Avenul Barnoaia, la Rucar

Avenul Barnoaia, la Rucar

Gaura (Avenul) Barnoaia este mentionat in (4), la pozitia 193 si in (1) la pozitia 127/9. Singura explorare a acestui gol, anterioara cercetarilor noastre, a avut loc in noiembrie 1957 (vezi 2). Atunci a fost atinsa o denivelare de peste 65 metri, rezultata in principal din coborarea a doua puturi succesive, de 20 si de 45 metri.

Ica Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti),
Ioan Dobrescu (Cercul de Speologie Piatra Craiului Campulung Muscel)

Localizare
Avenul este situat in imediata apropiere a localitatii Rucar, pe fata de nord-vest a Dealului Crucii, in zona numita (de unii localnici) Lazuret. La el se poate ajunge in circa 20 de minute, urcand spre dreapta, puternic, direct, din DN73 Rucar - Podul Dambovitei, inainte cu circa 200 de metri de Pasul Posada.

aici este continuarea articolului, cu text, harta si imagini

Fişiere ataşate	Mărime
avenul_barnoaia_rucar_bran.doc	62 KB

Avenul Pereti, Culoarul Rucar-Bran

Avenul Pereti, Culoarul Rucar-Bran

text: Ica Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti),
Ioan Dobrescu (Clubul de Speologie Piatra Craiului Campulung Muscel)

imagini: Ica Giurgiu

Cavitate cu dezvoltare perfect verticala, care debuteaza in conglomerate vraconian-cenomaniene (potrivit Dan Patrulis - Geologia Masivului Bucegi si a Culoarului Dambovicioara - Editura Academiei, Bucuresti, 1969).

Plecam de pe DN 73, din localitatea Podul Dambovitei (700 metri altitudine conventionala), pe drumul care insoteste in amonte Valea Cheia. Cand versantul stang (drept geografic) se departeaza de firul apei intr-un larg amfiteatru, suntem la 800 metri altitudine, in locul numit „la fierastru la Oprei” (ca orice alt toponim local, si acesta poate si-a schimbat numele intre timp). Din dreapta, in sensul de mers catre amonte vine ca afluent Valea Pereti. Urcam pe malul stang al acesteia, la inceput departe bine de talveg, pe coamele nu tocmai domoale care evita marea saritoare vizibila chiar din Valea Cheia, apoi intram, pe masura ce trecem de 950 metri altitudine pe firul superior al Vaii Pereti. La 1050 metri altitudine, pe malul drept, la 5 metri altitudine relativa fata de talveg, se deschide la radacina unui paltin gura de 2 metri diametru a Avenului Pereti. Pana aici am facut din Valea Cheia aproximativ 45 minute.
Golul subteran a fost descoperit de forestieri; de la ei a aflat Ioan Dobrescu despre existenta acestui gol. In Catalogul pesterilor din Romania este trecut la pozitia 127/ 21.











1 Am identificat intai avenul, sa stim unde se afla exact, ca sa putem pregati explorarea lui (de la stanga la dreapta: Aurel Zaibel, Oprea Bleont, Ioan Dobrescu).



Avenul a fost explorat in octombrie 1977, la interval de cateva zile, de o echipa de la Piatra Craiului Campulung Muscel (Ioan Dobrescu, Ion Cotarla, Ioan Bostan, Jean Cotescu, Oprea Bleont, Stefan Sain, Dragos Dobre, Aurel Dobre, Adrian Tuta) si o alta de la Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti (Adrian Done, Costel Roman, Gabriel Silvasanu, Florin Cucu, Paula Mihalache, Ica Giurgiu, Eva Ceara, Mihai Lupascu, Mihaela Giurgiu).





2 Aspect din timpul explorarii facuta de Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti. Costel Roman si Florin Cucu, fac asigurare la urcarea pe scarita.


Sub intrarea de 2 metri diametru urmeaza un put absolut vertical, cu sectiune elipsoida: 3 metri axa nord-sud, 4-5 metri axa vest-est. La 3 metri sub intrare, pe latura vestica, este o platforma ingusta si inclinata. Pe primii 15 metri ai venului se poate observa clar ca putul este dezvoltat in conglomerat. Apoi peretii devin noroiosi si prezinta caneluri de dizolvare.









3 Platforma de la cota -3 metri; Gabriel Silvasanu a urcat pana la ea.


Aterizarea din rapel se face la cota -57 metri, pe o perie de busteni care impiedica accesul in profunzime, spre cursul de apa care la debite mari foloseste avenul drept castel de echilibru. Sondajele efectuate in diverse perioade au aratat ca nivelul apei poate urca cu pana la 41-42 metri peste cota -57!!!

Fişiere ataşate	Mărime
1aven_pereti_culoarul_rucar_bran.jpg	275.46 KB
2aven_pereti_culoarul_rucar_bran.jpg	258.71 KB
3aven_pereti_culoarul_rucar_bran.jpg	164.66 KB
harta_avenul_pereti_culoarul_rucar_bran.jpg	33.11 KB

Canionul si cetatea Oratii

Canionul si cetatea Oratii

Culoarul Rucar - Bran

premiera intr-o zona turistica

text: Ica Giurgiu (Clubul de Speologie “Emil Racovita” Bucuresti)
imagini: Emilia Marinescu (Bucuresti, revista Oferte Speciale), Mircea Vladulescu (Clubul de Speologie “Emil Racovita” Bucuresti)

De foarte multi ani am remarcat marea framantare de relief din cotloanele Culoarului Rucar - Bran, teritoriu situat intre Masivele Piatra Craiului si Iezer (partea vestica a Culoarului) si respectiv Bucegi si Leaota (partea estica a Culoarului). Din pacate, mult prea putine deplasari am reusit sa fac in acest imens teritoriu de surprize turistice, speologice si alpine: ba n-a fost cu cine, ba n-a fost momentul potrivit, ba n-a fost cu ce.

Harta 1, extras din harta topografica L-35-87-C.

Culoarul dintre Muntii Piatra Craiului - Iezer si respectiv Muntii Bucegi - Leaota se intinde, dupa cum bine sugereaza numele, intre localitatile Bran, la nord si Rucar, la sud, si este traversat chiar prin ax de soseaua Brasov - Campulung. Peisajul pare clar de pe soseaua principala, spectaculosii munti care ii constituie granite captand privirile si pacalindu-ne in a nu cerceta decat superficial ondularile aparent domoale ale Culoarului propriu-zis. Iata, in imaginile 3 si 4, aspecte caracteristice ale acestei arii geografice: partea centrala a fotografiilor pare limpede in ceea ce priveste denivelarile peisajului, dar ea ascunde ochiului increzator in prima impresie vizuala chei lungi si adanci, cu versanti abrupti sau surplombati, platouri suspendate fata de apele din jur, combinatii variate de roci.

Harta 2, zona Podul Dambovitei, autori Danut Calin, Ica Giurgiu.

Culoarul Rucar-Bran a fost invadat in ultimii 20 de ani, progresiv, de casele orasenilor veniti aici sa admire muntele. In locul gospodariilor taranesti s-au ridicat vile si blocuri. Dar proprietarii lor nu admira de fapt decat peisajul (desigur spectaculos) vizibil de pe drumul de acces si cel vizibil din perimetrul cumparat. Aproape nimeni nu colinda denivelarile Culoarului, cheile, vaile; si, de ce sa nu o spun, intr-un fel e bine ca se intampla asa.

Harta 3, extras din harta Piatra Craiului sud, de Nae Popescu.

Culoarul, in adanciturile lui mai ales, este un spatiu in care prezenta celor patru anotimpuri se face bine simtita. Iar formele de relief fac si mai spectaculos fiecare anotimp.

3 Din Curmatura Groapelor (Masivul Piatra Craiului), de deasupra localitatilor Sirnea (spre dreapta) si Pestera (catre stanga) privim partea superioara a retelei de interfluvii din Culoarul Rucar - Bran.
foto: Cristina Lazar (Bucuresti)

4 De la nivelul cetatii Oratiei, vedere spre causul in care se afla localitatea Podul Dambovitei.
foto: Ica Giurgiu

In zona comunei Podul Dambovitei (imaginea 4), cam la jumatatea distantei dintre localitatile Moieciu (la nord, imaginea 3) si Rucar (la sud) sunt cai de patrundere spre cunoscutele Chei ale Dambovitei si Dambovicioarei; iar versanti de piatra (ca in imaginea 5, de exemplu), mai mult sau mai putin vizibili de sub haina vegetatiei, inconjura causul in care este centrul comunei.

5 Din perimetrul localitatii Podul Dambovitei, de langa muzeul Everac (vezi harta 3), privim spre bordura nordica a depresiunii.

Pentru bazinul Vaii Oratii, acolo unde se afla cetatea si Canionul Oratii, singurele reprezentari cartografice apropiate de realitatea din teren se pare ca sunt: harta topografica L-35-87-C, sectoarele b si d (harta 1); harta turistica 20 de trasee in Piatra Craiului sud, de Nae Popescu si Christel Berbec (vezi extras in imaginea 3); harta Piatra Craiului, de Danut Calin si Ica Giurgiu, aparuta in revista Drumetie in Romania, nr. 1, 2004 (vezi extras in imaginea 2).

Cetatea Oratii

Se afla in imediata apropiere a soselei care urca din Podul Dambovitei spre Moieciu (vezi hartile 1 si 3), la o curba a drumului, acolo unde exista un fir asfaltat care dubleaza soseaua, pentru parcare, despartit de drumul principal printr-un parapet de zid inalt de circa 50 de centimetri. Altimetrul ne-a aratat 950 metri la parcare si 920 metri altitudine absoluta la cetatea Oratii (imaginile 6 si 7). De la parcare pana la cetatea Oratii se fac, lejer, 5-10 minute.
Pe www.patzinakia.ro am gasit un material interesant si amplu despre cetate, semnat de Valentin Salageanu, text din care va prezentam mai jos un extras (pe site-ul respectiv veti avea placerea sa descoperiti si o lista larga de bibliografie dar si istoricul altor cetati, grupat sub titlul Arhitectura militara pe teritoriul Tarii Romanesti si al Dobrogei, secolele XIII-XVI).

6 Din parcarea de pe soseaua Podul Dambovitei (stanga) - Moieciu (dreapta) vedem cetatea Oratii (si valea cu chei adanci care o inconjoara pe la nord si vest). In fundal, culmile inzapezite ale Masivului Iezer.

7 Cetatea Oratii, vazuta dinspre est.

“Data la care este construita Oratia este necunoscuta. Bazandu-ne insa atat pe materialul arheologic gasit cat si pe documente si contextul istoric, putem incadra ridicarea cetatii in a doua jumatate a secolului al XIV-lea.
Cetatea strajuia drumul ce lega Campulungul de Brasov (vezi imaginile 5 si 26). Drumul trecea pe sub cetate, ocolind-o pe la vest si nord-vest, fiind partial sapat in stanca. In partea de sud si la est se afla sapat un sant lat de 10 m si adanc de 4 m. Cetatea este restransa ca intindere, latimea ei nedepasind 20 m.
In 1905 s-au observat urme ce ar indica extragerea pietrei folosita pentru constructie chiar din stanca pe care se afla cetatea si s-a apreciat inaltimea zidurilor la aproximativ 7 m. Portiunea sud-estica a incintei a fost singura ocupata de constructiile dependinte, cladite exclusiv din lemn dupa cum atesta urmele carbonizate si cenusa descoperite acolo.
Intrarea se afla pe latura sudica, la inaltimea de 1 m fata de stanca, si are deschiderea de 2 m. Pe aceasta portiune zidul de incinta este mai gros cu 0,8 m. La o data necunoscuta intrarea a fost astupata. In interior, in partea de nord-est, se gaseste cisterna, circulara, cu o adancime de 5,35 m si o latime de 3,40 m.”

cititi aici continuarea articolului

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
0_canionul_oratii_cu_diacritice.doc	68.5 KB
3_zona_moieciu.jpg	159.05 KB
4_podul_dambovitei.jpg	250.85 KB
5_oratii.jpg	219.52 KB
6_cetatea_oratii.jpg	261.26 KB
7_oratii.jpg	228.02 KB
1_harta_l_35.jpg	258.07 KB
2_harta_m_piatra_craiului.jpg	739.6 KB
3_harta_craiului_sud_nae_popescu.jpg	406.45 KB

Canionul si cetatea Oratii, partea a 2-a

Canionul si cetatea Oratii, partea a 2-a

cititi aici prima parte a articolului

De multi ani imi doream sa cotrobai prin cotloanele peretilor din imaginile 5 si 26; aceste momente au venit de abia pe 10 decembrie 2006.
Am coborat de la parcarea din sosea (950 metri altitudine) la cetate (920 metri altitudine) iar apoi, din dreptul peretelui ei nordic ne-am lasat in firul de vale imediat apropiat si am pornit-o spre avalul sau. Eram deja intre versanti pietrosi, de calcar, dar nu speram ca vom parcurge o succesiune de saritori atat de spectaculoasa; ma gandesc mai ales la urmele lasate de apa pe peretele stang geografic, la mare inaltime, in zona saritorii I (vezi schita 8), loc care din punct de vedere morfologic ne impune sa nu omitem formele din aceste chei atunci cand incercam sa construim in timp evolutia curgerii Raului Dambovita in bazinul sau superior.

8 Schita portiunii cu saritori din Cheile Oratii.

9, 10 Chiar din spatele zidului nordic al cetatii, pornim pe Cheile Oratii, coborand mici praguri.

11 Saritoarea A, inalta de 2 metri (vezi si schita din imaginea 8).

14 Saritoarea B, 3 metri. Se observa urmele de sapare laterala in pereti.


15, 16 Aval de saritoarea C (3 metri) se afla o succesiune de marmite; vedere dinspre amonte (15) si dinspre aval (16). Versantii au zeci de metri inaltime.

17 Saritoarea E (2 metri).

Pe 80 metri diferenta de nivel, intre buza saritorii A (880 metri altitudine) si baza saritorii P (800 metri altitudine), sunt 16 trepte intre 2 si 7 metri. Pentru amarajele de la care am facut rapeluri am folosit puncte de ancorare naturale sau diverse tipuri de pitoane, in urechile carora am introdus bucati de coarda sau cordelina. O coarda de 40 metri a fost suficienta pentru a depasi obstacolele. Cum prin aceste chei curg ape temporare si inghetul este prezent uneori, este bine sa aveti rezervele potrivite pentru amaraje (pitoane, capete de coarda sau cordelina).
Schita realizata pentru tronsonul parcurs de noi reflecta distantele si denivelarile, dar nu si schimbarile de directie (unghiurile); valea pe care am strabatut-o are insa orientare generala nord-sud. Am gasit un singur amaraj artificial plasat de altcineva, pitonul de la baza saritorii H; descrierea pe care o aducem, insotita de imagini relevante, este insa o premiera absoluta.

18, 19 Saritoarea F (5 metri), vazuta dinspre amonte (18) si aval (19).

20 Saritoarea H (7 metri), lata de cativa metri la buza.

21, 22 Saritoarea I (7 metri), fotografiata dinspre amonte (21) si aval (22).


23 Emilia Marinescu a coborat la baza saritorii J (4 metri), de unde fotografiaza: Mircea Vladulescu este pe buza saritorii I (7 metri) iar Ica Giurgiu se afla pe buza saritorii J. Noi am prins saritorile fara apa.

24 Saritoarea M (6 metri), larga, lustruita, in panta.

Cand ajungem la baza saritorii M putem opta pentru necoborarea ultimelor doua saritori; de la baza saritorii M, pe malul drept geografic, o poteca pleaca pe la baza unor pereti interesanti catre gospodariile din aval, de unde putem urca la drumul feudal. Pe acest drum putem ajunge la cetatea Oratii; de-a lungul lui, pentru ca trece pe calcare, putem observa lapiezuri care au devenit fagas pentru rotile anticelor carute dar si zone in care piatra a fost roasa de rotile care au impovarat-o.

25 Saritorile O si P. Cand ajunge pe gresii, Canionul Oratii isi aplatizeaza panta si isi pierde caracterul alpin. La cativa zeci de metri in aval sunt primele gospodarii.

26 Iesirea aval din Canionul Oratii (in stanga lui, o alta portiune de chei, fara saritori sau obstacole, pe care am parcurs-o ulterior).

Babele de pe Valea Oratii

Gresiile despre care am precizat (pe schita 8) ca apar la baza succesiunii de saritori - cascada se extind si inspre sud. In localitatea Podul Dambovitei ele lasa la vedere mai multe slefuiri interesante, unele modificate de interventia omului.
Pornim, chiar din soseaua principala Brasov - Campulung, din centrul asezarii Podul Dambovitei, pe strada Oratii. Dupa doar cateva sute de metri (acolo unde drumul se bifurca, catre stanga in panta mare ascendenta si isi lasa catre dreapta o ramificatie spre cursul Vaii Oratii) se afla pe stanga, intr-o curte, babele de pe Valea Oratii, formate pe gresiile de care am vorbit (imaginile 27 si 28).

27, 28 Babele de pe Valea (si strada) Oratii.
fotografii: Ica Giurgiu, Emilia Marinescu

27, 28 Babele de pe Valea (si strada) Oratii.
fotografii: Ica Giurgiu, Emilia Marinescu

Fişiere ataşate	Mărime
8_schita_chei_oratii.jpg	1.13 MO
9_oratii.jpg	371.05 KB
10_oratii.jpg	194.55 KB
11_saritoare_a_2m.jpg	517.56 KB
14_saritoarea_b_3m.jpg	446.86 KB
15_aval_saritoare_c_3m.jpg	364.24 KB
16_aval_saritoare_c_3m.jpg	335.33 KB
17_saritoare_e_2m.jpg	337.13 KB
18_saritoare_f_5m.jpg	347.32 KB
19_saritoare_f_5m.jpg	311.66 KB
20_saritoare_h_7m.jpg	363.44 KB
21_saritoare_i_7m.jpg	300.58 KB
22_saritoare_i_7m.jpg	346.78 KB
23_saritori_i_si_j.jpg	860.31 KB
24_saritoare_m_6m.jpg	208.2 KB
25_saritori_o_si_p.jpg	411.18 KB
26_canion_dreapta_si_drum_roman.jpg	171.57 KB
27_babe_strada_oratii.jpg	281.92 KB
28_babele_oratii.jpg	280.39 KB

Pestera Dambovicioara, harta, descriere

Pestera Dambovicioara, harta, descriere

adevarul despre explorarea unei foarte mediatizate cavitati; Culoarul Rucar - Bran

Ica Giurgiu (Clubul de speologie „Emil Racovita” Bucuresti)

The Dambovicioara Cave
Real data about a famous cave. Access from Brasov or Campulung towns, through Podul Dambovitei locality.

Localizare
Pe malul stang geografic al Paraului Dambovicioara, la aproximativ 8 metri altitudine relativa, la circa 1 kilometru in amonte fata de satul Dambovicioara.



Intrarea in Pestera Dambovicioara.
foto: Ica Giurgiu, Gabriel Silvasanu


Istoric
Prima mentiune scrisa despre aceasta cavitate o intalnim in lucrarea lui J. Fridvalsky, Mineralogia magni Principatus Transsilvaniae, aparuta la Cluj, in anul 1767 (1). Pestera a fost usor sa fie cunoscuta de la intrare pana la punctul T1 (figura 1) (mai putin zona superioara A), astazi capatul portiunii vizitate de turisti, in prezenta unui ghid local.

1 Harta Pesterii Dambovicioara.
(aceasta harta se afla in format mare in fisierul 1_plan_pestera_dambovicioara_77x44_centimetri.pdf de mai jos, la rubrica fisere atasate)

Cam prin 1955, un grup de speologi brasoveni a largit neinsemnata gaura ce se afla jos in stanga peretelui de la T1. S-a intrat intr-o galerie foarte stramta si joasa care dupa cativa metri dadea, spre dreapta, intr-o salita de 5 x 2 metri, cu stalactite si stalagmite (2). In timpul sapaturilor au aparut oase de Ursus spelaeus. In salita cu formatiuni a fost apoi largita o gaura de cinci centimetri diametru, prin care venea aer rece. S-a intrat intr-un culoar larg de circa 2 metri, inalt de pana la 5 m, care sfarsea in fata unui morman de grohotis (punctul T2, figura 3). Au inceput iar sapaturile, a aparut un craniu de urs, apoi un gang cotit si o saritoare de 6 m, din doua trepte. Din tavan, apa curgea ca de la robinet. Explorarea s-a oprit in fata unui put dincolo de care continua galeria ingusta (punctul T3, figura 3).
Anii au trecut si despre Pestera Dambovicioara nu s-a mai scris nimic. Nu se stie cand, cine si daca cineva a coborat micul put de la T3 si pana unde a ajuns. Oricum, brasovenii au continuat sa caute o continuare in aceasta pestera. Din pacate cercetarile lor nu au fost insotite si de un plan publicat al galeriilor explorate.

In 1973, Traian Constantinescu, de la Institutul de Speologie, intocmeste o harta pentru 244 metri de galerii (1); dar nu sunt explorate si topografiate sectoarele dificile ale pesterii.

In 1977-1978, Ioan Dobrescu - presedintele Clubului de Speologie Piatra Craiului din Campulung Muscel - conduce mai multe echipe de explorare in Pestera Dambovicioara. Cu aceste ocazii se intra in zona superioara A (figurile 1 si 2) (se pare ca in premiera) si se reuseste, prin decolmatare, respectiv spargere, castigul unor noi metri in zonele D1 si D2 (figura 3).

O vizita facuta in iunie 1978 de Ica Giurgiu, Gabriel Silvaseanu (ambii de la Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti) si Ioan Dobrescu, Bleont Oprea (ambii de la Clubul de Speologie Piatra Craiului din Campulung Muscel) in Pestera Dambovicioara are drept final hotararea de a face un plan cat mai complet al cavitatii.
Astfel, la 7 octombrie 1978, echipa compusa din Ica Giurgiu, Gabriel Silvaseanu, Ioan Dobrescu si Grigore Gheorghita carteaza 481 metri de galerii, atingand in zona A cota +22 metri (figurile 1 si 2). Accesul in zona A s-a facut urcand saritoarea de 5,1 metri pe o scara de lemn confectionata de speologii din Campulung Muscel. Cartarea galeriilor din zona putului T3 (figura 3) nu a fost facuta atunci deoarece curgerile abundente de apa din tavan s-a sperat sa fie gasite secate intr-o luna geroasa.

2 Harta Pesterii Dambovicioara, detaliu zona A.
(aceasta harta se afla in format mare in fisierul 2_pestera_dambovicioara_detaliu_zona_a.pdf de mai jos, la rubrica fisere atasate)

Urmatoarea actiune de cartare a avut loc la 4 februarie 1979. Echipei anterioare i s-au atasat Octavian Ciuculescu, Radu Iancu, Adrian Mihalce (toti de la Clubul “Emil Racovita” Bucuresti) si Bleont Oprea (de la Clubul Piatra Craiului Campulung Muscel). Desi explorarea avea loc dupa o perioada de o luna de zile cu temperaturi mult sub zero grade, apele din zona lui T3 in loc sa fie gasite cu debit mai mic, erau mai abundente decat toamna!
Un catarg de escalada de 7 metri a permis atingerea la vest de T3 a unei platforme (cota +25) de unde s-au mai urcat la liber 5 metri. Tot cu ajutorul catargului s-au urcat 8 m in hornul de deasupra putului de la T3 si la lumina puternica a unei lampi electrice miniere s-a vazut capatul hornului, la cota +38 (si, de asemenea, cativa lilieci).
Catargul nu a mai fost insa de ajuns in fata unei prime verticale de 10-12 metri, pe care cadea destul de violent un paraias, veticala cu care incepe hornul din punctul F. Din cauza apei capatul hornului nu a putut fi observat clar. Galeriile cartate in aceasta explorare au stabilit lungimea pesterii la 555 metri, iar denivelarea la +30 metri.

3 Harta Pesterii Dambovicioara, detaliu zona B.
(aceasta harta se afla in format mare in fisierul 3_pestera_dambovicioara_detaliu_zona_b.pdf de mai jos, la rubrica fisere atasate)

In 1980, Cercul de Speologie Piatra Craiului Campulung anunta descoperirea a inca 57 metri, dar nu publica harta acestei avansari.

In decembrie 1981, Viorel Lascu si Leonard Bezman, asistati de Ica Giurgiu (toti de la Clubul „Emil Racovita” Bucuresti), au urcat 17 m in hornul din F (figura 3), atingand cota +31 metri; pasaje foarte friabile, expuse (posibilitati neclare/ incerte de continuare); debit mai mic decat in februarie 1979. Lungimea urca la 572 metri. Toate datele topografice au fost sintetizate si desenate de Ica Giurgiu.

In 1984, in ghidul turistic Pesteri din Romania (Editura Sport-Turism, Bucuresti), autorul capitolului despre pesterile din Piatra Craiului foloseste datele explorarilor realizate de Cluburile de Speologie „Emil Racovita” din Bucuresti si Piatra Craiului din Campulung dar „uita” sa precizeze numele acestor cluburi si de asemenea lucrarea deja publicata de catre cele doua grupari speologice.

Descriere
Dincolo de intrarea dreptunghiulara (figura 1), larga de 6 metri si inalta de 5 metri, o galerie principala, orientata SV-NE, larga de 2-7 metri, cu inaltimi cuprinse intre 2 si 6 metri urca usor, uniform, pana la cota +5 metri (terminusul explorarilor din anul 1954). Cele cinci laterale care apar pana aici sunt ceva mai putin afumate de rasuflarea tortelor care i-au condus pe vizitatori decat peretii galeriei principale. Peste tot se pot observa pe tavan urmele formatiunilor care au fost sparte. Pe podeaua galeriilor, sub un strat subtire de noroi, permanent framantat de dute-vino-ul curiosilor, calcam in picioare inelele care odata sustineau stalagmite groase de 20-30 cm.
Urcand saritoarea de 5,1 metri intram in zona A (figurile 1 si 2). Cateva galerii scurte, pe care se inainteaza cu mare greutate din cauza efectului de ventuza al stratului gros de noroi, se termina cu hornuri (figura 2). Cel mai inalt dintre ele are 9 m si este impodobit cu o draperie intacta, lunga de 2 metri. In capatul lui se atinge cota +22 metri.

Dincolo de T1 (figurile 1 si 3) si de salita de 5 x 2 metri, care in 1955 avea stalactite si stalagmite, galeriile iau directia vest-est. Un grohotis instabil, mereu alimentat din zona D1 (figura 3), obtureaza de multe ori galeria in punctul T2. Pe el se dreneaza un paraias. Galeria cu prabusiri are pereti foarte friabili si nu este exclus ca oricand aspectul ei sa se modifice din aceasta cauza.
Din T2 la stanga intram in zona galeriilor unde din tavan curge apa din abundenta. Ajungem la o saritoare de 6 metri, din doua trepte. Partea a doua o urcam in ramonaj, trecem apoi un pasaj ingust de 0,3 m. In podea se deschide gura unui put de 5 metri. Dincolo de el ajungem intr-o salita de 1,5 x 2 metri, inalta de 8 metri. Aici, o saritoare de 7 metri a fost urcata cu catargul de escalada, apoi un horn de 5 metri conduce la cota +30 metri. O portiune de galerie joasa, cu mult noroi, debuseaza in putul T3; spre est se poate inainta, cu greu, pe o galerie contorsionata si ingusta care se termina cu un horn; spre sud-vest se coboara, insotiti de un fir de apa, pana intr-o sala inalta de 12 metri (la capatul ei din F, un horn din care curge apa se pierde in intuneric si ceata).

Putem spune ca Pestera Dambovicioara (cod 1262/19) pare complet explorata. Posibilitati de continuare: revederea hornului F; poate o prabusire favorabila inaintarii in zona D1; de ce nu, o derocare in capatul galeriei laterale din stanga intrarii.

Bibliografie
(1) Marcian Bleahu, Vasile Decu, Stefan Negrea, Corneliu Plesa, Ioan Povara, Iosif Viehmann - Pesteri din Romania - Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976;
(2) Ion Coman - Am indragit muntii - Editura Uniunii de Cultura Fizica si Sport, Bucuresti, 1963;
(3) Ica Giurgiu, Ioan Dobrescu - Pestera Dambovicioara - Buletinul Comisiei Centrale de Speologie Sportiva, 4, 1980, paginile 43-49.



In Cheile Dambovicioara.
foto: Ica Giurgiu

Fişiere ataşate	Mărime
text_pestera_dambovicioara_cu_diacritice.doc	95.5 KB
1bis_plan_pestera_dambovicioara.jpg	114.5 KB
2bis_detaliu_zona_a.jpg	128.68 KB
3bis_detaliu_zona_b.jpg	97.37 KB
1_plan_pestera_dambovicioara_77x44_centimetri.pdf	539.81 KB
2_pestera_dambovicioara_detaliu_zona_a.pdf	575.94 KB
3_pestera_dambovicioara_detaliu_zona_b.pdf	369.05 KB
pestera_dambovicioara_4.jpg	761.99 KB
pestera_dambovicioara_5.jpg	694.54 KB

Pestera Uluce, Culoarul Rucar - Bran, harta, descriere

Pestera Uluce, Culoarul Rucar - Bran, harta, descriere

Ica Giurgiu, Mircea Vladulescu
(Clubul de Speologie „Emil Racovita” Bucuresti)

2 Intrarea in Pestera Uluce.
foto: Paul Ionescu (Arad)

Multi stiu ca exista aceasta cavitate. Speologi din Brasov au intreprins aici decolmataje impresionante (vezi cartea lui Coman), urme ale acestora fiind inca vizibile (pitoane batute in tavan, folosite la instalarea unui funicular). Aveti acum la indemana o sinteza a datelor despre ea.

aici gasiti continuarea articolului

Fişiere ataşate	Mărime
2_intrare_pestera_uluce_paul_ionescu.jpg	349.04 KB
0_pestera_uluce_cu_diacritice.doc	51 KB