Avenul din Grind, Muntii Piatra Craiului

Avenul din Grind, Muntii Piatra Craiului

Ica Giurgiu (Clubul de Speologie "Emil Racovita" Bucuresti)

Avenul din Grind (Funduri). Adanc de 122 de metri, neepuizat explorativ dupa 79 de ani de la prima (?) coborare in el, situat intr-o zona inca insuficient cercetata din punct de vedere speologic. Intre 1977-1987 a fost cea mai adanca si lunga retea in conglomerat din tara; la sfarsitul anului 1980 cavitatea era situata in statistica mondiala (si europeana) pe locul 8.

Acces

Pe drumul de pe Valea Dambovicioara, pornind din localitatea Podul Dambovitei (750 m altitudine) pana la cabana Brusturet (1000 m). De acolo se urmeaza marcajul banda albastra, care dupa aproximativ 90 de minute ne scoate in marea poiana unde sunt stanele din Funduri (1275 m) (imaginea 1). Continuam sa mergem pe banda albastra, inca aproximativ 20-30 minute, pana in locul unde se ramifica (1350 m), urcand spre Saua Funduri, prin padure, poteca insotita de semnele triunghi albastru si punct rosu.

1 Poiana Funduri si Creasta Pietrei Craiului, vazute cand sosim aici dinspre Brusturet.
foto: I. Giurgiu

Pe aceasta din urma poteca, la 1500 m altitudine iesim din padure. Pe la 1600 metri altitudine (punctul A) marcajul se va dirija treptat spre stanga (de la un grup de stanci izolate pe pajiste), dar noi ne indreptam spre dreapta, suind continuu, tot pe pajiste, de-a lungul malului drept geografic al adancii Vai a lui Stinghie (Valea Steghii; Funduri sud), pana la 1750 m altitudine. Aici, in fine, se poate trece mai comod pe celalalt mal al vaii (stanga geografic).

Din punctul A se vad, in malul stang geografic al Vaii lui Stinghie, imediat mai jos fata de cota unde ne aflam, versanti abrupti sau chiar surplombati de conglomerat. In ei este o intrare inalta si spatioasa de pestera, in care stim ca inca nu s-a intrat (se poate cobori la ea in rapel, de pe marginea impadurita a versantului). In padure, deasupra acelei intrari de pestera, la 1645 metri altitudine se afla intrarea Avenului din Grind (hartile 2 si 3).

Harta 2 - extras din Traian Constantinescu - Considerations sur les avens et la glaciation pleistocene de Piatra Craiului - Trav. Inst. Speol. “Emile Racovitza”, t. XXXIX-XL, p. 227-237, Bucarest, 2000-2001, Editura Academiei Romane, cu completari

Harta 3 - extras din Traian Constantinescu - Considerations sur les avens et la glaciation pleistocene de Piatra Craiului - Trav. Inst. Speol. “Emile Racovitza”, t. XXXIX-XL, p. 227-237, Bucarest, 2000-2001, Editura Academiei Romane

Tot din punctul A, pe Valea superioara a lui Stinghie, la 1790 metri, vedem o intrare de pestera, in versantul ei stang geografic (descoperita si explorata de Ica Giurgiu si Andrei Samoil). Are 4 metri latime si tot atatia in inaltime. Galeria, spatioasa, orientata spre nord, aduna 10 metri, urcand 2 metri fata de intrare. Putin in aval de aceasta pestera, aflata in locul unde valea cu mult grohotis are o bifurcatie, in malul drept geografic sunt alte doua deschideri, unde Andrei Samoil s-a catarat dar nu a gasit continuare.

Pe malul stang geografic al Vaii lui Stinghie vom cobori pe primul picior intalnit, pe pajiste, pana la peria deasa dar scurta de padure/ conifere, aval de care se intra in padurea rara, cu arbori foarte inalti. Continuam sa coboram pe la baza pantei care se inalta in dreapta noastra. Dupa circa cinci minute de la intrarea in padure, gasim gura avenului, la 1645 m altitudine, pe un loc mai plat (imaginea 7). De la gura se poate continua coborarea pe valea care se lasa paralel la inceput cu malul stang geografic al Vaii lui Stinghie si, dupa aproximativ 30-45 de minute, vom reajunge in poteca marcata cu triunghi albastru si punct rosu (la 1350 m).
Alte cai de apropiere spre Avenul din Grind sunt posibile dar trebuie sa ajungem tot la debutul potecii care urca spre Saua Funduri (marcaj triunghi albastru, punct rosu). Aprovizionarea cu apa trebuie bine gandita, in functie de perioada pe care o vom petrece in zona si de efortul pe care ni-l propunem a-l derula pe aici.

Istoric

In 1930, brasoveanul Alfred Prox atinge adancimea de 96,5 metri.

In 1967, brasovenii Friedrich Thomas si Walter Gutt coboara in aven, gasesc o continuare, ating cota -96,5 m (imaginea 4), dar se opresc, din lipsa de echipament, pe buza unui put apreciat la 6 m adancime (vezi si harta 5). Am avut ocazia sa vad, aduse de Walter Gutt, la reuniuni speologice, poze de la explorarile unor avene din Piatra Craiului; imagini deosebit de interesante, rareori insotite de comentarii ample si - ce pacat, Walter Gutt decedand la inceputul lui 2004 - probabil ca acum aceste imagini sunt pierdute pentru explicarea evolutiei explorarilor speologice de la altitudine.

4 extras din Friedrich Thomas, Liviu Munthiu - Avenele din Piatra Craiului - Cumidava, 1968, Muzeul Judetean Brasov

Harta 5 - extras din Friedrich Thomas, Liviu Munthiu - Avenele din Piatra Craiului - Cumidava, 1968, Muzeul Judetean Brasov

7 Intrarea in Avenul din Grind (cu Emilia Marinescu si Mircea Vladulescu).
foto: I. Giurgiu

Verticala unde s-au oprit brasovenii a fost coborata, la 1 octombrie 1977, de catre Adrian Done, Ica Giurgiu si Nicolae Sandeschi, in cadrul unei explorari organizate de Cluburile "Emil Racovita" Bucuresti si Piatra Craiului Campulung Muscel. Din echipa au mai facut parte: Ioan Dobrescu, Marcel Negru, Oprea Bleont, Florica Berdei, Emilia Cristian, Argentina Savin, Traian Bujor (imaginile 8 si 9).

8 Avenul din Grind. Planul cavitatii.

9 Avenul din Grind. Profilul cavitatii.

Descriere

Scara speologica se poate lega de unul din brazii aflati pe buza putului de 22 m de la intrare. La cota -22 (hartile 8 si 9) se ajunge pe o platforma inclinata, pe care sunt adunati brazi, bolovani, zapada. Aici se bat 1-2 pitoane si se leaga 75-80 m de scarita.
Cel care va cobori primul va avea destul de lucru cu aranjarea ei, deoarece scara se opreste pe mici platforme, la cotele -30, -59, -68, -77.
Pe platforma de la -22 am gasit resturile unor scari din cablu de otel, de 10 mm diametru, iar intre -77 si -92 a trebuit sa curatam peretii putului de resturile altor scari, facute din cablu de transmisiune utilizat in al doilea razboi mondial.
Al doilea put are 70 de metri adancime, iar proiectia lui in plan este de 16 m. Intre -25 si -77 m putem admira peretele de conglomerat; elementele matricei sunt distantate la 5-10 cm si au diametre de 1-10 cm. Pe platforma de la -59 m (1,5 m lungime, 0,5 m latime) am gasit batute doua pitoane. La -77 m este o alta platforma, de 1,5 x 1,5 m, incepand de unde coboara o scurgere parietala. La -92 se atinge fundul putului, in varful unei pante cu bolovani si pamant. Pana la aceasta adancime mai ajunge, slab, lumina zilei. Primele doua puturi se pot cobori si urca pe coarda.
Intram intr-o sala spatioasa (12 m diametru, 25 m inaltime) care continua cu o galerie ascendenta, lunga de vreo 30 metri. Pe tot parcursul ei intalnim scurgeri parietale, stalactite, stalagmite, coralite. Podeaua galeriei este acoperita cu uriasi bolovani prabusiti, concretionati. De la cota -93,5 (punctul 3 de cartare) se desprinde spre vest, printre blocuri, o galerie stramta si joasa care conduce imediat la o succesiune de puturi, de 2, apoi 5, apoi 10 metri.
Pentru a intra in ultimul din ele au fost necesare doua ore de decolmataj la bolovani. A fost utilizata o scarita de 20 m, prinsa de o traversa aflata sub putul de 2 metri. Urmeaza un taras si apoi o portiune puternic descendenta, care duce la cota -122 metri. Cu aceasta descoperire, Avenul din Grind isi consolida superlativul de cel mai spatios si adanc gol subteran din Piatra Craiului.
Planul si profilul avenului au fost realizate de Ica Giurgiu si Adrian Done. Date morfometrice. Lungimea totala a galeriilor (Lt) = 220 metri. Distanta pe plan dintre cele mai departate doua puncte ale avenului, extensia, E = 47 metri. Coeficientul de ramificare = Lt/ E = 4,7.

Bibliografie

Ica Giurgiu - Avenul din Grind - Buletinul Clubului de speologie "Emil Racovita" Bucuresti, 1977-1978, paginile 44-49

Traian Constantinescu - Considerations sur les avens et la glaciation pleistocene de Piatra Craiului - Trav. Inst. Speol. “Emile Racovitza”, t. XXXIX-XL, p. 227-237, Bucarest, 2000-2001, Editura Academiei Romane

Friedrich Thomas, Liviu Munthiu - Avenele din Piatra Craiului - Cumidava, 1968, Muzeul Judetean Brasov

Fişiere ataşate	Mărime
0_text_cu_diacritice.doc	73 KB
1_grind1977.jpg	200.06 KB
2_harta_localizare_avene.jpg	364.46 KB
3_harta_cu_avene.jpg	502.19 KB
4_grind_thomas.jpg	152.02 KB
5_zona_thomas.jpg	769.11 KB
7_intrarea_in_avenul_din_grind.jpg	417.38 KB
8_plan_avenul_din_grind.jpg	157.67 KB
9_profil_avenul_din_grind.jpg	111.58 KB
6_text_zona_thomas.jpg	156.08 KB

Flora din Muntii Piatra Craiului

Flora din Muntii Piatra Craiului

1 Autorul, Dorian Dima, in iulie 2010, pe langa Zaplaz, in Muntii Piatra Craiului, alaturi de un buchet de garofite albe.

2 Garofite albe, care au in centru un inel mov.

3 Garofite albe, care au in centru un inel galben.

4 Garofite albe, fara inel.
(Observatie referitoare la imaginile 2,3,4. Dacă Foto 4 reprezinta cert specia Dianthus spiculifolius - numita si barba-ungurului, garoafa, garoafa-de-munte, garofita-alba, garofita-alba-de-munte, garofita-alba-de-stancă - un endemism al Carpatilor romanesti, in privinta garofitelor din fotografiile 2 si 3 suntem aproape siguri ca reprezinta aceeasi specie; dar e posibil sa fie subspecii sau varietati ale speciei precizate. Felicitari autorului articolului pentru simtul de observatie si multumiri pentru ca a facut publice imaginile.
Marelena şi Radu Puscarciuc (Oneşti))

5 Garofita Pietrei Craiului. Planta endemica pentru acest masiv.

6 Brandusa de primavara.
(Mai este numita si brandusa-de-munte, sofran (Crocus vernus/ heuffelianus).
Marelena si Radu Puscarciuc (Oneşti))

7 Crin de padure, undeva intre Zaplaz si Marele Grohotis.

8 Crini de padure, pe langa Zaplaz.

9 Crin de padure.
(Imaginile 7, 8, 9. Un singur fir de crin-de-padure (ai-de-padure, aisor, aisor-de-camp, aisor-de-padure, celma-turceasca, crin, crin-de-munte, crin-pestrit, crin-salbatic, fiere, lilie, lilie-rosie, leurda, leurdel, rasfug, rasfug-de-oi, untisor, usturoiel, usturoita) - Lilium martagon - poate duce si 50 de flori!
Marelena si Radu Puscarciuc (Oneşti))

10 Floare de zmeur, pe drumul spre refugiul Spirla, prin padurea racoroasa.
(Alte denumiri ale zmeurului (Rubus idaeus): azmura, mana, malina, mana-jidovului, mana-jidoveasca, malini, melin, mur, mure-rosii, poame-de-runc, rug-de-munte, rug-de-zmeura, rug-jidovesc, rugul-jidanului, scobicuri, scobicusoare, smeurariu, smeure, smeuri, smeuris, smin, sneura, zmeura, zmeura-alba, zmeura-buna, zmeuris.
Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti))

11 Sunatoare. Floare comuna in zonele de deal si munte, utilizata in scop terapeutic.
(Sunatoarea din imagine nu este deloc comuna, este chiar foarte rara, reprezentand un endemism al Carpatilor romanesti Rasariteni si Meridionali, numit Hypericum richeri subspecia transsilvanicum.
In tara noastra se pot intalni circa 10 specii de Hypericum; cea mai comuna este specia H. perforatum (asunatoare, barba-lupului, buruiana-de-foc, buruiana-de-foc-viu, buruiana-de-naduf, buruiana-de-pe-razor, drobisor, falcatea, floare-de-foc-viu, floare-de-naduf, floare-de-sunatoare, floare-galbena, floare-galbina, floarea-lui-Ion, ghiu, hamei-de-pamant, harnica, inchegatoare, jale-de-munte, lemnie, osul-iepurelui, pojar, pojarnica, pojarnita, sanitoare, solovarvarita, sovarvarita, sunaica, serlai, sovarf, sovarf-galben, sovarvarita, zburatoare).
Marelena si Radu Puscarciuc (Oneşti))

12 Ochiul boului. (Ochiul-boului-de-munte (Aster alpinus), vezi http://www.romania-natura.ro/node/121)

Fişiere ataşate	Mărime
0 text_flori_piatra_crai_cu_diacritice.doc	51.5 KB
1 dorian_dima_portret2.jpg	141.55 KB
2 garofite_albe_cu_inel_mov.jpg	333.5 KB
3 garofite_albe_cu_inel_galben.jpg	270.52 KB
4 garofite_albe_fara_inel.jpg	335.85 KB
5 garofita pietrei crai.jpg	210.1 KB
6 brandusa_primavara_dorian.jpg	332.47 KB
7 crin 11.jpg	384.28 KB
8 crini_de_padure.jpg	379.47 KB
9 alt_crin.jpg	281.64 KB
10 zmeura_piatra_craiului.jpg	339.06 KB
11 sunatoare piatra crai.jpg	314.33 KB
12 ochiul boului .jpg	280.47 KB

Marele Grohotis, Ceardacul Stanciului - Muntii Piatra Craiului

Marele Grohotis, Ceardacul Stanciului - Muntii Piatra Craiului

imagini: Emilia Marinescu, Radu Calinescu, Mircea Vladulescu, Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu
text: Ica Giurgiu

Alegem aici sa ne apropiem de Muntii Piatra Craiului venind dinspre Campulung Muscel/ Arges. Dupa ce urcam serpentinele Muntelui Mateias (imaginea 2), o extinsa zona calcaroasa, cu pesteri (de multi ani cariera pentru combinatul de ciment de la Namaiesti, aflat la iesirea din Campulung catre Mausoleul Mateias/ Brasov), pe soseaua care se indreapta catre Rucar trecem pe langa spectaculoasa Piatra a Dragoslavelor (imaginea 3), munte nevalorificat turistic.















2 Muntele Mateias, Culoarul Rucar - Bran.









3 Piatra Dragoslavelor, Culoarul Rucar - Bran.








Chiar din localitatea Rucar urcam serpentine frumoase, pe drumul national catre Brasov, apoi coboram serpentine cu peisaje ademenitoare (spre Muntii Iezer in special) catre localitatea Podul Dambovitei. Din covata cu Raul Dambovita pe fund ne indreptam pe drumul care insoteste apa catre amonte, pana imediat mai sus de barajul hidroenergetic de la Satic. Trecem Dambovita pe pod solid, pe malul ei stang geografic. Acolo incepe triunghiul rosu catre cabana Valea lui Ivan, spre dreapta, iar spre stanga se duce drumul catre cabana Garofita Pietrei Craiului, pana la care avem de mers circa 60 minute (vezi harta).















4 Extras din harta Piatra Craiului, de Calin Danut si Ica Giurgiu.

cititi aici continuarea textului, vedeti imagini si panorame

Fişiere ataşate	Mărime
2_mateias_rucar_bran.jpg	455.93 KB
3_piatra_dragoslavelor_rucar_bran.jpg	212.74 KB
4_harta_piatra_craiului.jpg	661.78 KB
0_ceardacul_stanciului_cu_diacritice.doc	52 KB

Muntii Piatra Craiului, Braul de Mijloc

Muntii Piatra Craiului, Braul de Mijloc

Aveti aici descris un parcurs doar pentru cei care cunosc bine masivul, sunt stapani pe geografia lui si ii pot aprecia din vreme burzuluielile timpului. Daca nu cumulati aceste cunostinte, asteptati ca sa va imbogatiti cu ele.

Emilian Cristea a parcurs si a descris Braul de Mijloc (in cartea Piatra Craiului, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1984); Gabriel Silvasanu, din Bucuresti, l-a strabatut, alatura poze descrierii si observatii personale; Stefania Costea, din Craiova, a avut acolo o patanie. Dinu Mititeanu, din Cluj-Napoca, l-a explorat si el (vezi revista Muntii Carpati 7, pagina 62); apoi s-a uitat pe ce au scris Gabriel si Stefania si, unde a fost cazul, a adus precizari.
Aveti la dispozitie un material inedit; o prezentare pe care numai oamenii pasionati de munte o pot oferi.

1 Masivul Iezer, vazut de pe Braul de Mijloc, imediat dupa Trecatoarea Termopile.
fotografii: Gabriel Silvasanu (Bucuresti)

Emilian Cristea numeste Braul de Mijloc portiunea dintre Peretele Marelui Grohotis si traseul turistic La Lanturi (vezi lucrarea Piatra Craiului, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1984, paginile 290, 281).

“Zona de abrupt, strabatuta de Braul de Mijloc intre Peretele Marelui Grohotis si traseul turistic La Lanturi, este de o salbaticie rar intalnita. Putinii drumeti ce vin sa o cerceteze raman impresionati de frumusetea si varietatea peisajului, mult deosebit fata de cealalta portiune a braului (dinspre nord), desfasurata intre Padina lui Calinet si Piscul Baciului.
Prin amenajarea cabanei Garofita Pietrei Craiului, la care se poate innopta, marsul de apropiere spre Braul de Mijloc se reduce la jumatate, ceea ce permite drumetilor sa intreprinda excursii in aceasta zona, fara teama de a fi prinsi de intuneric pe traseu.
Grad de dificultate: 2A. Materiale: o coarda de 40 m, doua pitoane si doua carabiniere pentru o eventuala retragere fortata. Traseul nu are puncte de trecere periculoase; nu este marcat, iar hatasul, care uneori trebuie cautat prin jnepeni, urca si coboara, trecand de la o culme la alta. Durata pentru 3 echipieri (inclusiv coborarea la Plaiul Foii): 6-7 ore. De la cabana Plaiul Foii la baza traseului: 3½ ore.”

3 Pe Braul de Mijloc, inainte de Amfiteatru.

Intrare pe traseu
Parcursul arterei de baza Marele Grohotis (Horjul Mare) este marcat cu triunghi albastru pe toata desfasurarea, ceea ce usureaza strabaterea lui si identificarea punctelor de ramificatie spre traseele alpine.
Pentru cunoasterea in amanunt a regiunii si in dorinta de a scuti oboseala drumului de acces, se poate face sta la cort, in Saua Tamaselului si, uneori, in Poiana Inchisa, unde micul izvor rezolva problema aprovizionarii cu apa.
Tot in zona Umerilor Pietrei Craiului se poate ajunge plecand de la refugiul Spirlea, urmand marcajul banda rosie care, din punctul La Zaplaz, prezinta o ramificatie marcata cu cruce rosie care trece prin Saua Tamaselului, pentru a face legatura cu Muntii Fagarasului (marcaj banda rosie).
Din Saua Tamaselului, urcam spre Umerii Pietrei Craiului, prin grohotisul care-i precede. Dupa ei, condusi de marcajul turistic catre dreapta, pe sub perete, traversam grohotisul care acopera firele de obarsie ale V. Tamaselului, dupa care, fara sa mai vedem in fata Vf. Lancea (Coltul Carugelor), care domina pana acum regiunea cu silueta lui inalta, depasim succesiv cand palcuri de padure, cand zone cu grohotis sau portiuni usor inierbate.
Intervalul ia sfarsit cu un obstacol mai accentuat, dupa care urmeaza grohotisul revarsat pe Valcelul Secundar al Padinei Lancii.
In continuare, poteca marcata ne conduce printr-o zona cu jnepeni si coboara usor in V. Padina Lancii - firul principal, semnalata la intrare cu textul "Valea Padina Lancii". Firul acesteia reprezinta calea de acces prin Poiana Inchisa la Creasta Sudica a Pietrei Craiului (traseu recomandat doar celor familiarizati bine cu escalada).
Dupa aceasta ramificatie, poteca reintra in padure, ocolind pe la baza Vf. Lancea. Intervalul sfarseste trecand pe langa niste blocuri prabusite din perete, urmate imediat de Horjul Mare sau Marele Grohotis, zona enorma acoperita de grohotis.
“Inainte de a ne angaja in traversarea acestui adevarat fluviu de piatra, identificam pe perete denumirea locului: "Peretele Marelui Grohotis". Din punctul mentionat se desprinde catre stanga, prin grohotis, hatasul pentru traseele: Braul Rosu, care constituie si calea de acces pentru traseul Muchia lui Ivan, Traseul Sudic din Peretele Marelui Grohotis, Muchia Rosie si Braul de Mijloc.”

4 Braul de Mijloc, cu Grota La Ulcior (dreapta sus).

5 La Intrarea Grotei La Ulcior.

Descrierea traseului
“Din punctul de intrare semnalat in artera de baza urcam prin grohotis, tinandu-ne pe sub peretele Vf. Lancea, ridicat in stanga noastra. Dupa circa 20 minute de urcus obositor, ajungem la baza Peretelui Central, unde, orientandu-ne catre stanga, urcam pana in saua care delimiteaza Vf. Lancea de abruptul Pietrei Craiului.
Din saua amintita coboram in firul principal al Padinei Lancii, vale care constituie calea de acces spre Poiana Inchisa si Creasta Sudica. Urcand pe versantul opus al vaii ajungem pe linia de cumpana care o desparte de Valcelul Secundar al Padinei Lancii.
Pentru a continua traseul Braului de Mijloc ne strecuram in coborare pe la baza Peretelui din Padina Lancii, inaltat in dreapta si dispus in amfiteatru, depasind si talvegul Valcelului Secundar al Padinei Lancii.
Condusi de hatasul braului foarte subtiat ajungem pe linia de cumpana a muchiei urmatoare si patrundem in zona de obarsie a V. Tamaselului, ale carei fire adancite puternic in coasta muntelui le traversam.
La sfarsitul intervalului, braul isi schimba infatisarea, obligandu-ne sa urcam sustinut pana deasupra Umarului de Jos al Pietrei Craiului, unde, la 1920 m altitudine, intalnim Traseul Dunareanu.
Din punctul unde am intalnit Traseul Dunareanu ne strecuram pe sub Umarul de Mijloc, ridicat in dreapta, trecem pe langa o lespede cu infatisarea unui acoperis de coliba, dincolo de care braul se contureaza tot mai bine. In aceasta zona inalta si salbatica, el este acoperit in buna parte de jnepeni, parcursul traversand viroagele si valcelele de obarsie ale V. Barsa Tamasului, unde uneori intalnim ciopoare de capre negre.
Dupa aproape o ora de mers de la Umerii Pietrei Craiului ajungem pe terasa larga, asemanatoare unei gradini suspendate (1900 m), unde braul intersecteaza traseul turistic pe La Lanturi. In acest loc, traseul nostru ia sfarsit.”

6 Intersectia Traseului Anghelide cu Braul de Mijloc.

7 „Unicul” loc de cort de pe Braul de Mijoc, in imediata apropiere a jonctiunii din imaginea anterioara. (Dinu Mititeanu spune ca mai exista inca unul.)

8 Intrarea in Canionul Traseului Anghelide.

Gabriel Silvasanu, despre Braul de Mijloc. La inceput de august si septembrie am avut ocazia si placerea sa-l parcurg in trei etape diferite.
Nu voi descrie traseul in amanuntime, lucru destul de bine facut de Emilian Cristea, dar voi puncta cateva aspecte pe care le-am gasit interesante.
Braul strabate cea mai frumoasa parte a versantului nord-vestic al masivului, prin locuri de o salbaticie rara. Drumetul trebuie sa aiba o foarte buna orientare in teren, o buna conditie fizica si cel putin cunostinte elementare de catarare. Cei care nu indeplinesc aceste conditii minimale este bine sa nu se aventureze pentru ca multe puncte ale traseului se pot transforma usor in capcane cu urmari dintre cele mai grave.
Intrarea pe Brau se poate face pe trei rute, in functie de lungimea pe care dorim sa o strabatem:
A. Plaiul Foii - Izvorul lui Orlovsky - Malul Galben - Saua Scarii de Fier - Padina lui Calinet (circa 2 ore, vezi si revista Muntii Carpati 1, pagina 47);
B. Plaiul Foii - Poiana Cotofenei - Trecatoarea Termopile (1½ ore, vezi si revista Muntii Carpati 9, pagina 57);
C. Plaiul Foii - traseul Anghelide (3½-4 ore).
Cea mai usoara este ruta B, dar cele mai frumoase si spectaculoase sunt traseele A si C.

Dupa parerea mea, ruta care pune la incercare pe orice drumet ar fi urmatoarea. Plaiul Foii - traseul Anghelide - Braul de Mijloc (facem dreapta cum intersectam Braul de Mijloc). De aici pana la traseul marcat cu banda rosie, La Lanturi, mai avem de traversat patru valcele. Punctul delicat il constituie urcarea unei saritori de circa 8 metri, urmata de trecerea pe o fata expusa, cu prize extrem de friabile; acest loc mi s-a parut cel mai dificil de pe toate rutele amintite si nu este amintit in descrierea lui Emilian Cristea. De retinut, mai ales pentru cei care se incumeta sa ia rucsaci mai mari: pentru aceste rute este preferabil sa mergi cu echipament de stricta necesitate.
Aprovizionare cu apa. Pe toate cele trei rute de intrare in Brau izvoarele se termina cam pe la 1250 m altitudine. In Grota La Ulcior (6 metri lungime, 2,5 m latime, 2,2 m inaltime, 1890 m altitudine), situata la cinci minute de mers de la intersectia traseului Anghelide cu Braul de Mijloc (spre stanga cum mergi din Anghelide) apa se afla foarte putina sau deloc; in august izvorul insemna 4-5 picaturi pe minut, in septembrie era complet sec.

Stefania Costea ne povesteste despre o zi de vara pe Braul de Mijloc. Zorii zilei de 1 august 1999 nu se aratau prea promitatori pentru iubitorii de munte aflati la Plaiul Foii. Dar asteptam de doua zile si ne-am hotarat sa pornim totusi la drum; Max, Alexandru si eu. Tinta, Braul de Mijloc, o portiune ce nu o mai parcursesem, intre Termopile si intrarea in traseul Anghelide, sau, daca ar fi fost timp frumos, pana La Lanturi.
La ora 10 am pornit de la Plaiul Foii, urcand pe V. Podurilor, prin Poiana Cotofenei. Drumul pana la punctul Termopile il cunosteam, pentru ca il mai parcursesem de doua ori. Asa ca dupa doua ore eram pe Braul de Mijloc. Acolo am intalnit cinci persoane din Brasov, care ne-au propus o varianta foarte atragatoare: Braul de Mijloc, Valcelul Caprelor, cu intoarcere prin V. Podurilor. Tentatia de a-i insoti este mare dar, privind cerul, renuntam. Alegerea noastra avea mai multe sanse de a fi dusa la bun sfarsit.
Ne angajam asadar in traseu, dar dupa nici 20 de minute de mers se lasa o ceata deasa care ne inchide orice perspectiva sau posibilitate de orientare de la distanta. Ignoram acest avertisment si continuam sa inaintam, orientandu-ne din ce in ce mai greu, dupa marcajele extrem de rare sau momaile presarate ici-colo. De mare ajutor ne-au fost niste fire de rafie colorate, legate de jnepeni de-a lungul traseului. Am aflat apoi ca ar fi fost puse cu ocazia unui concurs turistic.
Urmam poteca (?) peste portiuni cu grohotis, ocolim pereti, ne cataram… Ceata se ridica la un moment dat pentru vreo trei minute, permitand vizibilitate intr-un moment total nepotrivit, pentru ca eram angajati in urcarea unei fete destul de expuse. Trecem si acest hop.
Dupa un mic palc de jnepeni, in unul fiind binecuvantatul fir de rafie, Max, care este mereu in fata, ne asteapta. Acum incotro? In spate, dupa un mic ocolis, prapastie; in dreapta, de asemenea; in stanga, tot abrupt, dar nu chiar atat de inspaimantator. Decidem ca Max sa plece in stanga iar noi ne invartim in jurul locului, incercand sa gasim ceva. Imediat ce a pornit de langa noi, Max a disparut in ceata. Incepem sa strigam mereu. In sfarsit, ne anunta ca a gasit un semn. Ceata se ridica cateva minute, suficient ca la picioarele noastre, undeva jos, sa vedem poteca.
Mai deasa ca inainte, ceata coboara din nou, iar noi pornim pe urmele lui Max. Traversam un valcel si ne repliem langa unul din putinele semne de marcaj intalnite. De acum, ceata are un aliat: ploaia. Ne punem pelerinele, in timp ce picaturile ne izbesc, reci si dusmanoase. Traversam un grohotis si iarasi ne gasim in impas. Decidem ca Max sa urmeze niste momai care merg in jos, Alexandru sa-si incerce norocul mergand drept in sus, iar eu sa astept, strigandu-i mereu, pentru a pastra legatura. Trecuse o ora si jumatate de cand se lasase ceata si ne intrebam daca ne-am putea intoarce pe drumul pe care venisem pana aici.
Max se intoarce dezamagit, dar de undeva de sus, prin ceata, Alexandru striga ca a ajuns La Ulcior. Ne privim cu neincredere; poate se inseala. El este cel mai mic, 15 ani. Urcand, ne revine buna dispozitie, constatam ca este adevarat. (Din zona superioara a Poienii cu rododendroni sunt trei posibilitati de a traversa grohotisul V. Vladusca si a urca La Ulcior. Cu Mircea Florian, in 1969, am marcat varianta de jos, cea mai putin expusa. Max se pare ca a folosit cea mai de sus varianta, cu 2-3 zone expuse. Alt loc unde cred ca s-au ratacit mai inainte se afla la traversarea V. Cioranguta, unde cei care nu cauta cu atentie orice verde urca pe firul vaii, nevenindu-le sa creada ca trebuie abordata placa stancoasa, aparent inaccesibila, de pe versantul opus. - Dinu Mititeanu)
Ne adapostim in mica grota, exact la timp, caci ploaia care se mai domolise incepe din nou, cu mai multa furie. Ne potolim setea cu apa colectata din grota si ne refacem puterile cu biscuiti, lamaie si miere (Debitul sursei din grota v-a fi intotdeauna influentat nu prioritar de cantitatea de apa care se scurge spre ea ci de argila de pe micile conducte din stanca care obtureaza sau nu curgerea. - Ica Giurgiu). Mirosim cele cateva flori de cimbrisor, culese in fuga pe drum, asteptand sa se opreasca ploaia.
Cand consideram ca momentul este potrivit, pornim la drum. Nici nu am ajuns bine in locul unde Braul intersecteaza traseul Anghelide si ploaia incepe iar, ca un potop. Zburam la vale, prin grohotisuri si intram in Canionul Negru. Nu mai e timp sa ne gandim cat este de dificil sa cobori pe stancile ude, pentru ca de sus, de pe pereti, apa se napusteste asupra noastra in cascade inghetate si a inceput sa bubuie.
Depasim cu grija pasajul delicat din Poarta Mica (de la baza Santinelei), cand incepe grindina. Fiecare bubuitura este insotita de valuri de grindina. Din fericire, nu este mai mare decat unghia. Strabatem traseul printr-un suvoi de apa care curge amestecata cu namol si grohotis pe pantele abrupte ale muntelui.
Si de parca toate astea nu ar fi fost de ajuns, de undeva de sus incepe o avalansa de pietre. Pelerinele sunt, de mult, doar o parere. Dupa o ora de la intrarea in traseul Anghelide am ajuns in punctul unde incepe efectiv coborarea pe V. Vladusca. Dupa 10 minute, ploaia se opreste. Apare soarele, dar nu mai mult de 15 minute. Oricum, este un ragaz binevenit, in care ne incalzim putin si ne schimbam partial, cu haine uscate, din rucsac.
La sase ore de la plecare sosim la cabana, tot prin ploaie. Ne revedem cu brasovenii intalniti de dimineata. Ei fusesera ceva mai norocosi, grindina ii ocolise. Am mai asteptat inca patru zile, in zadar, vremea buna. Cimbrisorul, cules in fuga, a fost pastrat pentru zilele de iarna, pentru vremea ceaiului si povestilor.

10 In Canionul Anghelide.

11 Santinela Canionului Anghelide.

12 Canionul Anghelide, vazut de langa Santinela.

13 Pe Braul de Mijloc, la distanta de o ora de traseul La Lanturi.

Fişiere ataşate	Mărime
text_cu_diacritice.doc	91.5 KB
poza_1spk.jpg	374.69 KB
poza_3spk.jpg	579.86 KB
poza_4spk.jpg	630.09 KB
poza_5sp.jpg	429.58 KB
poza_6sp.jpg	626.03 KB
poza_7sp.jpg	624.6 KB
poza_8sp.jpg	627.57 KB
poza_10sp.jpg	600.17 KB
poza_11sp.jpg	479.93 KB
poza_12sp.jpg	593.08 KB
poza_13sp.jpg	542.22 KB

Muntii Piatra Craiului, Lanturile, iarna

Muntii Piatra Craiului, Lanturile, iarna

Dan Alexe (Ploieşti, http://hikerph.blogspot.com)

Anul Nou se apropia destul de repede si nu aveam prea bine conturat traseul, locul sau echipa. Se ivesc niste propuneri pentru Piatra Craiului, masivul meu de suflet si prea putin cercetat. Prognoza anunta doar frig, calm atmosferic si vizibilitate. E tot ceea ce avem nevoie.

Pe 30 decembrie 2010 pornesc impreuna cu Vlad Savi (Timisoara) spre refugiul Spirlea. Creasta Pietrei este batuta de soare si uneori zarim si fuioare de zapada spulberata. Drumul forestier este bine batatorit si circulat. Dupa cabana Plaiul Foii, mergand spre vest trecem pe langa o troita ridicata in august 2010.

extras din Emilian Cristea - Piatra Craiului - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1984

Sub povara bagajelor grele ne pastram o temperatura optima, fara sa transpiram abundent. Lasam in urma ramificatia spre cantonul Rudarita si cotim la stanga, pe un drum forestier orientat acum spre creasta. Urcam pe o panta domoala, mereu cu creasta in fata (foto 1).

1 Pe Barsa Tamasului.

Urmele trec pe malul opus al Barsei, pe o punte acoperita cu gheata. Pentru a continua traseul suntem obligati sa depasim acest prim obstacol. Echilibrul, psihicul si teama unei caderi in apa inghetata ne sunt puse la incercare. Facem pasi mici, fara graba si apoi rasuflam usurati. Deseori coboara grupuri dinspre Spirlea. Suntem bucurosi ca avem poteca facuta. Drumul pe firul vaii devine plictisitor si lung, noi fiind deja obositi dupa doua zile petrecute la refugiul Diana si pe peretii din jur. Dar este frumos fiindca se vede peretele vestic. Suntem atenti la ultima sursa de apa stiind ca sus, la Spirlea, nu exista apa sub forma lichida. Reusim sa umplem recipientele si continuam urcusul pe banda rosie. Suntem in ultimele doua ceasuri de lumina si avem timp sa admiram peisajul (2).

2 Fata vestica a Pietrei Craiului.

3 Refugiul Spirlea.

Incepem urcusul mai accentuat, pe o poteca acoperita cu zapada si frunze. In 30 minute finalizam traseul din aceasta zi la refugiul Spirlea. In timpul ascensiunii temperatura a scazut la -10 grade Celsius (3). Admiram creasta luminata de apusul soarelui (4).

4 Panorama Westwandului, cu Lanturile si Umerii.

Acum ne gandim la urmatorul traseu, facand diverse supozitii si planuri pentru a doua zi. Se lasa o noapte rece si instelata. Aici, pe munte, nu trebuie sa te lupti cu gerul si sa te adaptezi. Se duce o lupta cu psihicul. Priciurile din refugiu sunt din lemn asa ca inca sunt izolat. Imi pun in aplicare ideea de a umple termosurile cu ceai cald pentru dimineata, ca sa nu mai pierdem timp cu topitul zapezii. Am ales sa nu mai topim zapada si sa folosim apa.

31 decembrie 2010. Sunt emotionat pentru ca voi sarbatori pe munte inca un Revelion, al doilea consecutiv in acest masiv. Nu stiu de ce, dar mi se intampla sa-mi vina somn adanc catre dimineata. Probabil ca seara nu sunt destul de obosit. Pana facem bagajele este ora 8. Pornim nu foarte devreme (ora 8,15) spre Zaplaz si mai departe pe la Lanturi si spre creasta principala. In padure zapada este depusa in strat mic. Marcajul este bun si inaintam bine, dupa numeroase urme. Lasam spre dreapta poteca catre Marele Grohotis si sosim la Zaplaz (5).

5 Indicatorul de la Zaplaz.

Dupa o ora de mers, timp in care de abia ne-am dezghetat, sosisem sub Zaplaz. Aici hotarasc sa ne legam coltarii, sa scotem pioletii si sa strangem betele de schi. Am facut traseul o singura data, in coborare, in august 2003 si nu mi-l aduc prea bine aminte, din cauza cetii. Abia astept sa urc si sa ma confrunt cu peretele sperietor (6). Condusi de marcaj, ocolim Zaplazul pe stanga si printr-un horn cu versanti injnepeniti iesim deasupra.

6 Zaplazul, vazut de jos.

7 Grota langa Zaplaz.

Zarim o mica grota, plina de turturi (7). Urcam pe primele lanturi fixate intr-un horn (8). Zaplazul, vazut de sus (9).

8 Horn langa Zaplaz.

9 Zaplazul, vazut de sus.

10 Culoar pe traseul Lanturi.

Zapada este bine fixata si uneori urmele sunt acoperite (10). E o placere sa urci pe asemenea zapada. Marcajul ne conduce printre steiuri de piatra iar in punctele cheie urmele maresc increderea (11). Din cauza bagajelor mari avansam greut. Dar suntem fascinati de privelistile care se deschid: Iezer, Fagarasului, Tara Barsei (12).
Treptat, ajungem in zona numeroaselor hornuri (13).

11 Cabluri pe traseul Lanturi.

12 Vedere spre Muntii Iezer si Fagarasului.

13 Culoar pe traseul Lanturi.

Nu e deloc dificil, dar Vlad imi spune ca e mai greu decat Mont Blancul, ruta clasica si chiar este cel mai dificil traseu al lui pana in prezent (14). Timpul trece si curand imi dau seama ca planul de a ajunge in Saua Funduri in ziua asta se naruie. Urcam cu usurinta, ajutandu-ne de cablurile care uneori ies din zapada si de piolet (15).

14 Urcand la piolet, pe Lanturi.

15 Pe traseul Lanturi.

16 Braul Rosu.

Suntem in zona altor brane, semn bun, ca ne apropiem de creasta (16). Acum facem o traversare dreapta, printr-o zona inierbata si abrupta (17). In minte imi vin fel si fel de trasee cand vad versantii din jur (18). Ajungem in dreptul Braului de Sus (19).

17 Versant abrupt pe Lanturi.

18 Partea finala a peretelui de apus.

19 Braul de Sus.

Sosim intr-un punct mai delicat, sub o treapta stancoasa, neacoperita in totalitate, unde s-a format un parapet. Aici nu e loc de greseala, poti zbura sute de metri. Sap cu atentie urme apoi ma catar deasupra. Niste urme ma inseala si le urmez spre o zona de mixt (stanca, zapada), unde se pierd. Ptiu... ne dam seama ca am ales o linie ciudata si cautam marcajul. Gata, se rezolva repede dupa ce cobor inapoi, cu atentie, asigurat cu cordelina. Urcam pe niste cabluri si sosim deasupra unei cascade de gheata unde-l asigur pe Vlad. Mai departe intram in hornul final (20). Pe ultimii metri mai intind o data cordelina (21).

20 Hornul final, vazut de jos.

21 Hornul final, vazut de sus.

Iesim destul de tarziu in creasta iar Vlad e prea obosit. Eu as fi continuat la fel ca anul trecut, tot pe aceeasi data. Atunci era flescaiala si tot am plecat spre Saua Funduri.
Dupa aproape 7 ore de urcat si fotografiat sosim in Saua Grind, aproape de refugiul Grind. Asistam la ultimul apus de soare din anul 2010 (22).

22 Apus de soare deasupra Iezerului.

Ne bucuram de cateva minute de soare si aranjam bagajele si patul pentru la noapte. Inaintea noastra, in refugiu a sosit si Levente din Odorhei. Speram sa comunicam cat de cat.
In refugiu sunt priciuri metalice dar sunt norocos... anul trecut, pe 31 decembrie 2009 am gasit in refugiu un izolier. Ei, iata ca acesta a rezistat un an si ma pot culca pe el. As fi vrut sa fac ceva special fiind si vremea buna… adica sa... dorm afara. Ma abtin de la acest experiment pentru ca izolierul nu e prea grozav.
Pana la miezul noptii adormim toti, insa la 23,30 alarmele telefoanelor suna. Levente se echipeaza si pleaca grabit spre Piscul Baciului, in gerul si vantul noptii. Eu ies in fata refugiului si incep sa tremur. Vantul accentueaza senzatia de frig. E senin si admir focurile de artificii din vale: Magura, Pestera, Bran, Moieciu, Podu Dambovitei, Simon, Ciocanu, Plaiul Foii etc... Cerul fileaza si-mi aduce aminte de fulgerele estivale. La multi ani!

1 ianuarie 2011. Ne felicitam intre noi, rontaim cate ceva si ne culcam. Aman trezirea pentru ora 8 considerand ca e timp destul ca sa coboram spre Zarnesti. Asistam la primul rasarit de soare din noul an. Refugiul Grind si Varful Grind sunt in bataia soarelui (24). In refugiu e inca frig insa la soare e placut. Termometrul s-a ridicat la +8 grade Celsius deasupra solului, asta la loc ferit de vant. Dupa ora 9 plecam spre Piscul Baciului. Luam cu noi si cateaua care a facut Revelionul afara. Mergem pe urme si dupa 20 de minute ne dam mana pe varf, la 2237-2238 metri (25).

24 Refugiul Grind si Varful Grind.

25 Piscul Baciului si Creasta Nordica.

26 Creasta Sudica a Pietrei Craiului.

Pe varf e vant rece si suntem obligati sa coboram repede. Creasta Sudica a Pietrei Craiului (26). Aleg sa coboram pe langa poteca marcata, unde uneori apar si urme. Coborarea nu e periculoasa, dar impune atentie (27). Traseul marcajului de vara se afla sub pereti (28).

27 Coborand spre Grind I.

28 Coltii Gainii.

O data cu scaderea altitudinii incep sa fac talpi de zapada in coltari. Abia astept sa ajung la iarba si sa ma dezechipez. Dar asta nu ma scuteste ca sa fiu atent. Pe la 1700 metri sunt semne de primavara si noroiul e in floare! Iau o tranta in noroi, pentru a colora putin echipamentul. Of, of, of... Dinspre refugiu mai multi turisti urca incet. La miezul zilei poposim la refugiul Grind. Ce bine e la soare! Am mai petrece aici cateva ore insa suntem presati de timp (29). Si din pacate trebuie sa tranzitam perimetrele defrisate din zona Vladusca. Iata si versantul pe care a sosit primavara (30).

29 Refugiul Grind I.

30 Creasta si Piscul Baciului vazute de la refugiul Grind I.

In padure, stratul de zapada este redus insa in poienile de la Table acesta este deasupra gleznei. Pana la Izvorul de la Vladusca am urmat banda rosie. Mai departe depasim urmele unui gard facut din busteni si urmam crucea rosie. Dupa circa 30 minute de la izvor sosim in firul unei vai unde avem probleme cu gheata. Traversam incordati si continuam parcursul pe malul drept apoi ajungem la drumul forestier. Drumul lin serpuieste prin padure si in scurt timp creasta din spatele nostru dispare. Numeroase urme de animale salbatice traverseaza drumul. Suntem atenti si prindem intrarea in Cheile Pisicii, marcate cu cruce rosie. Exista posibilitatea evitarii acestor chei urmand un drum forestier, parcurs mai lung si fara prea mari deschideri catre alte obiective (33).

33 In Cheile Pisicii.

Sunt surprins sa gasesc in Cheile Pisicii vreo doua linii de trasee de catarat, pe niste fisuri destul de grele. Pe partea dreapta se iveste un perete plin cu turturi. Dupa circa 30 minute prin chei sosim la drumul forestier care trece prin Prapastiile Zarnestilor. Tot mai multa lume iesita la plimbare. O cascada de gheata devine obiectiv turistic. La baza peretilor intalnim panouri de pe care alpinistii pot afla detalii asupra traseelor de escalada din zona (36).

36 Vedere din Prapastiile Zarnestilor.

In Zarnesti zapada s-a cam topit. La ora 18 luam trenul privat spre Brasov, in ale carui vagoane avem chiar 23 grade.
Ii multumesc lui Vlad Savi pentru ca a fost un camarad serios si nu a renuntat la tura desi au fost chiar si -15 grade Celsius noaptea.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
2_craiului_om_lanturi_grind.jpg	333.19 KB
3_craiului_om_lanturi_grind.jpg	208.47 KB
4_craiului_om_lanturi_grind.jpg	157 KB
5_craiului_om_lanturi_grind.jpg	192.68 KB
6_craiului_om_lanturi_grind.jpg	307.58 KB
7_craiului_om_lanturi_grind.jpg	184.74 KB
8_craiului_om_lanturi_grind.jpg	313.16 KB
9_craiului_om_lanturi_grind.jpg	272.86 KB
10_craiului_om_lanturi_grind.jpg	257.19 KB
11_craiului_om_lanturi_grind.jpg	175.69 KB
12_craiului_om_lanturi_grind.jpg	236.33 KB
13_craiului_om_lanturi_grind.jpg	168.23 KB
14_craiului_om_lanturi_grind.jpg	218.86 KB
15_craiului_om_lanturi_grind.jpg	182.84 KB
16_craiului_om_lanturi_grind.jpg	243.86 KB
17_craiului_om_lanturi_grind.jpg	123.9 KB
18_craiului_om_lanturi_grind.jpg	198.17 KB
19_craiului_om_lanturi_grind.jpg	147.36 KB
20_craiului_om_lanturi_grind.jpg	148.55 KB
21_craiului_om_lanturi_grind.jpg	227.55 KB
22_craiului_om_lanturi_grind.jpg	123.08 KB
24_craiului_om_lanturi_grind.jpg	311.52 KB
25_craiului_om_lanturi_grind.jpg	91.63 KB
26_craiului_om_lanturi_grind.jpg	199.45 KB
27_craiului_om_lanturi_grind.jpg	142.06 KB
28_craiului_om_lanturi_grind.jpg	111.6 KB
29_craiului_om_lanturi_grind.jpg	183.21 KB
30_craiului_om_lanturi_grind.jpg	271.62 KB
32_craiului_om_lanturi_grind.jpg	222.05 KB
33_craiului_om_lanturi_grind.jpg	245 KB
36_craiului_om_lanturi_grind.jpg	193.36 KB
piatra_craiului_cristea.jpg	1.15 MO
dan_alexe.jpg	31.07 KB
1_craiului_om_lanturi_grind.jpg	240.75 KB

Piatra Craiului, aven la cabana Curmatura

Piatra Craiului, aven la cabana Curmatura

text si fotografii:
Andrei Samoil, Ica Giurgiu, Cristina Lazar (Clubul de Speologie “Emil Racovita” Bucuresti)

Andrei Samoil

Ica Giurgiu

Cristina Lazar

Avenul cu tavan neexplorat. Este situat la 1670 metri inaltime absoluta, cu 200 metri altitudine peste nivelul cabanei Curmatura, pe versantul estic al Masivului Piatra Craiului; in dreptul acestei cote se afla si deschiderile altor goluri verticale de pe aceasta parte a muntelui.

1a Am urcat din Zarnesti prin Poiana Zanoaga, acolo unde, la poalele Pietrei Mici (in imagine in stanga noastra), aspectele carstice abunda si inca nu s-au facut prospectiuni speologice. In fundal, spectaculosul abrupt vestic al Muntilor Bucegi, si el in buna masura calcaros.

2 De la intrarea avenului se vad peretii sudici ai Pietrei Mici a Craiului, care te invita sa cotrobai locurile.

3 Pe langa gura avenului poti sa treci si sa nu o remarci, desi este chiar in poteca, pe dreapta cum urci de la cabana Curmatura. In septembrie era racoare dimineata, dar repede se facea teribil de cald de la soarele care se reflecta si de pe suprafetele slefuite ale stancilor de calcar. Sfarsitul de septembrie este deja favorabil explorarilor de suprafata din zona, frunza foioaselor incepand sa dispara.

Planul avenului nu a fost greu de intocmit, golul subteran semanand cu o sticla cu gatul pus intr-o parte si fundul in panta.

A fost reperat in 1999, de Andrei Samoil. Explorare si cartare pe 21 septembrie 2003, cu echipa Andrei Samoil, Cristina Lazar, Ica Giurgiu.
Adancimea este de 18 metri, iar dezvoltarea (lungimea totala) de 31 metri. Intrarea (1 x 0,8 m) se afla chiar pe dreapta potecii marcata cu banda albastra care urca de la cabana Curmatura in Saua Padinei Inchise.

4 Andrei Samoil, in coborare, sub locul ingust de la intrare.

5 Putul prin care se patrunde in munte are peretii ornati cu scurgeri parietale divers colorate.

6

O stramtoare la cota -3 metri ingreuneaza mult/ interzice accesul in cavitate pentru persoanele de peste 1,70 metri inaltime. Trecerea spre exterior a pasajului ingust se poate face mai comod daca de la gura avenului se lasa o cordelina cu un ochi la capat, atat de larg incat doar un picior al celui care urca sa poata fi introdus/ sprijinit in el. La comanda celui care revine spre suprafata, bucla este intinsa ferm si trasa pe cat solicita cel care suie, in felul acesta ea asigurand o priza permanent repozitionata in care se poate face sprijin/ impingere in timp ce corpul aluneca printre peretii apropiati si sinuosi.

7 La baza putului de 15,5 metri, pe podeaua salii in panta, sunt mari blocuri, invelite de diverse forme de concretionare.

8 La baza putului de 15,5 metri, pe podeaua salii in panta, sunt mari blocuri, invelite de diverse forme de concretionare.

9 Tepii inegali ca forma de pe unele portiuni de perete se numesc coralite.

10 Cotloanele salii de la baza avenului sunt ornate cu stalactite, mici valuri si depuneri prin prelingere pe pereti. Suntem in zona care ofera toate ingredientele pentru o gama diversa de forme subterane: piatra de calcar, apa din belsug (din zapezi, ploi si condens), temperaturi care favorizeaza coroziunea calcarului si apoi depunerea calcitului.

11 Microgururi (bazinase largi si adanci de ordinul milimetrilor sau zecilor de milimetri), din care apa se prelinge usor, substantele dizolvate in ea contribuind, prin depunere, la cresterea lenta a causelor.

12 O stalactita (cea care atarna din tavan) si o stalagmita (crescuta aici pe perete), ambele de mici dimensiuni, s-au unit, dand nastere unei coloane.

13 Scurgerile parietale, divers colorate, au lungimi si de ordinul metrilor.


14 Daca depasirea stramtorii de la cota -3 metri nu este prea dificila cand cobori, pentru ca greutatea corpului ajuta la gasirea rapida a pozitiei de strecurare printre bombarile peretilor, in schimb, la urcare, dificultatea pasajului creste substantial si depui mult efort. Este genul de trecere la care experienta te ajuta sa prevezi urmatoarea miscare, sa-ti coordonezi pozitia membrelor, inspiratia si expiratia.

Noi am facut coborarea si urcarea pe scarita. In imediata apropiere a intrarii avenului sunt fisuri in care se pot fixa pitoanele necesare ancorarii scarii sau corzii speologice. Putul de la intrare are 15,5 metri, el debusand dupa locul ingust de la cota -3 metri in tavanul salii pe a carei podea urmeaza sa ajungem.
La baza putului sunt lespezi prabusite, in buna masura acoperite cu scurgeri stalagmitice. Hornul mentionat pe planul cavitatii incepe pe la aproximativ 15 metri inaltime fata de podea, are axe de aproximativ 1 x 0,7 metri iar capatul lui nu a fost observat, pierzandu-se in intuneric. Din aceasta cauza am dat denumirea avenului; cum golul subteran este dezvoltat pe o fisura ampla dintr-un areal cu mai multe asemenea accidente nu este lipsit de interes ca acest horn sa fie parcurs/ observat pana la capat. In imediata apropiere a cotei -18 metri peretele avenului comunica impenetrabil cu exteriorul, o geana de lumina ajungand in cavitate.
Tot golul subteran este divers si abundent concretionat.

15

16 Pe soseaua de la Zarnesti spre Brasov, inainte de a intra in orasul Rasnov te surprinde placut cetatea cocotata pe deal. Micul dictionar enciclopedic (Editura enciclopedica romana, Bucuresti, 1972) ne spune ca este cea mai mare si pitoreasca cetate taraneasca din Transilvania si ca a functionat intre secolele 14-18. Poate fi vizitata. Se ajunge cu autoturismul pana in imediata ei apropiere, pe soseaua care pleaca din Rasnov catre Poiana Brasov.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
1_aven_curmatura.jpg	222.99 KB
1a_craiului_curmatura3833.jpg	243.17 KB
0_aven_curmatura_cu_diacritice.doc	44.5 KB
1b_curmatura.jpg	87.81 KB
1c_curmatura.jpg	80.72 KB
1d_curmatura.jpg	91.91 KB
2craiului_curmatura3875.jpg	127.95 KB
3craiului_curmatura3872.jpg	226.47 KB
4craiului_curmatura3871.jpg	190 KB
5craiului_curmatura3846.jpg	186.18 KB
6craiului_curmatura3868.jpg	203.7 KB
7craiului_curmatura3848.jpg	183.89 KB
8craiului_curmatura3850.jpg	167.73 KB
9craiului_curmatura3851.jpg	213.47 KB
10craiului_curmatura3857.jpg	170.84 KB
11craiului_curmatura3844.jpg	192.8 KB
12craiului_curmatura3855.jpg	247.11 KB
13craiului_curmatura3863.jpg	234.77 KB
14craiului_curmatura3873.jpg	260.67 KB
15craiului_curmatura3886.jpg	261.45 KB
16craiului_curmatura3888.jpg	275.89 KB

Piatra Craiului, creasta, parcurgere

Piatra Craiului, creasta, parcurgere.