Coloane de andezit in Muntii Bargau

Coloane de andezit in Muntii Bargau

Au participat: Anca Cirsmariu, Mihaela Palermo, Cristi Schipor, Vasile Bouaru (Radauti).

Cand treceam cu trenul dinspre Bucovina catre Transilvania, in dreptul localitatii Lunca Ilvei zaream pe partea dreapta in sens de mers cateva varfuri si ceva mai jos de ele pereti stancosi impresionanti. Am facut o tura special ca sa vedem indeaproape acesti pereti.

1

Inceput de decembrie 2010. Am ajuns pe la orele amiezii la Lunca Ilvei, pe vreme nu tocmai favorabila. Putina ceata, sta sa ninga dar putem stabili traseul “din ochi” (foto 1). Intrebam cativa localnici pe unde am putea ajunge pana la primul perete, mai apropiat de noi si primim lamuririle necesare. Aflam ca acelui loc i se spune Pietricica. Mergem de-a lungul caii ferate inspre Ilva Mare si dupa circa 300 metri de la gara, pe partea dreapta in sens de mers se afla un drum de tara care coboara putin fata de nivelul caii ferate si merge paralel cu ea. Ne abatem pe acest drum pana sub un pod unde se intersecteaza cu alt drum, care vine din vale. De la aceasta intersectie ne abatem la dreapta, in urcus usor si ceva mai sus iar ne abatem, dar acum spre stanga, pe un drumeag care ne conduce spre niste fanate aflate mai sus.
Depasim cateva garduri si avem tot timpul in fata primul perete la care vrem sa ajungem (foto 3).

3

Undeva mai sus intalnim iar un drum de tara, care vine din vale, din Lunca Ilvei si inainte ca acest drum sa ajunga la o gospodarie pe care o vedem in fata, traversam o mica portiune mlastinoasa si urcam o panta destul de mare (foto 4). Foarte putin mai sus intalnim o oaza verde (foto 5) si continuam sa urcam. Mai sus iar traversam un drum care vine din Lunca Ilvei si ne inscriem in urcus accentuat, spre baza peretelui Pietricicai.

4

5

Panta devine destul de mare si gasim o poteca care urca pe deasupra acestui abrupt dar noi ne abatem spre stanga, in urcus, ca sa vedem peretele in toata splendoarea sa, de la baza. Sunt multi copaci, mari sau mici iar panta devine periculos de mare. Aceasta portiune se lasa cu greu fotografiata (foto 6). Pentru ca timpul este inaintat si mai fulguie din cand in cand, decidem sa coboram ceva si sa mergem pe sub acest abrupt spre celalat varf, numit Cornii. Intre Pietricica si Cornii se afla o sa unde vom pune cortul.

6

Ajungem la o portiune defrisata pe care o strabarem incet (foto 7) si dupa ce mai trecem pe langa un gard, ceva mai sus intalnim o stana (foto 8). Trecem printre oi, desi cativa caini latra puternic si urcam spre bradul rasturnat care se vede in imagine. Imediat ajunsi acolo vedem urmatorul perete (foto 9).

7

8

9

Observam un drumeag care urca usor si ne inscriem pe el. La un moment dat acesta coboara foarte putin intr-o mica sa din care ne abatem spre dreapta, pana la o mica stana parasita langa care vom pune cortul. Undeva mai jos, unde se vad defrisari, se afla si un izvor asa ca locul pare sa fie destul de bun pentru campare. In timp ce unii monteaza cortul altii se duc dupa apa si pentru ca a inceput lapovita si este destul de frig vedem ca pe vegetatie s-a depus strat de gheata (foto 14). Dupa ce cortul a fost montat, chiar daca afara natura pare sa se dezlantuie, caldura sacilor de dormit si un ceai cald ne fac sa uitam de intemperii. Iar somnul vine curand.

14

A doua zi ne trezim destul de dimineata, dornici sa cercetam urmatorul perete stancos. Afara e ceata si nu se vede mare lucru din peisaj. Ne-am abatut in urcus spre stanga, in ideea de a ajunge in partea superioara a peretelui observat cu o zi inainte. Urcusul este destul de accentuat si ceata puternica nu ne lasa sa vedem nimic din peisaj. Urcam incet si ajungem la un drum de exploatare forestiera, exact in varful muntelui. Ne batem pe drum spre dreapta fata de sensul de urcus. Ceva mai incolo drumul urmeaza o curba de nivel, il parasim si urcam din nou o panta golasa, intr-o poiana unde intalnim o stana parasita. Urmam mai departe creasta pe care am ajuns si incepem sa coboram usor. Imediat ajungem la alta stana parasita (foto 17), apoi coboram intr-o sa aflata putin mai jos. Pe aceasta portiune destul de scurta ceata s-a risipit aproape brusc (foto 18) si cand ajungem in sa avem parte de un spectacol de vis: suntem deasupra norilor. Cerul s-a inseninat si deodata s-a facut destul de cald.

17

18

19

Spre nord se ridica nori pufosi de pe crestele Muntilor Rodnei (foto 19) iar in partea cealalta a crestei pe care suntem, catre est, se vad printre norii care se ridica, in ultimul plan, crestele Muntilor Caliman (foto 20). La un moment norii elibereaza pentru scurt timp Varful Ineu (2279 m) (foto 22).

20

22

aici este partea a 2-a a articolului

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
coloane_andezit_ bargau_diacritice.doc	40.5 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_01.jpg	100.37 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_03.jpg	124.49 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_04.jpg	250.92 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_05.jpg	242.54 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_06.jpg	235.22 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_07.jpg	191.52 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_08.jpg	163.37 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_09.jpg	98.63 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_14.jpg	282.05 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_17.jpg	140.29 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_18.jpg	195.71 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_19.jpg	223.5 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_20.jpg	220.92 KB
lunca_ilvei_sant_bargau_22.jpg	235.31 KB

Muntii Bargau, iarna, cel mai inalt varf

Muntii Bargau, iarna, cel mai inalt varf

Vasile Bouaru, Cristi Schipor (Radauti)

De fiecare data cand treceam cu trenul prin Ilva Mica admiram un frumos varf pe care se vede un releu de televiziune si telefonie. Dupa harta am constatat ca este vorba de Heniul Mare (1611 m), cel mai inalt din Muntii Bargaului.
Asa ca ne-am hotarat sa abordam acest munte pe care l-am neglijat pana acum mai ales datorita “fratilor” sai mai cunoscuti care il inconjoara, adica Muntii Rodnei, Suhardului si Caliman.

Extras din Traian Naum, Grigore Moldovan - Bargau - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

Pornim din gara Ilva Mica, intr-o zi cu vreme foarte rea (vezi harta, extras din Traian Naum, Grigore Moldovan - Bargau - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987). Ploua marunt si nu prea sunt semne ca ar vrea sa se opreasca. Mergem pe calea ferata aproximativ 3 km, inspre Vatra Dornei, pana ajungem la un pod, loc de unde se desprinde din soseaua principala un drum care duce pe la Pasul Stramba, spre localitatea Josenii Bargaului. Ne inscriem pe acest drum, pe care mai mergem circa 2 km.
Intrebam un localnic pe unde se poate urca spre Heniul Mare. Acesta ne indruma sa urcam pe dealul din stanga noastra, in sensul de mers pe drumul forestier pe care suntem. Ploaia s-a oprit dar ceata este prezenta pe varfurile muntilor asa ca nu se vede mare lucru si ne este ceva mai greu cu orientarea.
Traversam un parau si urcam o panta destul de accentuata inspre niste stalpi de inalta tensiune pe care ii zarim din vale si pe langa care trebuie sa mergem dupa spusele localnicului care ne-a descris traseul. Noroi este din plin dar incet-incet urcam si ajungem la o casa parasita, aflata foarte aproape de varful dealului, unde facem un mic popas (foto 1).

1

De aici urmam drumul de tara care se abate spre stanga in sensul de urcus. Suim agale dupa inca o repriza scurta de ploaie marunta. Drumul urca incet si treptat apar primele petece de zapada. Inspre Caliman norii se mai risipesc putin si apar chiar cateva raze de soare dar apoi cerul se acopera la loc. Ceva mai sus, drumusorul nostru intersecteaza un drum mai mare, un drum forestier care duce intr-o poiana pe care o zarim in stanga noastra, undeva mai sus.
Avem noroc pentru ca pret de cateva clipe norii se dau la o parte si putem zari traseul pe care trebuie sa il urmam. Se vede creasta pe care trebuie sa urcam din acea poiana (foto 2; cu rosu e marcat traseul pe care l-am urmat).

2

Dar ceata pune din nou stapanire pe munte si iar nu mai vedem nimic. Ne inscriem pe drumul forestier, spre stanga in sensul de urcus. Intram treptat intr-o portiune impadurita. Dupa cateva sute de metri parasim acest drum forestier si urcam pe un drum lateral care se desprinde din drumul principal, spre dreapta in sensul de urcus. Acesta duce spre un varf secundar, numit Maguri. Urcam incet pentru ca zapada a inceput sa-si faca simtita prezenta. Ajungem pana in vecinatatea Varfului Maguri, de unde poteca noastra se abate spre stanga. Urmeaza o portiune mai domoala, prin padure care ne scoate in partea superioara a poienii pe care am zarit-o din vale si de unde avem de urcat o creasta destul de abrupta, tot prin padure.
Ne inscriem pe acea creasta abrupta si impadurita unde zapada mare ne obliga sa suim incet si cu multe popasuri. Treptat iesim in golul alpin. E destul de tarziu si spre bucuria noastra vedem cum ceata se mai risipeste. Zarim pentru prima data releele de pe varf. Nu mai avem mult de urcat. Incet-incet se intuneca dar lumina lunii e asa de puternica incat se vede foarte bine. De abia acum vedem si noi pe unde am suit pentru ca cerul s-a degajat si peisajul este splendid. Se vad in departare luminile orasului Bistrita iar prin jurul nostru, in vale se vad luminile multor asezari omenesti. Distingem foarte bine satul Ilva Mare precum si salba celoralte Ilve. Se observa chiar si o parte din Muntii Rodnei. Mai avem circa 200 m pana in varf si decidem sa urcam pentru a pune tabara. Suntem bucurosi ca macar acum vremea tine cu noi si avem asa o priveliste, fie ea si nocturna. Ajungem in vecinatatea cladirii unuia dintre relee, unde luminile sunt aprinse, semn ca acolo se afla oameni. Se vede si Varful Heniul Mare, foarte aproape de noi. Decidem sa montam cortul si sa urcam maine varful.
Mai admiram peisajul care ni se ofera si apoi un ceai cald si confortul sacului de dormit ne imbie la somn. Eram increzatori ca maine dimineata vom prinde senin. Numai ca pe la 3 dimineata ne-au trezit niste rafale de vant extreme de puternice. Vantul batea cu asa furie incat simteam cum patrunde pe sub cort si ne salta. La un moment dat, o rafala si mai puternica ne desprinde partea superioara a cortului si ne rupe cortul la intrare, desi era bine ancorat in pioleti. Ne dam seama ca nu avem nici o sansa sa mai reparam ceva si asteptam sa se faca lumina. Si pentru ca botezul muntelui sa fie deplin, o data cu primele raze de lumina incepe din nou ploaia. Cum nu mai avem partea de fas deasupra capului, ploaia patrunde si in cort. Totusi suntem bine echipati si mai zabovim cateva clipe in cort (foto 6; in fundal se vede releul de pe varf). Iesim afara pentru a face cateva poze cu “dezastrul” care s-a abatut asupra noastra. Ceata vine in valuri si cand se mai risipeste ne dam seama ca in conditii normale am avea un peisaj superb.

6

Strangem repede bagajele si avem cateva clipe in care putem admira peisajul. Constatam ca muntele pe care ne aflam are pante abrupte iar golurile prin norii care se succed cu repeziciune il fac sa para si mai semet (foto 7 si 8). Urcam apoi Varful Heniul Mare, care se afla in stanga releului in sensul de urcus. Initial voiam sa urcam si Varful Heniul Mic (1531 m), insa avand in vedere conditiile meteo am decis sa coboram.

7

8

In spatele releului constatam ca se afla un teleferic, folosit probabil de cei de la releu. Pe sub pilonii sai observam o poteca prin zapada. Coboram pe aceasta poteca, bucurosi ca cineva ne-a facut partie (foto 9, ceva mai jos de releu). Totusi, bucuria noastra se sfarseste cand constatam ca poteca duce numai pana la un anumit pilon. De acolo, facem noi partie prin zapada.

9

Pentru ca suntem pe o panta descendenta, zapada e din ce in ce mai mica si nu ridica dificultati. Coboram pana ajungem la o panta despadurita care se abate lateral dreapta in sensul de coborare fata de linia telefericului. Ne inscriem pe aceasta panta care ne scoate la un parau. Aici dam de cateva cascade si praguri spectaculoase (foto 10 si 11). Coboram pe parau pana ajungem la capatul de jos al statiei de teleferic, de unde incepe si drumul care ne va conduce in sat.

10

11

Iar incepe sa ploua marunt. Dupa circa jumatate de ora ajungem in centru satului Prundul Bargaului, unde se termina calatoria noastra.
Am facut un traseu frumos, nemarcat. Avand in vedere conditiile meteo, au fost esentiale echipamentul adecvat precum si pregatirea fizica. Dorim sa refacem traseul vara, pentru ca avem si o “restanta”, Varful Heniul Mic.

Fişiere ataşate	Mărime
in_muntii_bargaului_iarna_cu_diacritice.doc	45 KB
1hm.jpg	45.42 KB
0_traseul_muntii_bargau.jpg	627.59 KB
2hm_bargau_heniu_mare.jpg	349.89 KB
6hm_bargau_heniu_mare.jpg	37.79 KB
7hm_bargau_heniu_mare.jpg	58.84 KB
8hm_bargau_heniu_mare.jpg	51.49 KB
9hm_bargau_heniu_mare.jpg	34.9 KB
10hm_bargau_heniu_mare.jpg	95.87 KB
11hm_bargau_heniu_mare.jpg	540.03 KB