Manaileasa, Muntii Latoritei

Manaileasa, Muntii Latoritei

Manaileasa, in mijlocul muntilor

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
imagini: Andrei Boghez (Bucuresti)

Sfarsitul lunii noiembrie 2011. Mergem cu masina catre frumusetile plaiului alpin. Le povestesc colegilor de tura ca avem sa ne bucuram de privelisti frumoase. Masivul Manailesei, cu altitudinea sa joasa, 1853 m, are marele avantaj ca, stand pe varf, te rotesti inchizand cercul si tot de munti dai, inalti si frumosi (harta 1).







1 extras, cu actualizari, din Gheorghe Ploaie - Valea Lotrului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983

aici este continuarea articolului

Fişiere ataşate	Mărime
1manaileasa_muntii_latoritei.jpg	144.91 KB

Muntii Latoritei, Fratosteanu, 2053 metri

Muntii Latoritei, Fratosteanu, 2053 metri

Fratosteanu, sfarsit de februarie 2007

fotografii: Floriana Boghez (Bucuresti)
explicatii poze: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

localizarea Varfului Fratosteanu; extras din lucrarea lui Gheorghe Ploaie, Muntii Latoritei, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

In drum spre Vf. Fratosteanu, urcand din Curmatura Vidrutei: Vf. Nopteasa 1980 m.

Vf. Nopteasa 1980 m.

Panorama Muntilor Lotrului, vazuta din zona Vf. Fratosteanu (de la dreapta la stanga): Negovanu 2135 metri, Balindru 2207 m, Steflesti 2244 m, Cristesti 2233 m, Piatra Alba 2178 m.

De pe Vf. Fratosteanu. In prim plan, Masivul Manaileasa. In fundal, Muntii Lotrului (de la dreapta la stanga): Clabucet 2054 m, Negovanu 2135 m, Balindru 2207 m, Contu Mare 2080 m, Contu Mic, panta care duce spre Vf. Steflesti 2242 m.

Muntii Lotrului, Vf. Sterpu 2134 metri si, spre dreapta, Muntii Fagarasului.

Iesind din abruptul Noptesei, traseul de iarna. In spate, spre nord, sunt Muntii Lotrului. De la stanga spre dreapta: Balindru 2207 m, Negovanu 2135 m, Jidu 2091 m, Clabucet 2054 m, un varf anonim, apoi marea Curmatura a Bucecilor. Urmeaza Sterpu 2142 m si, in dreapta imaginii, varfuri din Muntii Fagarasului.

Panorama Parangului, de pe Vf. Fratosteanu, 2053 m: Vf. Parangul Mare, apoi, spre dreapta, Vf. Carja 2405 m si Vf. Mija 2390 m.

De pe Vf. Fratosteanu, spre Muntii Parang.

Vf. Micaia 2170 m, din Muntii Parang si, spre dreapta, fundal, Vf. Stefanu 2051 m din Muntii Latoritei.

Muntii Parang (de la stanga la dreapta): Urdele 2228 m, Mohoru 2337 m, Setea Mare 2365 m, Parangul Mare 2519 m.

Panorama Parangului, de pe Vf. Fratosteanu: stanga, Vf. Parangul Mare; dreapta, Vf. Carja 2405 m si Vf. Mija 2390 m.

Panorama Muntilor Capatanii (de la stanga la dreapta): Ursu 2124 m, Balota 2096 m, Saua Funicel 1858 m, Nedeia 2130 m, Negovanu 2064 m.

Floriana si Dinu Boghez, pe Fratosteanu.

Fişiere ataşate	Mărime
fratosteanu_februarie2007_cu_diacritice.doc	45.5 KB
0harta_fratosteanu.jpg	134.13 KB
DSC02402fg.jpg	60.15 KB
DSC02408fg.jpg	88.98 KB
DSC02420fg.jpg	78.72 KB
DSC02427fg.jpg	54.29 KB
DSC02431fg.jpg	79.13 KB
DSC02438fg.jpg	60.13 KB
DSC02442fg.jpg	66.58 KB
DSC02443fg.jpg	57.47 KB
DSC02444fg.jpg	70.69 KB
DSC02445fg.jpg	59.78 KB
DSC02448fg.jpg	85.79 KB
DSC02464fg.jpg	127.51 KB
DSC02418fg.jpg	73.24 KB

Muntii Latoritei, Petrimanu, 1966 metri

Muntii Latoritei, Petrimanu, 1966 metri

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
fotografii: Floriana Boghez (Ramnicu Valcea)

Trecusera multi ani de cand patrunsesem prima oara secretele Muntelui Petrimanu. Pe atunci, era catre el, venind dinspre Valea Latoritei, o poteca care se strecura pe-o muchie, prin padurea de fagi batrani inca neatinsa de mana omului. Poate de aceea pe aici gasisem, pe unul dintre ei, cea mai bogata recolta de pastravi de fag de pana atunci, care cu aroma tocanitei preparata la oras avea sa-mi aduca in casa parfumul padurii si amintirea locurilor pe unde-mi purtasem pasii. Era pe atunci poteca strecurata chiar pe creasta muchiei si doar cand ajunsesem la padurea de brad avea sa se incolaceasca mai intai pe coasta estica pentru ca mai apoi sa urce din nou pe muchie, dupa ce mai intai avea sa strabata o zona scurta de stancarii. Mai incercasem odata sa urc prin aceste locuri, intr-un inceput de primavara, cand pe crestele muntilor mai erau inca nameti acoperiti de ceturi dese, iar pe Valea Latoritei, pana a nu ajunge la casele de pe malul Lacului Petrimanu, de pe fiecare dintre vaile intalnite in cale se pravaleau fuioare de ape repezi si tumulltoase, inmanuchiate in streanguri de spuma alba. Pe muchia pe care o stiam, pe ploaia care se dezlantuise, taierea padurii, cu ragalii la tot pasul, mi-au facut incercarea de a urca aproape imposibila. M-am intors invins, din locurile pe care banuiam ca le stiu atat de bine.

De data asta eram in plina vara, intr-una din putinele ei zile cu soare si cer albastru cat vezi cu ochii. Am plecat de la motelul din vale (imaginea 1), am traversat apa Latoritei si am intrat pe drumul de contur al lacului (vezi harta, extras din lucrarea Muntii Latoritei, de Gheorghe Ploaie, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987). Pe locul vechii colonii a celor care inaltasera barajul Lacului Petrimanu acum erau multime de corturi. Am mers mai departe, am depasit intrandul drumului intr-o vale priporoasa, am mai mers cateva minute (½ ora de cand parasisem motelul) si am apucat la stanga, pe un vechi drum de exploatare, acum napadit de iarba inalta pana la brau. Pana ce am atins linia muchiei bine cunoscuta, nu am facut altceva decat sa urc sustinut.

1 Cabana Petrimanu.

Extras din lucrarea Muntii Latoritei, de Gheorghe Ploaie, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

Mai apoi drumul de taf, cu panta mare, asa cum indeobste au acestea, urca pe versantul estic, de acolo de unde se zareste drumul de contur al Lacului Petrimanu pana la statia de pompare a apelor sale. Privirile zburda, din cand in cand, catre culmile inalte ale Muntilor Latoritei, catre crestele stancoase ale Mogosului (imaginea 4) si Boarnesului (imaginea 3), atat de spectaculoase. Tot urcand mereu, apar alte creste ale Latoritei, pana catre Varful Repezi (2013 m, spre est), Fratosteanu Mare (2053 m) si cel Mic (1979 m), sau Varfurile Turcinelor, sub care se afla una dintre stanele mari ale acestor munti.

2 Filigran pe drumul de tractor forestier.

3 Atractivul Munte Boarnes, 1933 metri.

4 Muntele Mogos, 1959 metri.

5 Creasta Boarnes - Mogos.

Drumul pietros si presarat cu pietre desprinse din versant urca mereu si cand ni se pare ca ne departam de muchia inceputului mai face cate-o serpentina in ac de par, care ne mentine in apropierea vechii poteci. Pe dreapta drumului, coboratoare, mai sunt vreo doua ramuri care se afunda in vechile taieri. Dupa 1-1¼ ore de mers, drumul se termina exact acolo unde intalnim firul vechii poteci ciobanesti (imaginea 6).
Poteca care se desfasura pe muchie a fost odata marcata cu cruce rosie si semnele ajungeau in Saua Pietrilor si coborau la malul Lacului Vidra, pe drumul de contur al acestuia. Astazi, din marcaj mai intalnim 8-10 semne si acelea sterse si numai dupa ce parasim drumul de taf. Asa cum sunt, sterse de timpul trecut peste ele, inca ne pot incredinta ca suntem pe drumul cel bun. De aici incolo intram dintr-odata in padurea de brad. Poteca s-a adancit in lungul anilor in fagase adanci, uneori traversate de trunchiuri doborate. De aceea uneori trebuie ocolite fagasele, pe marginea acestora, urmarindu-le totusi, pentru ca mai apoi sa revenim la poteca cea buna.

6 Incepe vechea poteca.

Intr-un loc, cam pe la mijlocul timpului petrecut prin padurea de brad, poteca se strecoara printre stancariile unui loc stramt, cu urcus sustinut, atata cat sa ne dea impresia unui adevarat horn. Prin padurea de bard nu mergem mai mult de ½ ora, de unde mai departe, chiar pe creasta muchiei pe care am urcat-o, incep poienile. Ajungem in saua unui plai intins, iar ceva mai sus, pe stanga, zarim vechea stana a Petrimanului, cu izvor in apropiere. Astazi din ea a mai ramas doar acoperisul prabusit (imaginea 7). Suntem intr-un loc larg al Muntelui Petrimanu, dominat de varfuri care de abia incep sa se zareasca.

7 Vechiul loc al stanei.

8 Saua Pietrilor, la 1760 metri altitudine.

9 De pe Varful Petrimanu, 1966 metri altitudine.

Urcam pe muchia din fata si curand intalnim drumul ciobanesc care ducea la stana veche, desprinzandu-se din drumul strategic al Muntilor Latoritei, construit in preajma primului razboi mondial. Daca l-am urma, spre dreapta, in cateva minute am ajunge la stana cea noua si mai departe - ½ ora - in Saua Pietrilor (imaginea 8).
Traseul pe care ni-l propunem (de abordat pe timp cu vizibilitate, altfel nu vedem nimic din privelistile Muntilor Latoritei, care, aici, la mijlocul acestora, sunt deosebite) incepe sa urce sustinut catre Varful Petrimanu (1966 m). Atunci cand atingem poteca ciobaneasca amintita, suntem la sfarsitul a 2½ de cand am parasit casele de pe malul Lacului Petrimanu. Urcam sustinut pe plai. Depasim un prim varf, de unde panorama caldarii acestui munte ni se infatiseaza in intregime. Catre varful cel mare urcam o culme din ce in ce mai inalta. Din stanga, alta culme inalta a Muntelui Petrimanu, cu un varf ceva mai modest, de doar 1917 metri, urca spre cota maxima. Mai intai trecand printr-o sa scurta, apoi printr-un varf abia rasarit din creasta, printr-o alta sa, bine pronuntata si in sfarsit ajungem pen varful cel mare, cu cununa de stanci deasupra lui. Noi continuam urcusul, trecand pe langa doua varfuri ornate si ele cu stancarii si la sfarsitul unei ore de cind am parasit drumul stanei, ajungem pe varf (imaginea 9).
Avem de aici privelisti largi. Catre marele Parang, al carui mai apropiat varf al Mohorului pare a acoperi orizontul. Din Curmatura Oltetului apar varfurile mari ale Micaii si Galbenului. Masivul Munte al Purului - 2049 metri (imaginea 10) ne sta in fata, aproape de l-ai atinge cu mana. Doar drumul alpin, ajuns aici in saua inalta ne desparte de el. Varfurile calcaroase ale Pietrilor (imaginea 11), Boarnesului si Mogosului (imaginea 5), zvacnesc catre cer cu stancile albe, stralucitoare. Alti munti, ai Lotrului, ai Capatanii sau ai departatului Fagaras incanta privirile si nu ne pare rau ca am urcat una din crestele secundare ale Latoritei.

10 Muntele Puru, 2049 metri.

11 Muntele Pietrile, 1881 metri.

12 Intinsul plai al crestei.

Daca vom urca Varful Purului, sau vom parcurge drumul alpin catre Parang sau catre Valea Lotrului, sau vom cobori spre statiunea Vidra, avem tot atatea optiuni care ne vor incanta ochii cu locurile minunate ale acestor munti. Drumul de intoarcere, prin locurile prin care am urcat, dureaza 2 ore, iar popasul pe malul lacului, in cabana de aici, in cort si poate intr-o noapte cu luna plina, ne va imbia intotdeauna la reveniri pe meleagurile acestor altitudini.

Fişiere ataşate	Mărime
0_muntele_petrimanu_cu_diacritice.doc	38.5 KB
01_harta_petrimanu.jpg	701.75 KB
1_cabana_petrimanu.jpg	115.09 KB
2_filigram_montan_pe_drumul_de_taf.jpg	160.8 KB
3_boarnes_1933m.jpg	192.69 KB
4_mogos_1959m.jpg	97.28 KB
5_creasta_boarnes_mogos.jpg	59.43 KB
6_incepe_vechea_poteca.jpg	141.38 KB
7_vechiul_loc_al_stanei.jpg	73.58 KB
8_saua_pietrilor_1760m.jpg	48.97 KB
9_de_pe_vf_petrimanu_1966m.jpg	56.85 KB
10_puru_2049m.jpg	39.04 KB
11_pietrile_1881m.jpg	66.04 KB
12_intinsul_plai_al_crestei.jpg	56.53 KB

Muntii Latoritei, creasta

Muntii Latoritei, creasta

text si imagini: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

Dintre ghidurile mele, din colectia Muntii Nostri, cel al Latoritei, din anul 1987, este de departe cel mai jerpelit, de multele purtari prin rucsac, in desele peregrinari prin acesti munti. Desi cu mult inainte patrunsesem, mai mult din intamplare, printre varfurile acestora, anul descoperirii lor este cel de mai sus.
Spre creasta mareata, de-ar fi sa fie doar varfurile saltate peste 2000 m, de la Fratosteanu catre Stefanu (vezi harta, extras din lucrarea lui Gheorghe Ploaie - Valea Lotrului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983, cu actualizari), ori creasta de calcar argintiu dintre Nopteasa si Pietrele, duc drumuri multe, pornind din vaile adancite intre munti, ale Lotrului sau Latoritei.

harta zonei

extras din lucrarea lui Gheorghe Ploaie - Valea Lotrului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983, cu actualizari

Culmea principala incepe de la Valea Macesului, o data cu drumul alpin aninat pe cununa muntilor inca de la 1914, accesibil si astazi. Din Valea Lotrului sunt drumuri care urca din Voineasa si mai departe de pe malul Lacului Vidra, cele spre Culmea Mierului, Coasta Benghii sau Puru. Drumul de pe Valea Manailesei, din locul stiut cu numele de Despina, urca o poteca spre cabana de la Plaiul Poienii. Din inalta Curmatura a Vidrutei, un drum ne poarta catre marele Fratosteanu. Dar si minunata Vale a Latoritei are drumuri spre culmi, de-ar fi sa amintesc doar pe cel de pe Paraul lui Tocan, sau cel care conduce catre minunile adapostite in creierul muntilor, catre Cascada Moara Dracului, Iezerul Latoritei sau lacurile inalte ale Muntinelor.
Mi-a fost dat sa strabat poteci necunoscute, unele cu incalcisuri, sa ajung la stane departate, cu oameni cumsecade si ospitalieri, sau sa-i urc varfurile inalte, mai fiecare cu vreun amanunt demn de luat in seama. Mai inaintea chiar a anului mentionat, am intalnit intr-un loc departat al padurii, un batran pazitor de haituri. Era la vremea cand se adunau apele vanjoase de munte, facand loc celor ce aduceau lumina electrica la oras. Ani buni mai tarziu, am intalnit la stana din Boarnes doi batrani, parca de abia sositi cu cateva clipe inaintea mea, sa-mi intinda un pahar de jintita si sa ma indrume catre frumoasa arcada a „bisericutei”, aflata sub stancariile Boarnesului. M-au bucurat postatele de bujor care inrosesc coastele muntelui mai peste tot si lacurile bine ascunse in caldari glaciare batrane. De-ar fi cel Negru din caldarea Fratosteanului sau cel de sub Puru, activ doar primavara la topirea zapezilor si nu mult inainte, purtand pe turba care l-a colmatat, covorul de branduse gingase. Si mai peste tot locul, cand le atingi crestele, privelisti inconjuratoare, catre muntii mai inalti, de-ar fi ai Capatanii, Lotrului sau marelui Parang, iti pironesc privirile.

1 Cabana Plaiul Poienilor.

2 Cabana Plaiul Poienilor.

Acum, catre mijlocul lui iunie 2009, mi-am luat rucsacul in spinare si am mai strabatut o data calea alpina din lungul crestelor inalte. Am ajuns cat mai de dimineata in Brezoiul inca adormit. Am asteptat indelung o ocazie, sa ma duca mai spre creierul muntilor si cand tocmai ma saturasem de asteptare, a sosit mijlocul auto salvator. Salvator si pentru ca m-a dus in Ciunget, la Gura Rudaresei, la inceputul drumului din lungul paraului, pe care nu mai fusesem de aproape douazeci de ani. Era cer senin, nici prea cald si boarea din lungul paraului parea sa-mi tina tovarasie in lungul celor 16 km ce-i aveam de strabatut pana la cabana de la Plaiul Poienii (imaginile 1, 2).
Se schimbasera multe pe valea cu case risipite pe malurile paraului. Aparusera pensiuni. Doar 3-4 km am apucat sa fac si din urma m-a prins un treiler de carat lemne si m-a dus cale lunga, pana la captarea hidrotehnica din susul vaii, dupa ce mai intai am trecut pe langa ramificatia drumului care ducea spre cabana Luminita, aflata in apropierea castelului de echilibru al hidrocentralei.
De la captare, drumurile ni s-au despartit, eu luand-o la dreapta, pe cel ce ma scotea la cabana de la Plaiul Poienii. Era drumul sapat in munte, in stanca alba a calcarului. Dar nici aici n-am mers mult singur, pentru ca din urma m-a ajuns o camioneta care urca la munte animale ale stanei din Repezi, de la Masa de Piatra. S-a dovedit soferul a fi fiul unuia cu care ani buni in urma urcasem Muntele Zmeuratului, din Muntii Capatanii si amintirile s-au depanat cu usurinta. Apoi am ajuns la cabana Plaiul Poienilor, adapost montan, cum scria pe placa aninata pe cerdac.

3 Stanga, Vf. Paraginosu, 2013 m; dreapta, Vf. Repezi, 1976 m; vazute de pe Vf. Plaiul Poienilor, din fata cabanei de mai sus.

4 Stanga, Vf. Fratosteanu Mic, 1979 m; dreapta Vf. Fratosteanu Mare, 2053 m.

Mi-am revazut cunostinte mai vechi, cu totii bucurosi ca dupa ani buni ne-am gasit din nou pe aceste meleaguri. Cabana isi schimbase stapanul, acum era a obstei. Oarecare modernizari tot avusesera loc si acum devenise „adapost montan”, cu apa curenta si grup sanitar in cabana. La stana improvizata in apropierea cabanei, la vorba despre intamplarile care trecusera peste noi, la o bucata de branza si un pahar de lapte proaspat, nici n-am stiut cand a trecut timpul. A venit odihna de peste noapte si pana catre ora 5, in zorii zilei inca neinceputi bine, nici ca am stiut cum a trecut noaptea. Despartirea am facut-o in fuga si cam de departe, amfitrionii mei fiind ocupati cu de-ale stanei.

Se facuse 5½ cand am iesit pe poarta cabanei. Poate ca as fi plecat la o ora mai omeneasca, dar nu vroiam ca stanele pe care aveam sa le intilnesc in cale sa-si trimita turmele pe plai. Mai ales ca Sandel, cabanierul, imi spusese sa ma feresc de cainii rai de la stana din Fratosteanu. Acum, la inceputul drumului, aveam de strabatut padurea de brad si in ceva mai mult de ½ ora, am ajuns la plai. Am taiat serpentina lunga a drumului alpin, am tinut aproape de brazii padurii din dreapta si dupa ce am trecut pe langa izvorul din plai - multa vreme nu aveam sa intalnesc altul - am ajuns la calea batuta a muntelui. Eram si aici, tot pe drumul construit la vremea primului razboi mondial. In stanga se ridica Fratosteanul Mare - 2053 m - si parca imi parea rau ca nu ajung inca o data pe crestetul lui. Pe creasta muntelui as fi dorit sa merg acuma ca si altadata, dar timp nu era decat pentru o zi, eram singur, fara cort si ce sa spun si anii doreau sa-si spuna cuvantul.
Fara sa-mi dau seama, cu tot cerul senin si soarele care-mi venea in spate, vantul batea puternic si dimineata nu era doar racoroasa ci de-a binelea friguroasa. Imi ingheta mina pe piolet. Ceva mai incolo, pe iarba proaspat iesita la iveala, o herghelie de cai pastea linistita si cand am ajuns langa ea, de abia daca vreunul si-a ridicat capul sa priveasca intrusul. Incepeau sa apara, razlet, tufe de bujor de munte. Stiam ca dincolo de muchia pe langa care treceam, care ducea pe Varful Fratosteanului Mare, coastele sale nord-estice erau in intregime acoperite de minunea care inrosea muntele, pana jos, in caldarea glaciara care adapostea Lacul Negru. Printre tufele de bujor care sfarseau pe malul lacului, curgeau spre vale emisari puternici, care-l alimentau. De aici pornea si paraul puternic al Rudaresei, in lungul caruia urcasem cu o zi inainte.

5 Masivul Manaileasa, Vf. Releului, 1771 m.

10 Vf. Mogos, 1959 m.

Cand am ajuns in preajma Varfului Nopteasa, drumul de abia de era dezvelit de troienile mari care-l acoperisera o iarna intreaga si pe de laturi pojghite de ghiata stravezie se asezasera noaptea peste firisoare de apa iesite din troian. De abia atunci m-am gandit ca in rucsac am pufoaica si manusi si astea mi-ar fi inlaturat frigul care incepuse sa ma deranjeze. Sub mine, Vaii Noptesei ii stralucea verdele primavaratec si prin ea strabatea o potecuta care scurta drumul catre stana cu acelasi nume si mai departe catre Curmatura Vidrutei. In fata, stancariile Varfului Nopteasa, inalt de 1980 m, dadeau semnalul crestei calcaroase care incepea. Drumul se abatea spre dreapta, dar pe plai, o scurtatura stiuta de mult m-a dus printr-un horn scurt in saua dinaintea masivei alcaturi din calcar a Varfului Mogos, 1959 m (imaginea 10).
Apoi drumul serpuia pe sub creasta inalta, nici urcand, nici coborand. Nu departe se afla, in apropierea drumului, o frumoasa arcada, numita de ciobani „bisericuta” si, mai modern, Poarta Soarelui. Are formatiunea stancoasa importanta ei in randul locurilor interesante ale acestor munti. De la ciobani batrani, in anii multi trecuti, am aflat ca aici s-ar fi desfasurat ceremonia nunteasca a cate unui ciobanas cu cate-o ciobanita, in lipsa vreunui asezamant adecvat mai apropiat. Poate si orientarea arcadei, prin care soarele strapungea muntele de la rasarit spre apus sa fi avut importanta ei.

11 Vf. Boarnes, 1934 m.

12 Valea Noptesei, versant nordic intre Vf. Fratosteanu Mare si Vf. Nopteasa.

13 Vremea bujorului.

Mai departe trecem pe sub masivul varf al Boarnesului (imaginea 11), cu cele trei piscuri ale sale - 1918, 1920 si 1934 m. In poiana de sub Varfurile Boarnesului, mult mai jos, micuta, ratacita parca in mijlocul pajistii, se afla stana cu numele varfului. Pe aici urca tocmai din Valea Latoritei, poteca de pe Paraul lui Tocan, una dintre cele frumoase ale acestor munti.

14 Pe drumul de creasta, in zona calcaroasa a Muntilor Latorita; fundal, Vf. Mohoru, din Muntii Parang.

15 Muntii Capatanii, de la stanga la dreapta: Ursu, Balota, Nedeia, Negovanu si Vf. Micaia, in planul doi.

16 Inceputul Parangului: stanga, Vf. Pristos, 2075 m; dreapta, Vf. Micaia, 2170 m.code>

17 Vf. Pietrele, 1881 m; planul doi: stanga, Vf. Galbenu 2137 m, dreapta, Vf. Papusa, din Muntii Parang.

Drumul urca putin, pana la o poarta intre stanci, dupa care, pe dreapta, coboara poteca ce duce la stana din Paraginosu, acolo unde ajunge drumul care ne conduce la Curmatura Vidrutei. Apoi, drumul se desfasoara pe sub stancariile Varfului Pietrele - 1881 m, pe langa hornurile si grohotisul coborat prin ele (imagini 17, 19). De multe ori vara, dar si iarna, am urcat pe stanca cea mai de sus privind spre marele Puru, inaltat mai departe, in lungul crestei. Acum drumul ma scoate repede in marea Sa a Pietrelor, la 1760 m. De aici se desprind drumurile spre Lacul si statiunea Vidra, spre dreapta, trecand pe langa stana locurilor si spre stanga drumul pe sub Varful Petrimanu pana pe malul lacului cu acelasi nume si motelul de acolo.

M-am asezat la oarecare odihna dupa cele mai bine de 4 ore facute pana aici. De undeva din vai urcau pana la mine zvon de talanga si vorbe de oameni, purtate de vant. Am scos mancarea si am luat micul dejun. Frigul de pana atunci al diminetii si vantul deosebit de puternic si din fata ma obosisera destul. Acum stateam adapostit de padurea de la inceputul drumului alpin care ducea catre coastele Purului. Curand a aparut si turma de oi, o data cu ea si cainii, care m-au simtit. Noroc cu ciobanii care i-au potolit repede. Mi-am scurtat popasul si am pornit mai departe. De teama canilor nu am mai apucat scurtatura serpentinelor si am urmat calea pe drumul ars de soare si batut de vant.
Am trecut pe langa ramificatia, dintr-o curba, care ducea spre stana din Puru. Si nu stana era importanta aici, de altfel parasita de mult, ci drumul pana acolo, care trecea pe langa Lacul Purului, colmatat la vreme de vara, dar acum pana s-or duce zapezile adunate in caldari si pe coaste, oglinda firava de apa a vechiului lac, alimentata de un emisar puternic, statornicea o vreme pe aici. Nu m-am abatut catre locurile de pe aici, strajuite de brazi falnici si inconjurate de parfumul vremurilor trecute si am continuat drumul care se incolacea pe coasta muntelui, acum acoperit de cocozarul - rododendronul, cu alta denumire a locurilor - in plina floare. Pardalnicul de vant nu m-a slabit o clipa pana am ajuns in saua inalta dintre Varful Puru, 2049 m si cel al Petrimanului, 1966 m (imaginea 18).

18 Stanga, Vf. Petrimanu, 1966 m; dreapta, Vf. Puru, 2049 m.

19 Vf. Pietrele, 1881 m.

De aici am inceput coborarea. Drumul serpuia inaintea mea cale lunga, pana dadea cotul dupa clinul de munte al Zanogutei. Stana acelor locuri fusese mutata de curand. Asta aflasem inca de la cabana la care popsisem, dar nu stiam cam pe unde se afla fata de drum. Turma de oi de aici o vazusem inca de sus cum cobora pe plaiul aflat sub drum si poate eram scutit de intalnirea cu cainii, de care acum, singur, aveam oarecare teama. Capatasem teama asta de acum cativa ani, cand paznicii canini ai stanei de la Petrimanu, chiar pe varful acesta, ma inconjurasera si unul dintre ei muscase cu sete din piciorul meu, pana sa vina ciobanii sa-i potoleasca. Am tras mult de rana aceea, necum ca mi-a stricat bunatate de excursie, dar de atunci am capatat oarecare teama de patrupezii pe care altfel ii admir pentru osteneala lor de paznici neinfricati.

20 Stanga, Vf. Pristos, 2075 m; mijloc, Micaia, 2170 m; dreapta, Vf. Musetoaia, 2058 m, din creasta estica a Parangului.

21 Vedere de pe Vf. Zanoguta, spre Parang: Vf. Mohoru, 2337 m si fundal Vf. Parangul Mare 2519 m.

Stana era mult mai sus fata de drumul pe care eram si pe langa ea am trecut nestingherit. Din drum vedeam cum coasta muntelui urca mereu, catre marile inaltimi ale Latoritei, ca si calea pe care o urmam. Mai intai Coasta Zanogutei, 1962 m (imaginea 21), apoi cotele cresteau repede. Coasta Benghii se inalta catre 1975 m si marea cupola a Borei, cu tufe de jneapan, mai ales catre nord, se inalta la 2055 m, cea mai mare cota a acestor munti. Catre departatul Stefanu, de abia daca-mi ridicam privirile, atat de departat imi parea.

22 La orizont Parangul.

23 Vf. Mohoru, 2337 m.

Drumul urca alene si daca soarele se rostogolea cu arsita peste coaste, macar vantul puternic, din fata, asa cum fusese de cand plecasem in zori, mai racorea locurile. Mai peste tot firisoare de apa coborau pe coaste si cand doream aveam unde sa-mi potolesc setea.
Intr-un cot al muntelui, mai adapostit de cat altele, m-am asezat la odihna. Sfaraind usor, mi-a aparut in fata un jeep. Venea dinspre Saua Stefanului. S-a oprit si dinauntru, deschizand geamul, unul din calatorii aflati in masina ma intreaba daca eu sunt Boghez, cel cu care mai acum vreo 20 de ani urcase in Buila. Erau acestea primele cuvinte pe care le auzeam in ziua aceea. Intamplarea cu Buila avea pentru mine, si poate si pentru el, un anume talc. Dar figura lui se estompase in memoria mea, mai ales ca acum avea un cioculet si o barbuta mai mult sura. Ramasese doar intamplarea, atat de diferita de altele de care legasem Muntele Builei. Cateva vorbe amabile, sfatul de a fi atenti, ca numai de curand pe coastele astea se rasturnase o masina si omul scapase ca prin minune si ne-am despartit. Am ramas din nou singur.
O clipa am constatat ca ma inconjoara o mare singuratate. Doar panglica drumului ce se desfasura inaintea mea. Dar nu, nu era asa. Valea Latoritei, cea asternuta cu iarba verde, in care se aflau stanele, stinghere in imensitatea peisajului strabatut de panglica raului care se infiripa din Lacurile Muntinelor, aflate undeva sus, sub stanci uriase. Varfurile Muntinelor, apropiate de 2000 m, cu vegetatie pana spre creste, lasau sa se vada sub ele poteci umblate la vremea pastoritului. Aici sus nu razbisera decat o familie de cai, un manz, un armasar si o iapa, care la vederea mea, atata s-au speriat incat au luat-o la goana pe coasta, luand intre ei puiutul cel mic.
Si asa nici nu am observat cand am depasit poalele Borei, decan de inaltime al acestor munti. In fata nu-mi ramanea decat Varful Stefanului si saua lui inalta. Acolo aveam sa ajung in scurta vreme, la granita cu Muntii Parang. Erau acestia munti care fascineaza in aproape in lungul intregului traseu, cam de cand am ajuns in saua care despartea Varful Petrimanului de cel al Purului. De cand incepea masivul Varf Micaia (imaginea 16), apoi de-a lungul crestei estice a Parangului, peste Galbenu, Musetoaia, Cioara si pana spre tuguiul Papusii. Ascundeau toate astea poteci pe care de multe ori le parcursesem. Acum doar ochii le strabateau cararile.
Peste toate acestea domina Mohorul, varf mare de peste 2300 metri (imaginea 23). Dupa cum privelistea lui era clara sau intunecata, stiai cum va fi vremea si asta pentru mai toti muntii inconjuratori. Si privirile zburdau mai departe, peste Setea Mare si pana spre piramida Parangului Mare. Acum, coastele Muntilor Parang erau strabatute de fasii de zapada prin mai toate caldarile, pe care cu oarecare migala le ghiceai ascunse in spatele faldurilor muchiilor care le desparteau. Privirile se pierdeau pana la urma in marele Varf al Carjei. De cate ori mai faceam cate o pauza, catre Parang ma uitam. Si cate o data mai priveam si in spate, catre locurile din care veneam si care tare erau departate. Ba si catre mai indepartata creasta a Capatanii imi mai aruncam privirile si, acolo departe, zaream mai cu deosebire tuguiul inaltei Nedei si ea decan de inaltime al acestora (imaginea 15). Mai aveam putin si urcusurile zilei acestea lungi se apropiau de sfarsit.

24 Valea Latoritei de Sus, plan II Vf. Mohoru din Muntii Parang.

25 Caldarea Muntinelor, fundal creasta Parangului.

Cand m-am apropiat de Saua Stefanului, la nici macar 200 m, se facuse ora 14. Mergeam de 8½ ore. Ma desparteau de creasta din dreapta, cea care cobora din Varful Stefanului, doar cativa pasi. I-am facut si am inceput coborirea pe plaiul neintrerupt pana la soseaua a carei panglica alba o vedeam de sus. Am mai ocolit oarece stanci, am ajuns pe maluri de paraie si pana la urma m-am odihnit la podetul de peste apa firava a Stefanului. Eram obosit si ma tot uitam in susul muntelui, gandindu-ma ce bine mi-ar prinde un vehicul motorizat care ar cobori, indreptandu-se spre Valea Lotrului. In cele cateva minute de pauza pe care mi le-am acordat, de nicaieri nu ajungea pana la mine altceva decat vuietul vantului de creasta si cel al vailor adanci, care urcau pana aici. Mi-am mai luat o data rucsacul in spate si am inceput lungul drum al coborarii. Doar cativa zeci de metri am urmat soseaua. M-am abatut la stanga, prin iarba plaiului si am intersectat prima oara soseaua. Sigur, m-am gandit ca poate tocmai atunci vreo masina ar fi coborit si n-as fi vazut-o, dar eu am continuat scurtaturile. Am mai taiat soseaua inca de trei ori, am trecut pe langa ceea ce era stana noua, inca neocupata, insailata mai de curand si cand am depasit cladirea paraginita a vechii Caserii am intrat in padure, urmand vechiul drum pastoral, cel care era si marcat cu triunghi rosu.

26 Vf. Parangul Mare.

Uneori mai greu de urmarit datorita copacilor doborati, cu paraie puternice din care mi-am potolit setea si mi-am racorit fata infierbantata, dar pana la urma am ajuns in apropirea Lotrului, framantat de lucrarile de modernizare a vechiului drum. La podul Stefanului, Lotrul trebuia traversat pe puntea firava de deasupra apei zbuciumate, obligata sa curga prin albie stramtorata. De la baracile santierului m-au latrat vreo doi caini, ramasi acolo sa pazeasca locul pana or veni inapoi oamenii plecati acum acasa si acolo unde drumul spre Valea Gauri se despartea de cel care ducea spre cabana de la Obarsie si spre Ranca, pe trunchiuri de brad taiate de curand m-am odihnit prima oara ca lumea. De sus, de cand parasisem Saua Stefanului, facusem 2 ore.
Oarecum refacut, cei 5 km ramasi pana la Obarsia Lotrului i-am facut repede, nu mult peste o ora. In cabana m-au intampinat oameni cunoscuti, oarecum mirati ca tot singur eram. Cateva clipe am zabovit ca sa-mi pot reveni, apoi o portie de mamaliga cu branza, dreasa cu unt si smantana, cu o sticla de bere alaturi si mai apoi si una de apa minerala, mi-au redat puterile si mi-am putut povesti intamplarile zilei lungi petrecute pe munte. De cand plecasem de la Plaiul Poienii, pana aici, trecusera aproape 12 ore. Asa ca a fost explicabila retragerea mea la locul unde aveam sa ma odihnesc peste noapte. Nu mai aveam decat grija sa fiu prezent in sosea catre ora 8 dimineata, cand pe aici trecea microbuzul care venea de la Targu Jiu si se indrepta spre Sibiu. Cand m-am suit in el, stiam ca se sfarsise o excursie minunata, pe care cine stie daca viata mi-o mai oferi ragazul sa o mai fac vreodata.

27 Cabana Obarsia Lotrului.

Fişiere ataşate	Mărime
latorita_cu_diacritice.doc	91.5 KB
0_harta_zonei.jpg	38.44 KB
1_harta_detaliu_latoritei_2.jpg	78.54 KB
1_4936.jpg	45.12 KB
2_4938.jpg	113.7 KB
3_4943.jpg	45.8 KB
4_4946.jpg	48.06 KB
5_4947.jpg	41.18 KB
10_4983.jpg	69.19 KB
11_4984.jpg	45.03 KB
12_4969.jpg	48.35 KB
13_4970.jpg	158.45 KB
14_4975.jpg	85.96 KB
15_4978.jpg	39.84 KB
16_4985.jpg	45.61 KB
17_4987.jpg	84.27 KB
18_4991.jpg	56.79 KB
19_4992.jpg	56.54 KB
20_4998.jpg	50.8 KB
21_5000.jpg	51.49 KB
22_5009.jpg	47.96 KB
23_5015.jpg	55.27 KB
24_5017.jpg	68.88 KB
25_5018.jpg	55.51 KB
26_5023.jpg	42.5 KB
27_5031.jpg	62.42 KB

Muntii Latoritei, ninsoare de mai

Muntii Latoritei, ninsoare de mai

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

22-23 mai 2009. Iata-ma ajuns la Obarsia Lotrului, locul popasului de noapte.
Am haladuit o vreme prin prejma locului, cautand amanunte ce-mi aminteau vremuri petrecute pe aici. M-am oprit in fata crucii din preajma locului vechii cabane, de pe malul Pravatului, savarsita de batranete, ce amintea de Mos Ghise, batran la vremea cand il cunoscusem, acum mai bine de 40 de ani. Pastorise vechea cabana de prin aceste locuri ani buni, el si inaintasii lui, mostenind intr-un anume fel meseria de cabanier. Gaseai aici o vorba buna, un sfat despre imprejurimi dar si ochiuri bine prajite, cu mamaliguta taraneasca.
Cand afara s-a racorit binisor, m-am retras in casuta in care aveam sa-mi petrec noaptea. Pana a nu adormi, aflu de niste buni prieteni care urcau in ziua urmatoare catre Saua Stefanu (vezi harta).

extras din lucrarea lui Gheorghe Ploaie - Valea Lotrului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983, cu actualizari

Undeva catre miezul noptii, sub cerul cu stele multe, undeva catre Parangul Mare apare un licar portocaliu, atat cat sa-ti ia ochii pentru o clipa. Nici mult n-a trecut pana cand pe acoperisul casutei s-a abatut urgia ploii torentiale si din inalturi cobora artileria cereasca cu obuze de toate calibrele. S-a dus excursia mea planuita atata vreme, gandeam in lancezeala asternutului calduros. Cand m-am trezit dimineata, din furtuna de peste noapte ramasese doar timp racoros si valatuci de nori care acopereau cerul. Undeva in strafundurile norilor statea sa se iteasca o geana din albastrul indepartat al cerului.
Mi-a dat curaj spartura firava a norilor. Mi-am anuntat telefonic colegii ca mi-am luat picioarele la spinare. A trecut repede timpul pana la ramificatia drumurilor spre Petrosani si Ranca. Cerul nu dadea semne de inseninare si spre creasta Parangului, atat cat ar fi trebuit sa se vada din sosea, stateau valatuci mari de nori involburati. Pana la podul Stefanului - cel nou, parte a drumului alpin in curs de amenajare, kilometrii trec pe nesimtite. La pod, cineva m-a indrumat spre puntea firava din amonte, aflata aproape de unda Lotrului. Cam inclinata, cu trepte cam rare, umezite din belsug. Alta n-aveam si dincolo de apa tot trebuia sa trec. De aici incolo trebuia sa prind poteca ce scurta serpentinele vechiului drum alpin, al „regelui”, cum i se spunea cam in soapta in alte vremuri. Inceputul potecii l-am gasit usor, dar drujba nu ocolise locul si vechiul drum pastoral disparuse de mult. Am cautat catava vreme niscaiva semne ale vechiului marcaj sau urma de calcatura omeneasca proaspata si pana la urma, pe un brad, cine stie cum ramas in picioare, am gasit triunghiul rosu.

Am intrat in padurea batrana pe care o stiam, am mai intersectat soseaua veche si curand am ajuns la caserie. In vremuri nu atat de departate mai era in picioare, locuita de o batrana - bunica ori strabunica a ciobanitei care mutase stana ceva mai sus, care nu se indura sa plece decat toamna, cand dadea inghetul si veneau ai ei dupa ea. Acum acoperisul era aproape cazut, paragina stapanea locul. Izvorul din preajma, amenajat de familia Babu, gorjeni din tata-n fiu, curgea neobosit. De aici soseaua facea alte serpentine si mai toate se puteau scurta. Curand am dat de noua asezare a stanei si plaiul cu brazi falnici avea pe el poteci de urcau oile sus, la pasune. Le-am urmat si cand am ajuns acolo de unde mai sus doar plaiul stapanea muntele, m-am asezat pe-o margine a podetului de peste apa Stefanului. Pana sus, in saua cu acelasi nume, mai ramanea vreun kilometru de drum.
M-am odihnit uitandu-ma spre creasta Parangului. Bine inzapezita, cat ma lasau valatucii de nori de pe creasta ca sa privesc. Se insenina cerul, vazand cu ochii. Un sfarait usor, de motor domnos, se apropia pe sosea. Erau prietenii, intr-un anume fel asteptati. Cu ei am plecat mai departe si in saua inalta a Stefanului am ajuns in cateva minute. Am urcat apoi spre Varful Stefanului. Pana sa ajungem noi la cei 2051 metri, cerul s-a limpezit si privirile rataceau pana spre Parangul Mare si Carja - 2405m. De acolo, cu vantul in spate, batand ca in panza de corabie, ne-am repezit spre Mierul Mare, de 2032 metri. Cu multi ani in urma am coborat de aici cu copiii si sotia, direct prin padure, fara umbra de poteca si intamplarea ne-a scos in prejma unui vad al Lotrului, care ne-a dat voie sa-l traversam. Acum, in drumul spre varf, tufe de jneapan aruncate pe plaiul inca vested, cu doar ceva branduse ofilite pe langa peticele mari ale zapezilor care inca mai rezistau sub razele soarelui puternic.
Apoi ne-am indreptat catre Varful Bora, decanul de inaltime al locurilor, cu 2055 metri. Catre el am avut de traversat saua prelunga ce-l desparte de Varfurile Mierului, o postata mare de zapada muiata de caldura soarelui. Pe varf jneapanul fusese taiat si peste tot, relicvele cracilor descarnate si abandonate zaceau ca intr-un imens osuar, dand muntelui aspectul locului unei mari batalii. O batalie inegala, absurda, a omului cu muntele. Omul invinsese, dar pretul era prea mare. Te-ai fi asteptat ca dupa atatia ani jneapanul sa dea semne de regenerare, dar nu, aici ramasese doar cimitirul sau. Bine ca pe partea cealalta, spre nord, cu infatisarea unei caldari glaciare imense, marea jneapanului ramasese intacta; spre adancul locului, urma unui firicel de apa, in mijlocul unui petec de poiana.
Vantul batea puternic si se lupta cu norii ce acopereau coastele nordice ale Parangului mai ales, stapanite din belsug de limbi mari de zapada. Ne-am asezat la admirat frumusetile care ne stateau in fata.
Sub noi, in adanca vale a Latoritei, pajistea inverzise inaintea tuturor locurilor care ne inconjurau. Acolo, o turma de oi isi facuse aparitia la stana lui David, novacenii temerari fiind cei dintai care incercau sa populeze muntele. Incolo muntele era pustiu. Chiar in fata noastra, oglinda Muntinelor, iezere ascunse sub pereti stancosi. Muntii Capatanii, cam de pe la varful de piramida izolata a Nedeii, se vedeau ca o linie continua, usor umbrita. Spectacolul cel mare il dadea Parangul: aproape de noi era Mohorul, masiv, barometrul locurilor, aratand vremea insorita de care aveam parte. Apoi Setea Mare, cu gramada mare de stanci intunecate risipite pe crestet. Mai departe, piramida inalta a Parangului Mare, inconfundabila, domina inaltimile. Carja si creasta prelunga catre Mija inchideau orizontul. Mai aproape de noi, Coasta lui Rus alcatuia o bariera sfarsita in saua inalta a Huluzului. Cand fusesem pe Varful Mierului se vedea, inca acoperit cu destula zapada, Varful Patru, din Muntii Sureanu; alaturi de el, mai maruntul Ausel. Si din creasta Lotrului, din zona inalta, ghicisem cateva inaltimi. Cam de la Piatra Alba catre Cristesti si Steflesti si privirile se oprisera la tuguiul Balindrului.
Venise vremea intoarcerii si cu ochii bucurati de spectacolul muntilor sclipind in soarele unei depline primaveri am luat calea catre masina din Saua Stefanu. In drum, intr-un cotlon ferit de vant, sub Varful Stefanului, un cioban adormise adanc. Cu fata in jos, cu palaria pleostita pe cap, sa-l apere de soare, nici macar nu ne-a simtit cand am trecut pe langa el.
Cateva zile mai tarziu, pe plaiurile acestea insorite s-a abatut din nou iarna.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
bora_latoritei_cu_diacritice.doc	59 KB
1_harta_detaliu_latoritei_222.jpg	151.11 KB

cabana Plaiul Poienii, Muntii Latoritei

cabana Plaiul Poienii, Muntii Latoritei

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
foto: Andrei Boghez (Bucuresti)

22 mai 2011. Iata-ne plecati din Ramnicu Valcea pe Valea Oltului, Brezoi, prin Voineasa, statiune de care abia de-ti mai aduci aminte, atat a ajuns de pricajita si mai apoi pe soseaua spre statiunea Vidra (calea Manailesei; vezi harta). Pe drumul insorit, cu serpentine multe, arareori intalneam vreo masina si pana la vechea colonie a hidrotehnicienilor de la Despina (ruine de vechi baraci, ramasite de statie de betoane si asfalt dar si baraci inca active; intre Voineasa si Vidra e singura zona cu astfel de vestigii), doar frunzisul primavaratec ne-a tinut tovarasie. Pe alocuri, drumuri proaspat taiate in coasta muntelui prevesteau viata scurtata brutal a brazilor, care curand vor lua calea gaterelor. In urma lor, muntele va fi mai trist, asa cum devenise mai prin toate padurile care altadata iti daruiau linistea si racoarea lor.

extras din lucrarea lui Gheorghe Ploaie - Valea Lotrului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983, cu actualizari

Depasind locul coloniei amintite am ajuns in acul de par al serpentinei care continua drumul. Am tras masina pe margine, pe platforma de unde urca un vechi drum forestier. Tatal si fiul au inceput drumul catre creasta muntelui, acolo unde in indepartarea sa se zareste o sa ingusta intre brazii inca in picioare.
Am trecut mai intai pe langa una dintre captarile secundare ale lacurilor hidroenergetice. Apoi catava vreme am mers in lungul drumului, pana cand acesta s-a inscris pe coasta muntelui spre apropierea unei taieri mai contemporane. In fata, din curba drumului, un altul invechit si strabatut de firul de apa al Paraului Plaiul Poienii urca direct, din greu, fara mofturile serpentinelor. Pe el am apucat si pana am ajuns in creasta, printre brazii rariti de om, unii aruncati pe ici colo, nu ne-am mai oprit. Doar in apropierea crestei, scurta vreme, am urmarit poteca cea veche, cat mai ramasese din ea. O coborare de cativa metri si iata-ne ajunsi in drumul alpin construit in preajma primului razboi mondial.

2 cabana Plaiul Poienii

3 cabana Plaiul Poienii

Spre stanga, mai putin de 15 minute ne-au trebuit pana sa ajungem la cabana din Plaiul Poienii. Urcasem intr-o ora. Ne-a intampinat, de cum am iesit din adapostul brazilor, latratul cainilor si cand am ajuns la portita imprejmuirii, Sandel, cabanier de cand il stiu, si-a potolit dulaii cei mari, deveniti dintr-o data prietenosi. Cabana, botezata Adapost Montan, este proprietatea Obstei. Are apa inauntru si grup sanitar.

4 Vf. Fratosteanu Mare, dreapta; Vf. Fratosteanu Mic, stanga.

5 Vf. Fratosteanu Mare.

Am mai stat de vorba, aducandu-ne aminte din intamplarile de peste multii ani ce trecusera peste noi. Apoi ne-am indreptat catre iarba verde smaltata cu florile galbene ale piciorului cocosului si pe alocuri cu albastrul pur al trambitei ciobanului. Am ajuns repede in Varful Plaiul Poienii. Acolo am zabovit oleaca, cat sa ne aruncam privirile peste cununa muntilor din preajma. In fata noastra se inalta, de la dreapta spre stanga, Fratosteanu Mare - 2053 m, Fratosteanu Mic -1970 m si Repezi - 2013 m. In spate, catre creasta Muntilor Lotrului se ridica alte varfuri semete.

Drumurile care duc pana aici:
- pe intreaga cununa a Muntilor Latorita exista un drum alpin, accesibil mijloacelor auto de teren; dateaza din vremea primului razboi mondial; in zona era granita tarii, de trista amintire, cu Ardealul; drumul incepe in catunul Valea Macesului (aflat la dreapta de Voineasa pe harta 1, pe soseaua principala) si are 32 km;
- din Voineasa, urca spre plaiul Balturilor, poteca marcata cu cruce rosie, prin padure mai intai, uneori cam priporos si ajunsi acolo urmam mai departe drumul alpin descris mai sus;
- din Ciunget, urca pe Valea Rudaresei, vreo 8 km, un drum care mai catre inceput trece pe langa cateva pensiuni si se ramifica inaintea captarii hidro, spre dreapta, sapat in muntele de calcar, de unde un alt drum, dupa circa 4 km, ajunge la cabana Plaiul Poienii; tot din drumul din vale, dupa 5 km, se ramifica spre stanga drumul ce urca la Castelul de Echilibru al hidrocentralei si langa acesta se afla cabana turistica Luminita (sunt si locuri de cort si izvor in apropierea ei - Ica Giurgiu);
- din soseaua Manailesei, dupa ce treci de locul numit Despina, urca drumul cel mai scurt catre creasta muntelui, pe care am ajuns si noi la cabana.

Fişiere ataşate	Mărime
0_cabana_plaiul_poienii_cu_diacritice.doc	57.5 KB
1_harta_muntii_latoritei.jpg	78.54 KB
2_cabana_plaiul_poienii_latoritei.jpg	160.31 KB
3_cabana_plaiul_poienii_latoritei.jpg	213.92 KB
4_fratosteanu_mic_mare_latoritei.jpg	390.89 KB
5_fratosteanu_mare_latoritei.jpg	388.88 KB