Boghez, I. Giurgiu

Muntii Fagarasului, creasta, iarna

23 ianuarie 2010, imagine luata din apropierea stanei din Mocirle (aflata la nord-est de Vf. Cozia, Muntii Cozia).

foto: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

Muntii Fagarasului, creasta, iarna

23 ianuarie 2010, imagine luata din apropierea cabanei Cozia (Muntii Cozia): Muchia Scarisoarei (Muntii Fagarasului), coborand spre Curmatura Furfuescu (dreapta).

foto: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
explicatii: Dinu Boghez, I. Giurgiu

de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
creasta_vazuta_din_cozia_cu_diacritice.doc40.5 KB
1000_cozia045_lespezi.jpg270.42 KB
2000_picuiata.jpg210.05 KB
3000_largire_scarisoara.jpg349.67 KB

Fagarasului, cum se face branza la stana

imagini: Mihai Barbu, Diana Barbu, Ica Giurgiu
text: Ica Giurgiu, Mihai Barbu, Diana Barbu

Cum se face branza la stana - Muntii Fagarasului, Romania, natura



1





La stana Furfuescu (imaginile 1, 2), din Muntii Fagarasului (1680 metri altitudine) (vezi acces descris la http://www.romania-natura.ro/node/502), obligati si bucurosi ca sa cerem adapost - la inceput de august 2010, din cauza descarcarilor electrice si ploii cu grindina - am inregistrat succesiunea operatiilor care duc - dupa o zi de munca continua, urmasa de obicei a unei nopti in care ciobanii au trebuit sa dea fata cu ursul sau lupii - la obtinerea a 3-4 kilograme de branza (incepuse perioada cu iarba putina pentru mancat de catre oi si vaci, deci cu putin lapte muls).

click aici pentru continuarea articolului, cu imagini explicate


Fişiere ataşateMărime
branza_la_stana_fagarasului_cu_diacritice.doc53 KB
1fagarasului_furfuescu.jpg148.06 KB

Fagarasului, de la Negoiu la Lespezi

descarcati de aici o panorama cu explicatii pe ea, de 72 x 44 centimetri, din zona crestei principale; foto: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea); imagine luata dinspre sud-vest, de pe Varful Fata Sfantului Ilie, 2009 metri altitudine.

Puteti compara detaliile de pe imagine cu elementele de pe harta Fagarasului anul 2012.

de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Fagarasului, din Valea Zarna, peste creasta principala

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

Din Valea Zarna, peste creasta principala

foto: Floriana Boghez (Ramnicu Valcea)

Din Valea Zarna, peste creasta principala

6-8 iunie 2009. Trecuse peste munti vreme rea, cu ploi ceva mai jos, cu ninsori si frig pe creste. Eram la inceputul lui iunie si, datorita rautatilor vremii, nici stanele nu prea isi adusesera turmele pe pasunile inalte. Incepuse si vremea bujorului si ne era dor de coastele muntelui aprinse de jaratecul florilor. De mai bine de un an, de cand aflasem ca pe Muchia Bouretului ar fi o poteca, chiar marcata (http://romania-natura.ro/node/24), imi doream sa urc pe acolo. Poate erau doar povesti despre marcaj, despre o casa mai dichisita aflata acolo... Mai ales creasta inalta spre Varfurile Hartopului si Darei ne stimula imaginatia (vezi harta, extras din hartile afisate la http://romania-natura.ro/node/24). Asa ca am profitat de primul prilej ivit, numai bun unor haladuieli pe meleaguri fagarasene.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

Ziua 1-a
Am plecat dimineata din Ramnicu Valcea, spre Curtea de Arges, sperand in vremea buna anuntata si in legaturi auto, dirijate sau intamplatoare, care sa ne usureze apropierea de muntii indragiti. Ajunsi la Curtea de Arges, parca anume pentru noi, microbuzul care facea curse pana la tabara de copii din Slatina astepta in autogara. Am sarit in el si a inceput periplul. Am trecut prin frumoasele sate argesene, pe langa biserica rupestra sapata in gresiile dealului din apropiere (vezi volumul 1 din ghidul masivului, pagina 34, la http://romania-natura.ro/node/24), loc de bejenie altadata a celor de pe aici si dupa exact o ora am ajuns la capatul traseului auto.
Cateva informatii luate despre posibile mijloace de transport pe mai departe - slabe sperante, despre casa de altitudine de la Malita, pe unde am mai fi vrut sa ajungem anul acesta si, neavand incotro, ne-am pus rucascii in spate si am luat-o pe drumul de pe Valea Doamnei, anuntat a fi unul de 19,5 km. Doar mult dincolo de Gura Cernatului, oameni binevoitori, plecati sa identifice locuri bune de pescuit, ne-au dus vreo 5-6 km - buni si astia, pana nu departe de barajul de la Gura Vasalatului. De cand parasisem masina binevoitorilor, pana aici am mai facut vreo 2 km.
Pe marginea lacului de acumulare am mai zabovit, cat sa ne saturam de culoarea lui verde, de apa adanca. Cand am reluat drumul pe picioare, prin arsita soarelui care cam pripea, rucsacii parca se facusera mai grei. Peste toate astea, ne-am mai intalnit si cu o turma care urca spre o stana din munte, din preajma careia au tasnit spre noi 7-8 ciobanesti, dornici sa-si dovedeasca harnicia cu noi, niste bieti turisti. Ne-a scos ciobanul din furia lor si de la el am aflat cum ca era pe acolo pentru prima oara, ca urca la stana din Zarna si ca avea la el o harta, o schita a locurilor pe unde trebuia sa mearga.
Apoi de la baraj pana la Gura Zarnei am mai mers vreo 3-4 km. O sageata si un punct albastru, inaintea podului acestor locuri, ne-au aratat calea Zarnei. Am inceput sa numar pasii sperand sa nimeresc usor inceputul potecii de pe Muntele Bouretu. Cam sters, dar semnul era acolo, agatat pe coaja unui copac. Odihna mai consistenta era necesara, ca si prospectarea locurilor pe mai departe. Floriana da o fuga pe poteca cu inceput timid. Locurile si frecventa marcajului i se par promitatoare. Mai merg si eu, vreo 500 de pasi si, la intoarcere, ne punem rucsacii in spate si pornim in necunoscut. Poteca e buna, clara, cu marcaje dese, aproape proaspete, dar vizibil neumblata. Urcam de cand parasisem drumul de pe Zarna cam de vreo ora, cand am intalnit prima doboratura de copaci, rasturnati peste poteca (http://www.romania-natura.ro/node/261). Am ocolit-o, apoi au urmat alta si alta si, pe la a 5-a, am simtit ca daca o tinem tot asa, fortele mele se duc pe apa... Zarnei.
A urmat o disputa, chiar aprinsa, intre tineretea Florianei si prudenta varstei tatalui. Asa ca ne-am intors si cand am ajuns iarasi in valea pe care o parasisem de vreo 2 ore eram demoralizati de insucces si poate tocmai de aceea mai obositi. Ne ramasese calea Zarnei, pana la casa pe care o stiam, unde fie puneam cortul carat in spate, fie gaseam gazduire la padurarul care poate s-ar fi aflat acolo. Pana atunci, in drum am intalnit un vagon pazit de o femeie, care ne-a confirmat ca padurarul chiar era acolo si ca mai avem de mers circa 3-4 km. Ceva mai departe, iar ne-am intalnit cu turma cunoscuta, cu dulai zdraveni si cu ciobanul cu harta lui, care tocmai isi pregatea masul peste noapte. Pe padurar l-am intalnit. Drumul avea chiar lungimea spusa de femeie. Oboseala statea sa ne doboare si cand am ajuns la casa silvica (foto 1) am rasuflat usurati.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

1 Casa silvica de pe Valea Zarna.



A urmat o noapte de vis. Camera curata, padurar amabil si mai ales ospitalier, pat stimulator de vise si somn din acela ne ’ntors, leganat de muzica continua a Zarnei, involburata de topirea intensa a zapezilor cazute in primavara asta nabadaioasa.

Ziua 2-a
Am plecat in susul Vaii Zarnei, cam pe la 6½, ceva mai tarziu decat ne propusesem. Cerul era cam innourat si parca sanse multe de vreme frumoasa nu pareau sa fie. Era dimineata destul de racoroasa si asta parca ne dadea o doza de optimism. Am lasat pe dreapta drumul spre stanele multe din Bratila (vezi harta) si ceva mai incolo pe cel care ducea spre Caldarea Leaotei.
Drumul incepea sa se ingusteze si exploatarile forestiere il cam noroisera. Intalnim in cale un vagon-dormitor apoi, pe malul stang al Zarnei, vreo doua vai abrupte pe care se coborau copacii smulsi cu brutalitate muntelui si, la sfarsitul a doua ore de mers, ajungem in locul in care drumul traversa apa. Zarna avea aici un vad, bun pentru tractoarele care-l traversau. Dar apa era vijelioasa, cam adanca, poate trecea de genunchi si cand ne-am descaltat si am intrat in apa rece, doar cativa pasi am facut si ne-am tras inapoi. Avea vadul prin care ar fi trebuit sa trecem ceva mai mult de 10 m latime si neajunsurile unei traversari riscante ne-au facut sa ezitam.
Excursia parea esuata. Am avut de luat o hotarare grea, a intoarcerii. Dupa esecul de pe poteca Bouretului, asta ne mai lipsea. Trecusera aproape 2 ore de drum facut inutil. La intoarcere, cand am trecut din nou pe langa vagonul-dormitor, ne-a intampinat omul locului, un maramuresan care ne-a invitat sa-i vizitam meleagurile obarsiei sale, cele de pe la Borsa. Cateva vorbe schimbate la repezeala si ne-am continuat coborarea.
Cand am ajuns la Gura Leaotei, singura solutie a venit din partea Florianei. Trebuia sa urcam prin Caldarea Leaotei si apoi pe creasta Fagarasului, in poteca marcata. Si tot in Curmatura Zarnei trebuia sa ajungem. Dar drumul era mai intortochiat decat cel gandit dimineata si daca mai adaugam orele pierdute si timpul se lungea considerabil. Dar alta solutie oricum nu aveam.

Am inceput urcusul pe drumul forestier din Valea Leaota. Urcam si soarele incepea sa intre pe vale si cerul sa se limpezeasca. Norii cei grosi de pana acum se risipeau si seninul cerului ne dadea speranta ca de acum incolo excursia avea sanse sa reuseasca. Din spate, atunci cand intorceam privirile, ne pazeau varfurile cele mari ale Iezerului si turnurile Coltilor Cremenii (foto 2). Drumul s-a ispravit dupa vreo 2 km si a continuat cu o poteca ciobaneasca, cu urme proaspete de la trecerea oilor. Stiam din alta imprejurare, ca traversarea apei Leaotei, parca mai vijelioasa decat a Zarnei, trebuia facuta pe o podisca, pana la stana de tranzit a ciobanilor, in drum catre cea de sus, din poiana de sub caldarea cea mare.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

2 Privind spre Muntii Iezer; de la stanga la dreapta: Iezerul Mare, 2462 m; Iezerul Mic, 2409 m; Obarsia, 2314 m.

Inainte de a ajunge la podisca stiuta, latraturile canilor au dat de stire ciobanilor ca s-au apropiat niscaiva musafiri. Un baietandru ne-a intampinat si ne-a deschis poarta peste pod. Era si asta o noutate. A cam fost dezamagit baiatul ca niciunul dintre noi nu fuma, dar, bucuros de oaspeti, ne-a ferit de caini si ne-a condus in gospodaria ciobanilor (foto 3). Era cam mare inghesuiala la stana asta improvizata si pe deasupra se mai pregateau si de plecare. Dar ospitalitatea lor a fost fara cusur. Ne-au poftit sa luam loc la masa improvizata din fata stanei si ne-au pus in fata o mamaliga aburinda, cu urda proaspata alaturi si o salata de rosii facuta special pentru noi. Ba ne-au imbiat si cu un strop de tuica de cea buna, galbena, uleioasa, dintr-aceea care se ridica pe peretii sticlei. Dar licoarea de pruna a fost mai mult pretextul lor de a se indestula cu cate un pahar plin. Ne-am asezat la taifas, am aflat de unde eram fiecare si daca am mai fost prin aceste locuri. Ba, unul dintre ei, parea sa-si aduca aminte ca in urma cu vreo 4 ani mai fusesem pe la stana din munte. Nu stiu sigur daca si-a adus aminte de grupul cu care fusesem atunci dar sigur stia ca unul din noi ii lasase o sticluta cu bautura. N-am intaziat decat vreo ½ ora si am plecat mai departe.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

3 Popas pe Valea Leaota, la stana de tranzit; turma se pregateste de drum spre stana din Leaota.



Parea ca intalnirea cu ciobanii ne facuse bine si locurile prin care treceam erau din ce in ce mai frumoase. Mai ales Paraul Leaotei, inspumat, trecut din saritoare ’n saritoare, sclipind in lumina soarelui, alcatuia un spectacol unic. Si poteca strecurata cand in apropierea apei, cand urcata sus, pe coasta muntelui, cu firisoare de apa la tot pasul, cu flori in ochiurile de poieni insorite intalnite in cale, implinea frumusetea locurilor. Cu incetul, brazii au pus stapanire pe locurile din ce in ce mai inalte si poteca urca din greu printre radacinile lor infipte zdarvan printre pietrele locului.
Cam peste 1½ ora, am ajuns la stana din poienile Leaotei (imaginea 4). Acolo, baciul, urcat de cateva zile, trebaluia prin preajma, asteptand urcarea oilor. Doar putin ne-am odihnit si iar am pornit la drum. Soarele isi arunca peste noi caldura amiezii. Cerul era stapanit de senin si norisori decorativi. Poteca deocamdata umbla intortochiat prin poiana de dinaintea treptelor glaciare. Urmaream cu ochii pisatoarea cea mare, cascada care trebuia traversata, dupa care ajungeam in treapta glaciara de sus, cu lacurile cele multe.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

4 Priveliste de la stana din Leaota spre creasta Fagarasului.

De la un timp au aparut jnepenii si poteca a inceput sa urce. Apoi jnepenii s-au rarit, au inceput sa apara tufele de bujor de munte de abia inflorit si, mai departe, doar plaiul alpin presarat cu stancarii si mai apoi cu grohotis ne-au ramas de strabatut. De pe coastele malului drept al Leaotei, cel deasupra caruia ar fi trebuit sa fim daca am fi urcat Bouretul, se prelingeau pana in vale fire de apa inspumata. Poteca facea o mare curba spre dreapta, cu cateva serpentine scurte si, in sfarsit, s-a indreptat spre traversarea pe care o asteptam (foto 8). Dar de aici incepeau si limbile de zapada.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

5 Poteca din Valea Leaotei.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

6 Caldarea Leaotei.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

7 Cununa Iezerului, de la stanga la dreapta: Piscanu, 2346 m; Rosu, 2469 m; Iezerul Mare, 2462 m; Iezerul Mic, 2409 m; Obarsia, 2314 m; Papau, 2093 m.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

8 Cascada Leaotei.

Floriana a ocolit pe stanga varful din fata. Dorea sa vada mai bine inceputul caldarii si macar ceva din lacurile de aici, din cele care iesisera de sub stratul inca gros de zapada. Eu am ocolit prin dreapta varful, continuand sa merg in lungul valcelului plin de zapada, pana spre creasta. Pe aici parca si panta muntelui era ceva mai domoala. De sub stratul gros care acoperea valcelul, ajungea pana la mine bolboroseala apelor vijelioase indreptate spre cascada pe care tocmai o traversasem. Ne-am intalnit repede si imaginea Lacului Rosu fusese cea mai interesanta din cele ce oferea inceputul caldarii.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

10 Lacul Rosu si Vf. Fundul Bandei, 2454 metri.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

12 Caldarea Leaotei, privita de sub Fundul Bandei: zona Lacurilor Scoica si Rosu; varful dinaintea Vf. Musetescu, spre dreapta; culmea Muntilor Iezer, in fundal, intre Vf. Iezeru Mare (stanga) si Vf. Papau (dreapta).

Din Valea Zarna, peste creasta principala

13 In drum spre Curmatura Zarnei; Lacul Zarna.

Apoi am continuat urcusul, destul de domol. Doar ca acum, pe masura ce ne apropiam de creasta, vantul devenea din ce in ce mai puternic. Cand am ajuns in imediata apropiere a crestei am luat o bine meritata pauza. De cand parasisem stana din Caldarea Leaotei trecusera 4 ore. Adapostiti intr-o scoaca a plaiului nici nu ne pasa de vantul care statea sa te darame de cum te ridicai in picioare. Noroc cu cerul senin, care ne dadea certitudinea zilei frumoase pana la capatul dorit de noi, la refugiul din Curmatura Zarnei. Acum aveam ragaz sa privim inauntrul Caldarii Leaota, la cate lacuri erau iesite de sub troiene. Rosu, Musetescu si Mioarele se vedeau bine. Din celelalte, doar crampeie de oglinzi intunecate. In schimb, creasta pe care ar fi trebuit sa venim, cea de pe Muntele Bouretu, se lasa privita in toata splendoarea ei: din marea poiana a Capatanii (vezi harta), din care mai departe creasta urca din greu catre Varfurile Musetescu, Hartopu si Dara si pana catre Fundul Bandei (imaginea 14). Soarele nu le mai lumina in plin, dar si asa succesiunea continua a varfurilor, a seilor inalte dintre ele si limbile numeroase de zapada care le strabateau coastele, sfarsite in locurile in care erau cuibarite iezerele, alcatuiau un spectacol pe care l-am privit indelung. Eram plecati din casa de pe Valea Zarnei de aproape 11 ore si pana la locul de innoptat mai aveam cale lunga.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

14 Vf. Fundul Bandei, 2454 m, vazut din Caldarea Leaotei.

Am apucat calea plaiului intins de pe creasta muntelui, aflata cam la 2300 m, pe alocuri chiar mai sus. Am trecut pe deasupra ultimei parti a Caldarii Urlei - caldarea de deasupra priponului, cum ii spunea Emilian Cristea - cu un lac mai micut ascuns in ea. Apoi, pana la o sageata buclucasa, aflata acolo unde poteca facea cotul spre stanga, ocolind Varful Leaotei (2312 m), nu ne-am mai oprit. Cam pana aici ne-ar fi scos si hatasul ciobanesc care urca din caldarea parasita de curand, dar atunci n-am mai fi putut admira spectacolul crestei inalte si strafundul caldarii cu ochiuri de apa intunecata indreptate spe cer. Nici la sageata amintita nu ne-am fi oprit daca nu ne-ar fi lasat uimiti varful indreptat spre vest, sageata pe care scria 30 minute pana la refugiul Zarna! Cineva sucise stalpul si cine stie ce lucruri rele s-ar fi putut intampla la vreme de ceata!
Apoi am inceput ocolul varfului, pe o poteca destul de priporoasa, si cand am sfarsit ne-am tras intr-o parte, catre abruptul nordic, in speranta ca vom avea semnal la mobil, sa putem spune celor de acasa cam pe unde suntem. Apoi ne-am continuat drumul. Am trecut pe deasupra Lacului Zarna (imaginea 13), am strabatut din nou plaiuri, hoage stancoase, am traversat limbi mari de zapada, ne-am bucurat de tufele de bujor de abia inrosite si catre ora 7 seara, am ajuns la refugiul cel nou (imaginea 19). Trecusera mai bine de 12 ore de cand plecasem din Valea Zarnei.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

15 In drum spre Curmatura Zarnei; in fundal, Vf. Ludisoru.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

16 Coborand spre Curmatura Zarnei.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

18 Curmatura Zarnei si Vf. Zarna, 2223 metri.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

19 Refugiul nou din Curmatura Zarnei, 1923 m.

Refugiul cel nou ni se parea o oaza de liniste si confort. Aici era aproape cald, locul ni se parea confortabil si mai ales vantul care pana atunci mai-mai sa ne darame nu-l mai simteam. Inauntru era curat si oamenii care trecusera pe aici fusesera unii civilizati. Refugiul este o realizare importanta a oamenilor de munte si ne simteam in el ca ’ntr-un palat!
Ne-am aranjat locurile de dormit, am mancat si noi ca lumea si am iesit pe afara, sa privim imprejurimile. Lacuturile din preajma aveau apa incalzita la soarele care stapanea inaltimile. Cand ne adaposteam de vantul care batea in rafale turbate, razele soarelui aflat la scapatat ne mangaiau de-a binelea. Oarecari conversatii telefonice am mai vrut sa purtam, dar rafalele de vant urlau pe langa noi si nu ne-am facut auziti. Apoi ne-am retras catre somnul odihnitor. Pana catre ora 23 vantul s-a tot repezit ca berbecul in peretii refugiului, apoi, dintr-odata s-a facut liniste. Atunci am zarit raza de lumina intrata pe ferestruica refugiului. Am iesit afara, numai bine sa vad roata lunii pline iesite din spatele crestei Fetei Unse. Era mare cat roata carului si din portocaliul ei se luminau crestele. Cerul era senin, nici urma de nor si speram intr-o zi la fel de frumoasa ca acea care tocmai trecea. Ne-am varit din nou in sacii de dormit, dar multa vreme am tot privit lumina blanda care ne intra pe fereastra.

Ziua 3-a
Am sarit ca arsi din somnul dulce al diminetii. Pe ferestruica refugiului razbatea lumina zilei si cand am deschis usa ne-a inconjurat muntele pustiu. Nu era chiar vremea pe care o asteptam, dar nici sa zici ca peste noi vor veni ploi repezi. Cerul era innourat si petice de cer senin erau peste tot locul. Doar ca nu mai era ca ’n ziua care trecuse. Am fost repede gata si cele cate fotografii facute la repezeala (imaginea 20), sa ne aducem aminte ca am trecut pe aici, nu ne-au intarziat mult.
Am trecut pe langa vechiul refugiu, devenit impracticabil si am inceput urcusul. Am urcat drumul lung de peste Varfurile Fata Unsa, Fundul Langii, apoi al Ludisorului, pe poteca desfasurata pe coastele sudice, ne-am improspatat rezerva de apa la izvorul din creasta, cu apa limpede si rece de s-au aburit peturile noastre, ne-am tot contrazis asupra locului unde ar fi fost Bratila si pana la urma chiar am ajuns acolo (imagini 23, 24). Era locul cunoscut, cu lacul nival din preajma, cu bordurile care tineau adapost si cu potecile spre Iezer si Berevoescu, care aici isi aveau despartirea. Una prelunga, pe coastele sudice ale Bratilei si cealalta in serpentine dese, dar pe cele nordice.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

20 Dimineata plecarii din Curmatura Zarnei.

Din Valea Zarna, peste creasta principala





















21 Curmatura Zarnei si Muchia Hermeneasa.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

22 Muchia Hermeneasa, stanga si Vf. Ludisoru, 2302 m, in ultim plan, dreapta.

Din Valea Zarna, peste creasta principala





23 Raspantie de drumuri in Curmatura Bratilei.

Din Valea Zarna, peste creasta principala





















24 Lacul din Curmatura Bratilei.

Cand am ajuns in Curmatura Bratilei, trecusera aproape 3 ore de cand plecasem de la refugiul din Zarna. Era cam ora 9 si trecerea peste varfurile amintite ne luase mai mult timp decat crezusem. De vina era doar ritmul meu de mers, altfel Floriana ar fi ajuns de mult. Era destul de racoare si vantul adia ca lumea. Asa ca ne-am tras la adapostul primelor stancarii din Caldarea Dejanilor si am facut un mic popas (imaginea 25). Pe acolo urma sa coboram. Undeva prin preajma era un loc de cort, ferit, cu borduri de piatra. Din josul caldarii ajungea pana la noi cantecul Radului, al izvorului puternic izbucnit din stanca.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

25 Caldarea Dejanilor.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

26 Izvorul Radului.



Cand am plecat, am mai privit o data in adancul caldarii. Eram pe versant nordic si zapada putea inca sa ne dea de furca. Cand am inceput sa coboram, pe poteca abrupta, strecurata prin locuri inguste, cu limbi de zapada care trebuiau traversate, am vazut in drum urme de bete de trekking. Ceva mai incolo, pe limbile de zapada, mai erau inca urme ale trecerii altora, inaintea noastra, doar ca acestia urcasera. Am evitat traversarile prelungi, care trebuiau facute cu destula atentie si am luat-o direct pe clinurile cam abrupte, dar eliberate de povara zapezii. Valea nu era prea larga si oricum pe treapta glaciara a caldarii aveam sa gasim semnul de marcaj al triunghiului rosu. Coboram repede. Din urma ajungea pana la noi zgomotul cascadei Paraului Radului, devenit acum inspumat, pravalit de pe treptele inalte.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

27 Bujorul Dejanilor.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

28 Vremea bujorului.

Ne-am oprit sa ne invioram in apa rece a muntelui si sa ne desfatam privirile cu bujorul care ne inconjura. Apoi am continuat coborirea. Potecuta nu ne trada si semnul de marcaj regasit se strecura prin locurile inverzite odata cu urcarea primaverii spre creste. De undeva din josul muntelui, urca agale un turist stingher. Un englez, altfel „profesor de engleza”, ne-a iesit in cale si a fost bucuros sa schimbe cateva vorbe cu amandoi si cu Floriana si pe limba lui. Mai jos poteca s-a strecurat prin viroage ceva mai inguste. Apoi a mai traversat si paraie navalnice, altele decat cel al Radului. De pe coaste au inceput sa razbata zvon de glasuri si curand au aparut culegatorii de bujor, urcand din vale. Erau cam multi si parca nu toti politicosi, judecand dupa raspunsul la binete.

Din Valea Zarna, peste creasta principala

30 Paraul Dejanilor.

Cand am ajuns la capatul de sus al drumului forestier, in poiana cu brazi falnici, lume de tot felul pleca spre caldarea de unde veneam, sa culeaga bujorul deabia inflorit. Tractoare si masini, isi lepadau incarcatura la poarta muntelui. Unii venisera doar pentru gratar, care pe alocuri sfaraia de mama focului, udat cu berea tinuta la rece, in paraul Radului. Cel putin era bine ca decibelii electronici nu tulburau muntele. Altfel locurile erau aici ca in toamna trecuta, cand venisem dinspre Iezer. Refugiul de vanatoare era la locul lui, infasurat in folie colorata. Casa cocheta de mai jos avea oaspetii sai, intinsi la vorba cu berea pe masa si 4x4 alaturi. Doar noi, ajunsi aici, obositi, ne straduiam sa trecem raul cu spuma de apa vijelioasa venita tocmai din fantanita Radului, tasnita din stanca de sub Bratila. Cum-necum, mai mult taras, cu apa stropindu-ne din belsug, am izbutit sa trecem paraul pe trunchiuri mladioase si cel putin in fata nu eram uzi. Ceva mai incolo ne-am asezat la masa, ca doar era ora pranzului.
O bucata de vreme ne-am odihnit. Meritam un popas dupa coborasul navalnic din caldarea Dejanilor. Apoi sa fi fost un pic trecut de ora 12, am inceput coborarea pe drumul forestier. Socotelile noastre facute inca de cand plecasem, cu trenuri la care trebuia sa ajungem in Fagaras, asa cam intre ora 16 si 18, usor-usor incepeau sa se naruie. Pana in Dejani aveam vreo 9 km si inca 15-18 pana in Fagaras si daca vreo minune nu ne trimetea din urma vreo masina, aveam sa inoptam pe la vreuna din pensiunile de pe aici.
Se facuse ora 15 si noi inca nu ajunsesem in zona vaii Dejanilor pe care se construiau numeroase case de vacanta si pensiuni. Trenurile noastre, in cele doua directii in care fiecare dintre noi se indrepta, plecau peste putina vreme. Pierdusem aproape toate sperantele, intrebandu-ne daca n-ar fi mai bine sa ramanem pe aici peste noapte. Din spate se aude un zgomot de masina. Le facem semn, opresc si ne spun ca ne pot duce pana la ramificatia din Recea, de unde sigur vom gasi alt mijloc de transport. Asa a fost si cand am ajuns in Fagaras, mai aveam mai putin de ½ ora pana la tren. Asa ca toate lucrurile s-au aranjat numai bine si noaptea ne-a gasit pe fiecare la casa lui, cu somn linistit, presarat doar cu visele zilelor frumoase daruite de Muntii Fagarasului.

de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
0_jurnal_cu_diacritice.doc78.5 KB
0_0096_floriana.jpg91.24 KB
8_9946.jpg366.61 KB
10_9967.jpg259.5 KB
18_0021.jpg375.76 KB
19_0025.jpg232.99 KB
28_0133.jpg324.33 KB
30_0142.jpg359.21 KB
0874_dinu_boghez.jpg106.14 KB
7_9940.jpg186.36 KB
1_fagarasului_vasalat_zarna_iezer_18082013.jpg107.66 KB
2_fagarasului_vasalat_zarna_iezer_18082013.jpg146.79 KB
3_fagarasului_vasalat_zarna_iezer_18082013.jpg168.04 KB
4_fagarasului_vasalat_zarna_iezer_18082013.jpg401.67 KB
5_fagarasului_vasalat_zarna_iezer_18082013.jpg409.64 KB
6_fagarasului_vasalat_zarna_iezer_18082013.jpg392.42 KB
12_fagarasului_leaota_fundul_bandei_rosu_18082013.jpg303.37 KB
13_fagarasului_leaota_fundul_bandei_rosu_18082013.jpg281.21 KB
14_fagarasului_leaota_fundul_bandei_rosu_18082013.jpg234.05 KB
15_fagarasului_leaota_fundul_bandei_rosu_18082013.jpg361.62 KB
16_fagarasului_leaota_fundul_bandei_rosu_18082013.jpg244.32 KB
20_fagarasului_curmatura_zarnei_ludisoru_18082013.jpg111.66 KB
21_fagarasului_curmatura_zarnei_ludisoru_18082013.jpg216.61 KB
22_fagarasului_curmatura_zarnei_ludisoru_18082013.jpg270.79 KB
23_fagarasului_curmatura_zarnei_ludisoru_18082013.jpg119.71 KB
24_fagarasului_curmatura_zarnei_ludisoru_18082013.jpg198.93 KB
25_fagarasului_curmatura_zarnei_ludisoru_18082013.jpg346.76 KB
26_bratila_dejani_radului_fagarasului_18082013.jpg240.92 KB
27_bratila_dejani_radului_fagarasului_18082013.jpg252.02 KB
0.1_harta_fagaras_est_2009.jpg820.2 KB

Fagarasului, harta an 2012

Cel mai bogat ghid Muntii Fagarasului, harta la zi, sute de imagini explicate, zeci de harti de detaliu (536 pagini).

noua harta pentru Muntii Fagarasului, cu multe refugii, trasee si marcaje noi

mai mult, descarcati de aici doua planse mari (care au impreuna 114 x 57 centimetri), harta Muntii Fagarasului partea de vest si harta Muntii Fagarasului partea de est (EST, actualizata la 29 august 2012, cu ajutorul lui Nicolae Mercurean, Simona si Adi Tamasi)

descarcati de aici ghidul Muntii Fagarasului (volumul 1), actualizat in martie 2012

nu ratati o superba panorama a crestei principale din Muntii Fagarasului (70 x 12 centimetri, cu explicatii, realizata de Bogdan Balaban din Brasov)

Harta Muntii Fagarasului, anul 2011 - Romania, natura, marcaje


Muntii Fagarasului, volumul 1 al ghidului, actualizat in martie 2012, coperta

ghidul Muntii Fagarasului, volumul 2
ghidul Muntii Fagarasului, volumul 3
ghidul Muntii Fagarasului, volumul 4
ghidul Muntii Fagarasului, volumul 5
ghidul Muntii Fagarasului, volumul 6

selectie de imagini din masiv





Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşateMărime
fagarasului_2012_harta_ghid_coperta.jpg217.46 KB

Fagarasului, harta an 2012

click pentru harta anului 2012 - mult mai ampla - a Muntilor Fagarasului, compusa din doua parti (vest si est), planuri care va ajuta sa descoperiti detaliile necesare calatoriilor Dvs.

Fagarasului, lac nou pe creasta

Ica Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti)

Este de interes national! Bine protejat (pe hartie) si nepoluabil (pentru ca…!). Ne laudam cu el pe plan mondial (vezi imaginile 1 si 2). Ramane doar ca sa fie sapat! Pentru ca in teren nu exista si nu a existat!
Fagarasului, lac nou pe creasta
1
Fagarasului, lac nou pe creasta
2
Daca vreti sa cunoasteti real zona respectiva (in ansamblu si detaliu), cititi cele 536 de pagini (plus multe harti anexate, mari) ale ghidului Muntii Fagarasului (la http://www.romania-natura.ro/node/24 ) si parcurgeti si sutele de pagini echivalent A4 de la http://www.romania-natura.ro/node/15 .

Fişiere ataşateMărime
1_museteica_romania_natura.jpg286.13 KB
2_museteica_romania_natura.jpg84.96 KB

Fagarasului, prezentarea masivului

Ica Vasile Giurgiu (Bucuresti)

selectie de imagini din masiv

Despre Muntii Fagarasului s-a publicat mult, dar de putine ori adevarat, in urma unor documentari reale si ample in teren. S-a scris destul si se mai scrie - fara jena - cu "pretentii", de catre persoane care doar copiaza ce au adus altii nou (necitand sursele!) sau chiar de cei care nu au calcat pe teritoriul lui! Din cauza aceasta, incepatorii si cei nu foarte avansati in ale muntelui deosebesc greu (uneori tarziu, alteori niciodata) valoarea de impostura.
Lucrari turistice sau alpine valoroase aparute in ultimii 30 de ani - creatii pe care le-am folosit pentru drumurile mele (va multumesc domnilor autori) - sunt insa putine (vezi citarea lor in anexa 1 din numerele 1-6 ale revistei Natura Romaniei, ghidul Muntilor Fagarasului, pagina 39, volumul 1); regret daca nu am descoperit unele texte si deci nu le-am citat acolo).

Acestor lucrari valoroase li s-au adaugat articole - cu subiect turistic si speologic (vezi anexa 2 din numerele 1-6 ale revistei Natura Romaniei, ghidul Muntilor Fagarasului, paginile 40-41, volumul 1) - elaborate de membri ai Clubului "Emil Racovita" Bucuresti. In Buletinul Clubului "Emil Racovita" Bucuresti, apoi in revistele Turist Club, Cercetari Speologice, Muntii Carpati, Drumetie in Romania, Invitatie in Carpati am inserat - in calitate de redactor coordonator - si alte materiale descriptive si imagini provenite de la cunoscatori ai masivului, articole care intregesc informatia despre Muntii Fagarasului (vezi anexa 2, amintita mai sus).
Sumarul publicatiilor de mai sus a fost deschis celor care au dorit sa transmita noutati (ceea ce nu s-a intamplat la lucrarile mentionate in prima anexa). Acum, sumarul revistei Natura Romaniei este si el deschis oricarei persoane care doreste sa actualizeze cunostintele despre Muntii Fagarasului.

Prezentarea masivului



Moldoveanu, cel mai inalt pisc din Romania (vedere de pe Vf. Arpasul Mare spre est).
foto: Trestian Gavanescu (Ramnicu Valcea)








Site-ul www.romania-natura.ro permite aducerea la cunostinta catre public a unor informatii actuale. Pot apare astfel "in fata" - atat cat le permite timpul disponibil sau dupa cata vreme doresc sa aloce pentru informarea celorlalti - oamenii care umbla, noteaza si sunt de incredere prin datele oferite. De fapt, numai un mod de comunicare si dialog ca Internetul poate actualiza operativ cunostintele montane; altfel, pana se editeaza in stil clasic o lucrare, pana se pune in vanzare si se cumpara tiparitura, datele utile (de multe ori esentiale pentru siguranta grupului care parcurge un traseu) pot fi de mult depasite (cabanele ard, marcajele se modifica, drumurile forestiere au existenta uneori efemera, refugiile se distrug, defrisarile schimba radical aspectul unor zone etc.).
Muntii Fagarasului (70 km lungime, 40 km latime) constituie - din punct de vedere turistic, alpin, speologic, geologic, biologic etc. - pentru cel putin zeci de ani inca, un imens teritoriu de explorat. Sigur ca este amuzant fata de aceste multe necunoscute ale naturii din imediata noastra apropiere ca sa citesti prin presa despre “ispravile” “expeditionarilor” romani prin lume, persoane care nu au facut absolut nimic in domeniul descoperirii in Romania (unde un vast teritoriu montan si nu numai montan asteapta sa fie cunoscut), persoane care nu se intorc de obicei cu rezultate pe care le pot face publice, folositoare si altora.

Turism

Semnele turistice din Muntii Fagarasului, cu mult sub 50% fata de necesarul pentru lungimea retelei de marcaje - inconstante ca densitate de aplicare - pot fi vazute pe multe trasee doar atunci cand nu este zapada mare pe pietrele sau arborii pe care au fost aplicate.
Tablitele indicatoare sunt cu mult mai putine decat o impune complexitatea masivului; stalpii de orientare sunt insuficienti si, din pacate, numarul lor scade de la un an la altul.
Timpii de parcurs pe care ii indicam in ghid sunt orientativi; au fost dati in general pentru persoane cu conditie fizica si cunostinte montane de nivel mediu; acesti timpi pot creste sau scade, uneori foarte mult, in functie de conditia noastra fizica din ziua respectiva, greutatea bagajului, evolutia meteo, compatibilitatea echipamentului personal cu realitatile de moment.
La descrierea traseelor, cand ne referim la perioada de iarna intelegem - pentru altitudinile de peste 2000 de metri - un interval ce poate debuta in octombrie si se termina la sfarsit de iunie. Ninsori cad, nu de putine ori, si nu intotdeauna in cantitati modeste, intre lunile mai si septembrie, sporind sau aducand imediat dificultatile sezonului rece. Aversele de ploaie sau descarcarile electrice pot crea disconfort si stres daca nu reusim sa ajungem la sau sa montam adaposturi convenabile.
Perioadele de vara si iarna din Muntii Fagarasului au fost in ultimii 25-30 de ani de obicei capricioase din punct de vedere al evolutiei meteo; prognozele vremii, anuntate pe canalele largi de informare, sunt de cele mai multe ori in neconcordanta cu realitatea din teren. Si, am patit-o/ vazut-o de atatea ori, se poate intampla ca de pe crestele cele mai inalte in jos, pana pe la 1700 metri altitudine sa fie frig si zapada, iar si mai jos cald si vant lipsa.
Ghidul masivului pe care vi-l punem la dispozitie beneficiaza de harti ample si amanuntite.
Nu uitati, majoritatea apelor din masiv (lacuri, cursuri de suprafata, izvoare) sunt poluate cu reziduuri animaliere, dejectii umane, gunoaie diverse sau numeroase elemente toxice depuse din atmosfera (uneori in cantitati deloc neglijabile).
Daca ati avea la dispozitie macar cate o saptamana de timp frumos in fiecare an pentru a va afla in Muntii Fagarasului si ati putea repeta aceasta placere timp de peste 30 de ani, pe masura trecerii timpului - mai experimentati si intelepti - ati putea spune: "ce noroc sa vedem atatea locuri, ce departe suntem sa fi cunoscut intreg masivul".
Nu vrem sa intelegeti exagerat dificultatile acestor munti; va atragem atentia doar asupra marii sale frumuseti, incercand sa va convingem ca - in ce s-a scris pana acum despre masiv - foarte multe suprafete importante nici nu au avut cum sa fie cat de cat detaliate din punct de vedere al turistului.
Pretentia ca cineva, la un moment dat, sa fie perfect cunoscator a tot ce ar trebui spus despre acesti munti este absurda. Se schimba sensibil, de la un an la altul, starea marcajelor, refugiilor, cabanelor, chiar si a potecilor, padurilor sau unor zone de creasta inalta! Sistem romanesc informational la zi, complet, credibil, despre zona montana de la noi inca nu exista. Doar eforturile nonprofit ale unor persoane particulare completeaza acest gol de informatie.
Nu se poate tipari (inca) nici o carte care sa spuna "tot" despre Muntii Fagarasului. Cumparatorii actuali de informatie turistica vor, de obicei, date cat mai concentrate, harti cat mai mici, pret de achizitionare nesemnificativ. Ne furam caciula nu doar noua - romanilor care mergem pe munte sau doar la munte - dar nici nu vrem sa oferim strainilor ceea ce ei isi produc constant, de zeci de ani, singuri: planuri si ghiduri detaliate cu Masivul Fagarasului.
Veti fi tentati sa calculati etapele excursiilor bazandu-va pe popasuri la cabane si/ sau refugii. Nu vrem sa va indepartam de aceste posibilitati de oprire, dar, atentie: preturile pentru cazare si alimente s-ar putea sa va fie inabordabile uneori; conditiile de dormit s-ar putea alteori sa va dezamageasca, sa nu va permita relaxarea; timpul pe care il veti consuma pentru a cobori din creasta principala la cabane sau a urca de la cabane in creasta va poate fura multe dintre cele mai frumoase momente ale zilelor senine.
Nu are rost, totusi, sa-i bombanim prea mult pe cabanieri; ganditi-va daca Dvs., in locul lor, ati putea proceda altfel. Nu exista un cadru stimulativ care sa-i ajute sa ne satisfaca dorinte firesti (curat, liniste, “ieftin”). Si nici nu am constatat ca vandalii de pe munti pot fi sanctionati. Iar refugiile, daca sunt jalnice pe dinauntru, nu strainii care trec prin masiv sunt de vina!
Va sfatuim sa nu lasati acasa cortul! Puteti astfel sa va opriti in locuri frumoase, linistite, va puteti ordona programul fara a mai depinde de altii. Apa se gaseste in masiv chiar si in imediata apropiere a crestei principale, in foarte multe locuri. Iar daca nu vreti ca talpa cortului sa se intepe (de la iarba muscata de oi, crengute de afin sau pietricele), ceea ce duce la infiltrarea apei chiar si pe locurile unde pare uscat, atunci puneti izoprenele sub cort si nu inauntrul lui!
De unde e mai bine sa incepem parcurgerea crestei principale a Fagarasului? Dinspre est sau dinspre vest? Dupa experienta noastra, nu sensul conteaza ci calitatea colegilor si a echipamentului.
Daca iubiti natura, la fiecare excursie pe care o faceti in Muntii Fagarasului iesiti cu ochii larg deschisi din potecile marcate, pe masura pregatirii Dvs.: veti avea ce vedea, din belsug! Iar modificarile de semne turistice si problemele pe care le intalniti pe actualele trasee sau pe caile fara marcaje va rugam sa ni le semnalati; pentru ca apar mereu modificari, noi le vom transmite - prin intermediul revistei Natura Romaniei si al site-ului ei (www.romania-natura.ro) - celor interesati de munte. Daca dumneata ai beneficiat de ceea ce au comunicat antemergatorii, de ce sa nu ajuti la continuarea comunicarii?
Recomandare: experimentati sau incepatori in ale muntelui, folositi, daca aveti autoturism, drumul transfagarasan si caile forestiere paralele lui pentru a sosi in imediata vecinatate a muntelui, pentru a descoperi zone superbe; nu lasati masina nepazita (de preferat), uitati acasa sursele de zgomot si fum. V-ar place, in locuinta Dvs., sa gasiti frunze putrede pe podea sau sa tupaie o vulpe prin camere? Nici muntele nu se va bucura de gunoaie, galagie, mirosuri straine puternice!
In caz de situatie extrema pe munte puteti apela 112 - gratuit, din orice retea - sau dispeceratul salvamont, la 0725.82.66.68 si 0 - salvamont.

Harta

Harta mare a masivului, care insoteste ghidul, a fost construita pe planul publicat in aprilie 2005 de Leontin Suteu (din Oradea). Acest document are ca fundal un caroiaj pentru localizarea pozitiei cu ajutorul GPS-ului. (vezi aici harta pentru anul 2012 (115 x 58 centimetri): 12 foi coala de scris si 2 planse de dimensiuni mari)
Am adus hartii realizata de Leontin Suteu sute de modificari/ actualizari/ completari: a fost cu siguranta mai usor sa plec de la un plan corelat GPS, pe care am pus corecturi si adaugiri, pentru ca celelate elemente erau deja la locul lor. Dintre inscrisurile sursa au fost eliminate parti pe care le-am considerat nerelevante sau cele care ocupau spatiu inutil (exemplu: Vf. Cocos 2004 metri a devenit Cocos 2004). Au fost corectate toponimele inscrise gresit (exemple: Curmatura Vadului a devenit Curmatura Vladului; Lacul Jgheboasa a redevenit Jgheburoasa; Pr. Pojaina se numeste iar Pojarna; Curmatura Vanoasa a fost rebotezata Varoasa etc.)
Toponimia varfurilor a fost mult imbunatatita si completata. Nume de vai au fost adaugate pe reteaua hidrografica. Au fost prelungite drumurile forestiere, acolo unde era cazul.
A fost mult completata si corectata reteaua de marcaje existenta pe harta din 2005; reteaua de poteci nemarcate a fost si ea completata si corectata. Au fost scoase lacuri care nu exista in teren si au fost adaugate lacuri care pot fi vazute. Am eliminat si diferitele forme de diacritice din acelasi cuvant/ toponim.
Oricine strabate masivul ne poate transmite modificari/ imbunatatiri/ actualizari pe care le considera necesare pentru ca harta sa arate si mai proaspata. Toate persoanele care aduc corecturi hartii vor fi explicit mentionate (in revista Natura Romaniei si pe site-ul www.romania-natura.ro). Pentru ca revista se difuzeaza prin Internet, asta inseamna ca harta si ghidul pot primi si pot comunica rapid informatie noua (daca este cazul, de mai multe ori pe an!).

Fotografii

Au fost utilizate in ghid imagini surprinse in diverse anotimpuri, provenite in general de la buni cunoscatori ai acestor munti. Din banca de poze avuta la dispozitie nu au fost folosite decat un numar redus de vederi, incercandu-se doar prezentarea geografica a masivului. La unele fotografii realizate artistic au fost schimbate titlurile, tot pentru a oferi informatie.
Cunoastem multe persoane care au realizat imagini deosebite in/ cu acesti munti, poze care au in acelasi timp continut informativ si artistic. Speram ca viitoarea editie a ghidului sa fie si mai bogata la capitolul fotografii.
Aceasta monografie a Muntilor Fagarasului are legaturi amanuntite intre descrierea traseelor, harti, imagini si explicatiile de pe imagini: pentru ca sa puteti pregati si studia vizual de acasa traseele, ca sa va orientati usor in teren, apoi sa revizualizati locurile strabatute. Ghidul - plin de noutati si multe imagini in premiera - este cel mai complet dedicat masivului.
Pozele din cele 5 volume (altele sunt in pregatire!) pot fi inlocuite in viitoarea editie cu variante surprinse in conditii mai generoase de lumina si imbogatite cu imagini care sa ajute si mai mult la cunoasterea masivului. Textele vor fi mereu completate si actualizate.
Puteti sa va aduceti contributia la editiile urmatoare, inclusiv prin descrierea variantelor de iarna sau a parcursurilor alpine. Orice harta (topografica, geologica etc.) sau schita care pot completa prezentarile vor fi introduse in editiile viitoare.


Fişiere ataşateMărime
muntii_fagarasului_cu_diacritice.doc165.5 KB
arpasul_mare_fagarasului_gavanescu_26072013.jpg109.03 KB

Fagarasului, refugii noi la Comisu si Podul Giurgiului

text si imagini: Dan Alexe (Ploieşti; hikerph@gmail.com)

3 august 2011. Au “aparut” refugii noi:
Refugii noi pe Comisu si la Podul Giurgiului, Muntii Fagarasului - Romania, natura


refugiul de pe Muntele Comisu




- pe Comisu, la 50 metri deasupra marcajului (vezi harta la http://www.romania-natura.ro/node/625); urmeaza a fi amenajate si priciurile, circa 10 locuri;






- la refugiul din Curmatura Bratilei (harta la http://www.romania-natura.ro/node/625), aflat la sud de lac, hubloul pe unde se intra (vezi imagine la http://www.romania-natura.ro/node/681) are deja stricate balamalele…; urmeaza a fi amenajate priciurile, circa 10 locuri;
- la refugiul din zona Galasescu/ Fereastra Mica sunt circa 20 locuri (imagine la http://www.romania-natura.ro/node/681);
- la refugiul de la Podul Giurgiului (vezi harta la http://www.romania-natura.ro/node/625), aflat pe malul lacului, geamul este deja fisurat, lipit cu banda izolier; locuri circa 20; plasa metalica de la priciuri deja s-a lasat de la greutatea turistilor;
Refugii noi pe Comisu si la Podul Giurgiului, Muntii Fagarasului - Romania, natura


refugiul de la Lacul Podul Giurgiului




- la refugiul Scara (vezi imagine la http://www.romania-natura.ro/node/681), circa 20 locuri, vechiul adapost este acum toaleta…

selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
comisu_fagarasului_068.jpg137.9 KB
podul_giurgiului_fagarasului_0437.jpg111.98 KB

Fagarasului, stana la cea mai mare altitudine in Romania

Pe Creasta Picuiata, la sud de Varful Moldoveanu

Muntii Fagarasului, stana de la cea mai mare altitudine din Romania - marcaje, natura

text: Ica Giurgiu





Incepem urcusul de la nivelul Vai Valsan, din punctul V de pe harta (vezi extrasul alaturat, parte din harta masivului de la http://www.romania-natura.ro/node/451), de la capatul drumului forestier (traseul 70, vezi http://www.romania-natura.ro/node/24), unde poate va fi punte pusa de ciobani peste apa. Paraul nu este totusi prea adanc si repede, deci daca puntea lipseste nu sunt probleme deosebite pentru a ajunge pe celalalt mal. Aproximativ perpendicular pe directia Valsanului vine aici dinspre vest (malul drept geografic al Valsanului) un mic afluent, pe care suim cam 15 metri altitudine relativa fata de Valsan. Spre dreapta, amonte, afluentul coboara de pe un drum pe care il urmam.
Aceasta este calea de a patrunde tot mai bine pe poteca ciobaneasca larga, care urca placut si ne scoate, dupa aproximativ 2½ ore de la pornire, la stana situata la 1920-1930 metri (potrivit si hartii topografice L-35-86-A-d, editia 1982), la vest de Culmea Jepii de Sus, intr-o pitoreasca caldare glaciara. Este izvor bogat aproape de stana si avem perspective frumoase spre partea inalta a versantului stang geografic al Valsanului.

Muntii Fagarasului, stana de la cea mai mare altitudine din Romania - marcaje, natura

Repet, este stana (adica aici se desfasoara intregul proces de prelucrare al laptelui) si nu bordei (locul unde ciobanii vin cu oi fara lapte sau berbeci). Din cate cunosc despre muntii nostri este stana aflata la cea mai mare inaltime din Carpati; se afla in stare buna. Are trei incaperi si pe lavite incap 6 persoane. Pana aproape de stana coboara si o ramificatie din drumul auto de pe culmea marcata cu semnul turistic cruce rosie. La nord-vest de stana, intr-o caldarusa injnepenita, se afla un mic lac, vizibil mai usor dinspre inaltimi.

Muntii Fagarasului, stana de la cea mai mare altitudine din Romania - marcaje, natura

















Stana de la cea mai mare altitudine din Romania; vedere de la nord de Curmatura Malita, din versantul stang geografic al Valsanului.
foto: Ica Giurgiu, Mihai Barbu, Diana Barbu

De la stana urcam direct spre vest, ca sa iesim spre culmea principala si nu sunt probleme sa gasim un drum care sa ne convina. Dupa circa 60 minute de la stana sosim la aproximativ 2200 metri, pe culme, avand spre stanga noastra, mai jos de noi, drumul auto principal. Se deschide panorama spre Varfurile Ciortea (la stanga) si Lespezi - Negoiu (vezi http://www.romania-natura.ro/node/24). Apar semnele cruce rosie, aplicate pe pietre. Mergem de aici catre nord, pe culmea paralela cu Valea Valsanului; vom avea de urcat, dar si de coborat, pe plaiuri alpine, apoi peste varfuri si de-a lungul unor spinari inguste si stancoase. Pana pe Varful Picuiata facem in jur de 1½-2 ore. Spre dreapta noastra se deschid mai multe caldari glaciare, diverse ca forma si denivelari. Pe partea stanga a culmii, cum avansam catre nord, versantii nu prezinta urme glaciare ample si sunt puternic impaduriti.

Muntii Fagarasului, stana de la cea mai mare altitudine din Romania - marcaje, natura

















In continuarea imaginii anterioare, catre dreapta/ amonte, spre obârsia Vaii Valsan.
foto: Ica Giurgiu, Mihai Barbu, Diana Barbu

selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
stana_de_sus_cu_diacritice_fagarasului.doc47 KB
fagarasului_malita042.jpg50.62 KB
harta_stana_de_sus_fagarasului.jpg92.35 KB
fagarasului_malita199.jpg63.67 KB
fagarasului_malita04199.jpg56.3 KB

Fagarasului, traseu reabilitat pe Muchia Dragusului

Traseul pe Muchia Dragusului a fost eliberat de vegetatie si arborii doborati de precipitatii.

Muntii Fagarasului, traseu reabilitat pe Muchia Dragusului - Romania, natura, marcaje



extras din harta masivului, vezi http://www.romania-natura.ro/node/625





Nicolae Mercurean,
Transmont Fagaras, trans_mont@yahoo.com

selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
muchia_dragusului.jpg147.05 KB

Fagarasului, traseu reabilitat pe Valea Pojorta

Traseul pe Valea Pojorta a fost eliberat de vegetatie si arborii doborati de precipitatii.

Fagarasului, traseu reabilitat pe Valea Pojorta - Romania, natura, marcaje



extras din harta masivului, vezi http://www.romania-natura.ro/node/625



Nicolae Mercurean,
Transmont Fagaras, trans_mont@yahoo.com

selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
traseu_pojorta_fagarasului.jpg210.56 KB

Fereastra Mare Sambata, Fagarasului, pestera

text: Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu (Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti)
imagini: Ica Giurgiu

Descoperita la 23 august 1992 de Ica Giurgiu. Cartare: Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu.
Intrarea cavitatii se afla la aproximativ 50 metri spre est fata de centrul Ferestrei Mari a Sambetei (imagini 1, 2) (2188 metri/ locul stalpului turistic cu sageti indicatoare), cu zece metri diferenta de nivel mai sus de el, pe directia 456 grade (pe o busola cu 600 diviziuni), spre stanga potecii care urca din Fereastra Mare a Sambetei catre Urlea. Intrarea pesterii (imagini 2, 3) este perfect vizibila atunci cand coboram de pe Vf. Slanina (2268 metri).
Fereastra Mare, Fagarasului, pestera
1 Fereastra Mare a Sambetei, vedere din amonte de cabana Valea Sambetei

continuarea articolului, cu imagini explicate


Fişiere ataşateMărime
1_fagarasului_fereastra_mare.jpg163.74 KB

IPROLAM ajuta www.romania-natura.ro

IPROLAM ajuta www.romania-natura.ro
IPROLAM S.A. ne-a pus la dispozitie in perioada 27-29 august 2011 un autoturism Dacia Break. Astfel am putut acoperi o arie semnificativa de drumuri si trasee turistice dinspre zona sudica a Muntilor Fagarasului pana pe creasta principala (Curtea de Arges - Salatruc - Topolog - Florea - Negoiu - Lespezi). Observatiile culese despre starea traseelor si marcajelor, insotite de imagini semnificative, ajutatoare, explicate, va vor fi prezentate in perioada urmatoare in mai multe materiale: trasee turistice la zi, harta masivului, ghidul masivului cu starea la zi a traseelor.
IPROLAM ajuta www.romania-natura.ro


Lacul Caltun si refugiul de pe malul sau, vazute de pe Varful Lespezi (2517 m).

IPROLAM ajuta www.romania-natura.ro








Negoiu si strungile din jurul sau, pe unde sunt poteci turistice catre Lacul si refugiul Caltun.








I. Giurgiu, Cristian Megulete

selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
fagarasului_lespezi_lac_caltun.jpg535.87 KB
fagarasului_lespezi_negoiu_2011.jpg403.62 KB
antet_iprolam.jpg88.7 KB

IPROLAM si Muntii Fagarasului

IPROLAM S.A. ne-a pus la dispozitie in perioada 10-13 septembrie 2011 un autoturism Dacia Break. Am parcurs Valea Buda si trasee turistice semnificative din arealul ei. Desigur, parcursuri nemarcate au fost si ele cercetate, completand cunostintele despre zona.
IPROLAM si Muntii Fagarasului - Romania, natura

Observatiile culese despre starea traseelor si marcajelor, insotite de imagini semnificative, ajutatoare, explicate, va vor fi prezentate in perioada urmatoare in mai multe materiale: trasee turistice la zi, harta masivului, ghidul masivului cu starea la zi a traseelor.

I. Giurgiu, Cristian Megulete
IPROLAM si Muntii Fagarasului - Romania, natura


1 Cel mai inalt varf din Romania, Moldoveanu. Vedere de pe pantele calcaroase inferioare ale Muntelui Raiosu I (2397 m), de la aproximativ 1800 metri altitudine.

IPROLAM si Muntii Fagarasului - Romania, natura


2 Scorus de munte pe abrupturile calcaroase inferioare (alunecoase, din cauza caldurii, fenomen specific calcarelor) ale Muntelui Raiosu I (2397 m), pe la aproximativ 1550 metri altitudine.

IPROLAM si Muntii Fagarasului - Romania, natura




















3 Scorus de munte pe abrupturile calcaroase inferioare (alunecoase, din cauza caldurii, fenomen specific calcarelor) ale Muntelui Raiosu I (2397 m), pe la aproximativ 1550 metri altitudine.

selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
1_fagarasului_raiosu_2011_033.jpg362.66 KB
3_fagarasului_raiosu_2011_scorus.jpg366.09 KB
antet_iprolam1.jpg88.7 KB
2_fagarasului_raiosu_2011_016.jpg451.45 KB

Lacul Avrig - Garbova, Fagarasului, poteca cu probleme

autor: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

Poteca ce pleca de la Lacul Avrig spre creasta, strabate o zona abrupta, cu real pericol de alunecare. In anul 2008, trecand pe acolo, prin luna iunie, cand valcele traversate erau inca acoperite de zapada, sapand trepte cu pioletul am trecut parca mai usor. Si atunci am observat, in doua locuri, bare din cornier implantate in stanca, consolidate cu plumb topit si m-am gandit ca exista intentia de agatare a unor cabluri, care ar fi fost deosebit de utile.
Acum, in iulie 2010, trecand pe acolo din nou, am constat ca stadiul amenajarii potecii este la fel. Nu ajuta doar ca se anunta poteca ca fiind periculoasa atata vreme cat aceasta este singura spre creasta in aceasta portiune a masivului. Mentionez ca poteca s-a degradat in continuare, existand 4-5 valcele cu grohotis maruntit care trebuie traversate; mai ales la vreme de ploaie si noroi, locurile sunt cu atat mai periculoase. Frumusetile Muntilor Fagarasului nu sunt stirbite de acest amanunt si cei obisnuiti cu partile mai delicate ale masivului, poate chiar mai varstnici fiind, au pasit si merg pe acolo pastrand doar amintirea aventurii prin care au trecut. Pentru cei neechipati si poate doar cu niste cunostinte firave despre pericolele muntelui lipsa amenajarilor naste aici pericole.

Vezi cele sapte volume ale ghidului masivului, inclusiv harta anului 2010 la http://romania-natura.ro/node/15.

selectie de imagini din masiv

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacuri din Muntii Fagarasului


fotografii: Ovidiu Mesteru (Cluj-Napoca)


text: Ica Giurgiu (Bucuresti) si Ovidiu Mesteru (Cluj-Napoca)


Lacuri din Muntii Fagarasului









Lacul Avrig, 2011 metri altitudine, vazut dinspre vest. Apa din lac nu este tocmai buna de baut, mai ales nefiarta. Folositi izvorul aflat in amonte de lac.

Pentru detalii privind toate lacurile din masiv vezi ghidul Muntii Fagarasului, volumul 1.

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacul Caltun, 2135 metri altitudine, vedere dinspre est. Pe malul sau, refugiul Caltun/ "Toma Boerescu". Intre refugiu si partea din dreapta imaginii, traseul turistic cel mai scurt din tara. Toata zona de pe malul lacului unde se afla refugiul si corturile din imagine este mereu in bataia vantului.

Harta ampla si detaliata cu Muntii Fagarasului, din anul 2012, gasiti aici.

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacul Balea, 2040 metri altitudine, vazut din creasta principala a masivului. La stanga lui, intrarea/ iesirea in tunelul Transfagarasanului si cabana Paltinu; la dreapta, cabana Balea.

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacul Capra, 2230 metri altitudine, pe versantul sudic al masivului si Saua Capra, aflata pe creasta principala a Muntilor Fagarasului.

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacul Capra, 2230 metri altitudine, vazut de pe poteca de creasta principala.

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacul Caprita, 2228 metri altitudine, vazut dinspre est si Vf. Iezerul Caprei, 2417 metri altitudine.

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacul Buda, 2055 metri altitudine, vazut de pe creasta principala.

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacul Podul Giurgiului, 2268 metri altitudine, vazut dinspre vest.

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacul Podragu, 2140 metri altitudine, vazut de pe creasta principala a masivului.

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacul Galasescu, 2168 metri altitudine, pe partea sudica a crestei principale; vedere dinspre est. Apa lui se incalzeste repede fata de a vecinilor de altitudine.

Lacuri din Muntii Fagarasului

Lacul Galasescu, 2168 metri altitudine, pe partea sudica a crestei principale; vedere dinspre vest.

de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
0s_ovidiu_mesteru_fagarasului.jpg15.41 KB
3s_lacul_avrig_fagarasului.jpg85.8 KB
4s_lacul_si_refugiul_caltun_2135m_fagarasului.jpg109.65 KB
5s_lacul_si_cabana_balea_2040m.jpg91.91 KB
6s_lacul_capra_2230m.jpg72.76 KB
8s_lacul_capra_2230m.jpg100.63 KB
10s_lac_caprita2228m_si_vf_iezer_caprei.jpg79.69 KB
12s_lacul_buda.jpg64.66 KB
15s_lacul_podul_giurgiului_2268m.jpg87.81 KB
16s_lacul_podragu_2140m.jpg88.69 KB
18s_lacul_galasescu_2168m.jpg99.56 KB
19s_lacul_galasescu_2168m.jpg109.02 KB

Lespezi si Caltun, anul 2011, Muntii Fagarasului

Piscul Negru - Piciorul Lespezi - Varful Lespezi (2517 m) - Varful Caltun (2505 m) - Saua Lespezi - Caldarea Berbecilor - Varful Negoiu (2538 m) - Strunga Dracului - Lacul Caltun - Valea Caprioara - Piscul Negru

text si imagini: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)

Din marginea sudica a microstatiunii Piscul Negru, din drumul de acces la ea - desprins din Transfagarasan - suie spre vest, catre padure, o poteca lata de oi bine marcata cu banda albastra, cruce galbena si punct rosu (incepand din marginea padurii) (vezi http://www.romania-natura.ro/node/625). Un timp, taie serpentinele unui drum forestier, apoi se instaleaza pe una dintre ramurile acestuia si iese, in scurta vreme, la gol, pe un tapsan al Piciorului Lespezi, langa stana Lespezi. Benzile albastre, crucile galbene si o parte din punctele rosii coboara spre stanga, in Valea Capriorul (Lespezi); noi am urmarit, in continuare, spre nord, punctele rosii vopsite, destul de frecvent, pe stancile si bolovanii rasfirati pe Piciorul Lespezi.

continuarea articolului, cu text si imagini

Lespezi, 2517 metri, Fagarasului, peste muntele cu afine

Ica Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti)

Pornim din Curtea de Arges si, de pe Raul Topolog (traseul turistic 54, vezi harta si ghidul masivului la http://www.romania-natura.ro/node/625) suim pe un fost drum forestier de pe Muntii Marginea, Florea, Podeanu, ajungand pe Varfurile Lespezi (2517 metri) si Caltun (2505 metri) de pe creasta principala a Muntilor Fagarasului.

*

La kilometrul 44,3, la 940 metri altitudine, drumul forestier incepe sa urce spre dreapta, aproape numai prin padure. Urcam si coboram, trecem prin zone poienite si la kilometrul 58,6 iesim de tot din padure, la poalele Muntelui Marginea, la 1580 metri altitudine (imaginea 7), la limita sudica a unui teritoriu de nenumarate si spectaculoase frumuseti alpine. In stanga se ridica culmea Sfantu Ilie, care suie pana pe creasta principala a Fagarasului (imaginea 1).
Lespezi, 2517 metri, Fagarasului, peste muntele cu afine

La cateva sute de metri in fata noastra drumul ajunge la indicatorul din imaginea 2; banda albastra ne va insoti catre Muntele Lespezi. Vom ocoli Varful Marginea (1792 metri) (imaginea 7), descoperind orizontul dominat de Negoiu (2535 m), Caltun (2505 m) si Lespezi (2517 m) (imaginea 3). Urmatoarea etapa este suitul pe Culmea Comarnic (imagini 7, 5, 12), acolo unde, la kilometrul 62,8 si 1800 metri altitudine, vine din dreapta marcajul cruce rosie (traseul 58 bis).
Lespezi, 2517 metri, Fagarasului, peste muntele cu afine


continuarea articolului si succesiunea de imagini explicate

Fişiere ataşateMărime
1fagarasului_lespezi_2011 062 continuare la imaginea 59.jpg41.85 KB
2fagarasului_lespezi_2011 065 pe Marginea.jpg43.12 KB

Mai bine la stana decat la refugiul Suru din Fagarasului

text si imagini: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

Mai bine la stana decat la refugiul Suru - Muntii Fagarasului, Romania, natura, marcaje



harta zonei, extras din planul pe anul 2010 al masivului, aflat integral la http://www.romania-natura.ro/node/451



12-14 noiembrie 2010. Aranjasem excursia in toate amanuntele. Cautasem in Sebesul de Sus o sursa de transport, ca sa nu mai luam in picioare oboseala drumului din gara pana la capatul de jos al potecii spre altitudine. Aflasem numarul de telefon al celui care pazea refugiul de la Suru, ca sa fiu sigur ca acolo gaseam usa deschisa. Cand am trecut prin gara Caineni am mai vorbit o data cu cabanierul, spunand ca vom ajunge sus cam intre orele 2-3 p.m. Cand am coborat din tren la Podul Olt ne astepta atelajul cu care aveam sa mergem mai departe: un tractoras care tragea o caruta adevarata, cu banci si toale puse pe ele. Cu el am strabatut soseaua si drumul prin Sebesul de Sus, pana acolo unde intalneam poteca (vezi harta). Asa de mult imi placuse drumul pana aici in caruta cu roti de cauciuc ca aproape mi-a parut rau cand a trebuit sa ne punem rucsacii in spate si sa ne luam picioarele la spinare. Am inceput sa urcam pe lungul drum pana la refugiul Suru. Un ciopor de capre domestice ivite in cale, cateva vorbe schimbate cu pastorul acestora despre leul ce-l lua pe litrul de lapte si despre viata lui si iata-ne la primul marcaj din cale, triunghiul rosu.

Mai bine la stana decat la refugiul Suru - Muntii Fagarasului, Romania, natura, marcaje



2 Innotand prin frunze.



Am luat-o pe scocul inchipuind poteca pe care mai tarziu aveam sa intalnim si triunghiul rosu, calauza pe mai departe. Scocul avea frunze adunate la poalele muntelui de vantul de mai deunazi (foto 2). Se incolacea pe coasta muntelui, cu serpentine multe si adeseori se deosebea de poteca marcata, dar mereu se intalnea cu ea. Era soare mult si caldura aproape neverosimila pentru zilele de noembrie ne storcea picuri de sudoare de pe frunte. Incepusem sa ne gandim cam pe unde poate fi izvorul si daca nu cumva lipsa ploilor din ultima vreme il facusera sa dispara.
Am urcat pe indelete pana in poiana larga, din inima padurii, in care firicelul de apa cautat ne-a potolit setea. Ne-am odihnit cu ochii aruncati spre primele inaltimi, ale Tatarului si Muchiei lui Fat. Am trecut apoi pe langa tufele de zmeura pe care mai spre vara le-am gasit tavalite de neindemanarea ursului. Am strabatut noianul de frunze adunate de vantoasa de care aflasem in vale si care, pe alocuri, mai-mai sa ne acopere. Am urcat cate o coasta de munte mai repezita catre muchia pe care uneori o mai paraseam. Intr-o seuta am intalnit ramificatia unei poteci care cobora spre lunga vale a Moasei si intr-alta o sageata care ne arata cat mai avem pana la refugiu.
De aici incolo drumul era mai branos. Pe ici pe colo mai susura vreun izvor timid. Stanci mari ne stateau in cale si brazii luasera loc fagetului de pana atunci. In despicatura potecii se zarea cer senin si pana la poiana refugiului nici n-am mai avut mult de mers. M-am indreptat catre usa refugiului si cand am apasat pe clanta... era inchis! Au urmat telefoane date cabanierului, care a bolmojit ceva. Ba ca ne-a asteptat doar el stia unde, ba ca daca aveam saci de dormit sa ne adapostim in magazia din apropiere, ba pana la urma, daca nu suntem decat patru, nu se deranjeaza el pana la noi. Asa ca n-am avut incotro si ne-am indreptat catre stana din poiana din apropiere. Furiosi, dar pana la urma fericiti ca am gasit stana si aceasta mai era folosibila, ne-am gasit culcus fiecare pe lavitele amarate, cu scantei de stele prin acoperisul de deasupra.
Am cotrobait prin preajma locului unde ajunsesem. Am coborat putin in continuarea punctului rosu si am gasit poteca larga, ciobaneasca care ducea spre Raul Moasei, dar mai ales am cautat izvorului stanei, sa-mi asigur rezerva de apa necesara. Pana la urma l-am gasit. Undeva catre valea de sub cabana. De abia mai susura izvorul si parca atunci am inteles pricajeala stanei si butoiul mare cu apa tulbure din apropiere in care poate isi adunau apa de ploaie. Focul incropit afara ne-a mai tinut prin preajma lui pana am gasit de cuviinta sa ne retragem fiecare in culcus. Peste noapte am iesit pe afara, cat sa ne lamurim daca rafalele care zgaltaiau stana ar putea avea vreo inraurire asupra vremii de a doua zi. La un moment dat, unul dintre noi a zarit la marginea padurii, cat la o zvarlitura de bat, doi ochi care sclipeau in noaptea neagra. Pasa-mi-te un lup venise sa vada ce s-o fi petrecut pe la stana caruia toata vara ii daduse tarcoale. Nu l-au clintit din loc strigatele noastre, nici petardele zgomotoase trase de noi. Si cand i-a venit lui bine, ne-a intors spatele si dus a fost.

Dimineata ne-am trezit de cum s-a facut lumina. Am iesit din stana, am aranjat rucsacii in spate si am inceput urcusul catre locul cabanei de unde plecasem cu o zi inainte. Poate nu m-oi fi odihnit bine, dar suisul pana in poiana refugiului mi s-a parut greu si am asudat din belsug. Apoi am luat-o voiniceste pe cararea ce ne scotea sus, in creasta muntelui. Poteca grea, cu serpentine multe, cu pietre mari in cale pana spre plai si care nu ne-a dat nici o clipa de ragaz. Am intalnit monumentul ridicat in memoria unuia dintre alpinistii savarsiti prin aceste locuri (vezi imagini la http://www.romania-natura.ro/node/532) si fetele i-au inchinat o lumanare. Aici, in apropierea Tuguiului Gorganului, sfarsisem prima parte a traseului pe care ni-l propusesem. Ne astepta a doua parte, pe o poteca mai firava, prin locuri mai priporoase, cu trepte stancoase care trebuiau depasite si care ne-au solicitat din plin. Pana in creasta care mi se parea atat de departata am trudit zdravan sau poate doar mie mi s-o fi parut greu. Peste tot era soare mult si o zi linistita, cu doar cate o briza mangaietoare care cobora din creasta. Pana la urma am ajuns sus, langa stancariile Varfului Moasei (imaginea 3), acolo unde statea infruntand anii crucea studentului savarsit prin aceste locuri intr-o zi cu viscol cumplit.

Mai bine la stana decat la refugiul Suru - Muntii Fagarasului, Romania, natura, marcaje










3 Pe Vf. Moasa, 2034 m.

Aproape ca ne-am aruncat langa pietrele care ne adaposteau de vantul care si acum matura creasta. Era soare si oarecari gaze se trezisera la viata. Parleala soarelui tomnatec si privirile aruncate peste vai si creste inalte ne-au tinut la odihna in locurile astea minunate aproape doua ore. Intr-un tarziu, am luat-o spre saua fara sfarsit parca, si am ajuns mai intai la stancariile Vulcului. Mai apoi am coborat catre Saua Apei Cumpanite, sub Varul Tatarului, acolo unde apa vie a izvorului isi risipea undele catre tinuturi atat de diferite cardinal. De aici si pana la bordeiul de sub sa (imaginea 4) nici n-am mai avut mult de mers. Acolo ne era locul de mas peste noapte. Bordeiul era asa cum il stiam. Doar ca intre timp pe aici mai trecusera si altii, judecand dupa ceva semne lasate pe ici pe colo. Seara era la fel de frumoasa ca tot restul zilei si dupa ceva alergatura dupa cetina, cat sa ne fie odihna mai cumsecade, am avut timp sa admiram culorile apusului si soarele care disparea dupa cununa Muntilor Capatanii.

Mai bine la stana decat la refugiul Suru - Muntii Fagarasului, Romania, natura, marcaje







4 Bordeiul de la Apa Cumpanita.

Mai bine la stana decat la refugiul Suru - Muntii Fagarasului, Romania, natura, marcaje















7 Muntii Lotrului, in fundal si Muchia Zanoaga Cainenilor.

Mai bine la stana decat la refugiul Suru - Muntii Fagarasului, Romania, natura, marcaje











8 Saua Prislopului din Muchia Zanoaga Cainenilor si Muntii Lotrului.

A urmat o noapte instelata, cu din cand in cand cate-o pala de vant. In bordei era chiar cald si afara, coasta muntelui, catre Apa Cumpanita si Tataru, stralucea in lumina rece a lunii. Cand s-a luminat de ziua am iesit alene din sacii de dormit. Am parasit bordeiul, luandu-ne oarecum ramas bun pana la primavara viitoare. Am urcat pana la firul drumului alpin. Am privit cu nostalgie spre culmile inca intunecate ale crestelor de pe care de abia de coborasem si am continuat coborarea pe drumul Cotilor, incarcat de istoria razboiului din 1914 (vezi imaginile 7-10). Ne-am abatut la izvorul Piciorul Boului, sa ne improspatam fetele cu apa rece tasnita de sub munte. Am trecut prin locul stanei cu urzici si pe langa paltinii incarcati primavara cu pastravi, buni de fript la foc in fata bordeiului din Apa Cumpanita.

Mai bine la stana decat la refugiul Suru - Muntii Fagarasului, Romania, natura, marcaje










9 Vf. Tataru si inceputul Muchiei Cotilor.

Mai bine la stana decat la refugiul Suru - Muntii Fagarasului, Romania, natura, marcaje






10 Coborand pe Muchia Cotilor.



Am ajuns in locuri cu privelisti catre crestele muntilor pe care-i paraseam (imaginea 11); catre tuguiatul Miclaus si Caldarea Budislavului si, pe nesimtite, am ajuns in plaiul insorit al Ciungilor. Am mai privit o data inaltimile, cu regret ca poate doar la anul aveam sa le mai vedem si am inceput drumul ultimei coborari.

Mai bine la stana decat la refugiul Suru - Muntii Fagarasului, Romania, natura, marcaje










11 Din Saua La Ciungi, privire spre creasta.

Din muchia insorita, din ierburile inalte din Saua Ciungilor am luat-o la dreapta, pe poteca aproape invizibila, acoperita de tufe de boz, scarmanate zdravan de mistreti. Am intrat repede pe vechiul drum, cu serpentine multe, arareori insorite si pe el am ajuns in valea cu urme de taieri de padure, salbatice. Pe drum, urme noroite de masini si peste tot cioturi din padurea schinguita. Am zabovit o clipa in poiana stralucind in soarele amiezii. Apoi am plecat catre satul Cainenilor. In drum ne-am mai aplecat catre unda izvoarelor, sa ne potolim setea. Deasupra, cerul era mereu senin si gandurile noastre, cat scapau din oboseala coborarii din inaltimea muntelui, tot catre crestele inalte se indreptau.
Pe nesimtite am ajuns in sat si cand ne-am plictisit de atmosfera sateasca duminicala ne-am indreptat spre gara. Cerul era tot senin, racoarea serii de toamna incepea sa se faca simtita si gandurile noastre tot spre culmile albastre, inalte, se indreptau.

selectie de imagini din masiv

vezi aici si vestile bune

Fişiere ataşateMărime
0_suru_fagarasului_cu_diacritice.doc68 KB
fagarasului_suru_apa_cumpanita_4.jpg47.48 KB
fagarasului_suru_apa_cumpanita_7.jpg50.12 KB
fagarasului_suru_apa_cumpanita_8.jpg77.86 KB
fagarasului_suru_apa_cumpanita_9.jpg71.76 KB
fagarasului_suru_apa_cumpanita_10.jpg65.98 KB
fagarasului_suru_apa_cumpanita_11.jpg69.37 KB
1harta_sebes_suru.jpg135.08 KB
fagarasului_suru_apa_cumpanita_2.jpg98.71 KB
fagarasului_suru_apa_cumpanita_3.jpg54.68 KB

Marcaj nou la Fereastra Zmeilor, Muntii Fagarasului

text si imagine: Eugen Vladareanu

Marcajul banda albastra a fost inlocuit cu cruce albastra pe traseul Fereastra Zmeilor - Caldarea Vartop - Curmatura dintre Lacuri. Marcajul vechi mai poate fi zarit pe alocuri, alternand cu cel nou. Din Curmatura dintre Lacuri pana la cabana Podragu, marcajul banda albastra nu era modificat la 28 august 2011.
Lespezi, Fagarasului, punct rosu periculos - Romania, natura


Din Caldarea Vartop, vedere catre Arpasu Mare; apare marcajul nou, cruce albastra.

selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
fagarasului_fereastra_zmeilor_2011.jpg610.1 KB

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului

Niculae (Cali) Ungureanu (Curtea de Arges)

Pe partea sudica a masivului, pe Valea Cernatu (vezi extrasul de harta alaturat; vezi harta integrala din anul 2012 a masivului la http://www.romania-natura.ro/node/625 ) se poate sui catre culmea cu Muntii Preotesele, Malita, Scarisoara, Galbena si apoi pe Moldoveanu (2544 metri), cel mai inalt pisc din Romania (vezi descrierea traseelor din tot acest areal la http://www.romania-natura.ro/node/24 si la http://www.romania-natura.ro/node/15 ).
Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului

Traseul pe Valea Cernatu poate fi parcurs relativ iute si usor daca dispunem de un mijloc de transport (de preferat un 4x4) cu care sa ajungem in Saua/ Curmatura Malita (1822 m, vezi harta) sau chiar in Saua/ Curmatura Furfuescu (2200 m, vezi harta). De aici, pe poteca marcata destul de vizibil cu triunghi albastru si cu stalpi se ajunge pe Vf. Moldoveanu (pe vreme buna) in aproximativ 3 ore.

Cernatul este principalul afluent de partea dreapta al Raului Doamnei (vezi traseul 73.0 din ghidul de 536 pagini al masivului), in bazinul superior al acestuia; se dezvolta pe aproximativ 19 km lungime. Drumul pe Valea Cernatului incepe dupa parcurgerea a 3 km de la capatul drumului asfaltat (tabara scolara din satul Slatina); este practicabil pentru camioane si jeep-uri, dar am vazut si autoturisme mai mici... Urcusul nu prezinta pante abrupe decat in partea de gol alpin.
Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
2 Vedere spre sud de pe Muntele Malita; in centrul imaginii este culmea care constituie versantul drept geografic superior al Vailor Malita si Cernatu (Muntii Basa, Belciu, Lespezi).

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
3 Muntele Preotesele, vazut dinspre vest; in stanga imaginii este Curmatura Malita.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
4 Creasta principala a Fagarasului, vedere de pe Vf. Preotesele. În centrul imaginii este Valea Rea, zona Pojarna. In malul drept geografic al Vaii Rele este Muntele Nisipuri, iar in malul stang este Braul Darei (vezi si http://www.romania-natura.ro/node/519 si http://www.romania-natura.ro/node/502 ).

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
5 Vedere spre nord, din Saua Malita: creasta principala a masivului.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
6 Muntele Preotesele (2086 m), in planul central al imaginii, vazut de pe pantele sudice ale Muntelui Malita. Vedere spre est.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
7 Obarsia Vaii Malita. Vedere spre sud.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
8 Fosta tabara de elevi/ cantonul pastoral Malita. Vedere dinspre sud-vest. In dreapta imaginii sunt Curmatura Malita si Muntele Preotesele.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului


9 Fosta tabara de elevi/ cantonul pastoral Malita.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului














10 Vedere spre sud de pe coastele Muntelui Malita (2181 m) (vezi si descrierea traseului 73 din ghidul masivului).

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului


12 Varful Malita. Vedere dinspre sud-vest.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului












30 Vf. Valea Lunga (2254 m), vazut dinspre sud.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
40 Caldarea cu Izvoare. Vedere spre sud-vest.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
50 Lacul din Caldarea cu Izvoare (Lacul lui Milica), sub Scarisoara Mica (2472 m). Vedere dinspre vest.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
60 Vedere spre vest de pe Vf. Scarisoara Mica.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
65 Vedere spre vest de pe Scarisoara Mica.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
70 Vedere spre sud-est de pe Vf. Scarisoara Mica.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
100 Creasta Moldoveanu, Rosu, Galbena, vedere dinspre sud, de pe Muntele Scarisoara Mare (2489 m).

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
120 Pe Scarisoara Mare, la est de Saua Valsan si la sud de Muntele Galbena; vedere dinspre sud.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului


130 Curmatura Moldoveanu, sub Varful Rosu. Vedere catre sud, spre Muntele Galbena.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului












140 Caldarea vestica de sub Moldoveanu.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
150 Caldarea vestica de sub Moldoveanu si Canionul Moldoveanu (vezi si http://www.romania-natura.ro/node/711 ).

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
160 Vedere dinspre nord. Caldarea Galbena si, in primul plan, lacul cel mare; Muntele Scarisoara Mare in fundal, dreapta.

Moldoveanu, Fagarasului, urcare pe Valea Cernatului
180 Apus de soare, vedere de pe coastele vestice ale Muntelui Scarisoara Mare.

Intrati pe BLOG, sa dialogam!


Fişiere ataşateMărime
1_fagarasului_malita_moldoveanu_romania_natura.jpg297.15 KB
2_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg64.7 KB
3_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg51.37 KB
4_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg129.13 KB
5_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg202.13 KB
6_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg55.86 KB
7_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg68.84 KB
8_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg46.41 KB
9_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg41.01 KB
10_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg67.6 KB
12_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg33.2 KB
30_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg237.92 KB
40_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg94.59 KB
50_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg93.4 KB
60_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg196.65 KB
65_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg293.69 KB
70_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg228.69 KB
100_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg301.6 KB
120_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg319.98 KB
130_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg82.5 KB
140_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg348.64 KB
150_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg82.24 KB
160_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg50.1 KB
180_moldoveanu_scarisoara_malita_fagarasului.jpg261.09 KB

Muntii Fagarasului, Apa Cumpanita

Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

Drumurile prin Fagarasul apropiat noua incep cel mai adesea din gara Cainenilor. Si acum tot de aici am pornit. Era intr-o dimineata insorita a lunii iunie a anului 2008 si dupa ce strabatem satul Cainenilor, ne incepeam periplul ca mai mereu, apucand-o pe Valea Satului (vezi harta si ghidul Muntii Fagarasului, revista Natura Romaniei, numarul 1, traseul 50).

La Apa Cumpanita

Extras din harta masivului, autori Leontin Suteu si Ica Giurgiu.

























Se lucra mai de mult la un fel de modernizare a drumului forestier si asta, atat cat se facuse, ne usura mersul. Dar gandul ca lucrarea va duce cat de curand la taieri masive de padure ne intrista. Drumul in lungul apei salbatice, de munte, sprintara, cu cascade la tot pasul, asa cum il cunoscusem prima oara, te silea atunci sa te abati uneori pe branele vreunui perete stancos, alteori sa-i traversezi repezisul cam umed si mereu foarte rece, dar frumusetea locurilor ramanea la fel. Nici acum cei 8 km strabatuti nu erau mai prejos, dar parca nostalgia primei amintiri...
Intr-o poiana ceva mai larga, de unde mai departe drumul - si acesta unul deosebit - inierbat era vadit foarte putin umblat, ne abatem pe un drumeag, cu inceput oarecum mascat de doboraturi de copaci. Mai departe devine mai comod, dar cu vreo 6 serpentine in ac de par, care inving mari diferente de nivel. Doar 1½ ora avem de urcat pana in muchia muntelui, pe care de acum incolo o vom urmari. Am ajuns in Saua La Ciungi (punctul C de pe traseul 50, vezi harta si ghidul), acolo unde altadata era o stana pricajita, folosita in drumul turmelor catre stana din Coti, sau poate si de altele.

La Apa Cumpanita

1 In Poiana la Ciungi (traseele 50, 51).
fotografii: Dinu Boghez


La Apa Cumpanita

2 Saua Prislop (1600 m, traseu 49).

Un popas aici este bine venit (imaginea 1). Avem privelisti catre inalta muchie a Vemesoaiei (traseul 52) si de aici o putem urmari pana spre varfurile sale mari. Ni se infatiseaza, la vreme cu vizibilitate, varfurile muntilor inalti ai Ciortei, Budislavului si Surului. Mai pricajit parca, dar semet tare, cel al Miclausului, sta sa le pazeasca intrarea alpina. Suntem acum pe poteca larga, pe care cateva ore zdravene vom asuda din plin. Drumul e cunoscut pe aici, drept ,,drumul Praporgescu”, dupa numele generalului din primul razboi mondial, sfarsit prin aceste locuri.
Si drumul curge molcom in continuare. Mai urcam, mai coboram. Vine un moment cand drumul face o serpentina in loc, cu diferenta mare de nivel. Noi, pe jos, urcam cum urcam, dar atunci, in 1916, cu tunurile trase de cai, cum or fi urcat? O scurta odihna si din nou la drum. Ajungem curand intr-o poiana cu larga priveliste catre intreaga muchie a Vemesoaiei, catre cetatea Ciortei si Boiei Mari. Si tot de aici, privim intrebatori catre bordeiul de sub Saua Apei Cumpanite, incercand sa ghicim daca-l gasim liber, sau ciobanii il folosesc in drumul catre stanile cele mari. Pana aici au trecut aproape 4 ore de mers.
Urcam din nou si drumul ne scoate intr-o strunga cu urme de stanci calcaroase. Urmele unei gropi de stins varul inca se mai vad. In apropiere, intr-o mare de urzici, se afla o stana veche, inca folosibila la vreme rea, daca esti silit sa infrunti postata piscacioasa. Dar pe aici se spune ca exista si un pichet de graniceri si poate groapa de var ei or fi folosit-o, dar urme nu mai sunt. Daca ar fi asa si macar stana ar cere-o, pe aici ar trebui sa fie si izvorul, dar nu l-am gasit niciodata. Poteca isi domoleste urcusul si catava vreme umblam pe poteca pardosita cu pietricele albe, strajuita de fagi batrani, unii doborati de timpul trecut peste ei. Uneori gasim pe trunchiul lor batran adevarate colonii de pastravi de padure, deliciosi la focul odihnii de seara. Numai sa-i gasim la timpul potrivit.
Pana la urma iar incepem sa urcam. Si in scurta vreme ajungem la padurea de brad. Aici, cu largi privelisti catre Vaile adanci ale Satului si Boiei si inaltimile Poienii Spinului si Mormantelului, botezat asa in urma marilor batalii sangeroase savarsite de mult prin aceste locuri, ne tragem la popas. Apoi ne adancim in padurea cu miros de rasina proaspata si curand ajugem intr-o strunga inalta, cu stancarii calcaroase. Ceva mai jos, un trunchi de brad, inca fumega, traznit de focul ceresc.
Incepem coborarea pe drumeagul plin de grohotis, cu pietre mari, oarecum obositor, care conduce catre stana din Coti. Aflata la imbinarea Paraielor Boului si Coti, aproape de un aven interesant (vezi harta si ghidul Muntii Fagarasului, revista Natura Romaniei, numarul 10, pesterile din Valea Cotilor), nu o data, toamna, dupa plecare turmelor, a constituit un bun loc de popas. Dupa vreo ½ ora suntem atenti la o poteca care se desprinde spre dreapta. Are inca vizibil un triunghi albastru (traseul 51), semn ca pe aici trebuie sa parasim drumul larg de pana acum. Mai intai prin pajistea inflorata, apoi prin altele si in sfarsit poteca se largeste si devine din nou „drumul Praporgescu”. Panta se domoleste si dupa mai putin de 1 ora, ajungem la golul alpin.
De obicei, pe crengile unui brad gasim fluturand un crampei de polietilena, semnul ciobanilor care de aici se abat spre stana din Cocoriciu. Noi continuam drumul, trecand printr-un palc scurt de brazi. Sub noi se intinde pajistea alpina care usor ne-ar scoate la stana Cotilor. Undeva, ceva mai jos, zarim grupul de stanci al avenului amintit (Pestera din Valea Cotilor, volumul 10 revista Natura Romaniei). In departari se vede ascutisul Chicii Pietrilor. De aici incolo ne inscriem pe serpentinele drumului alpin, de care nu ne mai desprindem decat in apropierea bordeiului ciobanesc unde vom innopta (imaginile 3, 4).

La Apa Cumpanita

3 Refugiul perfect, sub creasta.

La Apa Cumpanita

















4 Interiorul bordeiului.

O singura data ne oprim, acolo unde incepe panta mare a drumului. Ne abatem aici pana la Izvorul Boului, care tasneste de sub piatra muntelui, cu apa proaspata si rece. Apoi incepem sa urcam, uneori mai scurtand serpentinele. Cand acestea se potolesc, cotim dupa versantul ceva mai stancos al Tatarului - acum cu mare atentie la versantul acoperit inca de zapada intarita (luna iunie!) - si privim cu oarecare ingrijorare catre bordeiul care trebuie sa ne gazduiasca peste noapte. Sta stingher in coasta muntelui, adapostit de stancariile Sturilor Vulcului si de jur imprejurul sau nu pare a fi nimeni. Ne desprindem din drumul alpin si printre tufe de ienupar ajungem langa el. Usa, lasata deschisa de ceva zanateci popositi in aceste locuri, turisti, judecand dupa urmele lasate, nu au izbutit sa-i schimbe infatisarea. Curatam locul cat se poate, ne aranjam paturile pentru noapte si dupa ce ne alimentam cu apa din Izvorul Sterminosului, partial acoperit cu zapada si tumultuos acum la primavara sosita peste munte, mancam cate ceva si ne asternem la odihna. Noapte frumoasa, instelata si dimineata, semnele cetii de pe vai, ne-au dat siguranta unei zile frumoase.

La Apa Cumpanita



5 Ceturi pe Valea Satului (in centrul imaginii, partea din aval a traseului 50).

La Apa Cumpanita

6 Varful Suru, spre estul crestei principale a Fagarasului.

A doua zi renuntam a urca Varful Tatarului (1888 m), il ocolim pe versant sudic si curand ajungem langa fundatia vechiului refugiu sferic din saua Chicii Fedelesului. Apar aici mici divergente asupra traseului pe care-l vom urma si grupul se imparte. O parte vor sa coboare pe Muchia Zanoagei Cainenilor (traseu 49, imaginea 7); cam lunga ni se pare noua, celor care dorim sa coboram pe la Turnu Rosu. Asadar, chiar pe acolo continuam sa mergem.

La Apa Cumpanita

7 Muchia Zanoaga Cainenilor, traseul 49.

La Apa Cumpanita

8 Chica Fedelesului, traseul 3.

La Apa Cumpanita

9 Izvor pe Chica Fedelesului.

La Apa Cumpanita



























10 Saua Corbului (1568 metri; trasee 1, 2, 3).

Strabatem coasta Chicilor Fedelesului (imaginea 8), ne oprim la izvorul ce cobora din creasta (imaginea 9), despletit pe stanca, ne refacem provizia de apa, admiram tufele de bujor proaspat inflorit si continuam drumul pe coasta muntelui. Ajungem curand in Saua Corbului (imaginea 10) si in apropiere se afla si drumul catre Valea Marului (traseul 1). Cum formatia in care suntem acum, tot impreuna am coborat de vreo doua ori pe acolo, sigur amintirile nu prea departate le depanam cu placuta aducere aminte. Pana la locul cu stancariile risipite in mototoiul pe care sunt acestea saltate, nu ne mai oprim. Catava vreme poposim acolo, in iarba proaspata, in mijlocul florilor care au impanzit poienita (imaginea 11). Podisul transilvan este la picioarele noastre. Panglica Oltului pare a se insaila in departari. Chica Pietrilor se inalta stancoasa in locurile pe care tocmai le-am parasit. Verdele poienii unde se afla stana din Strambanu face sa straluceasca locurile. Si odihna noastra aici ne face sa ne desprindem cu greu de locul cuprins de soarele diminetii frumoase de care avem parte.

La Apa Cumpanita

11 Popas pe culme.

La Apa Cumpanita

12 In zare, spre vest, Muntii Lotrului.

Trenul cu care urma sa plecam are totusi ora fixa si nu vrem sa-l pierdem. Poteca strabate unduirile unui loc stramt si repede ajungem la capatul marii alei care ne va intovarasi de acum incolo (imaginea 13), o buna bucata de vreme. Poteca larga isi continua drumul spre poiana vechii stani din Strambanu, iar noi incepem coborarea lina printre fagii frumos aranjati pe coasta muntelui. Adierea vantului face frunzisul proaspat - „verde crud, verde crud, verde proaspat pur si crud”- sa scoata clinchete melodioase. Adapostiti de caldura torida de dincolo de padure ajungem pe nesimtite in Poiana Plesii cea verde si acoperita de razele soarelui (imaginea 14). De cand parasisem locul ultimului popas trecuse ceva mai putin de 1½ ora.
Era mult soare si iarba proaspata a inceputului de vara montana imbia la odihna. Cu mainile sub cap priveam jocul norilor de pe cerul albastru. Catre Valea Strambanului, pe pajistea verde, pasteau linistite vitele satenilor din apropiere si pana la noi mai ajungea cate un glas hodorogit de talanga. Eram bucuros ca ajunsesem din nou aici, dupa o inca tura prin Fagarasul sudic, mai putin cunoscut si deopotriva de spectaculos.

La Apa Cumpanita

13 Aleea coborarii.

La Apa Cumpanita





























14 Lunca Plesei.

Prin padurea cu copaci de abia infrunziti, cat sa umbreasca locurile, incepem coborarea spre Valea Caselor. Mai intai lungi serpentine printre fagii batrani. Apoi incepem coborarea aproape abrupta, cu smucituri dese ale potecii. Un pic de odihna pe un scurt palier al muchiei si din nou coborire brutala. Si ultima portiune, strecurata printr-un scurt horn pamantos, ne scoate la firul vaii cu apa zglobie si rece, acolo de unde drumul forestier care ne conduce mai intai catre manastirea Turnu Rosu, ctitorie a secolului al XVII-lea. Imbulzeala mare la slujba duminicala. Desi de obicei ma abat prin curtea manastirii la un scurt moment de reculegere, acum teribila aglomeratie ma face sa o ocolesc. Colegele mele intra totusi in manastire si ne dam intalnire ceva mai jos. Ma abat la chioscul cu izvor de aproape, ma odihnesc cateva clipe si pornesc pe drumul forestier. Pana in Turnu Rosu mai sunt 4 km. Catre intrarea in sat imi reintalnesc colegele si ne indreptam spre gara. Suntem in zi de alegeri si dorinta noastra de a bea o cafea la bufetul dinaintea garii nu ne-o putem satisface. Asa ca nu ne ramane decat sa asteptam trenul pe peronul garii.

de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
0_apa_cumpanita_cu_diacritice.doc54.5 KB
10_4018.jpg367.84 KB
0.1_fagaras_vest.jpg167.6 KB
fagarasului_apa_cumpanita_1_3979.jpg419.75 KB
fagarasului_apa_cumpanita_2_3981.jpg432.26 KB
fagarasului_apa_cumpanita_3_3991.jpg110.46 KB
fagarasului_apa_cumpanita_4_3989.jpg50.98 KB
fagarasului_apa_cumpanita_5_4005.jpg372.88 KB
fagarasului_apa_cumpanita_6_4008.jpg353.19 KB
fagarasului_apa_cumpanita_11_4027.jpg92.25 KB
fagarasului_apa_cumpanita_12_4028.jpg67.6 KB
fagarasului_apa_cumpanita_13_4035.jpg97.77 KB
fagarasului_apa_cumpanita_14_4036.jpg113.09 KB
fagarasului_apa_cumpanita_7_4010_romania.jpg339.03 KB
fagarasului_apa_cumpanita_8_4011_romania.jpg65.61 KB
fagarasului_apa_cumpanita_9_4017_romania.jpg88.21 KB

Muntii Fagarasului, Olanu, 1944 metri

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

text si imagini: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)









24-26 aprilie 2009. Intr-o dimineata plecasem din Ramnicu Valcea spre crestele mai de jos ale Fagarasului; nu ne doream decat sa prindem atata vreme buna cat sa ne saturam ochii cu darurile crestelor inalte. Doar atat jinduiam, sa privim ultimele zvacniri cu creste inca albe, ingemanate cu plaiurile care nu conteneau sa primeasca florile si mugurii primaverii. Atata tanjisem dupa darurile de primavara ale muntelui incat acum nu mai gandeam ca sus, in munte, vremea ar putea sa ne fie si potrivnica.
Coboram din tren la Caineni (vezi harta ampla a masivului, editia 2009, la http://www.romania-natura.ro/node/24), unde beneficiem de cumsecadenia unor oameni care ne-au oferit mijlocul de transport cu care, vailor pe care urcam, sa nu le simtim kilometrii lungi, pe care altfel trebuia sa-i parcurgem pe jos. Rand pe rand raman in urma casele Cainenilor Mici, cele napastuite ale Grebestilor de inceput si mai apoi ale satenilor gospodari de pe aici. Cand trecem vechiul pod de peste Valea Boiei mai avem putin pana sa parasim drumul care intra adanc in Tara Lovistei, indreptandu-se spre Boisoara. Trecem alt pod, mai mult peste prundul Boisoarei decat peste apa acestuia. Cand sfarsim primii 8 kilometri trecem pe langa noua manastire infaptuita de curand prin aceste locuri, de care la intoarcerea din periplul nostru am sa am timp sa amintesc.
Urmeaza alti 4 kilometri pana sa ajungem la una din confluentele importante ale drumului nostru. Aici, la unirea Boiei Mari cu Boia Mica, s-a infiripat cabana Boia, frumoasa si de cele mai multe ori si ospitaliera. Ii mai zic unii, pe sagetile care o semnalizeaza, Raiul pe Pamant, ori Paradisul, dar astea sunt denumiri cam marginase muntelui si Boia, semnificand locul intalnirii apelor, ar fi cea mai inspirata. Si nu stiu daca camerele confortabile, incalzirea centrala si camerele de baie cu tot ce le trebuie, ar fi chiar o reclama adusa locului. Doar deschiderea marcata a unor poteci, altfel numeroase si frumoase, catre crestele apropiate ale Fagarasului, ar mai lipsi acestor locuri. De altfel vaile de pe aici, nu peste multa vreme, vor adaposti case de vacanta si locuri de odihna indragite.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Am urcat pe poteca de pe malul drept al Paraului Campului/ de fapt Tampului si am innoptat la cea de a III-a stana. Am coborat prin Arsurile Mici, pe acolo pe unde se intrerupe poteca (deci, in coborare, la stanga fata de poteca de prin Arsurile Mari, cea intrerupta).
(extras din harta masivului, realizata de Ica Giurgiu si Leontin Suteu - vezi http://www.romania-natura.ro/node/24)


Acum depasim confluenta amintita si urmam in amonte, pe Valea Boiei Mici, alti 4 km. Si cred ca cei ce vor merge pe aici, fie ca noi, fie pe jos, nu de putine ori se vor abate pe malul inalt, sa priveasca cu nesat apa framantata, saltata din stanca in stanca, strabatand calea zbuciumata a raului de munte atat de navalnic. Acum frumos, cu apa cristalina si zbucium de fuioare impletite, trecute peste praguri de piatra slefuite indelung, dar cand vreo rupere de nori, undeva spre crestele inalte, ajunge pana aici, apa se tulbura si se pravaleste amarnic catre vale.
Trecem de casa forestiera, despre care se spune ca s-ar intentiona sa se transforme intr-o alta cabana primitoare de turisti si langa primul podet intalnit mai departe, coboram. Aici, pe malul drept al paraului, aflam o potecuta care urca zdravan pe coasta, dar scuteste prima serpentina a drumului de exploatare ce paraseste Valea Boiei Mici. Alt drum se desprinde pe Valea Sterminoasa. Noi apucam poteca amintita. Ajungem repede din nou la firul drumului. Poteca continua si ne-ar scuti de drumul care mai strabate si locuri noroioase, dar acum ne hotaram sa-l urmam. Exploatarea padurii este in plin si de sub un vagon dormitor ne latra un caine hamesit, paznic al locurilor pana s-or intoarce oamenii sa-i arunce si lui din ce-or aduce ei. Pana atunci ii dam noi cate ceva, sa-si mai amageasca foamea. Curand traversam Paraul Tampului si parasim iarba verde - primavarateca a locurilor si incepem sa urcam din greu poteca ciobaneasca ce duce spre primele inaltimi ale Vemesoaiei.
Suntem acum pe Muchia Tampului/ Campului. La inceput pantele abunda in verdele pur al primaverii. Intaiele flori proaspete, iesite printre firele de iarba care incep sa acopere pamantiul potecii. Mai apoi acestea isi arata distinct personalitatea. Florile galbene de untisor arata ca vremea salatei din frunzele de abia inverzite a trecut de ceva vreme. Mai incolo pastitele, aci albe, dincolo colorate in nuante diferite si mai apoi brebeneii, fie ei roscati, movulii sau albi. Printr-o ferestruica a padurii, inaltimea sa, Varful Tatarului, brazdat de limbi mari de zapada, se lafaie in razele soarelui primavaratec.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Vf. Tataru, 1888 m, vazut din poteca de pe Muchia Tampului.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Muchia si Vf. Zanoaga, 1596 m.
In centrul imaginii, de pe culme pana la padure este o frumoasa zona carstica. - nota de I. Giurgiu


Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Poteca din padurea de pe Muchia Tampului.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)









































Viorele la stana din Protap.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Buchet de branduse.

Inaintam pe covorul de frunze uscate aruncate aici inca de cu toamna. Printre fagii inca subtirateci, poteca larga lasa loc liber abruptului muntelui. Mai sus, catre coama dupa care umblam, apar firele razlete si putin trecute ale ghioceilor si printre ele, acolo unde iarba uscata arata cat de putin timp a trecut de cand s-a dus zapada, apar branduse si viorele, unele razlete, altele in buchetele feciorelnice raspandite pe plaiul montan. Dupa aproape 2 ore de cand am parasit Valea Boiei Mici, ajungem la stana din Rebegei (vezi mai jos imagine). Avem dreptul la ceva odihna.
Aici asternem masa, afara, cu ochii la creasta inalta a Olanului - 1944 metri. In stana nu prea dorim sa intram, nu de alta, dar cand o folosisem ultima oara, constransi de intunericul apropiat, niscaiva locuitori nedoriti, piscaciosi, navalisera peste noi. Mai aveam mult timp pana sa ajungem la locul pe care ni-l propusesem pentru bivuac; incepem din nou urcusul.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Poiana Rebegei si Poiana Arsuri, dreapta, ambele pe aceeasi muchie.

Acum catre stana din Protap, pe un fel de platou inalt, in alte imprejurari plina de ospitalitatea amfitrionului, dar si cu ceva fire de blana de oaie veritabila strecurate in jintita si laptele covasit pe care ni-l oferise. Cam amarata stana la vremea asta si acoperisul cam gaurit. Erau semne ca ori nu mai fusese utilizata de mult, ori fusese chiar abandonata. Noi continuam urcusul, in lungul izvorului puternic strecurat pe panta muntelui. Ne indreptam catre stana de la Izvorul Iepii. Acolo speram sa ne intampine, ca de obicei, cele Sapte Izvoare, tasnite din inima muntelui.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Popas la stana Izvorul Iepii.

Am gasit stana cum o stiam, poate doar ceva mai batrana cu cativa ani, trecuti de cand fusesem aici prima oara. Pe acoperisul ei, doar muschiul de pe sita trada trecerea anilor. Vreo doi baietandri, cu vreun an-doi inainte, vazand ca de acolo se strecoara un fir de fum de la focul incropit tot de noi, urcasera repede pana aici. Aveau cu ei si bate mari, chipurile sa puna la punct intrusii. S-au potolit cand ne-au vazut pasnici, dar ne-au povestit ca stana fusese construita de bunicul lor, spunandu-ne ca avea mai bine de 100 de ani si tineau nespus la ea, chiar daca nu o mai foloseau.
O vizita la izvoarele la fel de puternice ca altadata si apoi instalarea pentru noaptea care urma. Cand ne-am terminat astfel pregatirile, ne-am gandit ca ar fi bine sa dam o raita spre varf. Cat om putea merge. Am plecat inaintea celorlati si, urcand printre covoarele de branduse asternute in cale, ma tot uitam la crestele din fata, ale Surului, Gavanului, Budislavului, care se tot inegreau cu norii intunecati ce veneau peste ei. Deocamdata varfurile nu erau inca acoperite si limbile numeroase de zapada se vedeau clar, acoperind coastele muntelui. Urcam cat puteam de grabit catre varful impietrit al Olanului. Catre Muchia Sfantului Ilie si cea a Pietrii Taiate, cerul era inca senin. Cand am vazut ca in urma mea nu mai apar tovarasele mele de drum, le-am sunat pe mobil - ca doar aveam semnal si mijlocul asta modern de legatura scurta departarile - sa vad unde au ramas. De abia atunci, cand mi-au spus ce furtuna se apropia, am privit din nou crestele inalte, acum acoperite din belsug de norii intunecati.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Furtuna vine din creasta.

Am coborat in goana; primul tunet si stropii de ploaie m-au ajuns cand am intrat in stana. Dar alte semne de furtuna, asa cum o vazusem sus, n-au mai fost. Peste noapte, lapovita a coborat peste stana, dar noi eram la adapost, stransi bine in sacii de dormit. Dupa miezul noptii am iesit pe afara sa vedem cam ce ne asteapta a doua zi. Era senin sticla, stelele sclipeau si Calea Lactee strabatea cerul.

Cand ne-am sculat dimineata, teama unei zile urate s-a rispit. Afara cerul era senin si doar cativa norisori albiciosi pareau sa se plimbe pe cer. N-am stat mult la tocmeala si am inceput sa urcam spre varf. Noaptea fusese frig strasnic si dovada o aveam in pamantul brobonat care scrasnea sub pasii nostri si in bietele branduse inghetate de stateau pe plai de sa se sfarame ca sticla daca le atingeai, dar si in bateriile aparatului foto, care nu vroia deloc sa porneasca. Sus, Varful Olanului isi lafaia creasta stancoasa si catre varfurile cele inalte, apropiate, ceata diminetii statea sa se risipeasca. Spre vale oarecare plafon de nori mai zabovea peste adancuri. Pe masura ce urcam vantul se simtea ca scutura binisor creasta si cand am atins-o a trebuit sa ne adapostim din cand in cand. Pe versantul nordic al Olanului zapada era inca in strat gros, ramasa de pe vremea cornisei care trebuie sa fi fost napraznica. Era pe zapada o urma adanca. Parea poteca bine batuta, dar nu de om, ci de animale, care pe aici gasisera loc catre padurea de brad din apropiere. Am ajuns pe varf o data cu stralucirea crestelor parasite de norii matinali. Sus, varful albit al Surului se lafaia in bataia soarelui. Ceva mai incolo nici Budislavu nu se lasa mai prejos. Iar aici unde ne aflam, pe muchia stancoasa a Olanului, presarata cu licheni galbeni-roscati, intalnim presarati din loc in loc, Copiii lui Mircioiu, momai imense de pietre asezate cu migala unele peste altele. Si nu una-doua, ci multe, raspandite pe tancuri si coborate pe una din muchiile coboratoare. Or fi fost poate chiar copiiii unuia Mircioiu, care se jucasera frumos pe creasta inalta. Sau poate doar ciobanii si-or fi creat reperele multe, cat sa se vada de la stana din vale. Oricum ar fi, momaile nu sunt chiar unele obisnuite pe alti munti, de ar fi doar inaltimea lor si dimensiunile un pic iesite din comun. Ne minunam, le fotografiem, mai privim la departarile inca pline de zapada si incepem coborarea. De cum ne intoarcem cu fata spre vaile sudice spre care ne indreptam, primavara se lasa cercetata.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Vf. Olanul, 1944 metri.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Olanu.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)









































Creasta Fagarasului intre Budislavu, dreapta, 2343 m si Suru, stanga, 2283 m.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Muchia Vemesoaiei, in continuarea Vf. Olanu.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

De pe Olanu vedem Vf. Boia Mare, 2431 m si Muchia Sf. Ilie, cu Varful Fata Sf. Ilie, 2009 m.

Vf. Olanu, 1944 metri (anul 2009)

Volbura pe Muchia Sfantului Ilie.

Curand ajungem din nou la stana parasita dimineata, unde ne luam rucsacii si incepem coborarea. Trecem din nou pe la stanele din ziua precedenta si ne indreptam spre cea din Poiana Arsurilor. Incercam coborirea spre Valea Boia Mare. Nu prea stim cum o sa trecem apa, dar ne bizuim pe o punte, care poate a ramas intacta din toamna pana acum. Pana atunci mai avem prilejul sa privim semetia Varfului Boiei Mari si cate ceva din cele ale Ciortei. Apoi constatam ca socoteala potecii pe care altfel o stiam, caci urcasem pe ea, nu se potriveste cu locurile prin care coboram. O bucata de timp strabatem o poiana, pana bruma de poteca de pe aici se pierde cu desavarsire. Apoi nimerim pe un hatas prin padurea de fag, pana se pierde si acesta si purcedem in lungul unei muchii cu stejari proaspat taiati.
Panta pe care eram tindea cam spre 45° si pe ici pe colo am luat si cate o busitura. Dar zgomotul apei se apropia si pana la urma chiar am ajuns la apa zbuciumata. Nici vorba de punte si dupa toate probabilitatile iesisem mult mai sus de locul dorit. Ne chinuim pe doua trunchiuri firave de fagi aruncate peste apa, ne clatinam o data cu ele, dar pana la urma ajungem cu bine pe celalat mal.
Nu ne mai ramasese decat drumul pana la cabana, destul de scurt. Dar ce folos, cabana era inchisa! Am pornit mai departe spre manastirea infiintata de curand. Mai pe jos, mai cu masina celui care chiar venise dupa noi, am ajuns cu bine. Au urmat clipe minunate, greu de uitat. Ospitalitatea calugaritelor a fost deplina. Ne-au pus la dispozitie camere incalzite special pentru noi, confortabile, cu grup sanitar aproape modern. Apoi masa calugareasca de seara, servita in sala de mese stralucind de curatenie si de ce nu chiar un pic moderna. O ciorba de salata dreasa cu ou si smantana, o portie de lapte covasit cu mamaliga aburinda ne-au fost de ajuns dupa oboseala zilei care trecuse. S-au dovedit calugaritele tot asa de binevoitoare si a doua zi si manastirea ridicata din nimic, cu biserica inca in constructie, ne-a ajutat la odihna trupului si sufletului.
Era soare mult si vreme senina cand am parasit meleagurile Boiei si cu toate neplacerile indurate ne-am propus ca si alta data sa mai umblam prin locurile acestea neobisnuit de frumoase.

de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
olanu_cu_diacritice.doc82.5 KB
0ogs.jpg55.19 KB
1harta_olanu.jpg253.79 KB
4749_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg122.96 KB
4751_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg51.7 KB
4754_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg103.57 KB
4777_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg114.81 KB
4781_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg153.87 KB
4783_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg216.18 KB
4784_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg132.44 KB
4788_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg50 KB
4800_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg101.96 KB
4801_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg64.17 KB
4802_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg62.82 KB
4803_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg75.05 KB
4804_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg93.09 KB
4811_fagarasului_olanu_suru_25072013.jpg38.42 KB

Muntii Fagarasului, istorie

Textul care urmeaza mi-a fost incredintat, prin anul 1991, de Vasile Ciobanita de la clubul de turism bucurestean Floare de Colt (plecat prematur dintre noi, in ianuarie 2012). Autorul lui, Ion Ionescu Dunareanu, l-a scris in luna mai 1990, apoi, pana la data publicarii articolului (iunie 1992; ziarul Zece saptamani pentru un milion de lei, editat de Compania de Turism pentru Tineret, Agentia Activ Club, Clubul National de Turism pentru Tineret; redactor Ica Giurgiu), din pacate decedase.
Vedeti informatiile la zi despre Muntii Fagarasului (ghid cu 536 pagini, harta de mari dimensiuni, explorari si descoperiri extraordinare) la http://www.romania-natura.ro/node/15 . Desigur, cititi despre cele mai inalte varfuri din Romania la http://www.romania-natura.ro/node/97 , cu informatii exacte.

Muntii Fagarasului, istorie

Muntii Fagarasului, istorie

Fişiere ataşateMărime
muntii_fagarasului_istorie_romania_natura2.jpg193.77 KB
muntii_fagarasului_istorie_romania_natura3.jpg277.42 KB

Muntii Fagarasului, vant nebun in august

Muntii Fagarasului, vant nebun in august

Articol aparut in ziarul Turist Club, anul V, numarul 1, 1995, Clubul National de Turism pentru Tineret, Bucuresti. Redactor I. Giurgiu.

Fişiere ataşateMărime
muntii_fagarasului_vreme_rea.jpg604.23 KB

Museteica, vedere ampla asupra Fagarasului

Ica Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti)

Piscul Museteica se inalta la jumatatea crestei Fagarasului (vezi http://www.romania-natura.ro/node/625), cam la trei kilometri spre sud pe culmea desprinsa din Arpasu Mic. Panorama exceptionala asupra intregului masiv: de la Ciortea (spre vest) pana la Dara (in est), toate varfurile mari din cea mai importanta zona montana a Romaniei pot fi privite de sub jocul norilor si reflexele soarelui. Spre nord-vest, cu 900 metri altitudine mai jos, unduie transfagarasanul (imaginea 360, la http://www.romania-natura.ro/node/32). Catre sud, la vreo 15 km, sclipeste si abureste intinsa oglinda a Lacului Vidraru.
Museteica, vedere ampla asupra Fagarasului

Partea superioara a muntelui este slefuita din calcare dolomitice marmoreene, care raman la suprafata pe vreo 500 metri denivelare. Ghetarii au sapat adanc de o parte si de alta, subtiind muchii inalte, lasand ca legatura spre Raiosu (muntele din nord-est) si mai departe spre creasta principala a masivului o culme pe care uneori bocancul incape greu, trebuind sa ne asiguram ca roca nu se destrama sub greutatea noastra (imagini 428, 440, vezi la http://www.romania-natura.ro/node/32).
In stanga si dreapta acestei treceri se pravalesc abrupturi crancene (pe inaltimile carora putem gasi poteci ciobanesti), strajuind caldari glaciare cu fund acoperit de grohotisuri, cu urme ale unor foste lacuri sau cu lacuri pe cale de colmatare.
Spre rasarit de Vf. Buda (2431 m), pisc de la nord de Museteica si sud de Arpasu Mic, Lacul Buda unduie irezistibil, indiferent de vreme (imagini 810-840, vezi http://www.romania-natura.ro/node/32). Malul sau este orizontal, cu muschi, teren pentru cort, joaca si plaja.
In zilele foarte calde, straturile si sculpturile de marmura care decoreaza mai tot locul se incing intens si aburul joaca puternic, ametitor, pe pante, peste piscuri. Obarsia Vaii Museteica (la fel si vaile de la nord) ofera pe 400 metri denivelare o diversitate extraordinara de forme slefuite in calcar: santulete (lapiezuri), canioane, roci lustruite (spinari de berbec - vezi http://www.romania-natura.ro/node/36), palnii (doline - vezi http://www.romania-natura.ro/node/36), aparitii si pierderi de apa. Cateva intrari de pestera sporesc fascinatia locurilor (imagini 470, 540, vezi http://www.romania-natura.ro/node/32). Nu va aventurati spre subteran decat cu echipament potrivit, lumina ampla si doar insotiti de cineva experimentat.
Rosii, albastre, galbene sau albe, multe, florile domolesc ritmul pasilor. In Raiosu, pentru cine intra pe firele de vale abrupte si ascunse, corole enorme rasplatesc curiozitatea; mai mult, resturi de dimensiuni metrice, cu bogate concentratii metalice, par a proveni din meteoriti (imaginea 2 din acest articol). Pasari cu penaj parca metalizat cuibaresc in surplombe. Iar daca sunteti fluierati, sa stiti ca sunt marmote. De pe tancuri, tot mai rar, planeaza vulturii.
Museteica, vedere ampla asupra Fagarasului

Cum mai putem ajunge pe Museteica? De pe drumul national 7C, de la cabana Paraul Capra, pe un alt traseu nemarcat; prima data trebuie parcurs pe vreme buna, dar nu iarna. De la cabana mergem in amonte cativa zeci de metri; incep poteci de oi, care se grupeaza spre piciorul de munte care suie abrupt din spatele cabanei (imagini 380, 381, 400, vezi http://www.romania-natura.ro/node/32). Pe culmea lui iesim pana in saua dintre Varfurile Mesteacanu si Museteica (imagini 450, 460, vezi http://www.romania-natura.ro/node/32; imaginea 1, acest articol). Timp de acces: 3-4 ore.

selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
2_museteica_muntii_fagarasului.jpg520.88 KB
raiosu_fagarasului_Page_32.jpg299.8 KB

Pe Vistisoara, Muntii Fagarasului, traseu impracticabil

Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

Pe 1 septembrie 2008 m-am intors dintr-o prea frumoasa excursie in Muntii Fagarasului. Am urcat pentru inceput la cabana din Valea Sambetei (1401 metri altitudine, traseul 38; vezi volumul 1 al revistei Natura Romaniei; vezi si harta mare a masivului).
Apoi, a doua zi, pe o vreme minunata, am urcat in Curmatura Racorelelor (2290 metri, traseul 42) si am coborat pe Valea Vistisoara, devenita dupa viitura din toamna trecuta impracticabila. Nimic nu ar fi putut devasta valea asa cum au facut-o ploile teribile. 5-6 vai adiacente, poate mai multe, si-au pravalit versanti impaduriti, invadand Valea Vistisoara cu arbori aruncati de-a valma si cu aluviuni; si asta de cum parasesti plaiul alpin, cu putin sub bordeiele ciobanesti si pana la capatul drumului forestier. Cautarea potecii, pentru ca mai exista crampeie din ea, a fost o adevarata aventura; peste si pe sub copaci si ragalii, traversand apa de multe ori si catarandu-ne pe versantii cu resturi de poteca cu semne turistice!
Si totusi a fost grozav. Am fost sase. Marmote, capre negre... de toate.

de aici aveti o selectie de imagini din masiv


Pestera Ursilor, 2265 m altitudine, Fagarasului

Ica Giurgiu, Cristian Megulete

selectie de imagini din masiv

De la confluenta apei Raiosu cu Valea Buda, 1130 metri altitudine (vezi descrierea traseului de acces la http://www.romania-natura.ro/node/707) trecem puntea peste Raul Buda si imediat gasim capatul potecii (amenajata si intretinuta de ciobani) care urca, pe langa apa Raiosu, pana la stana (adapost foarte bun si pe timp de iarna) aflata la 1500 metri altitudine (vezi imaginea 1).
Pestera Ursilor, Muntii Fagarasului - Romania, natura




1 Stana de pe Valea Raiosu.

continuarea articolului

Fişiere ataşateMărime
1_fagarasului_raiosu_2011_stana.jpg279.65 KB

Piscu Negru, Fagarasului, pesteri mari, cascade

Galeriile cartate masoara peste 1,4 km dezvoltare si 121 m denivelare. Cea mai lunga pestera din masiv. Forme subterane inedite.

Ica Giurgiu, Mircea Vladulescu, Gabriel Silvasanu
(Clubul de Speologie "Emil Racovita" Bucuresti)

Explorari, localizare

In iulie 1986, Gabriel Silvasanu si Emil Solomon (care coborau din locurile inalte ale masivului) afla de necazurile pe care le aduce minerilor aparitia unei cavitati importante (Pestera 1) in frontul galeriei de prospectiune geologica de la Piscu Negru; ei se ofera imediat sa intreprinda explorarea si cartarea golului interceptat.
Primele masuratori in Pestera 1 de la Piscu Negru au stabilit dezvoltarea la 309 metri si denivelarea la 36 (-1/ +35) metri, aceasta din urma devenind cea mai importanta de atunci din Muntii Fagarasului; numeroase laterale ramasesera neexplorate si in asemenea cazuri un club de speologie "nu se lasa" pana cand nu cotrobaie tot ce este posibil.
Galeria de prospectiune de la Piscu Negru este sapata la baza versantului estic al Muntelui Podeanu, la circa 1195 m altitudine, mai sus cu circa 20 de metri fata de talvegul Vaii Capra, in versantul ei drept (harti 2, 2a).
Piscu Negru, Fagarasului, pesteri mari, cascade
1 Pestera 1 de la Piscu Negru. Mircea Vladulescu escaladeaza una dintre cascade.
foto: Ica Giurgiu

continuarea articolului, cu harti si imagini


Fişiere ataşateMărime
1_piscu_negru_fagarasului.jpg37.06 KB

Podragel si Muchia Tarata, marcaje cu probleme mari, septembrie 2012

Podragel si Muchia Tarata, marcaje cu probleme mari, septembrie 2012
Radu Serban (Sibiu) (contact@scouts.ro)


Septembrie 2012. Urmare a stirii de la http://www.romania-natura.ro/node/491, va anunt ca traseul de la Lacul Podragel spre Valea Arpasului, pana la stana/ respectiv refugiul amenajat de Clubul Dianthus, nu mai exista. Am coborat pe 13 septembrie cu copiii (imaginea 1); vechea poteca nu se mai poate identifica, am mers pe unde am crezut ca nu ii pun in pericol. Eu as sterge de pe harta portiunea de traseu dintre lac si refugiu fiindca poteca nu mai exista! Si nu stiu daca sunt multi care stiu sa abordeze aceasta coborare fara probleme. (De la Podragu la Lacul Podragel se poate ajunge usor; poteca e clara chiar daca semne nu mai prea sunt.)
Podragel si Muchia Tarata, marcaje cu probleme mari, septembrie 2012




1 Coborare de la Lacul Podragel pe „traseul” punct rosu. Poteca nu mai este functionala, marcajul e inexistent intre Lacul Podragel si stana (dezafectata) de pe vale.

De la refugiul de pe Valea Arpasului (casa de vanatoare amenajata de Clubul Dianthus Medias; ofera gazduire in conditii precare pentru maximum 10 drumeti cu saci de dormit) pana la intersectia cu marcajul de la Turnuri la fosta cabana Arpas, apar puncte rosii sporadic, destul de rar dar poteca e clara si circulata.

In zona La Sipot (traseul 34, http://www.romania-natura.ro/node/625 ) (imagini 2, 3, 4), cand urci catre Muchia Tarata, poteca este devastata de o exploatare forestiera, iar marcajul cvasiinexistent... trebuie sa ai intuitie sa urci pe drumul de tractor superior din caldare ca sa gasesti locul unde era punctul de rascruce La Sipot... de acolo sunt urme firave de marcaj banda albastra (vreo 3 semne), care duc pana la liziera, unde incepi sa deslusesti poteca; aceasta, in momentul in care ajunge dincolo de Boldanu (traseul 34, http://www.romania-natura.ro/node/625 ) devine perfecta, asa cum o stiam... Am plans cand am vazut dezastrul din zona, nu mai recunosteam configuratia terenului... poteca marginita de muraris era acum un drum de tractor care musca brutal din munte...
Podragel si Muchia Tarata, marcaje cu probleme mari, septembrie 2012




2 La Sipot, punct de rascruce si intrarea in traseul de pe Muchia Tarata.
Podragel si Muchia Tarata, marcaje cu probleme mari, septembrie 2012
















3 Zona la Sipot, devastata de exploatarea forestiera.
Podragel si Muchia Tarata, marcaje cu probleme mari, septembrie 2012




















4 Pe Muchia Tarata, poteca perfecta, marcaj banda albastra perfect.

Nici podul peste rau, care scurta drumul dinpre Victoria catre Sumerna (imaginea 5), nu mai este... am trecut prin apa.
Podragel si Muchia Tarata, marcaje cu probleme mari, septembrie 2012


5 Scurtatura care lega iesirea din orasul Victoria de drumul forestier spre fosta cabana Arpas se termina cu un pod suspendat, azi disparut.

Fişiere ataşateMărime
1_de_la_podragel_fagarasului.jpg141.12 KB
2_la_sipot_fagarasului.jpg340.35 KB
3_spre_tarata.jpg119.32 KB
4_tarata_fagarasului.jpg149.72 KB
5fagarasului_victoria.jpg110.57 KB
radu_serban.jpg120.17 KB

Podul Giurgiului - Moldoveanu - Orzaneaua

text si imagini: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)

poienile de pe Valea Izvorul Mircea - stana Podul Giurgiului - stana Moldoveanu - Caldarea Moldoveanu - Curmatura Moldoveanu - Varful Moldoveanu (2544) - Varful Vistea Mare (2527 m) - Saua Orzaneaua - Saua Podragu - Valea Podul Giurgiului - poienile de pe Valea Izvorul Mircea

Pentru cucerirea vecinilor Moldoveanu si Vistea Mare ne-am stabilit “baza” intr-una dintre poienile de pe Valea Izvorului Mircea. Accesul pe vale este amanuntit descris la http://www.romania-natura.ro/node/707. Mai adaugam ca se poate ajunge pana in capatul drumului forestier care o strabate, aproape cu orice masina; una dintre masinile noastre a fost un Renault Symbol aproape noua, iar cu o seara inainte plouase destul de serios! O alta precizare: cele mai bune poieni pentru campare (largime, expunere la soare, parau aproape) se afla pe dreapta drumului; exista insa vreo doua si pe partea stanga.

pozele si continuarea articolului

Scapat din avalansa

Scapat din avalansa



Aparut in ziarul Zece saptamani pentru 1 milion de lei, nr. 1, iunie 1992, Bucuresti; redactor: I. Giurgiu.

harta si ghidul zonei


Fişiere ataşateMărime
avalansa_romania_natura.jpg237.31 KB

Traseu si refugii pe Muchia Scoarta, Fagarasului

text: Nicolae Mercurean (C.T.E. Transmont Fagaras; trans_mont@yahoo.com; nae_mercureanu@yahoo.com)
imagini: Simona si Adi Tamasi

Ne-am propus o tura de 2-3 zile pe un traseu despre care am auzit ca a fost marcat recent, cu plecare din Recea (vezi http://www.romania-natura.ro/node/625, urcare pe traseul 77), pe Piciorul Batran - Belia Mare, apoi ruta Bratila - Curmatura Zarnei - Vf. Mosu - fosta cabana Urlea - Breaza. Dar tura am finalizat-o pe Valea Radului - sat Dejani (traseul 46, vezi http://www.romania-natura.ro/node/625 ).

Vineri 22 iunie 2012. Ne-a fost de mare ajutor tatal Simonei, domnul Manzu, care a asigurat partea de deplasare auto. Am mers pana la intrarea in comuna Recea, unde am facut dreapta pe drumul care duce la manastirea Berivoi (vezi aici harta Fagarasului EST: https://sites.google.com/site/romanianatura23/home/carpatii-meridionali/... ).
De undeva din Prundul Raului se desprinde in dreapta un drum forestier pe care am inaintat pana la confluenta Paraielor Batranu si Draculea, care formeaza Raul Berivoi. Langa podul de peste rau ne despartim de tatal Simonei, luam rucsacii in spate si incepem aventura.

Ora 11 AM. Pe indicator scrie: spre Muchia Scoarta prin Piciorul Batran, banda albastra, 3-4 ore. Si ne facem iluzii ca am puteam ajunge azi la refugiul dintre Belii, despre care auzisem ca a fost montat recent.
Incepem prin a cauta intrarea in traseu, marcajul banda albastra. Bajbaim cateva minute prin rugii de mure si urzici si in final gasim cararea, de acum bine conturata. Urcusul incepe abrupt si dupa aproape 20 de minute ajungem la sir de stanci pe care il depasim (imaginea 1).
Traseu si refugii pe Muchia Scoarta, Fagarasului
1





















continuarea articolului, cu imagini explicate


Fişiere ataşateMărime
1Popas pe Piciorul Batran.jpg131.9 KB

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului

Lisa - Plaiul Lisei - Vf. Trasnita - Cheia Bandei

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje

Nicolae Mercurean, Clubul de Turism si Ecologie Transmont Fagaras
www.transmont.ro

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje











Traseu omologat în anul 2010. Marcaj punct albastru. 7-8 ore.

Indicaţii rutiere către Lisa, trasee sugerate:

Brasov - Lisa
1. DN 1 şi DJ 104A Brasov - Sercaia - Sebes - Recea - Lisa
79,0 km 1 oră 8 min
2. DJ 104A Brasov - Persani (DN 1) - Sebes - Recea - Lisa
80,0 km 1 oră 11 min
3. DN 1/ E 68
92,0 km 1 oră 17 min

Sibiu - Lisa
DN 1 + DJ 105 B si 104 A Brasov - Fagaras - Sambata de Jos - Sambata de Sus - Lisa; 75,6 km 1 oră 3 min

Drum forestier, aproximativ 8 km, accesibil auto pana la cabana lui Nafornita.

Descriere traseu:
coordonate Lisa
45°43′42″N
24°50′60″E

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje





























































extras din http://www.romania-natura.ro/node/451













































Traseul pleaca din fata primariei Lisa, traverseaza Raul Lisa si urmareste drumul pe malul drept al acestuia, pe o distanta de peste 5 km, pe drum forestier bine intretinut; apoi traverseaza raul si continua pe alt drum forestier, pana la o mica cabana particulara. (foto 1)

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



1

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje













2











De aici incepe poteca turistica care intersecteaza un drum de padure in mai multe puncte, pana la limita superioara a padurii.

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje













3

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje







4

Poteca continua apoi printre jnepeni, aproximativ 30 de minute, pana la doua rulote amplasate in apropierea Izvorului Jidanului (Izvorul Trasnita pe indicator), la aproximativ 1322 m inaltime.
In apropierea rulotelor se afla o stanca, La Belvedere, de pe care in zilele cu vizibilitate buna se pot admira Valea Oltului, Poiana Curmaturi cu fantomatica cabana Urlea si, inedit pentru turisti, muchiile nordice ale Caldarii Mogosului, Muchia Somnului si in sud-est Varfurile Urlea si Iezer.

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje







6 Fosta cabana Urlea.

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje















7

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje







8

Incepind din acest loc nu vom mai gasi apa pina dupa Muchia Cataveiu.
Urcam destul de sustinut printre jnepeni trecind pe versatulEstic al muchiei pe care continuam pina la iesirea in golul alpin in apropierea Seii Traznitei.

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje





10



Suntem la jumatatea traseului si am trecut de 2000 m inaltime.
Privelistea este superba.

Continuam urcind sustinut, in serpentine lungi, Vf. Trasnita, 2077 m si coboram intr-o sa care ne duce sub Vf. Catavei, pe care il ocolim.

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



11



Din acest punct poteca este destul de putin vizibila si marcajul trebuie cautat printre ierburile destul de inalte, lucru destul de dificil pe vreme cu ceata.
Ca puncte de reper ar putea fi luate muchia din dreapta si iezerul din stanga potecii.
Poteca urca lin si ajunge intr-o sa in zona Vf. Rezistoarele, 2332 m, unde trece pe versantul nord-vestic al muchiei si iese in Saua Bandei.

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



12

Traseu si refugiu nou in anul 2010 in Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje



13
In Fereastra Mica a Sambetei se gaseste un refugiu nou, montat in vara lui 2010.

Am parcurs un traseu dificil si inedit, realizat in colaborare cu Salvamont Victoria in perioada 2007 - 2010, traseu care ne ofera vizual locuri inedite ale muchiilor nordice din Muntii Fagarasului.

selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
fagarasului_000_nae.jpg29.61 KB
fagarasului_0transmont_sigla.jpg54.2 KB
fagarasului_harta_1.jpg44.74 KB
fagarasului_harta_2.jpg201.58 KB
fagarasului_image003.jpg67.04 KB
fagarasului_image004.jpg43.77 KB
fagarasului_image006.jpg79.61 KB
fagarasului_image007.jpg69.07 KB
fagarasului_image008.jpg57.65 KB
fagarasului_image010.jpg38.12 KB
fagarasului_image011.jpg42.21 KB
fagarasului_image012.jpg34.33 KB
fagarasului_image013.jpg56.26 KB
zona_traseu_lisa_2010.jpg309.29 KB
fagarasului_image001.jpg40.79 KB
fagarasului_image002.jpg49.29 KB

Traseul spre Muchia Dragusului, mari dificultati, Muntii Fagarasului

Traseul marcat cu punct rosu care suie din aval de cabana Valea Sambetei catre refugiul de pe Muchia Dragusului este distrus urat in portiunea lui superioara, din cauza avalanselor; trecerea prin jnepeni catre refugiu este incomoda si improbabila (vezi harta alaturata, extras din planul 2010 al masivului, pe care-l gasiti integral la http://www.romania-natura.ro/node/451).

Traseul spre Muchia Dragusului are mari dificultati - Muntii Fagarasului, Romania, natura, marcaje



Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
harta_dragus.jpg476.58 KB

Valea Buda, acces bun spre creasta Fagarasului

Ica Giurgiu, Cristian Megulete

traseul 67. V. Buda (800 m) - V. Izvorul Mircea - stana de jos de la Podul Giurgiului (1390 m) (vezi harta si ghid la http://www.romania-natura.ro/node/625)

Septembrie 2011. Timp de parcurgere: 7-8 ore; greu pe timp de iarna, expus avalanselor. Marcaj triunghi albastru. La obarsia golfului nord-estic al Lacului Vidraru, acolo unde ajungem pe drumul transfagarasan, se varsa Valea Buda; ea este insotita de aici spre amonte de un drum forestier (anuntat a avea 18,7 kilometri), de obicei circulabil pentru autoturisme tip Dacia.
La kilometrul 0,1 se desparte catre stanga drumul forestier Buda deal - Naneasa, anuntat a avea 13 kilometri lungime.
La kilometrul 7,1 trecem Buda pe pod de beton (950 m altitudine), pe malul ei stang geografic. Mai avem de aici cam 400 de metri de parcurs inspre amonte si ajungem in dreptul deschiderii, inspre stanga, a Vaii Museteica, afluent de dreapta geografic al Vaii Buda.
Valea Museteica are versantii larg departati in zona de confluenta, asa ca acesta este reperul principal dupa care ne vom orienta in teren. Nu exista stalp indicator sau sageata (!) care sa arate ca aici, spre Valea Museteica debuteaza traseul turistic 63, marcat cu cruce albastra. Dupa ce am reperat deschiderea Vaii Museteica ne uitam dupa puntea suspendata deasupra Raului Buda (980 altitudine), punte cu balustrada pe care trecem pe malul drept geografic al Vaii Buda. De abia acolo apare primul semn de marcaj (imediat dincolo de punte o poteca ne duce la o cabana de vanatoare in spatele careia se inalta o spanzuratoare/ nada de care se agata momeala pentru ursi; se vede un baraj de regularizare hidrotehnica; spre stanga fata de cabana de vanatoare intra in padure poteca traseului 63). Puntea spre Valea Museteica se afla in dreptul unui fost baraj de hait (loc unde se acumula apa care impingea la vale bustenii exploatati).
Valea Buda, acces bun spre creasta Fagarasului - Romania, natura














1 Scorus de munte pe Valea Buda.

continuarea articolului

Fişiere ataşateMărime
fagarasului_raiosu_2011_buda_001.jpg324.71 KB

Valea lui Stan, canion amenajat in Muntii Fagarasului

Ica Giurgiu, Mircea Vladulescu, Cosmin Ursu, Radu Calinescu, Emilia Marinescu

selectie de imagini din masiv

In septembrie, octombrie sau noiembrie, daca nu ploua tare sau nu a dat inghetul care pune dure pelicule submilimetrice de gheata pe pietre, putem parcurge Valea lui Stan, un canion cu saritori si cascade spectaculoase. Reperele orare, descrierea traseului si multe poze insotite de explicatiile necesare se gasesc la http://www.romania-natura.ro/node/136. Recent (vezi http://www.romania-natura.ro/node/892), starea amenajarilor din canion a fost substantial imbunatatita.
In continuare facem doar o prezentare invitatie.

continuarea articolului

Vanatoarea lui Buteanu, anul 2011, Muntii Fagarasului

cabana Capra - Lac Capra - Sa Capra - Vanatoarea lui Buteanu (2507 m) - Lac Capra - Portita Arpasului - cabana Capra

text si imagini: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)

Marcajul banda albastra, bine (re)facut (vezi harta masivului la http://www.romania-natura.ro/node/625), ne-a condus in 4 ore (cu tot cu popasuri) de la intersectia Transfagarasanului cu podul care traverseaza Paraul Capra spre cabana Capra, taind la inceput serpentinelele Transfagarasanului, pana in Saua Capra; de la Lacul Capra ni s-a alaturat si banda rosie a traseului de creasta al masivului.
Vanatoarea lui Buteanu, anul 2011, Muntii Fagarasului


1 (Dominic Csudor) Se intra in traseu de la confluenta Paraului Izvorul Capra (in amonte este cascada cunoscuta) cu Paraul Fundul Caprei, urcand pe Piciorul Caprei.

continuarea articolului, cu text si imagini

Fişiere ataşateMărime
foto1_fagarasului_buteanu.jpg332.66 KB

Vartopu Rosu - Ciortea - Boia, Muntii Fagarasului

Imagine detaliat explicata, 99 x 37 centimetri, din zona de creasta principala. Foto: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea); imagine luata din Muntii Lotrului (vezi http://www.romania-natura.ro/node/194). Explicatii: Ica Giurgiu (Bucuresti). Puteti compara detaliile de pe imagine cu elementele de pe harta Fagarasului 2011.

Descarcati de aici imaginea din zona Ciortea.

selectie de imagini din masiv


Victoria - Valea Arpasului - cabana Turnuri, traseu refacut in 2010

Traseul Victoria - Valea Arpasului - cabana Turnuri a fost refacut in totalitate, cu podete, largirea cararilor, lanturi in zonele periculoase. Cred ca este traseul cel mai bun din Muntii Fagarasului.

Victoria - Valea Arpasului - cabana Turnuri, traseu refacut in anul 2010; Romania, natura, marcaje



extras din harta masivului, vezi http://www.romania-natura.ro/node/625



Nicolae Mercurean,
Transmont Fagaras, trans_mont@yahoo.com

selectie de imagini din masiv


Fişiere ataşateMărime
victoria_turnuri_podragu.jpg186.81 KB

cabana Barcaciu - cabana Negoiu, Muntii Fagarasului

Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

Pornisem singur, dis-de-dimineata, intr-o excursie pretentioasa, catre meleagurile Muntilor Fagarasului. Pe o vreme instabila, cand negurile puteau oricand sa navaleasca, mai ales peste munti, iata-ma, dupa un periplu cu autocarul si trenul, coborand in gara Avrigului.

cabana Barcaciu - cabana Negoiu

Versantul nordic al Muntilor Fagarasului. Harta realizata de Leontin Suteu (Oradea) si Ica Giurgiu (Bucuresti). (vezi http://www.romania-natura.ro/node/24)

Mi se facuse foame, dar stiam un loc unde covrigii proaspeti ti-o potoleau negresit. Am ajuns pe drumul sticlariei si mai departe pe drumul lung, de 14 km, care avea sa ma scoata mai intai in Poiana Neamtului. Speram sa ma ajunga din urma vreo masina care sa-mi ia din picioare oboseala unei nopti cu somnul prescurtat. Un zgomot de motor m-a trezit din amorteala parcursului cam anost si primii 7km, pana la cabana Ghiocelul, i-am facut sporovaind cu cel de a carui amabilitate profitam. Mai apoi, cealalta jumatate de drum am facut-o singur.
S-a scurs repede timpul, mai ales ca racoarea diminetii a amanat caldura torida de mai tarziu. La cabana Poiana Neamtului, parcarea era plina de masini. Dar nu asta mi-a atras atentia, ci tarcul cu cele cateva caprioare care se plimbau stranse in imprejmuirea care le rapise libertatea. Si peste toate cantatul matinal al cocosului cabanei, care trambita inceputul unei zile ce parea frumoase.

cabana Barcaciu - cabana Negoiu

1 De la cabana Poiana Neamtului vedem Creasta Suru (dreapta) - Budislavu (stanga).

Mai departe, intram pe taramul exploatarilor salbatece de padure. Aveam sa merg cale de aproape o ora, pe drumul de tractor autoforestier, noroios cat se poate, taiat fara mila, pe versantul muntelui. Aproape ca nu am recunoscut locurile acoperite cu padure de fag umbroasa, cu firul de apa tumultos, pe care le stiam cu doar 2-3 ani in urma. M-am balacit un pic in noroiul drumului, pe care un tractor aducea catre vale trunchiuri lungi de copaci.
Cu greu am descoperit o sageata care m-a indrumat catre firul unui parau. O data traversat, am aflat ca pana la cabana Barcaciu, aveam sa fac 1½ ora. A urmat un drum cam abrupt, dar facut prin padurea inca intacta. Drujba nu ajunsese inca prin aceste locuri. Poteca se incolacea pe fata muntelui si racoarea de sub crengile copacilor m-a ferit de caldura torida a acelei zile. Numai ca in apropierea cabanei, acolo unde altadata erau brazi falnici, m-au intampinat locuri golase, hartanite de mana omului. Doar aproape de cabana am mai gasit brazii cei vechi. La cabana liniste, doar doi tineri urcati acolo sa dea o fuga pe Scara - ,,daca le-o da voie timpul, cu innourari amenintatoare”. Am baut un ceai, m-am odihnit cat de cat si am pornit pe poteca marcata cu punct rosu, poteca de sub munte, catre cabana Negoiu.

cabana Barcaciu - cabana Negoiu

2 De la cabana Barcaciu, Creasta Budislavu (dreapta) - Ciortea (stanga).

Am iesit repede din poiana cabanei si am pornit pe drumul catre cea a Negoiului. Poteca urma calea dintre brazii care ascundeau intre ei linstea adanca a padurii, intrerupta doar de cantecul bucuros al pasarilor. Nimic nu parea sa intrerupa poteca asta, care nici urca, nici cobora. Deodata a aparut o viroaga si marcajul clar pana atunci m-a obligat la ceva cautari. Am revenit pe poteca, am mai urcat inca putin si m-a intampinat un drum lat, pe care catava vreme am mers linistit. Ajunsesem pe ,,drumul tarii”. N-a durat mult si poteca lata s-a terminat si am patruns, in coborare, printre brazi pitici, arinis si desi se parea ca de curand cineva degajase poteca de cracile care o napadisera, drumul de abia se vedea. Poate pentru ca eram prima oara prin aceste locuri, dar atentia imi era retinuta de urmarea potecii.
Am coborat intr-o valcea, cea a Porumbacelului, dupa care am traversat un loc amenajat, in care poteca tot se darama si fusese nevoie de un fel de podet. Apoi am urcat in locuri din care Negoiul si Caltunul se vedeau bine, saltate peste plaiurile muntelui si de aici tancurile pareau mai frumoase ca de nici unde. A urmat Valea Miezuinei, mai larga, unde, judecand dupa vegetatie, parea sa fi fost pana nu de mult, o stana. Un alt urcus, printr-un horn larg, pietros, dupa care ajungand deasupra lui am vazut prima oara cabana catre care ma indreptam. Era inca departe, dar stiam cat mai am de mers.
Coborasul l-am facut repede, mai ales ca dintr-odata cerul incepuse sa se inegreasca si tancurile Negoiului sa se acopere de ceata. Cand am intalnit crucea albastra a marcajului care ducea spre Saua Scarii, de sus s-a coborit peste vale primul tunet. Am grabit pasii cat am putut si cand am trecut apa Serbotei au aparut primii stropi de ploaie. Am inceput urcusul, mai intai prin padure, apoi poteca se strecura printre stancarii. Veneau din cand in cand stropi razleti. Cate-o sageata luminoasa mai strapungea cerul si ploaia nu putea fi departe. Am intalnit apoi si banda albastra care duce pe Varful Serbotei, al carui inceput parea ca strabate o brana prelunga. Era poteca asta din urma, pe care acum urcam, una pe care coborasem alta data, ocolind Negoiul si intr-o iarna grea, urcasem pana in creasta acoperita de ceata si cu strat gros de zapada, de de abia de se vedea varful stalpului de marcaj.
De aici incolo locurile s-au imblanzit si urcusul s-a domolit si cand poteca in sfarsit a devenit orizontala, cabana a aparut dintr-odata in fata mea. Trecusera de cand plecasem de la Barcaciu, aproape trei ore. Primii stropi de ploaie serioasa au aparut cand apasam pe clanta usii de la intrarea in cabana. Cand am intrat, am constatat ca fusesem singur pe drum si singur eram si in cabana. Poate de aceea cabaniera a fost atat de amabila si locul mi s-a parut unul deosebit. Am mai iesit pe afara doar sa vad cum ploua si cata ceata venea dinspre creste. Peste noapte au mai aparut stele si catre vale luminile alcatuiau un peisaj feeric.
Dimineata insa, cea destinata ascensiunii pe Negoiu, ceata era deasa de s-o tai cu cutitul. Cativa turisti, veniti mai pe inserat, mi-au propus sa mai astept, poate trece ceata si putem urca pe Negoiu. Vremea era atat de rea incat mi s-a parut riscant sa mai raman. Asa ca am inceput coborarea. Prin padure a fost placut, chiar daca cerul mai arunca picuri marunti.

Am lasat in urma ramificatia catre Cascada Serbotei si am continuat coborarea. In drumul cu serpentine multe, aproape de capatul drumului forestier, m-am intalnit cu un grup de turisti care se indreptau spre cabana. Cateva vorbe de binete si informatii despre cabana, dupa care putin am mai mers pana in vale. Tot 22 km erau de acolo pana la soseaua principala. Nu aveam altceva de facut decat sa-i parcurg pana la capat. Apa Porumbacului se inmanuchia din paraie ce veneau dinspre muntii cei mari pe care-i parasisem si tumultul raului ma atragea pe malul lui sa-i vad zbuciumul, sarind din piatra-n piatra. Nu aveam nici o sansa ca din urma sa ma prinda vreo masina, poate doar vreun ratacit sa urce intr-o plimbare si sa ma ia la drumul intoarcerii.
Curand am ajuns la cariera de marmura. Apoi am trecut pe langa o casa catarata pe coasta. Parea mare si o fi fost pusa aici cu vreun rost. In padurea umbroasa, cam pe la mijlocul drumului, m-am odihnit. Venise in urma mea, de la cabana, un caine. S-a tras deoparte, obosit si el de atata drum. Cand am inceput sa mananc s-a uitat doritor la mine si ce-mi ramasese am impartit cu el. Si iar am pornit la drum. Se facuse cald tare si padurea prin care se strecura drumul mai avea si locuri batute de soare, caruia ii simteam dogoarea din plin. Cand am ajuns la loc deschis, acolo unde case de vacanta se insiruiaiu de o parte si cealalta a drumului, caldura a devenit de nesuportat. Si, pe deasupra, cand mi-am aruncat ochii spre creste, Negoiul rasarea semet, lafaindu-se pe un cer senin, fara pic de nor. Acolo ar fi trebuit sa fiu acum, nu aici unde ma topeam de caldura.

cabana Barcaciu - cabana Negoiu

3 Negoiu si Caltunu.

Am intrat in sat, pe langa mine au trecut masini in goana si de abia intr-o caruta, cu oameni plecati la intorsul fanului, am izbutit sa fac ceva mai mult de 1 km. Dar pana la urma am ajuns la sosea. Si aici, mare noroc am avut ca pana la urma, cuiva i s-a facut mila de mine si m-a scos la liman. Dar excursia fusese totusi frumoasa si imaginile inaltimilor pe langa care trecusem, de neuitat.

de aici aveti o selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
barcaciu_cu_diacritice.doc66 KB
4149f_barcaciu_negoiu_fagarasului.jpg74.76 KB
4152f_barcaciu_negoiu_fagarasului.jpg96.69 KB
4154f_barcaciu_negoiu_fagarasului.jpg317.29 KB
harta_barcaciu_negoiu.jpg296.33 KB

refugiul Suru, Muntii Fagarasului

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

refugiul Suru, Muntii Fagarasului - Romania, natura, marcaje

refugiul Suru, la 26 august 2010
foto: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

Cabana veche nu se reconstruieste, iar refugiul - partial cu regim de cabana (ceai, cafea, bere) - se mai imbunatateste intr-un oarecare viitor si poate gazdui confortabil, 15-16 oameni.

de aici aveti o selectie de imagini din masiv

Fişiere ataşateMărime
fagarasului_suru_august_2010.jpg384.57 KB

stana Podul Giurgiului, accesibila auto

De la Ileana Bocanciu aflam ca drumul de pe Valea Buda si apoi Izvorul Mircea (descris la http://www.romania-natura.ro/node/24 ) a fost prelungit pana la stana de jos de la Podul Giurgiului, la ramificarea traseelor turistice catre Moldoveanu si Podragu.