Gruiul Lung, acum pustiu - Muntii Maramuresului

Gruiul Lung, acum pustiu - Muntii Maramuresului

Oana Buciuman

Accesul catre Gruiu Lung (Muntii Maramuresului, vezi imaginea 3, sageata galbena) este la vreo 2,5 km est de complexul turistic Borsa (telescaun si partie de schi) (vezi hartile 1 si 2). Sageata alba indica poza 6, cea cu imprejmuirea pentru stana, sageata rosie - poza 5. Iar sageata mov indica partia de schi de schi din Muntii Rodnei, la capatul de jos al acesteia aflandu-se complexul turistic Borsa.

1 Extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989.

2 Harta zonei, extras din lucrarea lui Leontin Suteu din Oradea.

3 Sageata galbena indica accesul spre Gruiul Lung.

4 Foarte spectaculoasa si cunoscuta, Cascada Cailor, din apropiere de Borsa. Vezi http://www.romania-natura.ro/node/98.

Nu se poate merge la Gruiul Lung decat pe jos. Este binevenit ajutorul unui localnic, iar daca drumetul nu-l are trebuie sa stie ca are de trecut un deal. Lasa cararea si sare vreo doua garduri, urmeaza din nou poteca, iar din varful delutului se vad casele care-si asteapta gazdele. Din pacate, degeaba. Mai putin una, in vale, la care mai auzi latrat de caine, mai iese fum pe cos si cei doi locatari, un batran cu baba lui, te intampina cu vin de coacaze facut acasa, impregnat cu toata aroma acestor locuri.

5 La Gruiul Lung.

6 Gruiul Lung, frumos dar aproape parasit.

Si cand le spui ca se ajunge destul de greu la ei, iti raspund zambind: Stai sa vezi iarna, cand zapada-i pana-n brau! Si daca-ti trece prin cap sa-i intrebi de ce nu se muta la fiica, care sta mai jos, in Borsa, clatina din cap si spun ca aici le place. Si te gandesti cat de mult ne-am indepartat noi, restul, de ceea ce conteaza cu adevarat…

7 Calator in trecut.

Imi spunea o doamna, care a copilarit intr-una din casele pe care le vedeti in poza 6, ca isi aduce aminte, copil fiind, cum mergea in vale cu fratii, la cooperativa, dupa paine, faina si altele, si avand ceva de mers li se facea foame, iar painea proaspata mirosea asa de bine incat o mancau pana sa ajunga acasa…

Mai sus de accesul spre Gruiu Lung, la maximum 1 km pe soseaua care duce la Pasul Prislop (imaginea 8) este un monument ridicat in cinstea borsenilor care i-au infrant pe tatari. Legenda spune ca padurea tatarilor, aflata in imediata apropiere, a fost taiata de borseni si apoi rasturnata peste tatari. Datorita vitejiei de care au dat borsenii dovada, habsburgii i-au scutit vreme buna de taxe.

8 Pasul Prislop (explicatiile de pe aceasta poza ii apartin lui Petru Lucian Goja din Baia Mare).

9 Din Pasul Prislop privim spre Muntii Rodnei. Spre padure, stanga sus, sunt serpentinele drumului vechi pastoral spre stana din Saua Stiol. In dreapta sus se vede Vf. Puzdre, 2189 metri. (foto: Petru Lucian Goja, din Baia Mare)

*
Daca iti doresti sa calatoresti inapoi in timp, o sa-ti placa la nebunie Maramuresul Istoric. Cum treci (venind dinspre sud) Gutaiul spre Mara pregateste-te! Aici timpul curge altfel. Parca intri intr-o alta lume, unde filmul ruleaza cu incetinitorul.
Case vechi din lemne si barne, innegrite de trecerea vremii, porti maramuresene - mandria fiecarei case, oameni care duminica-n zi de sarbatoare deapana povesti pe laita de langa drum, strangand legaturile dintre membri satului.
Daca esti la volan, n-ai incetinit ritmul si inca n-ai intrat in atmosfera, vei avea surpriza ca biciclistul care merge pe mijlocul drumului sa proceseze incet claxonul tau si mirat ca-i tulburi linistea sa te priveasca surprins de un asemenea demers.
Aceasta parte a Maramuresului e plina de contraste: langa casele vechi si inca locuite se inalta, zgariind uneori retina, case mari din caramida si beton, pe doua sau trei nivele. Nu de putine ori trei generatii stau in aceeasi casa sau curte. Portul popular nu este privit ca iesit din comun sau ceva pe cale de disparitie, nici nu este etalat pentru turisti, pur si simplu sunt haine de sarbatoare.
E posibil sa vezi mai multe masini cu numere straine decat autohtone, nu ale turistilor straini, desi acestia descopera Maramuresul in numar tot mai mare, ci din cauza celor plecati la munca prin strainatate, apoi intorsi acasa. Locuitorii satelor - soferi la randul lor, ori te incurca mergand prea incet, ori printr-o combinatie de intuitie si iresponsabilitate fac slalom printre masini, carute, oameni, vaci, oi si alte vietuitoare…
Natura a fost darnica prin locurile astea, sunt minunatii de relief, Muntii Rodnei, Cascada Cailor, Gargalaul, Stiolul si altele mai cate, locuri uitate de lume, unde esenta existentei nu a fost inca uitata.
Pe aici oamenii sunt aprigi la manie, nu prea darnici cu vorba, dar cand ajungi la ei ca musafir sau turist, isi dau si haina de pe ei pentru tine. Eh, munteni in toata regula!
Peste tot lemnul e prezent, padurea pare ca se reface dupa taierile intensive si supravietuieste. Unii oamenii stiu ca muntele si natura trebuie respectate, ca totul e vremelnic si au adanc intiparit in esenta lor faptul ca viata trebuie traita.

Fişiere ataşate	Mărime
0_gruiul_lung_cu_diacritice.doc	39 KB
1_harta_zonei_rodnei.jpg	69.86 KB
2_harta_borsa_prislop.jpg	149.97 KB
3_din_satelit.jpg	139.63 KB
4_cascada_cailor.jpg	174.22 KB
5_gruiul_lung_1.jpg	122.54 KB
6_gruiul_lung_2.jpg	82.87 KB
7_calator_in_trecut.jpg	64.21 KB
8_pasul_prislop.jpg	91.13 KB
9_spre_puzdrele.jpg	55.82 KB

Muntii Maramuresului, Cearcanul, 1847 metri

Muntii Maramuresului, Cearcanul, 1847 metri

Participanti: Paul Coman, Cristi Schipor, Vasile Bouaru (Radauti)

De fiecare data cand traversam Pasul Prislop de la sau inspre Borsa admiram extremitatea estica a Muntilor Maramuresului, unde observam un varf stancos care ma atragea prin frumusete. De obicei, cand eram prin zona, faceam ture in Muntii Rodnei dar ne-am propus sa schimbam obiceiul. Am gasit foarte greu cateva harti, si acestea incomplete, despre zona in care urma sa mergem.
Noiembrie 2009. Mergem cu trenul pana la Mestecanis si de acolo, pe jos, vreo 2 km inspre Iacobeni, pana la intersectia cu drumul spre Borsa. Nu am asteptat prea mult si prindem o ocazie. Tot drumul pana la Pasul Prislop soferul cel inimos ne-a povestit; afland ca vom sta in cort, aproape de Pasul Prislop, ne-a speriat bine, ca sa fim atenti la ursi ca inca nu au intrat in hibernare din cauza temperaturilor ridicate. Ajungem destul de tarziu la Pasul Prislop (1416 m, vezi harta si imaginea locului la http://www.romania-natura.ro/node/129). Coboram din masina care ne-a adus pana aici si ne inscriem pe un drum care urmeaza o curba de nivel, spre dreapta fata de sensul de urcus dinspre judetul Suceava. Un drumusor foarte bine intretinut si despre care avem cunostinta ca e foarte vechi. Trecem printre doua cabane si la cateva sute de metri de drumul asfaltat, pe care l-am parasit, punem cortul (vezi harta 1, extras din Judetul Maramures, harta turistica, editata de Oficiul Judetean de Turism Maramures; parcursul nostru este marcat cu linie albastra intrerupta). Este aproape ora 22. In apropiere se afla un izvor foarte puternic, partial amenajat, dar dupa cat se pare folosit si de animale astfel incat apa trebuie fiarta inainte de a fi consumata.

harta 1

Luna lumineaza feeric dar are un foarte puternic halou in jur, semn ca este multa umezeala in atmosfera si se apropie un front atmosferic ploios. Nu terminam bine de pus cortul ca auzim zgomote puternice de animale in padurea care se afla spre nord-est fata de noi. Dar totul se linisteste repede si intrati in cort urmeaza un ceai cald si imediat somn profund.

A doua zi ne trezim destul de devreme si prima data ne intereseaza vremea. Afara e fascinant. Se vad nu departe Pasul Prislop cu al sau obelisc alb, biserica din preajma iar in ultimul plan Muntii Rodnei, care au creasta acoperita de un strat gros de nori. Spre nord se vede continuarea drumului pe care trebuie sa-l urmam.
Strangem cortul si ne inscriem pe acest drum. Nu departe avem o minunata priveliste spre Borsa. Se vede “panglica” drumului care coboara de la Prislop spre Borsa si o parte din complexul turistic Borsa. Drumul nostru urmeaza mai departe cresta muntelui si merge aproximativ pe curba de nivel, asa ca e un parcurs foarte usor. Observam ca de-a lungul drumului pe care suntem apare marcajul banda rosie (vezi detalii despre marcaje la http://romania-natura.ro/node/26, fisierul marcaje_maramures_maramuresului_2008_diacritice.doc). In partea stanga fata de sensul nostru de mers observam ceva mai jos de drumul pe care suntem sumedenie de cazemate si constructii. Se mai afla o cazemata si undeva mai sus, pe partea dreapta a drumului. Aproape toate sunt prabusite. La un moment dat drumul coteste spre dreapta iar in stanga noastra observam o stana pe langa care urca un drum. Ne abatem pe acest drum. Din acest loc, noul drum pe care suntem urca incet. Ajungem la un izvor amenajat. Norii invaluie puternic Muntii Rodnei dar spectacolul este impresionant. Mergem mai departe si din fata trece o masina de teren. Drumul se stabilizeaza iar pe curba de nivel. Ajungem intr-un loc mai deschis, avem priveliste si spre Borsa dar si spre judetul Suceava, spre Muntii Tibaului, care se afla in dreapta noastra. Peisajul este superb si dupa cat se pare putin frecventat de turisti.

1

Drumul pe care mergem ocoleste un varf pe care nu l-am putut identifica si inainte de a-l sui ne abatem spre stanga pana pe marginea unui abrupt de unde putem vedea valea adanca care se afla in fata noastra (foto 1). In penultimul plan, varful cel mai inalt este Cearcanul (1847 m), pe care ne-am propus sa-l suim. Acesta este varful de care l-am mentionat la inceput si pe care il zaream mereu de la Pasul Prislop. Urcam incet varful secundar din fata noastra. Nu este prea abrupt si il suim usor. Apare si zapada, dar e foarte mica si inca nu e depusa in strat consistent. Lasam bagajele chiar pe varf, intr-o mica adancitura, pentru ca Varful Cearcanul este lateral stanga fata de traseul pe care ni l-am propus. Coboram intr-o mica sa si inainte de a urca spre alt varf, inainte de Cearcanul, intalnim o mica incluziune de calcar, cateva stanci interesante. Pe ele este vegetatie care se intalneste doar pe acest tip de roca (foto 2). Poteca incepe sa urce si exact de ce ne-am temut mai tare s-a intamplat: trebuie sa trecem prin jnepeni. Desi este poteca printre jnepeni, totusi ne strecuram destul de greu. La un moment dat acestia se mai raresc si mergem din nou pe marginea abruptului din stanga noastra, de unde avem iar priveliste impresionanta spre vale si spre Muntii Rodnei. Mai facem cateva fotografii pe muntele pe care ne aflam (3, 4). Intram iar in jnepeni si poteca se strecoara din ce in ce mai greu. La un moment dat se pierde cu totul dar reusim sa vedem ca spre stanga se poate razbate pana la un loc deschis. Ne strecuram cu greu si in cateva minute razbatem jnepenii. Ajungem intr-adevar la loc deschis, in preajma unui impresionant perete pe care il vom studia la intoarcere. De aici se vede drumul spre varf (foto 5). Urcam incet, pana atingem varful, unde este o cruce de lemn. Cu toata ceata si norii care trec in valuri tot suntem incantati de peisaj.

2

3

4

5

Refacem drumul in sens invers si cand ajungem la peretele de care am pomenit mai sus ne abatem spre dreapta, pe sub el. Undeva se observa o grota destul de adanca si ne pare rau ca nu avem aici o lanterna. Peretele este foarte interesant (foto 6), are culoare neagra-albastruie. Ceva mai jos intalnim mici grote, formate prin fisurare. Mai jos, peretele este puternic acoperit cu licheni galbeni. Incercam sa ne strecuram printre vegetatia de aici si intalnim o coloana de stanca (foto 7). O data depasit acest perete ajungem intr-o poiana si urcam din nou in creasta. Am depasit astfel portiunea in care se pierdea poteca printre jnepeni. Din creasta intram iar intre jnepeni, pe poteca care aici este vizibila si pe care am venit in aceasta zona a muntelui.

6

7

Ajungem la rucsaci. Coboram apoi la drumul pe care l-am parasit si ne inscriem din nou pe el. Ceva mai incolo se observa, pe partea stanga, cateva stanci interesante ca forma (foto 8). Cerul este ca plumbul, semn ca vremea se va inrautati. Apar cateva bifurcatii dar noi mergem spre stanga fata de directia pe care am venit pana aici, urmand acelasi marcaj banda rosie. Ne apropiem de o cabana si ceata cuprinde muntele si incepe o burnita rece. Ne aflam in vecinatatea Varfului Fantana Stanchi (1726 m). Aici drumul pe care suntem se intersecteaza cu alt drum care vine dinspre judetul Suceava si coboara spre Baia Borsa, un drum de munte, bine intretinut. Observam ca din vecinatatea cabanei drumul care coboara spre Baia Borsa este marcat cu punct rosu.
Punem cortul in vecinatatea unor stanci de mici dimensiuni, la timp, deoarece ploaia se transforma in lapovita si apoi in ninsoare. Facem ceai cald si incercam sa adormim. Peste noapte ninge foarte mult si dimineata cortul este puternic deformat de zapada uda.

8

Strangem cortul si incercam sa gasim un drum mai departe, spre o creasta care duce spre Varful Toroiaga. Este ceata extrem de densa. Ne deplasam spre nord, ocolind prin dreapta fata de directia de mers pana aici varful care se afla in fata noastra. Gasim o poteca dar aceasta se indreapta spre vest. Inca nu se vede la distanta mare pentru a ne putea orienta. Totusi, la un moment dat cerul incepe sa se elibereze si isi face aparitia soarele. Ne dam seama ca creasta pe care vrem sa ajungem este foarte departe (foto 9) si ca ar trebui sa coboram intr-o vale adanca si in plus nu stim in ce parte ar fi o poteca pana pe acea creasta. Asa ca decidem sa urcam varful pe care l-am ocolit si sa ajungem din nou la drumul marcat cu punct rosu. Suim incet si ne intalnim cu cativa mistreti care se uita mirati la noi, apoi pleaca incet in treaba lor. Depasim varful si coboram in partea opusa si ceva mai jos ajungem la drumul cautat. In plus aici sunt si stalpi de inalta tensiune care vin din vale. Cerul se mai degajeaza si peisajul este superb. Spre sud vedem varful pe care l-am urcat ieri. Suntem inca destul de sus. Coboram pe drumul amintit si ajungem intr-o vasta poiana de unde avem o deschidere spre valea pe care trebuie sa ajungem. Cer inca plumburiu dar peisaj de vis. La baza acestei poieni dam de limita zapezii (foto 10). Ne abatem din acest loc undeva in dreapta si doar foarte putin mai sus pana la cateva stanci interesante, alcatuite tot din calcar (foto 11).

9

10

11

Coboram apoi mai departe, urmand punctul rosu si ceva mai jos ajungem iar intr-un peisaj de vis, o poiana unde cateva constructii in stil maramuresean intregesc peisajul (foto 12). Din aceasta poiana se vede printre doi munti Varful Pietrosul Rodnei (2303 m). De aici drumul coboara vertiginos prin padure, spre valea aflata in stanga noastra. Ajungem in scurt timp la un drum parcurs de masinile care deservesc minele din zona pentru ca suntem foarte aproape de Baia Borsa. In foarte scurt timp intalnim primele constructii, marea majoritate parasite. Undeva gasim si un izvor captat, cu apa minerala. Mai la vale, pe partea dreapta in sensul de coborare, se afla alte doua izvoare de apa minerala. Mai facem circa 30 minute pana in centrul oraselului minier Baia Borsa, de unde vedem o stanca imensa si un varf secundar, de unde se desprinde o creasta ce duce spre Varful Toroiaga.

12

Prindem un autobuz local care ne duce in centrul orasului Borsa. De aici, Muntii Rodnei cu culmile impresionante ne incanta privirea. Vedem Varful Puzdrele, semet, ca o piramida. Mai spre dreapta, cel mai inalt varf din Carpatii Orientali, Pietrosul. La Borsa se termina traseul nostru.

Fişiere ataşate	Mărime
0_cearcanul_cu_diacritice.doc	50.5 KB
1_traseu_harta.jpg	321.02 KB
1asd.jpg	164.49 KB
2asd.jpg	212.42 KB
3asd.jpg	89.74 KB
4asd.jpg	86.89 KB
5asd.jpg	65.54 KB
6asd.jpg	97.48 KB
7asd.jpg	89.13 KB
8asd.jpg	99.45 KB
9asd.jpg	79.25 KB
10asd.jpg	93.14 KB
11asd.jpg	123.11 KB
12asd.jpg	79.43 KB

Muntii Maramuresului, Pop Ivan, 1937 metri

Muntii Maramuresului, Pop Ivan, 1937 metri

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
foto: Floriana Boghez (Bucuresti)

27-29 iunie 2008. Coborim in statia Petrova. Suntem dupa o noapte petrecuta in tren, doar oarecum odihniti. Luam prima informatie de la seful statiei. Dar cand aude de Pop Ivan, ne marturiseste ca a fost pe acolo de mult si inca odata nu s-ar mai incumeta. Apucam pe soseaua principala, apoi in lungul Vaii Frumuseaua.

Harta de Dumitru Istvan, Ioan Pop (Baia Mare), actualizata in anul 2009. Harta integrala se gaseste la http://www.romania-natura.ro/node/26.

Trecem prin satul Crasna si casele parca nu se mai termina. Stau risipite in lungul drumului. Urcam mereu si simtim din plin apropierea muntelui. Se inmultesc poienile cu faneata, aproape de timpul cositului. Poate tocmai de aceea observam casoaiele ciudate, cu cei patru pari din colturi strabatand acoperisul, care sunt asa tocmite sa poata cuprinde cat mai mult fan, prin inaltarea acestuia. Oamenii de pe aici invatasera glisarea si eu ma straduisem in facultate pentru asa ceva!
Valea se ingusteaza si cand ajungem din nou la larg, la cariera cum i se spune pe aici balastierii, sosim la o rascruce de drumuri si de ape. Aici, apele Rapei si Tomnatecului se unesc si mai departe, pe unde tocmai venisem, fac impreuna Valea Frumuseaua. Pe Valea Tomnatecului pare a fi un marcaj cu triunghi rosu, dar nu pe acesta trebuie sa mergem. Oarecari informatii izbutim sa luam. Apucam pe langa casa silvica, pe drumul de pe muchia dintre vai. Catava vreme urcam din greu pe drumul abrupt, de taf, apoi ni se pare ca prin padure apare o umbra de poteca, ravasita de curand. Pe acolo apucam si multa vreme ii urmarim scormoneala frunzisului jilavit. Cand pare a se termina, apucam spre dreapta si iar ajungem la drumul parasit nu de multa vreme. Curand intalnim o turma de oi, ce cobora spre vale. Unul din ciobani ne spune cum ajungem la stana lor, cea din Rapa. ,,E singura de pe aici si nu aveti cum sa n-o nimeriti”.

Si pornim voiniceste mai departe. Apare plaiul si curand ajungem la primul reper amintit de cioban, un vechi bordei inca bun de utilizat, aflat intr-o lume a steviei. Poposim, ne facem datoria, telefonic, fata de graniceri, ne anuntam prezenta in zona; mai departe incercam sa gasim poteca stanei. Urcam mult si din greu si pana la urma chiar gasim o poteca cu urme proaspete de copite. Cand ne dam seama ca ne indreptam spre creasta muntelui si stana tot nu a aparut, apare ingrijorarea locurilor necunoscute in care ne aflam. Floriana urca pe varful din fata, cel al Paltinului, acolo de unde chiar vede stana la care trebuia sa ajungem, atat de jos, de nu ne vine sa pierdem bunatate de altitudine, cucerita cu greutate. De unde suntem zarim si coama alpina a Varfului Pop Ivan, dar pe sub poalele Paltinului si o poteca, ce pare a duce la un izvor, cel al Granicerilor, judecand dupa harta pe care o aveam. Pana la urma pe aici o luam, pe poteca clara si seara poposim la stana din Capul Grosilor.
Cam amarati, de un aparent esec al zilei care se termina in luminile molcome ale apusului. Aflati in fata cu profilul inalt al Farcaului si Mihailecului, unul din telurile noastre, in spate cu coama inalta ce ducea spre Pop Ivan, ni se pare ca tocmai am ratat excursia. Inoptam la stana curata si confortabila, cu toale maramuresene asternute pe lavita, cu sobita inauntru care ne-a facut sa nu simtim racoarea muntelui si mai ales cu de-ale gurii puse pe masa cu darnicie. Apoi capatam si sfaturi pentru ziua care urma. Cum sa ajungem pe Pop Ivan, mai repede si fara rucsaci in spate.

Culmea Muntelui Serban, stanga si Pop Ivan, dreapta.

Farcau, 1956 m, stanga si Mihailecu, 1918 m, dreapta.

Si dimineata, sub un cer albastru, fara pic de nor, pe la izvoarele de sub creasta, urcam spre Pop Ivan. Gasim pe creasta, indata ce ajungem acolo, o potecuta firava. Pasim in apropierea granitei si nu putem sa ne dumirim daca suntem la ucrainieni sau la ai nostri. Depasim o zona cu jnepeni, apoi curand ne aflam in fata unei minuni. O poiana cu narcise la aproape 1800 m. Urcam mereu, depasim varf dupa varf. Arareori gasim un fel de stalp de beton, borna de granita, pe el cu niste dungi colorate, parca romanesti, parca ucrainiene. Doar numarul aflat pe ei, 360 si ceva, asa cum fusesem informati mai de mult, ne fac sa stim ca suntem inca in tara noastra. Parca nici nu ne este teama de granicerii straini, cam rai dupa cat ni se spusese. Depasim Varful Rapa (1873 m), dar si altele tot inalte, pana a nu ajunge pe cel dorit. Pe versantul ucrainean, zapada multa si caldari glaciare ce par a se ascunde sub neaua aflata din belsug, ramasa de asta iarna si cornise agatate pe coasta muntelui, lacuri alpine, chiar daca ele vor fi doar temporare. Coastele nordice ale muntelui seamana nespus cu cele fagarasene.
Incantarea este cu atat mai mare, cu cat peste tot locul intalnim flori dintre cele frumoase. Ici-colo gentiene, pe alocuri clopotei de stanca, ciorchine si raspanditi printre stanci si ceva mai aproape de varful cel mare, ghintura patata, galbena cu picatele maronii, care ne starneste entuziasmul. Apoi vine si varful si pe nicaieri nu ne dam seama in ce tara suntem. Doar obeliscul din varful Pop Ivan-ului, aflat la 1937 m, cu inscriptii in alfabetul slav, ne amintesc ca am cam depasit granita. Peste tot e liniste si ochii cuprind privelisti in toate partile.

Sisinel de munte, Pulsatila alpina.

Clopotel de stanca, Campanula alpina.

Culmea Pop Ivan.

Versantul ucrainean al Vf. Pop Ivan.

Ghintura patata, Gentiana punctata.

Vf. Pop Ivan, 1937 m.

Narcisa, Narcisus poeticus.

La orizont Muntii Rodnei, zona Vf. Pietrosu.

In continuare, creasta Muntelui Serban pare a fi la fel de alpina si cine stie, poate candva ajungem si acolo. Mai departe imaginea masiva a Farcaului si Mihailecului acopera orizontul si noi ne gandim si la legenda Lacului Vinderel, cel „fara de fund”. Apoi, sub bataia vantului de creasta, taios, incepem coborarea spre stana unde ne lasasem rucsacii. Dupa amiaza acolo ne apuca si o ploaie cu ceva trasnete, dar noi dormim somn de ne‘ntors, pe toalele colorate.
Apoi un ramas bun de la amfitrioni si coborim pe drumul de taf, noroios cat cuprinde. Pana jos, aproape de Valea Repedei, langa casa granicerilor de la Smereceni, nu ne mai oprim. Nu ne induram sa intindem cortul si cei de la dormitorul langa care poposisem ne imbie la o noapte in podul cu fan proaspat cosit. Acolo petrecem somn adanc, mai ales ca scapasem de cuibul de viespi aflat la intrarea in pod.

A doua zi incercam sa ajungem pe Farcau si nu atat pe el cat la Vinderel. Sfaturile luate nu ne indruma chiar pe drumul cel mai scurt si astfel ajungem la unul lung, pe vale, la Piciorul Dancului. Imi dau seama ca drumul cu urcus abrupt si poate lung le ingreuneaza mersul celor tineri daca i-as fi insotit, asa ca ma intorc la rucsacii lasati in podul cu fan. Ei insa ajung pana sus, atata cat sa vada, cam de departe, lacul mult dorit. Mai catre dupa amiaza ne regrupam. Ne strangem lucrurile si coboram alene spre satul Repedea, de unde ultimul lucru care ne-a mai ramas de facut este drumul pana la gara. Cu imaginile departate ale crestelor inalte pe care fusesem, cu cele ale versantilor apropiati, cand inverziti, cand acoperiti de brad, cand cu crestele mari ale Tiblesului sau Rodnei inaltate spre cer, privim cu parere de rau culorile asfintitului ce sfarsesc pe ferestrele trenului care ne departeaza de locurile de abia indragite.

Fişiere ataşate	Mărime
pop_boghez_cu_diacritice.doc	67.5 KB
5485mn.jpg	141.52 KB
5539mn.jpg	220.53 KB
harta_muntii_maramuresului_.jpg	458.72 KB
5416mn.jpg	188.11 KB
5424mn.jpg	509.75 KB
5434mn.jpg	281.68 KB
5440mn.jpg	400.54 KB
5448mn.jpg	134.6 KB
5465mn.jpg	134.14 KB
5372mn.jpg	222.48 KB
5381mn.jpg	267.96 KB

Refugiul Lucaciasa, Muntii Maramuresului

Refugiul Lucaciasa, Muntii Maramuresului

Inaugurarea refugiului alpin Lucaciasa din Parcul Natural Muntii Maramuresului
(Inainte de dezastru)

Petru Lucian Goja (Baia Mare, 25 iulie 2008)

La 24 iulie 2008, in organizarea RNP Romsilva, Directia Silvica Baia Mare - Parcul Natural Muntii Maramuresului a avut loc festivitatea inaugurarii refugiului alpin construit in Saua Lucaciasa, la cumpana apelor bazinetelor hidrografice Vaser si Tasla, acest refugiu fiind destinat turismului montan din acest splendid si destul de putin circulat turistic masiv.
La acest important eveniment a participat domnul Jan Sorensen, coordonator rezident ONU si reprezentant rezident PNUD, alaturi de alti 35 de invitati, reprezentanti ai D.S. Baia Mare, G.N.M. Maramures, Regia Apele Romane Somes-Tisa, Primaria Viseu de Sus, P.N.M. Muntii Rodnei, O.N.G-uri implicate in proiecte de mediu si turism, reprezentanti zonali ai unor societati comerciale cu profil de exploatare forestiera si turistic, constructorii refugiului, autentici mesteri moroseni, montaniarzi.

Harta zonei, extras din Judetul Maramures, harta turistica, Oficiul Judetean de Turism Maramures.

Evenimentul a constat in principal in urmatoarele:
- intalnirea invitatilor la sediul Parcului Natural Muntii Maramuresului, din Viseu de Sus, adresarea din partea ing. Costel Bucur, directorul parcului, a unui scurt cuvant de bun sosit si punctarea programului;
- deplasarea grupului de invitati cu autobuzul in Baia Borsa, pana la Gura Baii (vezi harta, extras din Judetul Maramures, harta turistica, Oficiul Judetean de Turism Maramures);
- parcurgerea pe jos (in circa 1¼ ore) a traseului turistic, excelent marcat recent cu triunghi rosu, de la E.M. Gura Baii, pe un fost drum tehnologic ingust si in serpentine, pana la refugiul Lucaciasa;
- taierea panglicii inaugurale si o scurta alocutiune a directorului parcului urmata de cuvantul domnului Jan Sorensen, in continuare de cele ale viceprimarului orasului Viseu de Sus si a directorului tehnic al D.S. Baia Mare, dl ing. Mihai Sajerli;
- in continuare, dl. inf. Cheta, din partea serviciului Investitii a D.S. Baia Mare, respectiv rangerul Parcului Natural Muntii Maramuresului, Ioan Pop, niste excelenti cunoscatori ai zonei si parcului natural, au prezentat invitatilor un scurt istoric al Vaii Vaserului, respectiv privind situarea refugiului Lucaciasa in masiv.

Proaspat inaugurat, refugiul Lucaciasa.

foto: Ionica Pop (Baia Mare)

Taierea panglicii de start.

foto: Ionica Pop (Baia Mare)

Refugiul Lucaciasa, construit integral din lemn de brad in traditia mestesugului ancestral al imbinarii lemnului, a fost ingenios si turistic deosebit de benefic amplasat la o altitudine de 1635 m, intre Vf. Toroioaga Militara (1937 m) si Piciorul Capra, in apropierea unui izvor anterior valorificat in activitatile pastorale. Refugiul are un parter in care turistii aflati in tranzit spre/dinspre Prislop - Catarama - Galiu - Capra - Toroioaga Baia Borsa sau Valea Vaserului se pot odihni si adaposti in conditii meteo neprielnice sau pot servi masa iar la etaj, avand in dotarea proprie saltele izolir si saci de dormit, pot innopta in conditii de siguranta.

Directorul parcului, ing. Costel Bucur, a informat invitatii ca preconizeaza darea in circuitul turistic montan a acestui refugiu (unic nu doar pe intreg teritoriului P.N. Muntii Maramuresului ci si al P.N. Muntii Rodnei) in circa doua saptamani, avand drept model similare amenajari vazute si admirate in Norvegia.
Esentiala mi s-a parut observatia si urarea directorului tehnic al D.S. Baia Mare, domnul ing. Mihai Sajerli care spunea ca de acum incolo trainicia si beneficiile acestui refegiu depind in exclusivitate de comportamentul, educatie si civilizatia celor care-i vor fi oaspeti.

Proiectul refugiului, realizat de Laura Zaharia.

Din Saua Lucaciasa (1641 m) privind spre sud, panorama vasta se desfasoara incepand dinspre Gura Baii in avalul Vaii Secu catre Baia Borsa si-n continuare in avalul Vaii Tasla, catre orasul Borsa, dominat de impresionanta piramida a Vf. Pietrosul Rodnei (2303 m) iar la stanga acestuia, Varfurile Repedea si Cormaia.
Privind inspre vest avem imaginea Varfurilor Toroioaga Miniera si Toroioaga Militara, la est Piciorul Capra, respectiv la nord bazinetul V. Macarlau, apoi cel al Vaii Vaser si-n flancul geografic drept al acesteia, lantul impadurit al Muntilor Maramuresului situati pe frontiera romano-ucraineana, dispre Vf. Suligu spre Faina, Lostun, Comanu Mic si Comanu Mare, Ignateasa.

Dupa un scurt popas, grupul a coborat spre nord, urmarind circa 2 ½ ore acelasi marcaj turistic triunghi rosu, spre V. Macarlau si-n continuare spre halta Macarlau de pe Vaser unde a avut loc imbarcarea in trenuletul pitoresc - mocanita - tractat de o mica, batrana si cocheta locomotiva cu aburi.
In statia CFF Faina, organizatorii evenimentului, excelenti organizatori si niste gazde deosebit de ospitaliere, si-au tratat invitatii cu o masa festiva dupa care, in pragul serii, a avut loc imbarcarea si deplasarea cu aceeasi mocanita in Viseu de Sus.
Organizarea impecabila, profesionalismul si omenia gazdelor au fost capabile sa contracareze deplin ostilitatea naturii. De dimineata, Viseul de Sus parea o oala aburinda, dand in clocot, apoi prima aversa teribila a survenit in drum spre Baia Borsa. Parcursul pietonal de la Gura Baii pana la refugiul Lucaciasa a avut loc pe o ploaie mocaneasca asezonata din plin cu rafale inghetate de vant, taierea panglicii inaugurale s-a facut in rafalele ploii, ca si coborarea spre haitul si halta CFF Macarlau, de-aceasta data fulgerele si bubuiturile grave ale tunetelor amplificand spectacolul naturii dezlantuite. Cu toate acestea, scurtele sanse da panoramare spre culmile alpine sau versantii impaduriti, magia fluctuantelor neguri si-apoi prezenta protectoare a refugiului, ca si bogatia si varietatea botanica, muzica apelor, zborul greoi si precipitat a doua gainuse de munte inghitite de molidisul natural regenerat, masiva si impresionanta prabusire a suvoiului ciocolatiu al apelor Vaserului la haitul Macarlau au intregit maretia si grandoarea peisagistica.
In timpul mesei festive de la Faina, succesive reprize de averse cu un volum de 50-60 l/mp insotite de descarcari electrice au facut ca doar in doua ore debitul Vaserului sa creasca de 4-6 ori iar firavele paraiase de pe versanti sa devina ditai torentele antrenante de mari cantitati de reziduuri lemnoase si arocament care au blocat in cateva randuri linia CFF, punand in pericol deplasarea mocanitei ca si a celorlalte mijloace de transport tehnologic, de la drezine la garnitura incarcata cu busteni, spre Gura Scradei si Viseu de Sus.
Multumita celor care asigura intretinea si exploatarea CFF Vaser, interventiei prompte a acestora, dar si datorita precautiei mecanicului si franarului mocanitei, deplasarea participantilor la acest eveniment spre Viseu de Sus s-a incheiat cu bine in pragul noptii, pe la orele 22,30 iar tumultul nebun al Vaserului, cu ape violente si carand la vale trunchiuri, arocament si ragalii, succesiunea repezisurilor si cascadelor involburate, salbaticia si abundenta afluentilor precum Lostun, Bardau, Novicior, Novat, Valea Pestilor au concurat din plin la neuitarea vreodata de catre invitati a acestui deosebit eveniment.
Spre bucuria generala, directorul parcului avea sa ne aduca la cunostinta in timpul deplasarii cu mocanita faptul ca inca in toamna lui 2008, in zona Suligu, vizavi de pichetul graniceresc, urmeaza sa se amenajeze de catre P.N. Muntii Maramuresului un alt refugiu - baza de training, consultanta si informare turistica dotat cu ghid turistic, harti etc.
Valea Vaserului, pare-se, incepea sa-si faca accesibile salbaticia si atractivitatea peisagistica neasemuita. Personalul calificat si pasionat al administratiei P.N. Muntii Maramuresului - sprijinit de catre R.N.P. Romsilva, D.S. Baia Mare, in plus beneficiind de indrumarea si finantarea G.E.F. (Fondul Global pentru Mediu) si P.N.U.D. (Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Romania) - era garantia acestui stringent necesar demers.
Proiectul adapostului ii apartine Laurei Zaharia.

Din pacate, inceputul frontului de furtuna sub care ne-am desfasurat aceasta deplasare a continuat cu producerea unor inundatii catastrofale pentru arealul si localitatile din Muntii Maramuresului, pagube imense fiind produse de debite catalogate de-acum la nivelul de istorice.

Piramida mare din stanga este Vf. Toroioaga (sau dupa unii Toroiaga). Varfului ei din stanga i se spune Toroioaga Militara (din care se coboara spre Saua Tiganu) iar cel din dreapta, putin mai scund, este Toroioaga Miniera. Spre dreapta urmeaza Saua Lucaciasa - refugiul cu acelasi nume este deasupra acelui drum care apare la buza seii, de culoare ocru-maronie (refugiul este la nord de sa, catre obarsia V. Lucaciasa care afluieste-n V. Macarlau şi-n final in flanc geografic stang Vaser); la dreapta seii Lucaciasa se inalta Vf. Piciorul Caprei.

foto: Petru Lucian Goja (Baia Mare)

Fişiere ataşate	Mărime
proiectul_refugiului.jpg	114.23 KB
refugiul_lucaciasa.jpg	286.51 KB
inaugurare_inainte_de_terminare.jpg	276.03 KB
harta_maramures.jpg	591.49 KB
toroioaga_si_picior_caprei_dinspre_pietros_rodnei.jpg	395.61 KB
refugiul_Lucaciasa_cu_diacritice.doc	58 KB