Muntii Parang, Caldarea Mija, marcaje

Muntii Parang, Caldarea Mija, marcaje

Poveste din... Parangul de Vest

text: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)
fotografii: Marelena Puscarciuc, Lucia si Dominic Csudor

August 2008. Cabana Groapa Seaca. Plecam spre Cotul Jietului (vezi harta, extras din lucrarea lui Nae Popescu - In Muntii Valcei - Oficiul Judetean de Turism Valcea; cu actualizari), urmarind marcajul punct rosu. Dupa 1 km de sosea intram pe drumul forestier care urca, pe langa Jiet, spre Caldarea Rosiile.

Ne insotesc pe circa 1 km inca doua marcaje: crucea galbena, care duce pana in Caldarea Sliveiului si crucea rosie, care are ca destinatie Culmea Mija. Remarcam punctul in care acestea parasesc Valea Jietului si urca pe versantul ei stang geografic; intentia noastra e sa inchidem aici circuitul proiectat, revenind de pe crestele Parangului pe marcajul cruce rosie.
Dupa o ora, de pe drumul forestier ne preia o poteca lata care ne trece peste interfluviul dintre cele doua brate care formeaza, putin mai jos, Jietul, in valea unuia dintre ele, Rosiile. Foarte curand parasim padurea si intram intre jnepeni. In nici o ora suntem sus, pe prima treapta a Caldarii Rosiile. Mai urcam o treapta pana la stana Rosiile, acum distrusa; putin mai sus intalnim primul lac glaciar, Zanoaga Stanei (foto 5).

1 Drumul forestier de pe Valea Jietului se termina la priza care fura apele Jietului pentru a le duce in Lacul Vidra.

2 Iesim curand dintre jnepenii care imbraca Valea Rosiile, apropiindu-ne de Caldarea Rosiile; in centru, Varful Gruiu, in dreapta sa, Saua Gruiu.

3 Privind in urma: treapta I a Caldarii Rosiile.

4 Pe a doua treapta a Caldarii Rosiile. In spate-dreapta, Varful Gemanarea de pe creasta principala a Parangului; din el se formeaza, venind spre noi, Culmea Slivei. Se remarca saua de trecere din Caldarea Rosiile in Caldarea Slivei. La baza si in stanga pintenului stancos din centru se afla Lacul Zanoaga Stanii.

5 Lacul Zanoaga Stanii.

Treapta urmatoare gazduieste Lacul Lung (foto 7) si, in stanga lui, Lacul Rosiile (foto 8). Le vom vedea bine pe amandoua, de cum vom sui, spre dreapta, pentru a depasi pragul care ne desparte de Caldarea Lacului Mandra (foto 10).

6 Penultima treapta a Caldarii Rosiile, cea care adaposteste Lascul Lung (in spatele grupului de drumeti) si Lacul Rosiile (ceva mai in stanga).

7 Lacul Lung.

8 Lacul Rosiile.

9 Spre Lacul Mandra, poteca traverseaza haosul de stanci care-l inconjoara; in spate, doua varfuri de peste 2300 m, Paclesa si Iesu.

10 Vedere din Saua Gruiu a Caldarii Rosiile, cu Lacurile Mandra (frontal), Rosiile (dreapta) si Lung.

Traversam un haos de bolovani in care semnele marcajului turistic s-au cam sters. De pe malul Lacului Mandra, avem de invins, in scurt, aproape 100 de metri diferenta de nivel, pentru a ajunge in Saua Gruiul. De aici, pe o panta inclinata bine, mai urcam inca 200 m diferenta de nivel pana pe Parangul Mare, unde ajungem o data cu valurile de ceata venite de prin vaile din sudul Parangului (imaginea 12). De pe Parangul Mare pana pe Carja cuvantul de ordine a fost “ceata”. O ceata ciudata, aurie de la razele soarelui care reuseau sa o strapunga, irizand-o.

11 Din Saua Gruiu spre Parangul Mare.

12 Parangul Mare (2519 m).

De pe Varful Carja ar fi trebuit sa parasim creasta principala pentru a cobori pe Custura Carjei spre Varful Mija. In lipsa marcajului, dar mai ales a unei minime vizibilitati, nici n-am mai suit pe varf, asa ca am urmat poteca de creasta care trece pe sub el, pe versantul sau sudic, indreptandu-ne spre Saua Scurtu, de unde gandim sa o luam spre Mija. De cum am inceput coborasul de pe Carja ceata s-a transformat in ploaie; tocmai treceam prin dreptul refugiului din Saua Caprelor. Nici vorba sa ne adapostim, desi refugiul este in foarte buna stare. Ocolul mare pe care trebuie sa-l facem pentru a ajunge pe Mija nu ne permite sa pierdem decat timpul necesar de a ne scoate pelerinele din rucsacuri.
A urmat o jumatate de ora cu valuri de ploaie si de vant, dar care au incetat chiar cand am ajuns in Saua Scurtu, cand tocmai ne puneam problema de a continua traseul de creasta pentru a ramane peste noapte la vreuna dintre cabanele din capatul crestei vestice. Pana sa ne hotaram incotro o luam, ne schimbam tricourile cu altele uscate; confortul de moment ne da insa curaj sa ne tinem de planul initial. Din Saua Scurtu urmam o poteca marcata cu punct galben care ne coboara pana la una dintre obarsiile Mijei Mari, de unde urcam pana in Caldarea Lacului Mija.
Putem admira pe indelete frumosul lac (imagini 15, 16) pe masura ce urcam, de-acum fara marcaj (punctului galben nu i-am aflat continuarea “dincolo” de lac), pe piciorul din dreapta lacului, spre Culmea Mijei. Urcus greu care ne ia aproape o ora. Ceata a inceput sa se traga de pe culmile Parangului, apoi de pe vai, lasandu-ne sa vedem, mai ales, incotro trebuie sa mergem. Poteca de pe Culmea Mijei, spre nord, nemarcata (desi pe unele harti poteca este insotita de cruci rosii), este bine conturata, usor de urmarit si de strabatut chiar pe ceata; am putut constata aceasta caci curand ceata s-a instalat din nou peste tot Parangul.

13 Privind de pe Parangul Mare spre Caldarea Rosiile, incadrata de culmile Sliveiului (stanga) si Gheresului; in centru, un pinten al Parangului Mare, Pontul Rosu, iar in dreapta, Lacul Lung.

14 De pe Parangul Mare spre Gemanarea, cu cateva clipe inainte ca ceata sa cucereasca tot muntele.

15 Abia cand am ajuns la Lacul Mija ceata a inceput sa se retraga.

16 Lacul Mija vazut de pe Culmea Mija, unde am ajuns urcand pe muchia din stanga; cea din dreapta, e Dalma Mijei.

Dupa doua pasaje ceva mai spectaculoase printre stanci, pe deasupra abruptului vestic, poteca se cam estompeaza prin iarba, iar directia... in ceata. Absolut la intuitie cotim pe jumatate doar spre dreapta, sperand sa dibuim poteca ce coboara de pe Mija spre Valea Jietului. Banuim ca trebuie sa fie o poteca de oi; de altfel, reusim sa evitam desisurile de jnepeni urmarind vagi poteci de oi. Am intuit bine, caci avem noroc sa dam peste un bolovan pe care e vopsita o cruce rosie. Insa, oricat ne-am invartit in jur, un alt semn n-am reusit sa mai gasim. Continuam sa urmam o presupusa poteca de oi, ceva mai infiripata decat altele de prin preajma. Ne oprim cand realizam ca am iesit dintre jnepeni deasupra unei obarsii abrupte. Verificam directia cu busola si constatam ca am cam luat-o razna. Facem corectia necesara, schimband directia cu 90 de grade, dar ramanand pe o curba de nivel sub linia jnepenilor. Ne dam seama curand ca lumina s-a imputinat de-a binelea.

17 Privind de pe Culmea Mijei spre Varful Carja (in dreapta); in centrul imaginii Custura Carjei.

18 Vedere de pe Culmea Mijei spre Parangul Mare (in dreapta); in centru, Culmea Sliveiului.

19 Culmea cuprinsa intre Saua Scurtu si Parangul Mic vazuta de pe Culmea Mijei.

Cum inca n-am dibuit poteca, iar sansele de a o mai gasi nu se prea intrevad (!) hotaram sa ne oprim. Nu ne ramane decat sa gasim o platforma cat de cat orizontala pe care sa incapem toti patru si unde sa putem incropi un foc. Combustibil, crengile bradutilor de-o schioapa pe care cam trebuie sa-i cautam de jur imprejur, printre tufele de jnepeni dominante; o activitate care ne va tine activi toata noaptea. E bine de stiut ca bradul arde chiar si verde si ud; e adevarat, cu mult fum! Din experienta acestei nopti ar fi de povestit cum am reusit sa facem ceai, in conditiile in care in rucsacuri nu aveam decat haine si mancare pentru o zi; din care ne mai ramasesera cateva bomboane si o cutie de pate; goala! Bun obicei sa-ti pui gunoiul in rucsac! Astfel, ne-am ales cu un “ibric” in care am putut sa facem un delicios si mai ales fierbinte ceai de afine.
Ne sculam (in picioare), evident, cu noaptea-n cap. S-a inseninat, inca din timpul noptii, de altfel, asa ca putem cerceta in voie imprejurul pentru a intelege pe unde ne aflam: la nici o suta de metri de poteca marcata si la nici o ora de stana de pe Dalma Sliveiului (vezi harta). De unde am (re)gasit-o (ceva mai jos de jepenii in care o “intalniseram” seara trecuta) poteca marcata, destul de greu de decelat si in continuare prin iarba bogata, coboara printr-un culoar larg, creat printre jnepeni, de un paraias abia infiripat si ajunge la un drum lat, de oi; leaga stana de pe Dalma Sliveiului de cea de pe Dalma Mijei. Ajungem curand in marea poiana unde se afla stana de pe Dalma Sliveiului, pe care o traversam prin mijloc, destul de departe de stana, astfel ca avem timp sa ne luam masuri de aparare impotriva haitei de caini; pocnetul unei petarde a fost suficient ca sa le opreasca avantul!

21 A doua zi, regasim marcajul cruce rosie sub jnepenii prin care il pierduseram cu o seara inainte.

22 Coborand spre Valea Jietului, traseul nostru trece prin marginea unei taieturi recente, la extremitatea ei de jos, intalnindu-se cu traseul “cruce galbena”; in fata, Culmea Coricia, un picior al Muntelui Ciobanul.

Din poiana intram pentru putin timp in padure, in urcus usor si traversam imediat o taietura care a “afectat” si arborii cu semnele marcajului; nu schimbam defel directia si regasim marcajul in cealalta margine a taieturii. De aici poteca coboara, insotind un drum de tractor, marcajele fiind destul de rare. Inainte de a intra din nou in padure, intr-o poiana larga si inierbata, intalnim marcajul cruce galbena. Acesta pleaca de aici spre sud, urcand catre Caldarea Sliveiului; in cealalta directie, coboara prin padure impreuna cu marcajul nostru, insotind un vechi drum de tractor, pana la drumul forestier de pe Valea Jietului. De retinut deci ca traseul marcat cu cruce rosie (ca si cel cu cruce galbena) urca de pe Valea Jietului un kilometru si mai bine dincolo de Cotul Jietului, se desparte de cel cu cruce galbena in poiana care precede taietura, urcand pe langa marginea sa stanga; pana la ultimul semn de marcaj! Pentru continuarea traseului si regasirea marcajului trebuie traversata taietura. O data regasit marcajul se coboara pe marcaj in poiana stanei de pe Dalma Slaveiului, care se strabate prin mijloc, pe un drum de oi. Urmat spre vest (si nu spre stana), ne scoate imediat la paraiasul care curge prin culoarul inierbat prins intre jnepeni. Marcajul si o poteca de oi, destul de neclara, urca pana la izvoarele difuze ale acestuia, traverseaza apoi un desis de jnepeni, pentru a razbate pe Culmea Mijei unde marcajul se termina.

23bis Traseul “cruce rosie”, intre despartirea de “crucea galbena” si capatul de pe Culmea Mija, vazut de pe Muncelul Jietului (Muntii Sureanu); cerculetul verde indica locul unde s-a innoptat.

Fişiere ataşate	Mărime
poveste_cu_diacritice.doc	48.5 KB
1_harta_muntii_vilcei.jpg	365.88 KB
foto1ik.jpg	47.38 KB
foto2ik.jpg	75.05 KB
foto3ik.jpg	104.52 KB
foto4ik.jpg	99.27 KB
foto5ik.jpg	95.2 KB
foto6ik.jpg	103 KB
foto7ik.jpg	116.19 KB
foto8ik.jpg	94.21 KB
foto9ik.jpg	95.39 KB
foto10ik.jpg	90 KB
foto11ik.jpg	84.52 KB
foto12ik.jpg	62.8 KB
foto13ik.jpg	77.87 KB
foto14ik.jpg	67.48 KB
foto15ik.jpg	110.21 KB
foto16ik.jpg	88.97 KB
foto17ik.jpg	53.69 KB
foto18ik.jpg	48.43 KB
foto19ik.jpg	54.95 KB
foto21ik.jpg	91.74 KB
foto22ik.jpg	116.35 KB
foto23bisik.jpg	64.53 KB

Muntii Parang, Coasta lui Rus, iulie 2009

Muntii Parang, Coasta lui Rus, iulie 2009

Marcajul de pe Coasta lui Rus, incepand de la granita dintre judetele Valcea si Hunedoara (nord), pe langa Vf. Ciobanului in sus, prin Saua Huluzu pana in Saua Pietrii Taiate (pe creasta principala a masivului, sud) a fost refacut! Exista din nou banda albastra, strecurata prin marea de jnepeni de pana spre Vf. Pietrii.

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
fotografii: Floriana Boghez (Bucuresti)

17-18 iulie 2009. Excursia avea inceput plin de peripetii! Urma sa-mi intalnesc fiica intre doua paduri, intre doi munti, ai Sureanului si Parangului, in Pasul inalt al Gropii Seci (1598 m). Veneam din directii opuse si in jurul orei 8 dimineata trebuia sa ne intalnim, dupa cateva intamplari puse favorabil cap la cap. Dar nu luasem in calcul pierderea de catre mine a autobuzului care m-ar fi adus in acele locuri. Si a urmat o alergatura cu obstacole multe, invinse pana la urma, dupa alte intamplari duse la limita posibilului.

Asadar, la 8½ dimineata, pe vreme senina, cu soare care facea sa straluceasca micuta poiana din Pasul Gropii Seci, la limita dintre judetele Hunedoara si Valcea, iata-ne adunati, gata de drum spre culmea inalta a Parangului. Urma sa urcam Coasta lui Rus.
In ghidul invechit de trecerea timpului, pe care-l invatasem pe de rost atunci cand aparuse, scria ca pe aici ar fi trebuit sa fie un marcaj cu banda albastra. Niciodata nu-i aflasem inceputul varstat cu acest semn, nici cand coborasem, nici cand urcasem. Doar cand suisem din Valea Lotrului, prin Saua Huluzu, gasisem aici o amarata de banda albastra. Una singura. Si bajbaisem prin incalcitura de jnepeni, mult si bine, pana ajunsesem la golul muntelui. Iar altadata, cand evitasem jneapanul, nimerisem in alta vale, in afara traseului, pe la stana din Zanoaga si umblasem mult pana sa ajung catre Valea Lotrului, pe unde vroiam sa ies din munte. Nici mai tarziu, coborand cu baiatul meu, din Saua Pietrii Taiate, dupa noaptea petrecuta in cort pe malul Lacului Calcescu, nu am gasit banda albastra anuntata in programul de marcaje din muntii Parangului. Si tare bine ne-ar fi prins atunci, cand strabatand muchia, curand dupa inceputul coborarii, ne-a cuprins ceata deasa.
Acum insa, dupa ce am sfarsit efuziunile intalnirii cu fiica mea, dupa atatea incertitudini petrecute, am avut surpriza sa gasim pe primul brad din calea urcusului, marcaje proaspete. Un punct albastru si mai ales banda albastra, semnul cuprins altadata in ghiduri. Banda asta albastra, venea tocmai din Muntii Sureanului, o stiam inca din tinerete, dar iata, acum parea ca ne va insoti in drumul spre creasta Parangului.

1 Extras din lucrarea Nae Popescu - Parang, harta - Editura Sport-Turism, Bucuresti; completari, Ica Giurgiu, 2006

Am pornit pe la 8½ pe poteca ciobaneasca, urcand din greu pana am ajuns la plaiul alpin. Catre Varful Ciobanului (1944 m), cupola imensa rasarita in calea spre marile inaltimi, am tinut poteca ce strabatea plaiul, iesita din padurea deasa de brazi, acum doar punctata cu cativa dintre ei. Caldarea verde a stanei din Zanoaga se adancea pe dreapta noastra. Ceva mai incolo ne-am intalnit cu prima turma si, baiatul care era cu ea, unul cu palarie tip „sombrero”, ne-a usurat trecerea pe langa caini. Era de la stana din Huluzu si l-am mai intrebat cate ceva despre locurile de acolo pe care mi le aminteam, dar si despre drumul de acum incolo. „E acolo, in sa, langa lac, o placa si va lamuriti dumneavoastra”.
Incepusera sa apara imaginile marilor caldari ale Parangului, mai toate cunoscute noua si potecile din ele, unele doar hatase bine ascunse, ni se pareau apropiate. Doar imaginile departatului Retezat, acum ascuns de pacla zilei de vara torida, nu le-am putut admira. Si am plecat mai departe. Am ajuns in sa, cea a Hulzului, la 1824 m si chiar am gasit un lac, dar dintre acelea temporare. Acolo era si „placa” amintita si pe una din sageti era si banda albastra pe care trebuia sa o urmam.

2 Muchia Coastei lui Rus vazuta din plaiul Vf. Ciobanu; la dreapta, Vf. Iesu (pe creasta principala).

3 Caldarea stanei din Zanoaga.

4 Muchia Coasta lui Rus, vazuta din preajma Seii Huluzu.

5 Lacul nival din Saua Huluzu, 1827 metri.

6 Vf. Ciobanu, 1944 metri, vazut dinspre Coasta lui Rus (si Lacul Huluzu).

Era ora 10 cand am parasit saua. Am trecut de creasta din fata, prin culoarul bine conturat printre jnepeni, gasind ici-colo semnul benzii albastre. Dincolo de creasta, padurea de jneapan ce parea de nepatruns s-a indepartat si o poteca ciobaneasca, varstata rar de semnele albastre, ne conducea catre inaltimile Coastei lui Rus. Prin Caldarea Pietrelor, plaiul alpin avea farmecul lui aparte. Strajuit de perdeaua de jnepeni, mai catre creasta pe care o depasisem si punctat de tufe razlete printre care ne strecuram pe semnele bine asezate, drumul era lesnicios, fata de alta imprejurare cand dintre jnepeni iesisem cam „ciufuliti”.
Urcam alene printre oarecari stanci risipite pe alocuri. In cale ne-a iesit si un paraias zglobiu si o clipa am fost tentati sa-l urmarim, gandind ca astfel am ajunge la Lacul Ciobanului, cel bine ascuns in padurea de jneapan. Apoi semnele ne-au indrumat pasii catre un palc de jnepeni ce pareau sa inchida drumul. Aici, cel ce gasise locurile cele bune de urcat, taiase craci de jneapan pe doar cativa metri, dupa care calea libera ne conducea catre hornul prelung ce urca spre Varful Pietrii.
A fost calea aceasta alta parte frumoasa in drumul catre creste. Am urmat firul hornului pietros, strajuit pe partea noastra stanga de jnepeni, cand compacti, cand risipiti pe coasta muntelui. Curand am iesit in creasta si pe grohotisul ultimei parti am zarit si oarecari urme proaspete de oameni, care se bucurasera si ei de calea de curand insemnata pe Coasta lui Rus.
Ne apropiam de varful Pietrele, 2155 metri, si ne-am permis o scurta privire aruncata de jur imprejur. Dinspre locurile din care veneam, pierdut in zare, piramida Varfului Patru, din Muntii Sureanului, domina culmile molcome de pana la el. Undeva pierdut in marea de jneapan, pe culmea acoperita de jnepenii pe care-i ocolisem, am putut privi oglinda circulara a Lacului Ciobanului. Cu multa vreme in urma, pe o vreme cetoasa, pe acolo gasisem poteca ce trecea prin Caldarea Gheresului, indreptandu-se catre Valea Rosiilor. Catre locurile inalte ale Parangului, spre care ne indreptam, marele arc al amfiteatrului pe care-l urcam isi arata in intregime frumusetile sale. Caldari glaciare cu lacuri bine ascunse, de a caror frumusete ne putusem bucura chiar de pe malul acestora. Lacul Verde care-si imprumuta culorile de la soarele puternic si jneapanul ce-l inconjura, cel Inghetat sau Carja, Mija cel indepartat sau cele bine ascunse in grohotisul coastelor, al Rosiilor sau Mandrei, erau pentru noi minuni care ne luminasera zilele petrecute prin acele locuri. Catre crestele inalte privirile cuprindeau imagini departate. Dinspre Micaia, Galbenu, Papusa, Mohoru, catre Parangul Mare, Gemanarea, Stoenita, Carja, Mija, ba chiar si un colt bine ascuns al Parangului Mic, creasta muntilor in care eram isi etala in intregime frumusetile.

7 Vf. Pietrii, 2155 metri.

8 Creasta Parangului, vazuta din Saua Huluzu.

9 La Sezatoarea Ursilor.

10 La Sezatoarea Ursilor.

11 Drum printre Ursi.

12 In urma, Lacul Ciobanu, 1980 metri si Saua Huluzu.

Mai aveam cale lunga pana in crestetul muntelui si locurile frumoase de abia de acum incolo se asterneau in calea noastra. Am depasit Varful Pietrele si aici am avut privelisti catre Caldarea Gauri si Gheresu, dar nu de aici locurile ne aratau adevaratele lor frumuseti. Am ajuns nu mult mai tarziu prin zona marilor stancarii ale coastei pe care eram, botezate de Nae Popescu: Sezatoarea Ursilor. Chiar daca nu ni se infatisau ca niste ursi preistorici veniti aici la marele sfat, stancile erau tot interesante si demne de admirat. Urcam continuu si curand am ajuns in marea poiana - cat se putea pe o muchie inalta presarata la tot locul cu stancarii - din Curmatura Tiganului. Aici ne-am asezat si noi la sfat, adapostindu-ne de vantul puternic dupa malul stancos care strajuia Caldarea Gauri.
Am privit in adancul caldarii. O stiam pietroasa, cu calcar mult, o zona inca neexplorata suficient de speologi, cu ochiuri de apa si cu o stana stinghera, parasita de mult. Ochiurile de apa le-am vazut, unul mai mare decat celelalte, stana parca disparuse, dar o turma de oi mai salasluia pe aici, adapostita la pavaza unui perete stancos. Cand ne-am ridicat de la locul popasului si Gheresul ne-a oferit privelisti de neuitat, cu lacul mai consitent de aici si marea pietroasa in care se adapostea. Dincolo de el, creasta Parangului, catre Iesul, Plescoaia si cate mai erau catre Parangul Mare, varfurile ne erau mai apropiate. Mai aveam de suit ultima treapta, catre varfurile mari care ne asteptau. Am trecut repede pe langa stancile ruiniforme ale Coastei lui Rus, 2302 metri. A urmat mai „maruntul” Varf al Pietrii Taiate, 2299 metri si, in sfarsit, Saua Pietrii Taiate.

13 Varfurile, de la dreapta la stanga: Coasta lui Rus, 2302 m; Piatra Taiata, 2299 m; Setea Mare, 2365 m.

14 Saua Tiganu.

15 Caldarea Lacului Gheres, 1980 m si Vf. Iesu, 2375 m.

Mai departe erau abrupturile nordice, ale Varfului Setea Mica, spectaculoase si rotundul Setei Mari, insirate in drumul de creasta. De cand plecasem din Pasul de la Groapa Seaca trecusera 5 ore. Mai departe, drumul nostru, cobora pe serpentinele stranse, cu grohotis mult, miscator, catre poteca ce trecea pe deasupra Iezerului Zanoaga Mare, printre laculetele mici, majoritatea secate si sfarsea la Lacul cel mare al Calcescului. Pana acolo nu aveam sa ajungem si ne-am multumit doar sa-i privim oglinda intunecata. Cand am sfarsit coborarea potecii priporoase ne-am intalnit cu o turma de sterpe, pazite de un cioban novacean, parca aramit de soarele puternic din vara aceasta. Avea bordeiul undeva catre Lacul Calcescu si parea ultimul locuitor vremelnic al acestor locuri. Am schimbat cateva vorbe cu el si ne-am indreptat pasii catre malul Lacului Zanoagei. Pana acolo am coborat direct, strabatand morene cu stanci uneori mari, prin grohotis si locuri cu iarba presarata cu omagul de abia inflorit, in fata cu oglinda lacului, valurita de vantul din creasta.

16 Caldarea Lacului Gauri, 2080 m.

17 Lacul Zanoaga, 2030 m.

18 Sfat in Caldarea Zanoaga.

Cand am ajuns pe malul Lacului Zanoaga Mare trecuse de ora 14 si dupa urcusul continuu de pana acum si mai ales dupa vantul care ne zgaltaise zdravan pe tot parcursul parca meritam o pauza mai lunga, mai ales ca venise si timpul mesei. Acolo, pe malul lacului incretit de palele de vant ajunse pana aici, cu pietre cu sclipiri argintii din pardoseala de sub apele sale, ne-am asezat la bine meritata odihna. Am stat o bucata de vreme intinsi la soare, pe iarba moale de pe marginile lacului, privind catre locurile inalte de unde coborasem. Crestele aruncau pana la noi pinteni pietrosi si sus, Setea Mica, isi arata stancile prapastioase si innegrite de vreme.
Cand am plecat trecuse de ora 15 si pana la cabana de la Obarsia Lotrului mai aveam cale lunga. Am coborat pe firul Paraului Zanoaga si din cand in cand ne-am potolit setea din apa cristalina a acestuia. Doar ca acum, la ora cand soarele dogorise toata ziua, apa se mai incalzise. Curand am ajuns la locul unde am intalnit poteca ce cobora de la Lacul Calcescu. Scurta vreme am mai umblat pe plaiul incins de dogoarea soarelui de iulie, dupa care am intrat in padurea umbroasa.
Cand am ajuns la malul Lotrului am constatat ca traversarea acestuia tot prin vad trebuia sa o facem. Intr-un octombrie intarziat, dupa oarece semne de iarna timpurie, pe aici tot asa trecusem si apa rece a Lotrului ne facuse sa scoatem sunete stridente la terminarea traversarii. Acum eram in plina vara, dar Lotrul tot racoros era. Cand am iesit pe mal si ne-am revenit dupa baia rece pe care ne-o oferise Lotrul, nu ne mai ramasese decat sa parcurgem ultima parte a periplului nostru, oarecum bine cunoscuta.
Am trecut mai intai prin vechiul drum de exploatare, uneori podit peste zonele mocirloase, am intalnit izvoare zglobii, am traversat paraul puternic al Iezerului, venit tocmai din indepartatul lac ascuns de stanci si jnepeni si pana la urma am coborat la drumul forestier de pe Valea Gauri. Mai aveam de parcurs ultimii 12 km pana la cabana de la Obarsia Lotrului. Era binisor trecut de ora 16 si oboseala incepea sa-si spuna cuvantul. Noroc ca drumul pe Valea Lotrului, cand linistit, prin vaduri cu apa limpede, aproape statatoare, cand involburat pe pantele mai aspre, ne-a tinut tovarasie. Doar ultima parte, prin locuri in care semnele santierului de modernizare a drumului ne mai prafuiau din cand in cand, ne-a mai deranjat uneori.
Catre ora 19 am ajuns la cabana. Trecusera aproape 11 ore de mers prin minunatele locuri oferite de Muntii Parangului. Ne-am luat portia de mamaliga cu branza, unt, ou si ce-o mai fi fost, ne-am bucurat de ultimele raze de soare ale unei dupa-amieze calduroase de vara si ne-am indreptat catre locurile de odihna.
A doua zi, asteptam microbuzul ce venea tocmai din Valea Jiului, care sa ne duca in locuri apropiate casei. Drumul pe malul Lacului Vidra, pe la statiunea insingurata cu acelasi nume, pe Valea Manailesei, prin Voineasa si din nou pe Valea Lotrului a trecut ca un vis. Ne-am trezit doar in forfota de pe Valea Oltului, cand am realizat ca si altadata ca spectacolul Parangului, oferit cu darnicie si acum, luase sfarsit.

Fişiere ataşate	Mărime
rus_cu_diacritice.doc	66 KB
35cr.jpg	258.62 KB
36cr.jpg	203.5 KB
40cr.jpg	212.4 KB
45cr.jpg	225.67 KB
55cr.jpg	270.86 KB
60cr.jpg	195.09 KB
62cr.jpg	198.35 KB
70cr.jpg	150.16 KB
73cr.jpg	419.79 KB
91cr.jpg	400.02 KB
94cr.jpg	360.1 KB
120cr.jpg	324.53 KB
123cr.jpg	419.89 KB
0_traseu_coasta_lui_rus.jpg	431.74 KB
24crpos.jpg	198.94 KB
33crpos.jpg	279.12 KB
77crpos.jpg	388.79 KB
84crpos.jpg	240.24 KB

Muntii Parang, Lainici - Piatra Argelelor - Parangul Mare, marcaje

Muntii Parang, Lainici - Piatra Argelelor - Parangul Mare, marcaje

I. Giurgiu (Bucuresti)

30 noiembrie 2009. Pe soseaua Targu Jiu - Petrosani, imediat amonte de manastirea Lainici, in parcare, este un panou cu o harta mare a Judetului Gorj, anuntata ca fiind realizata in anul 2006, de catre Editura Grai din Targu Mures.
La doar un kilometru in amonte de acest panou, in dreptul bornei kilometrice 33+700 pana la Targu Jiu, trecem Jiul pe fostul pod al soselei nationale, acum interzis circulatiei auto. La baza versantului apare un stalp indicator cu sageata (imaginea 1), debutul marcajului triunghi rosu spre Parangul Mare (10 ore), pe la Piatra Argelelor (vezi harta 2, extras din lucrarea semnata de Nae Popescu, Editura Sport-Turism, fara an de aparitie imprimat), realizat de Salvamont Gorj. (La dreapta fata de inceputul traseului se afla un mic monument, cu o inscriptie departe de adevar.)

1

2

In anul 2006, impreuna cu Mircea Vladulescu, Emilia Marinescu si Radu Calinescu, am pornit pe punctul rosu (traseu acum anuntat ca temporar desfiintat, vezi imaginea 1) care urca de la Lainici spre Parangul Mare. Noi am altimetrat 360 metri la baza traseului, dar este posibil ca in realitate sa fie o eroare de cativa zeci de metri fata de aceasta valoare, pentru ca ziua era innorata, cu cer des schimbator si vant. Poteca urca abrupt (nu este comoda pe udatura sau zapada), de-a lungul unei tevi, printr-o padure de stejar si corn. Dupa circa ¾-1 ore iesim din padure, la 500 metri altitudine, la locuri cu perspective largi spre Defileul Jiului.
Intram intr-o poiana cu multi si diversi pomi fructiferi (nuci, meri, ciresi). Vegetatia a inghitit urmele locuirii care a ingrijit livada, se mai vede doar o stana darapanata (spre stanga), care nu poate oferi nici macar adapost temporar. Pe vreme fara vizibilitate, in aceasta poiana sunt sanse mari sa pierdem directia marcajului (daca nu renuntam, trebuie sa urcam pe marginea din dreapta a poienii). Mai sus de poiana, semnele vor duce tot de-a lungul tevii, dar printr-o zona cu hatis de plante si pomi, lunga de circa 150 de metri. In fine, la 580 metri altitudine iesim pe platforma de beton a primei antene releu, dupa circa 1¼-1½ ore de la plecare; un drum forestier continua de aici spre dreapta si stanga.
Pe drum, in dreptul antenei, sunt o sageata si o inscriptie al caror sens te pun in deruta privind locul pe unde continua semnele turistice. Noi am mai mers pana la al doilea releu, situat nu prea sus fata de primul, dar nu am gasit alte marcaje.
Am mai avut vreme atunci sa mergem pe drumul forestier, inspre amontele Jiului (pana la 790 metri altitudine), ocazie de a admira spre stanga culmea Muntilor Valcan, iar spre dreapta creasta care duce spre Piatra Argelelor.

Harta 2 ne permite sa ne orientam in teren (puteti descarca de mai jos fisierul 2_harta_popescu_format_mare.jpg, mult mai generos ca dimensiuni), ajungand astfel in zona Pietrele Albe - stana Mormantul Florii, despre care am citit/ aflat ca are si un interesant areal dezvoltat pe calcare.

Cum copiati fisierele/ revistele/ hartile pe calculatorul Dv.!

Fişiere ataşate	Mărime
0_marcaje_parang_2009_cu_diacritice.doc	43 KB
1_cio_noi_2009.jpg	621.3 KB
2_harta_popescu_format_mic.jpg	603.01 KB
2_harta_popescu_format_mare.jpg	1.74 MO

Muntii Parang, Ranca, iarna

Muntii Parang, Ranca, iarna

Extras din harta In Muntii Valcei, de Nae Popescu, Oficiul Judetean de Turism Valcea

De la Vf. Parang (2519 m, stanga) spre estul crestei principale a masivului.
fotografii: Alexandru Goja (Craiova)
Imaginile sunt luate urcand dinspre sudul masivului (vezi harta) catre statiunea Ranca. Multumim domnului Dinu Boghez din Ramnicu Valcea pentru unele observatii constructive privind toponimele, observatii transmise noua imediat dupa ce am pus pe site aceste imagini.

Parangul Mare (2519 m), cel mai important pisc din masiv.

Parangul Mare (2519 m), cel mai important pisc din masiv.

Creasta principala a Muntilor Parang, de la Parangul Mare (stanga) la Varful Iezer (dreapta).

Releul de la Ranca.

De la Varful Mohor (stanga) spre estul crestei.

Varful Mohor (stanga) si Varful Urdele (dreapta).

Varful Papusa domina peste statiunea Ranca.

Varful Mohor (stanga) si Varful Iezer (dreapta).

Varful Mohor (stanga) si Varful Iezer (dreapta).

Fişiere ataşate	Mărime
harta_parang_papusa.jpg	272.04 KB
img_1_de_la_vf_parang_spre_est.jpg	42.22 KB
img_4_parangul_mare.jpg	89.4 KB
img_5_parangul_mare.jpg	34.49 KB
img_6_de_la_parang_la_urdele.jpg	27.22 KB
img_19_ranca.jpg	57.85 KB
img_23_de_la_mohor_spre_est.jpg	44.17 KB
img_26_mohor_si_urdele.jpg	32.09 KB
img_30_papusa.jpg	45.16 KB
img_31_mohor_si_urdele.jpg	39.04 KB
img_57_mohor_si_urdele.jpg	42.07 KB

Muntii Parang, Valea Rosiile - Varful Parang, octombrie 2006

Muntii Parang, Valea Rosiile - Varful Parang, octombrie 2006

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
fotografie de Trestian Gavanescu (Ramnicu Valcea)

fotografii: Floriana Boghez
fotografie de Dinu Boghez

1 octombrie 2006. Pornisem de dimineata pe soseaua de sub Muntii Capatanii (Ramnicu Valcea - Targu Jiu); apoi am parcurs Defileul Jiului pana la Petrosani si de acolo - cu un mijloc de transport pe Valea Jietului - am ajuns la cabana Groapa Seaca, baza de plecare catre munte. Eram insotit de Floriana, fiica mea.

Dinu Boghez, stanga si Bogdan Mihai, patronul de la cabana Groapa Seaca

2 octombrie. Plecam la vremea intunericului, pe drumul forestier de pe Valea Jietului (marcaj punct rosu, vezi harta 3). Il cunosteam, are 4 km. Dupa o ora de mers eram la captarea Jiet. A urmat o portiune cu noroi pe care greu l-am putut ocoli, pe drum de TAF. Se sfarseau noroiul si drumul de TAF la apa Gheresului, in susul careia oamenii sfartecau padurea. Am trecut apa zbuciumata pe o punte firava.

3 Extras din lucrarea lui Nae Popescu - In Muntii Valcei - Oficiul Judetean de Turism Valcea; actualizari realizate in anul 2006 de Ica Giurgiu si Dinu Boghez.

4 Rachitan (Lytrum salicaria).

A urmat urcusul prin padurea cu brazi falnici (imaginea 5). Intr-o ora am ajuns sa traversam involburata apa a Rosiilor. Am gasit podul mai amarat decat ultima data cand trecusem pe aici. In schimb, refugiul Agatat (imaginea 6), curat, cu izvor adus in preajma sa si curatenie inauntru, m-a impresionat si de data asta. Am facut prima pauza.

5 Prin padurea dintre apa Gheresului si refugiul Agatat.

6 Refugiul Agatat.

Am revenit la punctul rosu, marcajul traseului si am intrat cu repeziciune pe cararea cu stanci, stransa intre perdeaua de jnepeni. Cu ceva atentie la strabaterea firisoarelor de apa (destul de frecvente) si mai apoi pe brana cu stanci uriase am ajuns deasupra marii poieni din treapta glaciara pe care aveam sa o urcam mai apoi. Am coborat langa steiul urias din mijlocul poienii (imaginea 22) si cateva clipe am privit cu nesat inaltimile catre care ne indreptam. Am inceput sa urcam serpentinele stranse ce duceau catre bordeiul stanei, acolo unde plaiul intins al lantului de caldari glaciare isi unduia iarba mare, ce parea neatinsa de turmele de oi.
Am ajuns repede la Iezerul Zanoagei Stanei (imaginea 10), cu steiul de piatra din mijlocul sau oglindit in apa limpede, nemiscata de vreo pala de vant. N-am zabovit si ne-am desprins din marcajul ce ducea spre varf ca sa stam o clipa si pe malul Lacului Rosiile. Apoi pe cel al Lacului Lung (imaginea 13).

7 Creasta masivului; vedere dinaintea treptei glaciare a Lacului Zanoaga Stanei.

8 Spre Lacul Zanoaga Stanei.

10 Lacul Zanoaga Stanei.

11 In drum spre Caldarea Lacului Mandra.

12 Parangul Mare, vazut de deasupra Lacului Lung.

13 Lacurile Lung si Rosiile.

De aici incolo nu ne mai ramanea decat drumul spre creasta, catre Saua Gruiu. Am ocolit Lacul Lung pana catre capatul dinspre vale. Apoi am cautat drumul inaltimilor, ocolind borduri stancoase, presarate cu jnepeni. Ne-am indreptat catre strungi banuite a fi cheia potecii varstate cu punct rosu, semnul pe care-l cautam si pana la urma l-am gasit. Nu era el prea clar si poate chiar s-ar impune reimprospatarea lui, dar de aici inainte nu l-am mai pierdut.
Dupa harta pe care o aveam la indemana drumul ar fi trebuit sa urmeze malul drept geografic al Iezerului Mandra, dar in realitate punctul rosu ne-a condus tocmai pe celalalt mal. Sarind din stanca-n stanca, sprijinindu-ne adesea de ele, mai gasind cate-un crampei de poteca inierbata si mai ales semnul de marcaj, uneori greu perceptibil, am ajuns pe malul Lacului Mandra (imaginile 14-16). Meritam un moment de odihna, cu atat mai mult cu cat poteca pana in Saua Gruiu se arata a fi grea la urcus. Am admirat locurile, inconjurati de marea de piatra, pe alocuri oglindita in panza de apa a Mandrei, nemiscata de vant.

14 Lacul Mandra; in stanga lui, locurile de cort.

15 De la Lacul Mandra, urcus spre Saua Gruiu.

16 Caldarea Rosiile, cu Lacurile Mandra (stanga), Lung (centru), Rosiile (dreapta).

Apoi am parasit malul lacului. Am trecut pe langa vreo 3-4 locuri de cort, inconjurate de ghizduri de piatra (imaginea 14). Am inceput urcusul catre creasta. A debutat acesta brutal, direct pe marea panta ce conduce in Saua Gruiu. Se strecura poteca printre stancarii, pe unde nici nu banuiai ca exista loc de pasit. Mergeam direct in sus, cu serpuiri aproape impercetibile. Noroc ca diferenta de nivel nu era prea mare, doar vreo 130 metri, dupa care la cota seii, la 2305 metri, obositi, fericiti, ne-am trantit pe iarba inaltimilor. Batea vantul si frigul zilei de toamna se simtea zdravan aici.
Apoi ne-am indreptat spre marele varf (imaginile 17-20). Dupa ce panta urcasem, drumul spre Parangul Mare ne parea acum o joaca. Pe poteca strecurata printre stanci si iarba pitica a varfurilor mari inaintam repede. Ne-a trebuit cam ½ ora sa ajungem pe cupola varfului.

17 Parangul Mare (2519 m), vazut din Saua Gruiu.

18 Parangul Mare (2519 m), Gemanarea (2426 m), Slivei (2420 m).

19 Vf. Parangul Mare (2519 m).

20 De pe Parangul Mare (2519 m), Caldarea Rosiile.

Apoi am revenit repede in Saua Gruiu, unde ne lasasem rucsacii. Pe varful de pe care tocmai plecasem veneau valatuci de nori. Dar jos, in locurile catre care ne reindreptam, era soare. De pe Muchia Gemanarea - Slivei pana spre Paclesa si Iesu soarele inobila muntele.
Incepem coborarea. Strabatem stancariile ce ne stau in cale, cat putem de repede. Ne gandim ca daca ajungem la refugiul Agatat mai tarziu de ora 18 ne prinde noaptea in padurea de brazi si nu o sa ne fie deloc la indemana. Pana la plaiul de langa stana nu ne oprim deloc. Coboram treapta glaciara si iata-ne langa marele stei de piatra cu punct rosu mare pe el (imaginea 22). Aici, la marele stei din mijlocul poienii, ne-am odihnit o clipa.

21 Bujor de octombrie.

22 Steiul din poiana de sub stana Rosiile, vazut la coborare.

Soarele statea sa dea peste creste si umbrele inserarii nu erau prea departe. Apoi ne-am avantat pe poteca dintre jnepeni, printre stancile cele mari si, pe nesimtite, am ajuns in poiana refugiului. Am traversat apa involburata, am urcat poteca din padurea de brad si ne-am indreptat cu repeziciune spre vale. Auzeam din ce in ce mai puternic zgomotul apelor care doar ceva mai incolo aveau sa alcatuiasca Jietul, prins ca intr-o menghina in prapastia captarii hidrotehnice.
Mergeam tacuti, oboseala iesise la iveala. Ultimii pasi prin frumoasa padure de brad s-au sfarsit la puntea de peste apa Gheresului. Urma de acum incolo singura portiune de drum care nici la urcare nu ne entuziasmase. Drumul noroit al TAF-ului care cobora lemne din padurea Gheresului de abia ne lasa, cat de cat, sa-l ocolim. La capatul drumului forestier am ajuns in pragul inserarii. Doar cateva minute am zabovit, odihnindu-ne pe trunchiul unui brad.
Apoi, din nou la drum. Cei 4 km de drum forestier pana spre cabana trebuia sa-i facem in pas de metronom daca nu vroiam sa ne apuce intunericul. Cand am ajuns la soseaua asfaltata, luna, acum doar la jumatate, aflata printre brazi, stralucea cat sa ne lumineze drumul.
La cabana, sfarsitul insorit al saptamanii isi stingea ultimele ecouri. Ciorba calda, dusul deopotriva si moliciunea focului din soba aveau sa ne duca - prin lumea viselor - din nou in locurile mirifice prin care fusesem.

Fişiere ataşate	Mărime
0_text_paring_cu_diacritice.doc	79.5 KB
1_dinu_boghez_p.jpg	27.48 KB
2_dsc01173.jpg	42.16 KB
3_harta_muntii_vilcei.jpg	413.49 KB
7_dsc01047_gruiu_p_mare.jpg	201.36 KB
11_dsc01076_spre_cald_mindra.jpg	254.17 KB
12_dsc01086_p_mare.jpg	201.69 KB
17_dsc01195_p_mare_din_sa_gruiu.jpg	232.24 KB
18_dsc01168.jpg	215.69 KB
20_dsc01181.jpg	302.95 KB
4_dsc01015.jpg	66.91 KB
5_dsc01027.jpg	97.58 KB
6_dsc01032.jpg	68.24 KB
8_dsc01057_spre_zanoaga_stinei.jpg	90.67 KB
9_dsc01067.jpg	104.92 KB
10_dsc01071_zanoaga_stinei.jpg	90.5 KB
13_dsc01114_lung_si_rosiile.jpg	87.1 KB
14_dsc01144_mindra.jpg	64.47 KB
15_dsc01145.jpg	151.94 KB
16_dsc01164.jpg	105.79 KB
19_dsc01166_paring_mare.jpg	40.01 KB
21_dsc01231_bujor_octombrie.jpg	107.78 KB
22_dsc01233.jpg	45.71 KB
dinu_boghez_bogdan_mihai.jpg	72.56 KB

Muntii Parang, cabana Groapa Seaca - Lac Mija

Muntii Parang, cabana Groapa Seaca - Lac Mija

Descrierea traseului (cabana Groapa Seaca - Parangul Mare - Lac Mija - Valea Jiet) este facuta in fisierul de mai jos (parang_poveste_din_vest.ppt) cu ajutorul a 86 imagini, 2 harti si 2 panorame fotografice.

Cum copiati fisierele/ revistele/ hartile pe calculatorul Dv.!

Fişiere ataşate	Mărime
parang_poveste_din_vest.ppt	12.7 MO

Muntii Parang, cabana Groapa Seaca - Taul Inghetat, marcaje

Muntii Parang, cabana Groapa Seaca - Taul Inghetat, marcaje

cabana Groapa Seaca (1220 m) - Taul Inghetat (1970 m)

text si imagini: Ica Giurgiu (Bucuresti)

Marcaj cruce galbena (la inceput sunt si semne cruce rosie). Traseu de efectuat, mai ales la prima lui parcurgere, pe vreme cu vizibilitate foarte buna, dar nu iarna (datele de teren pentru acest material au fost luate in anul 2006). Marcaj insuficient pentru vreme cu vizibilitate proasta; semnele sunt plasate pe mai multe portiuni la distante prea mari unul fata de altul si ne pot cauza mari pierderi de timp si efort. Dupa ce cunoastem traseul vara putem incerca si parcurgerea lui pe zapada (atentie, mai multe tronsoane pot avea potential pericol de avalanse). 4½-5½ ore.

De la cabana Groapa Seaca coboram 5 minute pe soseaua asfaltata, in directia Petrosani. Vom intra de pe asfalt pe drumul forestier care insoteste malul stang geografic al vaii cu debit important care vine dinspre stanga cum coboram (Jiet), impreuna cu marcajele cruce rosie si punct rosu. In curand, semnele turistice cruce galbena si cruce rosie incep sa suie catre dreapta, pe un interfluviu, prin padure; poteca este clara, umbroasa.

extras de harta din lucrarea lui Nae Popescu - In Muntii Valcei - Oficiul Judetean de Turism Valcea; cu actualizari facute de Ica Giurgiu in anul 2006

Dupa 1 ora de la pornirea in traseu, timp in care am trecut pe poteca peste cateva iviri de calcar, iata-ne la 1480 metri, intr-o poienita. Deasupra ei ajungem imediat intr-o taietura de padure (T). Cum exploatarea era in extindere, nu este exclus sa intervina unele nepotriviri pentru descrierea pe care o facem acestui tronson. Din zona T se vede cabana Groapa Seaca. Prin taietura de padure (care nu a lasat in picioare copacii cu semnele de marcaj si a astupat poteca turistica cu resturi) trebuie sa suim spre inainte stanga; la liziera ei de sus dam de un drum forestier pe care regasim marcajele. 1½-2 ore de la plecare.
La 1610 metri altitudine, pe drumul forestier, gasim ultimele doua semne cruce rosie, desenate pe copaci, pe stanga si pe dreapta drumului (A). Aici suntem la un punct unde orientarea devine delicata pe vreme senina si la mana norocului pe vreme fara vizibilitate. Drumul forestier taie muntele de-a coasta; pe sute de metri nu mai gasim semne turistice; dar aceasta este directia pe care trebuie sa o pastram pentru a reintercepta semnele catre zona Lacului Mija; nu este recomandat sa incercam a castiga altitudine suind in directia Vf. Parleele (vezi harta) pentru ca vom intra intr-un camp foarte extins si compact de jnepeni bine dezvoltati.
Din punctul A, pentru a continua spre Taul Inghetat trebuie sa facem 90 de grade la stanga, fara marcaj, urcand cateva zeci de metri lungime prin taietura de padure, pana la un nivel care ne aduce deasupra lizierei de padure care se contureaza acum in stanga noastra. Urcam usor pe deasupra lizierei, spre stanga (spre stanga noastra, pe unii co-paci, daca lumina cade favorabil !, s-ar putea sa vedem semne de marcaj), dam intr-o poiana (B; de unde un marcaj se duce spre valea din stanga, legatura cu traseul spre Lacul Rosiile??), o trecem, apoi dam intr-o a doua poiana, strabatuta de un parau care coboara dinspre dreapta noastra. Pe malul paraului, la 1640 metri altitudine, gasim crucea galbena (C). Din punctul A si pana aici ne-am intors cu 180 de grade!

Daca descrierea din paragraful anterior pare greu de transpus in teren, atunci putem proceda altfel. Din punctul A ne intoarcem pe drumul forestier, coborand; curand, spre dreapta noastra, observam, pe o fundatura ingusta de poiana intunecoasa, acolo unde nu exista nici o sageata indicatoare, ca semne turistice pornesc spre amonte! Urmandu-le, vom sosi in punctul C. 2-3 ore de la plecare.

Daca intre punctele A si C gasirea directiei bune de urmat constituie o problema, o data ajunsi in C suntem la debutul unei poteci clare, strajuita de afinis imbietor. Aceasta poteca va trece prin vegetatie montana arboricola si subarboricola (vezi imaginea 12) pana cand va iesi la poalele (1770 metri altitudine) frumoasei cascade din imaginea 8 (3-4 ore de la pornirea in traseu). Din punctul C pana la baza marii cascade sunt suficiente surse de apa, puternice chiar si pe vreme secetoasa.

8

Cascada se urca pe partea dreapta cum privim dinspre aval. Pe masura ce castigam altitudine apar si semnele de marcaj, unele semicontopite cu fundalul pe care sunt aplicate. La 1890 metri altitudine, dupa 30-40 de minute de la baza cascadei (3½-4½ ore de la pornirea in traseu) ajungem la un bolovan mare (BM), cu o dubla sageata desenata pe el: la stanga, spre Lacul Verde; la dreapta, spre Taul Inghetat. De la bolovanul BM vom mai urca (pe blocuri si grohotis) pana la 1970 metri, inca 45 minute, cand ajungem pe malul Taului Inghetat (imaginile 9 si 10) (4½-5½ ore de la debutul traseului): lacul are aproximativ 20 metri diametru si mult peste 2 metri adancime.

9 Arealul Taului Inghetat. Marcajul urca pana la pragul din primul plan al imaginii, apoi coboara catre lacuri.

foto: Ica Giurgiu, Luciana Avramescu

10 Taul Inghetat. Pentru dimensiune, langa semnul cu rosu, un om in picioare.

12 Imagine luata din drumul spre Saua Huluzu (1824 m), dupa ce am suit pana sub Vf. Ciobanu (aflat in afara cadrului stang al imaginii).

Tot de la bolovanul BM, si tot pe cruce galbena, pe o pajiste tipic alpina, cu meandre in functiune sau seci ale unui curs de apa, ajungem si la Lacul Verde (1890 metri altitudine), de fapt o succesiune de trei lacuri, toate cu forma mult alungita, vizibile doar daca ne-am apropiat suficient de ele.
In legatura cu pozitionarea lacurilor din caldarile glaciare ale Parangului se poate constata ca desenele realizate de Nae Popescu sunt amanuntite, asemanatoare realitatii din teren; date interesante despre aceste lacuri putem afla si din lucrarea Nae Popescu - Parang - colectia Muntii Nostri, numarul 35, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986. De altfel, este mai mult decat extraordinar si remarcabil ca inginerul chimist Nae Popescu a reusit - nu numai pentru Muntii Parang dar si pentru alte masive montane - sa aduca informatii fata de care atatea numeroase generatii de geografi sau "specialisti" in turism nu s-au apropiat sa le cunoasca si sa le comunice.
De pe malul Lacului Verde putem urca pe poteca ciobaneasca evidenta catre muchia care ne separa de caldarea glaciara Rosiile (vezi harta), aflata la est de noi.

Recomandare: de la bolovanul BM (1890 metri altitudine) putem spune ca de abia am patruns bine in peisajul alpin glaciar. Inainte, la stanga si la dreapta sunt evidente si frumoase praguri glaciare dincolo de care se afla uneori suprafete de apa. Mai sus de bolovanul BM in unele veri functioneaza un bordei si este un tarc in apropierea lui. Merita sa stam cu cortul macar o noapte undeva in zona BM sau mai sus de ea pentru a descoperi apoi pe indelete incantatoarele cotloane ale caldarilor glaciare de aici.

Fişiere ataşate	Mărime
taul_inghetat_cu_diacritice.doc	53 KB
8vbn.jpg	42.55 KB
9_spre_taul_inghetat_vbn.jpg	126.66 KB
10_taul_inghetat_vbn.jpg	47.42 KB
12_caldari_rosiile_si_verde_vbn.jpg	27.28 KB
harta_taul_inghetat.jpg	284.96 KB

Muntii Parang, cabana Obarsia Lotrului - Petrosani

Muntii Parang, cabana Obarsia Lotrului - Petrosani

Obarsia Lotrului (1340 m) - cabana Groapa Seaca (1220 m) - Petrosani

Ica Giurgiu (Bucuresti)

Punem kilometrajul autoturismului la zero in dreptul cabanei Obarsia Lotrului (1340 metri altitudine, situata pe stanga drumului care vine de la Voineasa, dinspre estul hartii; extras de harta din lucrarea lui Nae Popescu - In Muntii Valcei - Oficiul Judetean de Turism Valcea; cu actualizari facute de Ica Giurgiu in anul 2006). Pe dreapta drumului care a sosit aici dinspre Voineasa se afla statia meteorologica. La dreapta se desprinde drumul (mai la vale asfaltat) spre Sugag (60 kilometri) iar la stanga este drumul catre Petrosani (29 kilometri). In dreptul cabanei Obarsia Lotrului, stalp indicator cu sageti: Muntinu, 4½ ore, triunghi rosu; Calcescu, 4 ore, cruce rosie.

La kilometrul 1,4 dupa ce am pornit de la cabana Obarsia Lotrului ajungem la desprinderea catre stanga a drumului spre Ranca (indicator aici, 28 kilometri pana la Petrosani). Calea de rulare spre Ranca este neasfaltata si supusa unor permanente modernizari pentru ca soseaua alpina este folosita pentru diverse transporturi industriale sau de interventie. Atunci cand soseaua nu este afectata de viituri se poate circula cu autoturismele pana la Ranca, de unde apoi este asfalt spre localitatea Novaci.

La kilometrul 5,6 sosim in Pasul Groapa Seaca, la 1560 metri altitudine; aici este limita dintre judetele Valcea (est) si Hunedoara (vest). De la cabana Obarsia Lotrului pana in Pasul Groapa Seaca drumul este neasfaltat. Din Pasul Groapa Seaca spre Petrosani incepe covorul de asfalt. Din Pasul Groapa Seaca spre dreapta, in Muntii Sureanu, se desprinde un drum forestier pe care apar semnele turistice punct galben si banda albastra.

La kilometrul 8,4 de la cabana Obarsia Lotrului, la 1350 metri altitudine, observam pe sosea, pe stanga, marcajul punct albastru, spre Muntii Parang (el ajunge in Saua Huluzu, la 1824 metri altitudine).

La kilometrul 9,6 (1270 metri altitudine) observam pe sosea, pe dreapta, marcajele triunghi rosu, triunghi albastru, punct galben.

La kilometrul 10,2 de la cabana Obarsia Lotrului sosim la cabana Groapa Seaca (1220 metri altitudine), aflata pe dreapta soselei (pe cabana este indicata altitudinea de 1208 metri). Iata lista marcajelor turistice care pornesc de la cabana Groapa Seaca (bogdancristina_hd2005@yahoo.com; 0254.542.246, 0724.251.635, 0744.136.555): punct galben spre Vf. Capra (1927 m, Muntii Sureanu), interzis iarna; punct albastru spre Saua Huluzu, 2½ ore, interzis iarna; triunghi albastru spre cabana Obarsia Lotrului, 2½ ore; punct rosu spre Lacul Rosiile, Parangul Mare, 4-4½ ore; cruce galbena spre Taul Inghetat; cruce rosie spre Mija; triunghi galben, circuitul Fometescu, 1 ora.

Coborand de la cabana Groapa Seaca pe sosea, catre Petrosani, la 1000 metri altitudine, pe stanga drumului este cabana turistica Mija, acolo unde incepe drumul forestier Mija Mare (lung de 3,6 kilometri).

Iar cand au mai ramas doar 8 kilometri pana la Petrosani suntem in dreptul cabanei Jiet (810 metri altitudine).

Fişiere ataşate	Mărime
obarsia_lotru_gr_seaca_cu_diacritice.doc	41 KB
harta_obarsia_seaca.jpg	85.84 KB

Muntii Parang, creasta, iarna

Muntii Parang, creasta, iarna

Creasta, de la Rusu la Ranca

text si fotografii: Radu Hera (Bucuresti)

De Revelion 2007, cu Cristina Hera.
Desi mai putin tehnica si ravnita decat creasta Muntilor Fagarasului sau cea a Muntilor Retezatului, dar angajanta si interesanta in ansamblul ei, creasta Muntilor Parang ofera iarna o ascensiune tentanta si deloc lejera.
Parcurgerea ei in conditii hivernale poate constitui fie o tura de antrenament, fie o provocare in sine. Avand multe varfuri care se ridica la peste 2300 metri si, in plus, Parangul Mare, cel mai vestic varf al Carpatilor romanesti care depaseste 2500 metri altitudine, parcurgerea crestei Muntilor Parang iarna nu trebuie subestimata (vezi imagini cu intreaga creasta, iarna, la http://www.romania-natura.ro/node/165).
Adaposturile sunt extrem de rare in proximitatea crestei, iar posibilitatile de ratacire sunt numeroase. Ne vom pregati fizic si moral pentru o tura de 2-3 zile in conditii de altitudine si, evident, de iarna.
Din echipamentul individual nu trebuie sa lipseasca pioletul, coltarii, sacul de dormit de iarna, imbracamintea adecvata si betele de schi. Echipamentul colectiv va contine cort de iarna, lopata, primus, instrumente de orientare. Coarda si accesoriile de alpinism de vara nu sunt obligatorii.

Indeobste se porneste de la Petrosani (600 metri altitudine) de unde se ajunge la complexul Rusu (1070 m), fie pe jos (10 km de la gara Petrosani), fie cu alte mijloace (microbuze, ocazii, taxiuri, propria masina). Telescaunul ne urca pana la 1685 metri, in Poiana Nedeii, in zona complexului turistic Parang si al cabanei ANEFS.
Trecand printre casute si vile urcam pantele Muntelui Badea timp de 45 de minute de la statia terminus a telefericului, in lungul partiei de incepatori. (vezi harta, extras din lucrarea Muntii Parang, de Danut Calin, Editura Garamond)

aceasta este o imagine de 31 centimetri lungime; descarcati integral, de mai jos, de la fisiere atasate, fisierul numit 0.1_harta_parang_iarna.jpg

La 1850 metri altitudine suntem la prima ramificatie a traseului (banca si panou indicator): in fata sunt pantele domoale ale Parangului Mic (2074 m) iar in dreapta porneste traseul de vara, care ocoleste varful.
1. In perioada marilor zapezi vom urca Parangul Mic pe o panta destul de obositoare. In zona finala a urcusului depasim ramasitele statiei meteo si ajungem la baliza de pe varf (imaginea 1). Dupa acest reper continuam spre est, pe creasta, evitand cornisele care se formeaza spre nord, pana in Saua Izvorul (2050 m).
2. Numai daca zapada este mica si consolidata optam pentru ocolirea Parangului Mic; ea dureaza circa 45 minute pe zapada tare si vom iesi comod in creasta principala, urmand in cea mai mare masura traseul de vara, marcat cu stalpi metalici.

1 Parangul Mic, vazut din Saua Izvorul.

La un moment dat, un picior inierbat si batut de vanturi se lasa in dreapta, marcand un punct de schimbare de directie. O stana aflata in zona de padure poate fi un adapost in caz de retragere.

Din Saua Izvorul (2050 m) pornim pe creasta spre sud-est, vizand varfurile Muntelui Scurtu (2203 m), pe care le urcam sau le ocolim prin dreapta. Carja domina peisajul spre sud si anunta zona marilor varfuri (foto 2). Cornisele se formeaza spre stanga, catre Valea Mija Mare. Depasim ramificatia de vara spre Lacul Mija (vezi http://www.romania-natura.ro/node/345) si dupa un timp ajungem in Saua Caprelor (2195 m). Aici creasta prezinta o adancitura orizontala, cu malurile apropiate. Un refugiu vechi a fost reconstruit in vara anului 2006 si poate fi folosit pentru bivuac. Se poate monta si cortul, la adapost de vant (foto 3).

2 Muntele Scurtu (2203 m) si Vf. Carja (2405 m); vedere de pe Muntele Badea.

3 Refugiul de sub Vf. Carja; vedere din saua dintre Scurtu si Carja, stand cu spatele la Vf. Carja.

Aici creasta isi trage rasuflarea, inaintea primului varf important: Carja. De la refugiu vom urma muchia mult ingustata acum, tinand strict creasta matematica si, dupa un tronson putin inclinat, dar ingust, prindem sa urcam abrupt pantele Carjei, tinand marginea abruptului din stanga. Urcusul nu este dificil, dar in conditii de zapada tare sau gheata trebuie sa folosim coltarii si pioletul (foto 4).

4 Urcusul din Saua Caprelor (2195 m) spre Vf. Carja (2405 m).

5 Vedere de pe Vf. Carja.

Nu se va aborda sub nici o forma varianta de vara, care urca pantele inclinate ale scocului de sub varf, strajuite de obicei de o cornisa proeminenta. In partea a doua a urcarii, panta se domoleste si ajungem pe Carja, la 2405 metri, dupa 30 minute de la refugiu.
Sus gasim un platou de pe care putem privi urmatoarea portiune a crestei (Varfurile Stoienita/ Stoinita, Gemanarea si trapezul Parangului Mare - foto 5, Retezatul - foto 6, Valcanul si alte masive din Meridionali, pana in Fagarasului, Iezer-Papusa si Bucegi.

6 De pe Vf. Carja, vedem - deasupra marii de nori - Masivul Retezat.

7 Cornise la coborarea de pe Vf. Carja (2405 m) spre Saua Stoenita (2360 m).

Din Varful Carja lasam in stanga interesanta custura care-l leaga de Muntele Mija si incepem sa coboram spre sud-est, pana in Saua Stoienita (2360 m). In caz de vizibilitate proasta urmam marginea caldarii din stanga, dar pastrand totusi o distanta prudenta fata de cornisele care pot depasi uneori 2-3 metri (foto 7).
Putem urca sau ocoli Varful Stoienita (2421 m) prin dreapta, in functie de starea zapezii. Dupa acest varf urmeaza o portiune stancoasa a crestei unde se formeaza cornise orientate spre stanga (nord-est) (imaginile 8-10).

8 Daca pe vreme senina ne putem orienta ca sa evitam apropierea de marginea corniselor, atunci cand vizibilitatea scade trebuie sa fim prudenti, ca sa nu calcam pe terenul care oricand se poate prabusi sub greutatea noastra si vibratiile pe care le producem.

9 Cornise, de lungimi, grosimi si soliditate diferite, dupa cum bate vantul, incalzeste soarele si este constitutia zapezii/ ghetii.

10 Cornise, de lungimi, grosimi si soliditate diferite, dupa cum bate vantul, incalzeste soarele si este constitutia zapezii/ ghetii.

Dupa depasirea acestui tronson circular coboram in Saua Gemanarii si ne pregatim pentru urcusul Varfului Gemanarea. La inceputul acestei pante gasim un loc de cort foarte bun, un scoc adanc care coboara din creasta, ferit de vant si cu multe posibilitati de adapost (imaginea 11).

11 Venind dinspre Stoenita (stanga), imediat dupa ce trecem de Saua Gemanarea gasim loc de cort in scocul adanc din centrul imaginii.

12 De pe Gemanarea (2437 m, in prim plan) vedem cel mai inalt pisc din masiv.

Gemanarea se urca lin din sa si se prezinta sub forma unei cocoase domoale, cu o momaie in varf. Din punctul somital se desprinde spre nord-est Muchia Slivei, cu varful omonim, muchie pe care se poate cobori la refugiul Agatat (pasaje mai tehnice).
Imediat dupa cei 2437 metri ai Varfului Gemanarea coboram intr-o sa stancoasa si ingusta, unde cornisele apar din nou. De aici urcam creasta prelunga, dar destul de lina pana pe Parangul Mare (imaginea 12), depasind elementar pasaje stancoase. Parangul Mare este precedat de o succesiune de varfulete care dau impresia ca urcusul este nesfarsit.
La 2519 metri gasim cateva momai mari de piatra si un picior sud-vestic care coboara la Lainici (traseul cu punct rosu, marcaj pe care nu trebuie sa ne bazam in zona de gol alpin; vezi si http://www.romania-natura.ro/node/377). Creasta nordica, alpina, care se desprinde catre stanga, ne permite sa coboram in Caldarea Rosiile, la Lacul Zanoaga Stanei si apoi la refugiul Agatat si cabana Groapa Seaca (vezi http://www.romania-natura.ro/node/154). O vom urma numai in caz de retragere fortata si numai echipati cu coltari si piolet. (Aceasta creasta poate constitui o tura in sine, plecand de la Lacul Zanoaga Stanei.)
Urmeaza prima mare coborare de pe traseu. O facem tinand iarasi seama de cornise si de schimbarea de directie care acum este net spre est. Tinem marginea Caldarii Rosiile, din stanga. In Saua Gruiul (2305 m) intalnim ultimul stalp de marcaj de pe creasta (imaginea 13). Acesta marcheaza coborarea (de vara) in Caldarea Rosiile, la lacurile si tentatiile zonei. Imediat sub sa, spre Rosiile, se afla un loc adapostit unde se poate monta lesne cortul.

13 Din Saua Gruiul (2305 m), acolo unde este ultimul stalp de marcaj de pe creasta, privim spre vest.

13a De sub Vf. Paclesa (2335 m), panorama spre vest.

In comparatie cu vecinul sau, Varful Gruiul (2345 m) pare un deal inofensiv. Il urcam fara probleme si coboram prelung in Saua Paclesa (2225 m). Poteca de vara ocoleste Vf. Gruiul prin sud, dar nu ii dam acesteia atentie nici macar in perioada zapezilor mici, atat din cauza unei mai bune orientari cat si a perspectivelor pe care ni le ofera ascensiunea.

Urmatoarele doua varfuri, gemene, Paclesa (2335 m) si Iesul (2368 m), le urcam integral insotiti si de traseul de vara (foto 14). Urmeaza o coborare continua, sustinuta si dezarmanta, spre Saua Gheresul (2113 m). In fata, creasta se ridica impetuos spre Varfurile Piatra Taiata si Coasta lui Rus, ceea ce face aceasta pierdere de altitudine si mai greu de acceptat.

14 Imagine luata de pe Setea Mica (2278 m), spre vest (si aburii lasati de unul dintre multele supersonice care traverseaza zona).

Saua Gheresul ofera, in conditii de zapada buna, posibilitatea de a cobori spre sud, in Caldarea Vaii Setea Mica, unde cateva stanci masive, aflate la 100-150 metri sub creasta, ofera adapost pentru montarea cortului. Coborarea spre nord din creasta este nerecomandata.

Din Saua Gheresul se urca pieptis pantele Muntelui Piatra Taiata pentru a ajunge la ramificatia (de vara) spre Caldarea Lacului Zanoaga Mare, complex glaciar care adaposteste si Lacul Calcescu (una dintre atractiile masivului). Evident, iarna nu distingem decat suprafetele plane ale lacurilor acoperite de zapada.
Din Piatra Taiata ne putem retrage spre nord, peste Coasta lui Rus, pe un picior destul de comod, dar lung, spre Obarsia Lotrului (vezi http://www.romania-natura.ro/node/301).
Din Saua Piatra Taiata (2255 m) urmam creasta Varfurilor Setea Mica (2278 m) si Setea Mare (2365 m), pe un parcurs lung, orientat din nou spre sud-est. La capatul acestui tronson fara mari diferente de nivel, pe care vom intalni iarasi cornise orientate catre stanga, ajungem in Saua Plescoaia. Un loc cam chinuit de bivuac gasim imediat in stanga crestei.
Urcam Varful dublu Plescoaia (2231 m), marcat cu momai mari de piatra si schimbam directia de mers catre nord-est. Aspectul masivului se schimba complet. Devine mult mai domol, mai putin prapastios, dar deloc mai simplu de parcurs.

Saua Mohorul (2175 m), spre care coboram indelung, este un platou lat, batut de vanturi. Problemele de orientare pe vreme nefavorabila apar pentru prima oara in mod serios. Ca reper nu avem decat directia: la inceput nord-est si apoi ferm spre nord. Vom parcurge platoul in lungul sau, calauziti rareori de cateva lespezi mai rasarite, cu marcaj aplicat pe ele.
Varful Mohorul se urca tinand marginea caldarii din dreapta, atenti, asa cum ne-am invatat minte pana acum, la cornise. Acum ele se formeaza spre dreapta. Mohorul (2337 m) este ultimul varf mare al Parangului, desi crestetul sau plesuv nu arata prea impetuos (imaginea 15). De acum nu vom mai depasi 2300 metri altitudine.

15 De pe Muntele Setea privim spre estul masivului.

16 De pe Muntele Mohorul, imagine catre nord-est.

17 Vf. Mohor (2337 m), vazut dinspre est, din zona Urdele.

Din varf coboram prelung spre nord nord-est, in larga Sa Iezer (2090 m) (foto 16). Aspectul celor doi versanti ai crestei este complet diferit: sudul stancos si alpin, nordul inierbat si plesuv. Apar probleme de orientare: din zona Varfului Iezer se desprinde o muchie nordica. Este vorba de Muntele Carbunele, care nu trebuie urmat decat daca vrem sa ne retragem spre Obarsia Lotrului.
Urcam Iezerul (2149 m) integral si vom cobori abrupt in Saua Urdele. Ceva mai sus de sa intalnim soseaua transalpina. Este un loc batut de vanturi, unde posibilitatile de a monta un cort nu lipsesc, dar trebuie cautate cu grija.

Pentru a continua traseul urcam fie pe soseaua inzapezita, fie direct spre Pasul (2145 m) si Varful Urdele (2228 m). Aici problemele de orientare in caz de vreme potrivnica apar din nou, in ciuda soselei alpine ale carei detalii le vedem deseori.
Saua Dengherul (2035 m) si Varful Dengherul se parcurg in totalitate orientandu-ne spre sud-est si ajungem in fata ultimului urcus important: Varful Papusa. Soseaua alpina il ocoleste prin vest, dar pericolul avalanselor este mare in timpul traversarii asa ca vom opta pentru urcarea varfului.
Pieptis si prelung, urcusul Papusii ne va recompensa prin privelistea minunata asupra crestei Parangului. Coborarea spre Ranca, ale carei detalii le-am tot observat din Parangul Mare incoace, se face pe muchie pana cand intalnim iarasi drumul alpin si urmam coama lata care ajunge in final la primele case. Din Ranca putem cobori spre sud, la Novaci, pe soseaua modernizata.

Observatii
- Creasta principala a Muntilor Parang nu se termina la Ranca. Mai exista un tronson, intre Varful Papusa si Curmatura Oltetului.
- Creasta Parangului se preteaza, in mare parte, schiului de tura. Evident, in conditii de zapada adecvata.
- Dupa depasirea catre est a Seii Gruiul nu mai intalnim pana pe Varful Papusa nici un stalp de marcaj.
- Pe tot parcursul crestei principale intalnim muchii secundare care coboara spre ambele fete ale crestei, constituind posibilitati de retragere mai comode sau mai dificile din punct de vedere tehnic.

Timpi intermediari pentru parcurgere nu putem da, din simplul motiv ca ei sunt foarte mult influentati de starea si marimea zapezii, de conditiile meteo generale si de alti factori subiectivi. Am precizat cateva dintre locurile de bivuac si de retragere.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
1_parang_carja_calcescu.jpg	158.97 KB
2_parang_carja_calcescu.jpg	131.38 KB
0.1_harta_parang_iarna.jpg	1.32 MO
0_parang_iarna_cu_diacritice.doc	70.5 KB
3_parang_carja_calcescu.jpg	179.29 KB
4_parang_carja_calcescu.jpg	153.41 KB
5_parang_carja_calcescu.jpg	197.93 KB
6_parang_carja_calcescu.jpg	123.98 KB
7_parang_carja_calcescu.jpg	191.56 KB
8_parang_carja_calcescu.jpg	124.09 KB
9_parang_carja_calcescu.jpg	134.95 KB
10_parang_carja_calcescu.jpg	148.5 KB
11_parang_carja_calcescu.jpg	183.45 KB
12_parang_carja_calcescu.jpg	96.88 KB
13_parang_carja_calcescu.jpg	210.66 KB
13a_parang_carja_calcescu.jpg	160.39 KB
14_parang_carja_calcescu.jpg	170.13 KB
15_parang_carja_calcescu.jpg	156.69 KB
16_parang_carja_calcescu.jpg	249.94 KB
17_parang_carja_calcescu.jpg	211.91 KB

Muntii Parang, de la refugiul Agatat la Ranca

Muntii Parang, de la refugiul Agatat la Ranca

Lacuri inghetate in Parang

text si imagini: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
imagini: Ionica Lera (Ramnicu Valcea)

14-16 noiembrie 2008. Iata, suntem din nou in autobuzul care ne lasa in Petrosani. Privisem indelung prevederile meteo si doream nespus ca ele sa se adevereasca si zilele pe care le asteptam sa fie intr-adevar frumoase. Ca un fel de cantec de lebada al toamnei. Am coborit in micuta autogara, am suit intr-un taxi si cam pe la ora 11,15 am ajuns la frumoasa cabana Groapa Seaca. Doar un caine ne-a intampinat si, intr-un tarziu si un paznic morocanos. Acolo nu era nimeni altcineva si cafeaua pe care ne-o promisesem am lasat-o pe altadata. Am prins scurtatura de langa cabana si am ajuns langa prima casa forestiera. Ceva mai departe o alta ne-a adus la gura drumului forestier care urca in susul Vaii Jietului. Eram intovarasiti de marcajele punct rosu, cruce galbena si rosie (vezi harta la http://romania-natura.ro/node/319).
Nu mult mai departe, cele doua cruci le-am parasit. Ele urcau pe poteci laterale, catre Muchia Sliveiului, cel putin prima dintre ele (vezi http://romania-natura.ro/node/319 si http://romania-natura.ro/node/345). Cam 4 km am urcat in lungul drumului forestier, care se sfarsea in dreptul captarii secundare a Jietului, cea care ducea apa catre acumularea de la Vidra. De aici incolo, doar poteca muntelui avea sa ne intovaraseasca. Am trecut de puntea peste apa Gheresului si am inceput sa urcam prin padure, catre refugiul Agatat (foto 1), unde aveam sa ne petrecem noaptea. Am ajuns repede si cand am traversat apa Jietului, tumultoasa ca intodeauna, indreptandu-ne spre poiana refugiului, de abia de trecusera doua ore de cand parasisem casa forestiera.

Refugiul Agatat.
foto: Dinu Boghez

Refugiul era tot cum il stiam, catarat pe stanca imensa, inconjurat de brazi. Am gasit inauntru joagarul si toporul, cu care o bucata de vreme ne-am taiat lemne pentru noaptea geroasa care ne astepta. Intr-un cui statea agatat caietul cu impresii, bun prilej de aduceri aminte. Pe negandite a venit inserarea si ne-am restras in adapostul inalt. Sa recunosc, de cand fusesem pe aici prima oara, imi dorisem o alta noapte petrecuta in aceste locuri. Acum, intr-o toamna tarzie, imi vedeam visul aevea si pe deasupra ma astepta o noapte cu luna plina si cerul cu nori risipiti imi dadea speranta luminii argintii risipite pe intinsul poienii si a clontanilor stancosi de peste ea. Am intrat in refugiu si am aprins lumanarile din fereastra, asa, ca sa se vada ca aici, in mijlocul muntelui, imens, era un loc de adapost. Sobita de tabla, cu lemnele arzand din plin, pana la urma a dat si caldura si peste noapte n-am simtit racoarea gerului de afara. Sau poate doar flacarile jucause, cu limbi nazdravane aruncate in incapere ne-or fi dat amagirea caldurii! Si cand tarziu am iesit pe prispa refugiului, in noaptea cu luna plina, sa-i privim razele aruncate in poiana cu bruma groasa, peste brazii inalti, cu profil enigmatic si creasta luminata ca ziua, parca nici nu ne mai venea sa intram in refugiu. Si nu ne-am mai trezit, pana cand a sosit alba-n sat si a dat semne ca trebuie sa ne pregatim de plecare. Focul se stinsese de mult si racoarea din “casa” ne-a zorit sa strangem tarhatul repede si sa coboram din inaltul refugiului in mijlocul poienii cu bruma groasa.
Din cele doua variante de urcus am ales pe cea care suia pe coasta muntelui, cu poteca strecurata printre stancile presarate in cale. Cateva locuri cu ghetus asternut peste pietre, jnepenii, de care din cand in cand ne mai prindeam si iata-ne ajunsi repede in poiana de sub caldarea glaciara, cea cu stanca cea mare din mijlocul ei. Au urmat apoi serpentinele potecii care ne-au scos langa ceea ce ramasese din vechiul bordei ciobanesc al locurilor. Pana aici trecusera aproape 2 ore de mers. A fost acesta momentul de a hotari traseul in continuare. Daca am fi ales pe cel marcat pana in Saua Gruiului (vezi si http://romania-natura.ro/node/345) nu prea aveam sanse sa ajungem acolo unde vroiam pe lumina. Si asa excursia se dorea a fi una cu un traseu cam lung, pentru ca voiam sa intram si in Muntii Latoritei si locul inoptarii era unul departat. Asa ca ne-am hotarat sa urcam coastele din stanga noastra, cele de pe malul drept geografic al Vaii Jietului.
Eram in preajma stanei, la circa 1900 m altitudine, si pana in creasta, pe acolo pe unde ne propusesem, in Saua Paclesii (vezi harta la http://romania-natura.ro/node/319), aveam mai bine de 300 metri diferenta de nivel. Catava vreme am urmat intinsul caldarii, pana a ajunge in preajma Lacului Rosiile. Apoi ne-am angajat catre locurile mai inierbate de pe coasta, pe acolo pe unde ni se pareau mai accesibile. Panta abrupta si obstacolele pe care trebuia sa le ocolim, stanci, limbi de grohotis si morena aruncate pe coasta, palcuri de jnepenis, toate acestea ne-au luat aproape 2 ore. Am avut insa prilejul sa admiram multe din minunatiile caldarii, pe care de pe aici le-am putut privi pe indelete. Sclipeau in soare culmile Sureanului si inceputurile celor ale Lotrului. Lacul Lung (vezi foto la http://romania-natura.ro/node/345) aproape ca nu se observa, doar un ghetus ingust pierdut printre clinurile caldarii. Lacul Rosiile (vezi foto la http://romania-natura.ro/node/345) era tot un luciu de gheata. Parangul Mare era invesmantat in razele soarelui.
Si, mai bine decat oricand, am zarit hatasul ciobanesc care urca in Muchia Sliveiului. Il stiam, suisem pe el intr-o imprejurare cand tinusem cu orice pret sa ajung pe muchie si sa cobor pe malul Lacului Verde (foto la http://romania-natura.ro/node/319), sa-i sorb din priviri verdele apelor sale si sa-mi aprind imaginatia cu enigma adancurilor sale. Si tot acum, printre jnepenii compacti care acopereau coasta, venind dinspre Coasta lui Rus, cam de pe langa Lacul Ciobanului (vezi http://romania-natura.ro/node/327), am zarit poteca ce cobora prin acele locuri. Atunci, in alte vremuri, pasind pe acolo pentru prima oara, am strabatut poteca din Caldarea Gheresului (imaginea 3) si am ajuns pana la urma la bordeiul stanei din Rosiile. Imi aduc aminte ca din bordeiul intunecat a iesit un batran. Parea urias. Si toata seara ne-a tot povestit, ba despre avionul care se ciocnise de peretele Parangului Mare, ba despre drumul nostru de a doua zi catre Lacul Verde. Si seara trecuse pe nesimtite cu povestile baciului. Impresiile de atunci. starnite de Lacul Verde, erau visele tineretii mele, care si acum pareau aproape.

Valea Jietului.
foto: Ionica Lera

Parangul Mare.
foto: Ionica Lera

Caldarea Gheres.
foto: Dinu Boghez

Era cam ora 12 cand am ajuns in creasta. Poate daca colegul meu era singur, ar fi mers mai repede, dar a trebuit sa-si potriveasca pasii dupa ai mei. Ne-am odihnit cat de cat, aproape de Varful Iesului, ne-am aruncat privirile spre culmea muntelui si am ajuns acolo, departe, unde era Saua Stefanului si drumul propus pe creasta Latoritei. Si atunci am stiut ca drumul nostru va avea alt sfarsit decat cel propus. Gandeam amandoi la fel, dar nu ne-am marturisit. Am coborat prelung in Saua Gheresului, am privit oglinda lacului, acum inghetat (imaginea 3) si am inceput sa urcam serpentinele catre Saua Pietrii Taiate, prelungi si mai ales multe.
Cand am ajuns sus, la inceputul traseului de pe Coasta lui Rus si deasupra Lacului Zanoaga Mare, inghetat si acesta (imaginea 4), am zabovit aruncandu-ne privirile catre Caldarea Calcescu si intrebandu-ne daca n-ar fi mai bine sa coboram catre Obarsia Lotrului. Undeva departe se vedeau, intunecate, contururile Apusenilor. Mai pastram o slaba nadejde ca vom putea merge catre Latorita, chiar daca aceasta de bia palpaia...

Lacul Zanoaga.
foto: Dinu Boghez

Varful Setea Mica.
foto: Ionica Lera

Asa ca am apucat poteca de creasta, peste ingramadirea de stanci aruncate parca cu furca din Setea Mica (imaginea 5), apoi peste inaltul varf al Setei Mari, 2365 m si am coborat spre Hornul Lacurilor. De undeva dinspre Caldarea Calcescu urcau doi turisti. Dinspre Mohorul se apropiau trei vanatori. Cand ne-am apropiat, unul din turisti ne-a povestit cat de amarat era ca nu putuse face baie in lac, din cauza ghetii! Si noi ne-am facut ca-l credem.

Varful Mohoru.
foto: Dinu Boghez

Parangul Mare, vazut din Ranca.
foto: Ionica Lera

Papusa, vazuta din Ranca.
foto: Ionica Lera

Am trecut de varful aproape plat al Plescoaiei si, pe la ora 4 p.m., am ajuns in Saua Mohorului. Ne grabeam cat puteam, intunericul era aproape. Undeva catre varf grupul altor turisti ne-au facut sa nu ne simtim singuri. Cand am inceput sa coboram Mohorul, soarele aproape disparuse, iar cand am dat peste Creasta Iezerului (vezi imagini la http://romania-natura.ro/node/372) intunericul s-a pregatit sa cuprinda muntele. Cei trei tineri ne-au ajuns la coborare si cum vazusem o masina stationata pe drumul alpin, i-am intrebat daca este a lor si... daca ne puteau lua pana la Ranca. Visul nostru despre creasta Latoritei pana la Voineasa luase sfarsit.
Am ajuns repede la Ranca (imaginile 7 si 8), ne-am odihnit intr-una din pensiuni si a doua zi am luat drumul intorcerii.

Fişiere ataşate	Mărime
ultima_zi_toamna_cu_diacritice.doc	61.5 KB
1refugiul_agatat_db.jpg	142.06 KB
2valea_jiet_il.jpg	264.93 KB
2.1vf_parangul_mare_il.jpg	318.88 KB
3caldarea_gheres_db.jpg	380.81 KB
4lac_zanoaga_db.jpg	299.49 KB
5vf_setea_mica_il.jpg	237.01 KB
6varf_mohoru_db.jpg	169.78 KB
7ranca_parang_mare_il.jpg	242.23 KB
8vf_papusa_il.jpg	255.1 KB

Muntii Parang, flora, partea I-a

Muntii Parang, flora, partea I-a

text: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)
fotografii: Marelena Puscarciuc, Lucia si Dominic Csudor

1 Iarba-ciutei, iarba-căprioarei/lupului, cujdă (Doronicum austriacum).

2 Vulturica-de-stanci, vulturica (Hieracium villosum).

3 Rusulita, culcusul-vacii, galbioara, rusulita, sangeranda, sangeroasa, struguras, vulturica (Hieracium aurantiacum).

4 Luceafar, salsifi (Scorzonera rosea).

5 Martisor, caltunul-doamnei-de-munte (Geum montanum).

6 Smirdar, bojor, bojor-de-munte, bojorei-de-munte, bosor, bujor-de-munte, bujore-de-munte, coacaza, cocazar, iedera-de-munte, merisor, perisoare, popdele, rododendron, ruja, smardar, trandafiras-de-munte, trandafir-de-munte, tulpin, vasc-de-munte (Rhododendron kotschyi).

7 Iarba-surzilor, ochii-soricelului, saxifraga-alba (Saxifraga rotundifolia).

8 Clopotei-de-munte, clopotel, clopotel-de-stanca (Campanula alpina).

9 Cujda (Doronicum stiriacum).

10 Spalacioasa (Senecio glaberrimus).

Flori, Muntii Parang, august 2008 - partea a II-a

Fişiere ataşate	Mărime
legenda_flori_cu_diacritice.doc	24.5 KB
foto1rf.jpg	71.97 KB
foto2rf.jpg	97.32 KB
foto3rf.jpg	51.66 KB
foto4rf.jpg	47.34 KB
foto5rf.jpg	74.72 KB
foto6rf.jpg	131.67 KB
foto7rf.jpg	60.06 KB
foto8rf.jpg	114.45 KB
foto9rf.jpg	76.5 KB
foto10rf.jpg	69.72 KB

Muntii Parang, flora, partea a II-a

Muntii Parang, flora, partea a II-a

Flori, Muntii Parang, august 2008 - partea I-a

11 Cruciulita, spalacioasa (Senecio incanus).

12 Thymus polytrichus (cimbrisor, cimbrisor-de-munte, cimbrisor-salbatic). (contributie la determinare: Adrian Schlesinger, Arad)

13 Banica, carbune, craisor (Phyteuma orbiculare).

14 Saxifraga-pitica, ochii-soricelului (Saxifraga bryoides).

15 Omag, aconit, carul-lui-Venus, iarba-bubei/coifului/fierului/jermilor, iarba-rea, marul-lupului, moartea-caprei, omag-albastru, palaria-calugarului, toaie (Aconitum napellus).

16 Cornut (Cerastium alpinum).

17 Ochii-soricelului (Saxifraga stellaris).

18 Samanta-soarelui (Silene pusilla).

19 Romanita-de-munte, romanita-Carpatilor (Anthemis carpatica).

20 Splinuta, aur, floare-boiereasca/buiaca, manunchi, splinarita, varga-de-aur (Solidago virgaurea).

Fişiere ataşate	Mărime
legenda_flori_cu_diacritice.doc	24.5 KB
foto11rf.jpg	58.55 KB
foto12rf.jpg	76.21 KB
foto13rf.jpg	73.78 KB
foto14rf.jpg	92.44 KB
foto15rf.jpg	53.33 KB
foto16rf.jpg	39.22 KB
foto17rf.jpg	46.76 KB
foto18rf.jpg	76.74 KB
foto19rf.jpg	74.42 KB
foto20rf.jpg	61.2 KB

Muntii Parang, versantul nordic, iarna

Muntii Parang, versantul nordic, iarna

Trestian Gavanescu din Ramnicu Valcea ne ofera imagini extrem de detaliate cu tot versantul nordic al Muntilor Parang, care ne permit deslusirea amanuntita a terenului. Descarcati de aici imaginile.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
gavanescu.jpg	42.82 KB

Petrosani - Obarsia Lotrului, se poate circula

Petrosani - Obarsia Lotrului, se poate circula

Drumul dintre Petrosani si Obarsia Lotrului (vezi harta la http://www.romania-natura.ro/node/67) se prezenta la inceput de august 2011 in stare deplorabila, neintretinut de vreo trei ani. Tocmai s-a facut o mobilizare serioasa de forte pentru repararea lui aproximativa. Acum se poate trece in conditii acceptabile.
Poate si datorita succesului de care se bucura Transalpina (vezi http://www.romania-natura.ro/node/635), treceau zilnic sute de masini pe drumul Petrosani - Obarsia Lotrului, chiar in starea jalnica in care il adusesera utilajele de tonaj mare care construiesc Transalpina. Astfel, accesul spre Muntii Parang, Sureanu si Latoritei este acum mai usor.

Mihai Bogdan (cabana Groapa Seaca)

Transalpina

Transalpina

Ziarul Cabana - Romania, natura

In recentul numar al ziarului (numarul 9, februarie 2011) editat de cabana Groapa Seaca (bogdancristina_hd2005@yahoo.com) (aflata in Muntii Sureanu, cale de pornire spre trasee din Muntii Parang si Sureanu - vezi, de exemplu, http://www.romania-natura.ro/node/324 si http://www.romania-natura.ro/node/367) descoperim ca de obicei materiale interesante, care fac trimiteri la informatii mai ample.
Extragem pentru Dvs. informatii despre calea rutiera modernizata aflata la cea mai mare altitudine in Carpati.
I. Giurgiu

descarcati de aici forma mai usor lizibila a acestui articol

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
transalpina_parang_sureanu.jpg	188.02 KB

Traversare peste Muntii Parang

Traversare peste Muntii Parang

Printre lacuri cu reflexe iernatice

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

fotografii: Floriana Boghez (Bucuresti)

15-17 octombrie 2008. Soseaua de sub Muntii Capatanii si mai apoi ai Parangului, parcursa cu autobuzul, se sfarseste pentru noi, la ramificatia Bengesti. Mai apoi, cu diferite ocazii, ajungem la Novaci si mai departe pana la, sa-i zicem statiunea, Ranca (vezi si http://romania-natura.ro/node/165). Nu ne prea incanta dezordinea urbanistica. Ne ramane regretul plaiului strajuit de brazi, astazi disparut, pe care din fericire l-am apucat. Cautam o pensiune cat mai apropiata de drumul muntelui, de a doua zi.

extras din harta In Muntii Valcei, de Nae Popescu, Oficiul Judetean de Turism Valcea

Ne odihnim catava vreme si plecam spre drumul inalt. Il strabatem trecand de ramificatia potecii catre Curmatura Oltetului - pare acum bine marcata, mai urcam catava vreme si sfarsim periplul zilei pe Varful Dengheru, 2069 metri (vezi harta). Admiram de aici, spre est, adanca Vale a Urdelor - adica Latorita de Jos (imaginea 20), privim peste Varful Muntinului catre creasta Muntilor Latoritei, de cand se desprinde din Muntii Parangului. Privirile trec repede pe creasta Latoritei, peste Varful Stefanului (imaginea 12), peste cel al Borei - decanul de inaltime al acestora, peste Puru, Fratosteanu, terminand cu cel al Repezilor. Apoi ne indreptam privirile catre muntii apropiati. Mohorul si Iezerul (imaginea 2) atrag privirile si incercam sa ghicim cum va fi timpul a doua zi. Mohorul, mai ales, este barometrul unei zone intinse din Parang, pana catre Buila Capatanii. Sfarsim contemplarea crestelor gandindu-ne la inserarea care nu e departe. Floriana trece si peste Papusa (imaginea 3), asa... pentru ca era acolo. Ne intalnim la „adapostul crestinesc” (imaginea 36), aflat sub varf. Ceva mai jos poposim pe plai si asteptam clipele apusului. Cand inserarea a pus de-o noapte cu luna plina, intram in pensiune.

1 Panorama Parangului, vazuta din Ranca, intre Parangul Mare, stanga, 2519 metri si Mohoru, dreapta, 2337 metri.

2 Caldarea Urdele: stanga, Vf. Mohoru; mijloc, Vf. Iezer, 2210 metri.

3 Vf. Papusa, 2134 m.

12 Fundal, M. Lotrului; mijloc, M. Latoritei, culmea Vf. Stefanu, 2051 m, Vf. Bora, 2055 m; stanga, Vf. Muntinu Mic, 2062 m.

20 Muntii Latoritei: Vf. Muntinu Mic, 2062 m si Valea Urdele - Latorita de Jos.

23 Stanga, Vf. Iezer, 2210 m; dreapta, Vf. Carbunele, 2065 m; sub creasta, linia drumului alpin.

36 Refugiu sub Vf. Papusa.

Ne-am sculat cat de devreme am putut. Aveam drum lung de facut. Era intuneric cand am iesit in soseaua alpina si chiar daca luna mai raspandea lumina peste munte, la inceputul drumului ne-am folosit de frontale. Luna ne-a fost calauza o buna bucata de drum, pana cand din geana de tivitura luminoasa care contura orizontul muntilor parca s-a luminat pamantul. Cand am ajuns sub Papusa zorile stapaneau locurile si culmea Mohorului incepea sa fie stapanita de primele raze de soare. Noi urcam mereu pe drumul alpin. Trecem de ramificatia spre Curmatura Oltetului, apoi de apropiatul Varf al Dengherului, de inalta Sa a Urdelor si varful omonim - 2228 metri, apoi coboram in caldarea adanca, cu acelasi numne. Candva, prin aceste locuri se afla o stana. Incepem sa urcam poteca serpuitoare de pe coasta Iezerului, luand muntele in piept (imaginea 76). Cand ajungem sus, in imediata apropiere a varfului - 2157 metri, doar urcusul pe poteca din coasta Mohorului ne sta in fata. Undeva, in apropiere, o cruce singurateca (imaginea 85).

72 Vf. Mohoru, 2337 metri, versantul sudic.

76 Poteca spre Vf. Iezer, 2210 metri.

78 Vf. Mohoru, 2337 metri; fundal, Vf. Plescoaia, 2339 metri.

80 Panorama Parangului, vazuta de pe Vf. Iezer; in ordine, Vf. Parangul Mare, fundal piramida Vf. Carja.

85 Pe Vf. Iezer.

Incepem urcusul dur al Mohorului si, cand poteca ajunge in locul cel mai de sus, ne lasam rucsacii si dam o fuga pana pe varf. Mai fusesem aici, dar niciodata la vremea cand muntele avea risipite pe clinurile lui petice de zapada. Pe cerul senin - sticla - creste peste creste se risipeau pana departe. Inconfundabilul profil al Builei, cele mai apropiate ale Latoritei, Bora si Stefanu, iar din Parangul in care eram peste toate cele ce ne stateau in fata ochilor, triunghiul maret al varfului cel mare al acestor munti. Pe gramada de stancarii de pe varf nu ne mai saturam de privelistile frumoase care ne inconjurau. Mai aveam insa cale lunga de facut in acea zi. De altfel asa ne propusesem, daca ziua avea sa fie asa cum ne-o doream. Daca timpul nu ne-ar fi fost favorabil, aveam sa ne intoarcem, iar daca nu, asa cum era acum, ne propusesem sa coborim prin Hornul Lacurilor, catre oglinzile de apa ale iezerelor din caldarea Calcescului.
Am plecat de pe Varful Mohorului satisfacuti de aceasta minunata priveliste, asteptand in continuare ca ziua frumoasa pe care ne-o daruia muntele sa continue. Aveam inca drum lung de facut. Am coborit in Saua Mohorului, am urcat Varful aproape plat al Plescoaiei - 2250 metri (imaginea 78), apoi din acest platou inalt, din saua acestuia din urma, am cautat cu oarecare teama indiciul care avea sa ne poarte catre Caldarea Calcescului. Cu ani in urma, cand doream acelasi lucru ca acum, am ajuns in aceste locuri pe o ceata de s-o tai cu cutitul si a trebuit sa ne intoarcem din drum. Hornul Lacurilor era invizibil! Acum, vremea senina ne-a fost de ajutor si aproape pe negandite ne-am trezit in fata cu momaia si ceva mai departe si cu un triunghi rosu. Erau semnele sigure de coborare catre locurile pe care ni le doream. M-am odihnit ceva vreme, cat timp Floriana s-a repezit pe Varful Setea Mare - 2365 m, apoi am inceput sa coboram.

88 Panorama Parangului: Caldarea Calcescu, Caldarea Zanoaga si piramida Vf. Carja.

95 Caldarea Lacului Iezer.

98 Panorama intre Vf. Parangul Mare si Vf. Carja.

102 Prim plan, Caldarea Iezer; urmeaza Caldarile Calcescu si Zanoaga; apoi, Caldarea Gauri, Muchia Coasta lui Rus, Caldarea Rosiile, Caldarea Slivei si fundal, piramida Vf. Carja.

118 Caldarea sudica Setea Mare.

123 Vf. Parangul Mare, 2519 metri, vazut de pe Vf. Mohoru, 2337 metri.

Acum, revenind la intrarea catre aceste locuri, poate ar fi chiar bine ca insemne clare sa arate directia pe care trebuie sa o urmam la coborirea in caldare, cu atat mai mult cu cat aici sunt minunate locuri de campare, pe marginea a mai toate iezerelor de aici. Coborind la inceput doar pe plai, am zarit mai intai Lacurile Pasari, agatate pe coasta muntelui. Norii aparusera pe cer si deocamdata doar infrumusetau locurile, iar peticele de zapada stateau agatate pe coaste reflectandu-se in apele lacurilor care-si schimbau culoarea de cum soarele strapungea norii adunati desupra lor. Plaiul s-a sfarsit brusc si a trebuit sa ne angajam pe firul hornului, prin grohotisul miscator (imaginea 137). Nu era o coborire lesnicioasa dar, cu atentie, oricine poate merge pe aici. Curand am zarit oglinda linistita a Vidalului (imaginea 142). Nici o incretitura a vantului de creasta nu ajungea pina la el. Despartit doar de o unda a muntelui, celalalt fartat, Lacul Pencu (imaginea 152), avea marginile napadite de zapada cazuta la vreme timpurie. Prea putin timp am zabovit pe malurile lor, dar atata cat sa ne incantam ochii cu reflexele crestelor muntilor oglindite in ele.

132 Lacul Calcescu, vazut din Hornul Lacurilor.

134 Lacul Vidal si Lacul Calcescu.

137 Coborand pe Hornul Lacurilor.

Apoi am coborat catre Lacul cel mare al Calcescului (imaginea 132). In lungul emisarului venit din lacurile de abia parasite, privind catre ochiurile de apa intunecate de jnepenii aflati in preajma lor, am ajuns pe malul Calcescului. Ne-a tintuit locului limpezimea apei. Adierea din creasta de abia de mangaia oglinda lacului. Perdeaua jneapanului din preajma malurilor arunca intunecime pana in adancurile de nepatruns ale lacului. De pe malurile inalte, creste de tot felul isi oglindeau conturul in linistea apei. Petele de zapada aruncate ici-colo pe pantele acoperite de jneapan ajungeau pe intinsul apei. Peste tot locul se asternuse linistea dinaintea apusului care se pregatea si razele soarelui stateau sa se ascunda peste crestele inalte.

142 Lacul Vidal si Lacul Calcescu.

152 Stanga, Lacul Vidal; dreapta, Lacul Pencu.

182 Lacul Calcescu.

Mai aveam drum lung de facut si cand am parasit malul Calcescului aveam impresia ca excursia noastra parca luase sfarsit. Dar am intrat mai intai printre jnepenii prin care se strecura poteca. Apoi am intrat pe lungul drum pe plai, inainte de a intra printre brazii batrani ai padurii. Si parca poteca nu mi-a mai placut ca altadata. Oameni de tot felul urcasera in vara asta spre lacul minunat si poate ca unii chiar se bucurasera de frumusetea lui si culmile inalte care-l inconjurau. Dar din pacate mai erau si altii, poate dintre aceea care chefuisera mai jos, pe malul Lotrului si care chiar si aici, printre brazi, isi lasasera gunoaiele nesimtirii. Am trecut printre locurile acestea straduindu-ne sa nu vedem decat crengile brazilor si sa ascultam cantecul pasarilor, cate mai ramasesera acum in prag de toamna tarzie si freamatul Lotrului, care-si trimetea pana la noi cantecul apelor.
Si pana la urma iarasi am ajuns pe malul Lotrului. Trecusera mai putin de doua luni de cand peste el trecusem din piatra in piatra, atat de scazuta era apa. Acum, pe aici nu mai puteam trece topaind. Am zabovit vreo ½ ora cautand un loc de trecere si, pana la urma, tot prin apa a trebuit sa mergem. Era insa atat de rece apa incat atunci cand am ajuns pe malul celalalt am urlat de durere. A trecut si asta si pe drumul podit al vechii exploatari forestiere am ajuns la capatul celui normal, de pe Valea Gauri. Pe aici era liniste deplina. Doar panglica drumului, zgomotul raului, care devenea din ce in ce mai puternic, amurgul abatut peste noi si mai ales pe crestele senine pe care nu de mult le parasisem, ne intovaraseau. Mai ales acestea din urma ne-au facut sa ne oprim de multe ori ca sa Ie sorbim farmecul coastelor care treceau repede de la plaiul luminat de soarele indreptat spre asfintit pana la intunecimea care le cuprindea cu incetul. Am sfarsit Valea Gauri, am ajuns la intersectia cu drumul alpin care-si construia noul pod al Stefanului peste apa Lotrului, in locul in care ne-am intalnit cu cel care venea dinspre Groapa Seaca si iata-ne, in sfarsit, dupa 11 ore de mers prin locurile fermecate ale Parangului la cabana Obarsia Lotrului.
Cand ne-am trezit, dimineata, nu ne-a mai ramas decat sa gasim un mijloc de transport catre casa. Malul Lacului Vidra, drumul peste Manaileasa, trecerea prin Voineasa, totul prin aceste locuri avea farmecul multor plimbari pe crestele care ne inconjurau. Valea Oltului, frumoasa in sine, cu forfota si zgomotul masinilor care ne inconjurau din toate partile ne-au introdus repede in atmosfera cotidiana. Iar cand am ajuns acasa, printre primele ganduri au fost cele ale unor alte iesiri pe crestele pe care atat de mult le indrageam.

Fişiere ataşate	Mărime
0_creste_insorite_cu_diacritice.doc	67.5 KB
0.2harta_parang_papusa.jpg	272.04 KB
0.1ert.jpg	53.07 KB
1ert.jpg	91.54 KB
2ert.jpg	147.43 KB
3ert.jpg	131.74 KB
12ert.jpg	99.23 KB
20ert.jpg	143.07 KB
23ert.jpg	148.43 KB
36ert.jpg	84.05 KB
72ert.jpg	162.19 KB
76ert.jpg	89.96 KB
78ert.jpg	225.66 KB
80ert.jpg	161.07 KB
85ert.jpg	97.6 KB
88ert.jpg	155 KB
95ert.jpg	169.9 KB
98ert.jpg	158.34 KB
102ert.jpg	204.94 KB
118ert.jpg	104.63 KB
123ert.jpg	134.56 KB
132ert.jpg	201.89 KB
134ert.jpg	251.66 KB
137ert.jpg	136.91 KB
142ert.jpg	274.09 KB
152ert.jpg	246.88 KB
182ert.jpg	213.51 KB

cabana Groapa Seaca - Lacul Verde, Muntii Parang

cabana Groapa Seaca - Lacul Verde, Muntii Parang

Traseul cabana Groapa Seaca - Lacurile Verzi este vopsit cu cruce galbena si ne este drag fiindca a fost marcat in premiera. Primele sugestii privind posibilitatea cuplarii fostelor santuri de tras lemne cu potecile ciobanesti ne-au fost furnizate de doua distinse turiste din Deva, doamnele Adriana si Marioara. Din nefericire, in iunie 2008 doamna Adriana Mitrea a decedat si probabil ca ne vom referi de acum la acest traseu cu apelativul "Adriana".
Sambata trecuta am avut o actiune de remarcare a traseului in zona mediana, unde s-au taiat arbori cu marcaje.
Suntem multumiti ca limitarea accesului in incinta cabanei doar pentru cei care doresc sa se cazeze (nu si pentru cei veniti la o bere sau o portie de mamaliga cu branza) a contribuit la crearea unei atmosfere de liniste si de camaraderie turistica.

Mihai Bogdan, cabana Groapa Seaca (18 iulie 2008)

Fişiere ataşate	Mărime
marcaj_cruce_galbena_cu_diacritice.doc	30 KB