Avenele de la Frasin

Avenele de la Frasin

Au participat: Vasile Bouaru, Radu Bouaru, Sorin Robu.

In 1998, cand descopeream inca 3 goluri subterane in apropiere de Avenul de la Frasin (record national de adancime si lungime), nu dispuneam de aparate de fotografiat digitale. Am revenit pe muntele pe care se afla avenele in doua randuri in aceasta toamna si am realizat fotografiile dorite.
In articolul publicat in anul 1999 (http://romania-natura.ro/node/270) scriam despre o cale de acces spre avenul 1. Am ales la acea data o punte peste Raul Moldova, la care se ajungea din gara C.F.R. Frasin. Acea punte a suferit in acesti 13 ani multe modificari, a fost si partial distrusa de inundatii si in unii ani accesul spre malul celalalt al raului era destul de dificil pe aici. S-a refacut in schimb podul peste Moldova, aflat ceva mai la vale de acea punte. Asa ca una dintre caile cele mai facile de a ajunge pe muntele pe care se afla avenele porneste din satul Bucsoaia, inainte de a intra in Frasin, daca ne deplasam dinspre orasul Gura Humorului inspre orasul Campulung Moldovenesc pe drumul E 58. Satele Bucsoaia si Frasin sunt practic unite, le desparte doar un pod peste Raul Suha care vine dinspre satul Ostra, din Muntii Stanisoara. Inainte de acest pod, pe partea dreapta daca venim dinspre Gura Humorului se desprinde un drum care ne conduce in cateva minute, pe langa o biserica, spre malul Moldovei.

1


Ajunsi pe pod facem o fotografie asupra traseului pe care trebuie sa-l urmam (foto 1). In vecinatatea varfului din stanga imaginii am marcat locul unde se afla Avenul de la Frasin iar in extremitatea dreapta, dupa varful marcat cu sageata rosie se afla celelalte avene la care vrem sa ajungem.

aici este continuarea articolului

Fişiere ataşate	Mărime
frasin_obcina_mare01.jpg	162.08 KB

Avenul de la Frasin, record national in gresii

Avenul de la Frasin, record national in gresii

Avenul de la Frasin, Munţii Obcina Mare; 144 metri dezvoltare; -73,2 metri denivelare. Explorat de Clubul de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti şi CS Bucovina Suceava; hartă în Buletinul Clubului de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti, 5, 1977-1978; hartă CS Bucovina Suceava, la Speosport 1988; vezi şi Atlas des cavités non calcaires du monde, 1997; vezi şi revista Munţii Carpaţi, 12, 1999, pagina 98. În 1975, data descoperirii, era cel mai adânc şi lung gol în gresii din ţară (-60 m D, 88 m L); record de altitudine (în 1975) pentru peşterile în gresie (600 metri); a fost prima cavitate inventariată în Munţii Obcina Mare; în august 1989 era pe locul 20 în lume la denivelări în gresie.

Harta zonei. Extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987.

extras din articolul Pesti de 1,8 metri pe stancile de la Voronet


Urmeaza articolul din Buletinul Clubului de Speologie "Emil Racoviţă" Bucureşti, 5, 1977-1978.

La inceputul explorarii din noiembrie 1975. La gura avenului, cu spatele la obiectivul foto, Adrian Done si Mihaela Giurgiu deruleaza echipamentul necesar coborarii.
foto: I. Giurgiu

Urmeaza articolul din revista Munţii Carpaţi, 12, 1999, pagina 98.

Iar acum, imagini trimise de Vasile Bouaru, luate in timpul explorarilor facute de grupul din Radauti.







1 Intrarea inferioara (numarul 3).

2 Intrarea inferioara (numarul 3) (Ada Miclos).

3 Intrarea 2 în aven, cu Ionut Lazar.

4 In zona A de pe hartile avenului (Vasile Bouaru).











5 In sala aflata la cota cea mai mica.

6 Urcus spre intrarea inferioara (numarul 3) (Corina Miclos).

Fişiere ataşate	Mărime
avenul_frasin_cu_diacritice.doc	48 KB
frasin_harta_zoneibis.jpg	333.3 KB
gura_humorului_4bis.jpg	289.33 KB
1fr.jpg	147.05 KB
2fr.jpg	136.05 KB
3fr.jpg	223.23 KB
4fr.jpg	58.84 KB
5fr.jpg	126.65 KB
7fr.jpg	528.32 KB
frasin_1s.jpg	250.46 KB
frasin_2s.jpg	251.17 KB
frasin_3s.jpg	237.36 KB
frasin_4s.jpg	309.4 KB
frasin_5s.jpg	154.07 KB
frasin_6s.jpg	154.3 KB
frasin_explorare.jpg	219.85 KB
aven_frasin_obcina_mare29.jpg	289.84 KB

Cetatea de la Marginea - Muntii Obcina Mare

Cetatea de la Marginea - Muntii Obcina Mare

Vasile Bouaru (Radauti)

In anul 1990 am fost impreuna cu echipa de montaniarzi din Radauti la Muzeul de Istorie din Suceava pentru a ne documenta in legatura cu un haiduc care a trait in zona Sucevita - Solca (Muntii Obcina Mare), Ion Darie. Studiind in cartile care ne-au fost puse la dispozitie despre locurile pe unde a calatorit acest haiduc am gasit si o harta a zonei Sucevita, din vremea imperiului austro-ungar. Pe acea harta era trecuta in dreptul localitatii Marginea o cetate. Informatia ne-a uimit si ne-a incitat la cautare si descoperire.
O cautare sistematica am inceput-o de abia in anul 2008. Dupa harta cu pricina, respectiva cetate s-ar fi aflat pe Dealul Cetatii, deal care se leaga printr-o sa cu Dealul Fatului, acestea fiind primele inaltimi inainte de zona muntilor de la Sucevita dupa ce depasim zona de depresiune a Radautilor.
Pe harta actuala (extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987) este trecut doar Dealul Fatului, altitudine maxima 535 metri iar Dealul Cetatii ar fi parte din Dealul Fatului (foto 1). Poza 1 a fost facuta de la iesirea din Marginea inspre Sucevita, in apropierea schitului din acea parte a satului. Faptul ca primul deal de la iesirea din localitatea Marginea, celebra prin ceramica sa neagra, se numeste Dealul Cetatii ne-a intarit convingerea ca acolo a fost ceva.

Extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

1 Dealurile Fatului si Cetatuia.

Aceste dealuri se afla pe malul stang geografic al Paraului Sucevita si au dispunere paralela cu drumul care duce din Marginea spre Sucevita, pe o distanta de aproximativ 4 km, pana in dreptul localitatii Voievodeasa (de unde aceste dealuri se abat brusc spre dreapta daca le parcurgem inspre amonte). Dealul este putenic impadurit pe partea nordica iar pe partea dinspre sat se afla doar palcuri de copaci.

Pentru a incepe cercetarile am pornit din centrul comunei Marginea, pe drumul care duce spre Putna. Dupa circa 7-8 minute ajungem la o intersectie marcata pe partea dreapta in sensul nostru de mers de o cruce mare din piatra. Drumul pe care ne abatem se afla pe partea opusa acestei cruci si duce catre Scoala generala nr. 2 si catre biserica “de peste apa”, cum spun localnicii. La circa 100 m de cladirea scolii ne abatem la dreapta, pe un drum care duce la iesirea din sat, printre niste case. Din acest loc drumusorul nostru are aspectul unui drum de tara si duce direct catre Dealul Cetatuia, care se afla in fata noastra la cateva sute de metri.
Am inceput sa studiem dealul sistematic (foto 5, aproape de varful dealului). Dealul are pante foarte line si nu prezinta nici o dificultate. Chiar in primul varf din fata noastra unii localnici spun ca a fost pe vremuri un turn de observatie. Fiind foarte aproape de sat terenul a fost impartit si arat, astfel ca sunt foarte multe santuri mai mici sau mai mari, limite de terenuri marcate prin anumite ridicaturi. De aceea e aproape imposibil sa gasim urme vechi de ziduri. Mai aflam ca cladirea a ceea ce numim noi cetatuia a fost ridicata din barne, pe niste valuri de pamant si nu pe o temelie.

5 Aproape de varful Dealului Cetatuia.

2 Zona de abrupt.

3 Val de pamant, paralel cu zona de abrupt.

Am cautat mai departe si am gasit totusi ceva care ne-a atras atentia. Cu cat inaintam spre zona mai inalta a dealului, adica spre Dealul Fatului, observam pe partea stanga in sensul de urcus o zona de abrupt, inalta pe alocuri de 20-25 m, acoperita de vegetatie alcatuita din copaci tineri si foarte desi (foto 2). Aceasta caracteristica a dealului pe care ne aflam se mentine pe o distanta foarte mare. Este interesant ca la baza acestui abrupt se afla un val de pamant care ramane paralel cu zona de abrupt sau cu creasta dealului, pe cateva sute de metri (foto 3). Acest val de pamant pare sa fie facut de mana omului. Valul incepe din dreptul unei zone mlastinoase, unde se afla si o cruce alba de dimensiunea unui om, cruce care marcheaza un izvor si care a fost construita pe la inceputul anilor 1900. (foto 4)

4 Crucea de la izvor.

Cutreierand dealul am mai gasit foarte multe zone cu alunecari de teren si o portiune de teren de dimensiuni reduse, aproximativ 50 x 40 m, pe care nu prea crestea vegetatie spre deosebire de restul zonei unde apar iarba bogata si sunt multe tufe. Primavara creste podbal din plin in aceste locuri (foto 6). Pe aceasta portiune am gasit niste pietre marunte si alb-maronii (de ordinul centimetrilor), unele parca netezite insa nimic care sa conduca la idea ca acolo ar fi fost vreo constructie.
In partea opusa creastei Dealului Fatului fata de Paraul Sucevita se afla un Parau cu numele Cetatuia. Am cercetat si albia acestui parau precum si imprejurimile sale si in afara de niste rape si cateva alunecari de teren, toate aflate in padurea de foioase si pe alocuri de conifere de pe aceasta parte a dealului, nu am gasit urme de vreo constructie. Un localnic ne-a povestit ca acum aproape 40 de ani se afla undeva in aceasta padure si aproape de albia Paraului Cetatuia era o poiana in care s-ar fi aflat niste urme de constructii dar poiana a fost impadurita si acum e greu de patruns in desisul de tufe si maracinisuri de acolo. Am gasit unele ridicaturi mai interesante in padurea cu pricina dar tot nu sunt revelatoare.

6 Podbal, infloreste primavara.

In concluzie, este posibil sa fi fost o constructie sau poate doar un turn de observatie aproape de satul Marginea dar locul exact al amplasarii s-a sters in timp in mare parte din cauza activitatii umane. Nu am obtinut nici o informatie despre localizarea in timp a cetatii, cine a construit-o, in ce epoca si daca servea doar la observarea vaii spre Sucevita.

Fotografiile sunt facute in mai multe anotimpuri, pe o perioada de 2 ani. La cercetari au participat mai multi din echipele mai vechi sau mai noi. Unul dintre cei mai indarjiti cautatori a fost Costica Martinescu. Mai putem aminti pe Radu Bouaru (baiatul meu, care m-a insotit la cateva cautari), Paul Coman, Ionut Lazar, Mihai Gatej, George Olarean si Daniel Flutur.

Fişiere ataşate	Mărime
cetatea_marginea_cu_diacritice.doc	42 KB
zona_marginea.jpg	524.59 KB
1marg.jpg	223.7 KB
2marg.jpg	151.18 KB
3marg.jpg	77.23 KB
4marg.jpg	45.74 KB
5marg.jpg	111.83 KB
6marg.jpg	78.83 KB

Manastirea Sucevita, decembrie 2008 - Muntii Obcina Mare

Manastirea Sucevita, decembrie 2008 - Muntii Obcina Mare

Suceviţa. Construită în 1585. Picturi din 1601 îmbracă în întregime pereţii, la interior şi exterior.

fotografii: Vasile Bouaru (Radauti)

Fişiere ataşate	Mărime
1_sucevita_032.jpg	52.54 KB
2_sucevita_035.jpg	78.29 KB
3_sucevita_009.jpg	119.03 KB
4_sucevita_017.jpg	141.74 KB
sucevita_cu_diacritice.doc	45 KB

Marcaje noi in Muntii Obcina Mare

Marcaje noi in Muntii Obcina Mare

Vasile Bouaru (Radauti)

Primaria din localitatea Sucevita a organizat in anul 2008 o remarcare a unor trasee turistice care pleaca din acest sat. Am fost şi eu cooptat in aceasta campanie. Am remarcat traseul Sucevita - Putna, bineinteles cu semnele trecute pe hartile existente.

Fişiere ataşate	Mărime
0026_marcaje_obcina_mare_2008_cu_diacritice.doc	32.5 KB

Muntii Obcina Mare, Bobeica, al doilea varf

Muntii Obcina Mare, Bobeica, al doilea varf

intalnire cu istoria neuitata

Vasile Bouaru, Ionut Lazar (Radauti)

Al doila varf ca altitudine din Muntii Obcina Mare se numeste Bobeica si are 1207 metri, fiind cu doar 16 metri mai scund decat primul varf, Scoruset, aflat mai la nord. De obicei se poate ajunge pe Bobeica daca urmam creasta Obcinii Mari dar am dorit sa urcam acest varf pe un traseu nou, nemarcat (extras de harta din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987).

Am ales ca punct de plecare satul Vama, aflat la circa 15 km nord-est de Campulung Moldovenesc. Din locul de intersectie a drumului care leaga Suceava de Campulung Moldovenesc cu drumul care duce la Moldovita traversam podul peste Raul Moldovita, de unde se vede creasta pe care trebuie sa o urmam (foto 1). Imediat dupa ce am traversat acest pod urcam pe o poteca spre stanga in sensul nostru de mers, care ne scoate intr-o portiune de munte cu multe tufe si copaci scunzi, probabil care a fost defrisata.

1

Urmam poteca care urca incet si ne indreptam spre creasta care se vede in fata noastra. La un moment dat ni se ofera o frumoasa priveliste asupa Vaii Moldova. Spre sud-vest se zareste inconfundabilul Rarau si in spatele lui, in ultimul plan se vede Giumalaul (foto 2). In partea cealalta, spre sud-est, se vede tocmai pana la localitatea Frasin (foto 4). La tot pasul peisajul este completat de o multime de plante si flori dintre care una des intalnita este cea din imaginea 3.

2

3 Rusulita (Hieracium aurantiacum / Pillosella aurantiaca) sau culcusul-vacii, galbioara, rusulita, sangeranda, sangeroasa, struguras, vulturica. Datorita frumusetii ei a fost introdusa in America de Nord si in Australia pentru a fi cultivata ca planta ornamentala. A evadat insa din gradini... cucerind fanetele, fiind, de aceea, declarata oficial planta prohibita. In acelasi timp, in unele regiuni din Europa este ocrotita prin lege.


explicatie: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)

4

Ajungem treptat pe creasta pe care trebuie sa o urmam si ne abatem spre stanga fata de directia de urcus in creasta. Avem putin de furca cu niste tufe mai mari sau mai mici de urzici si zmeura dar le depasim in curand. Ajunsi pe un varf secundar se vede undeva spre nord-est si tinta calatoriei noastre, Varful Bobeica precum si partea de creasta dinspre Gura Humorului (spre dreapta in poza) a Obcinii Mari (foto 5). In continuare traseul se vede foarte bine, urmam mai departe creasta dupa ce mai traversam doua varfuri secundare si ajungem pe primul varf mai important, Runcul Focsii. Dupa el se afla o poiana mare spre care coboram si de unde avem o imagine spre portiunea de traseu pe care am urmat-o pana acum (foto 6). Traversam si aceasta poiana, abatandu-ne spre stanga, spre niste case izolate aflate in fata noastra, in partea de sus a poienii. Fanete intinse se afla in aceasta poiana, cu multe flori si intr-un peisaj deosebit (foto 7).

5

6

7

Dupa ce depasim o casuta ingradita se observa un drumusor care intra in padure. Dupa cateva sute de metri iesim din padure si inainte de a intra din nou dam peste o mica padurice de ferigi (foto 8). Ne abatem spre dreapta dupa ce intram din nou in padure si in curand ajungem intr-o noua poiana, unde avem surpriza sa gasim un mormant din primul razboi mondial. Aceste morminte se gasesc destul de des prin acesti munti. Ceea ce ne-a uimit este faptul ca la toate cele cinci cruci pe care le-am vazut ardeau lumanari, semn ca oamenii de prin zona nu au uitat de acesti eroi.

8

Urmam mai departe poteca noastra. Ajungem la baza Varfului Afinisu, de unde zarim in fata o casa izolata (foto 9). Tot aici dam de un gandac foarte ocupat cu munca lui, care nu ne baga in seama dar ne lasa sa-l fotografiem (foto 10). Lasam varful in stanga si urcam pe poteca care se abate spre dreapta. Urmeaza o portiune de padure si apoi inca o poiana. O data depasita si ultima poiana incepe un urcus ceva mai abrupt, tot prin padure, semn ca se apropie Varful Bobeica. Si vantul incepe sa se simta mai puternic, semn ca vom iesi undeva intr-un loc golas. Intr-adevar iesim din padure in partea inferioara a poienii care se intinde spre dreapta noastra si spre varf (foto 11). Vantul bate cu putere si indoaie brazii destul de mult. Urcam incet deoarece panta este mare. Dupa circa 7-8 minute de urcus atingem varful, marcat de un mormant ramas din al doilea razboi mondial. Din varf este priveliste spre sud (foto 12). Partea nordica a versatului care coboara de pe varf este puternic impadurita.
Am parcurs acest traseu in circa 3 ore. Este un drum care ne ofera multe peisaje si pe care ne-am intalnit cu istoria neuitata.

9

10

11

12

Fişiere ataşate	Mărime
bobeica_obcina_mare_cu_diacritice.doc	29.5 KB
0_harta_spre_bobeica.jpg	635 KB
1bnm.jpg	226.09 KB
2bnm.jpg	292.35 KB
3bnm.jpg	520.15 KB
4bnm.jpg	248.43 KB
5bnm.jpg	294.77 KB
6bnm.jpg	329.51 KB
7bnm.jpg	274.76 KB
8bnm.jpg	272.58 KB
9bnm.jpg	291.48 KB
10bnm.jpg	401.08 KB
11bnm.jpg	357.99 KB
12bnm.jpg	223.66 KB

Muntii Obcina Mare, Gura Humorului - Sucevita, marcaje orizontale

Muntii Obcina Mare, Gura Humorului - Sucevita, marcaje orizontale

marcaje noi în zonă; o eroare pe harta Obcinii Mari

Vasile Bouaru (Rădăuţi)

Participanţi: Ciprian Bârsan, Ionuţ Lazăr, Dan Moldovan,Vasile Bouaru

15 octombrie 2009. A venit iarna şi în Munţii Obcina Mare. Am pornit la drum pentru a verifica încă o dată o eroare care s-a strecurat la întocmirea hărţii Obcinii Mari, în zona Poiana Micului (vezi harta 1, extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987).

Harta arată un drum continuu de la Gura Humorului până la Suceviţa. Ne-am hotărât să mai verificăm dacă acest drum face legătură între cele două localităţi. Am pornit la drum în prima zi în care a nins în această toamnă; cerul plumburiu şi norii care se succedeau foarte repede nu erau tocmai cel mai bun cadru pentru o ieşire pe munte dar curiozitatea era prea mare pentru a renunţa. Punct de plecare a fost capătul drumului forestier Poiana Mărului, care se desprinde din DN17A, la circa 1 km în amonte de ieşirea din satul Suceviţa (foto 1). O tăbliţă indicatoare ne arată că avem de parcurs circa 6,2 km până la capătul lui. Depăşim mai multe pensiuni şi treptat rămân numai drumul forestier şi liniştea pădurii. Sus pe munte a nins dar numai crestele sunt înzăpezite. E un amestec de toamnă cu iarnă şi e foarte frumos deşi este destul de frig.
După circa 40 minute depăşim o mică cabană forestieră (foto 2). În spatele acestei cabane coboară din creasta Obcinii Mari o creastă secundară pe care dacă urcăm ajungem pe Vârful Prislop (1180 m).
După aproape o oră de la intrarea în traseu drumul dă semne că se termină în albia pârâului pe care l-a urmat până aici. Mai departe urcăm prin acest pârâu, pe un drumeag. Suim încet şi dăm peste zăpadă depusă deja şi chiar viscolită pe alocuri. Apoi drumeagul se transformă într-o potecuţă pe care s-au tras lemne la vale. Încet, încet ajungem pe o creastă care uneşte Vârfurile Poiana Mărului (1190 m) şi Poiana Trisiciori (1038 m). Este o creastă de legătură între Obcina Mare şi creasta paralelă cu Obcina Mare, Obcina Trisiciori. Pe harta cu Obcinile Bucovinei această creastă de legătură este trecută cu marcaj cruce roşie care, practic, apare în apropierea Poienii Mărului. Dar noi am găsit, în paralel cu marcajul cruce roşie şi marcaj bandă galbenă, probabil relativ recent şi care este aşezat în poziţie orizontală şi nu verticală aşa cum suntem obişnuiţi. Această creastă secundară mai este numită Drumul Tătarilor (foto 3). Aici, vântul îşi face datoria din plin.

1

2

3

Deci observăm că drumul forestier Poiana Mărului se întrerupe şi nu continuă peste munte până în satul Poiana Micului, aflat în partea cealaltă a crestei secundare de care am amintit şi de acolo spre Gura Humorului.
Traversăm Drumul Tătarilor şi coborâm prin pădure în partea cealaltă. Ajungem aproape de capătul drumului forestier Măru, care ne conduce în circa 30 minute la intrarea în satul Poiana Micului. Intrarea în sat se face pe o poartă care acum era deschisă (foto 4). (Foto 4 este făcută dinspre sat înspre munte, adică în sens invers decât am coborât noi în sat. În această fotografie, după poartă, în stânga se observă capătul drumului forestier Măru, pe care am coborât iar în dreapta drumul forestier Trisiciori, pe care ne-am întors în Suceviţa).

La intrarea în satul Poiana Micului intersectăm alt drum forestier, Trisiciori, pe care ne-am înscris pentru a ne întoarce spre Suceviţa. După ce traversăm un mic pod facem o poză în care se observă, printre brazi, primele case din Poiana Micului (foto 5).

4

5

Drumul urcă domol şi la un moment dat traversăm un vechi şi interesant pod, peste care acum nu se mai circulă (foto 6). Ceva mai sus, iarna şi toamna se îmbină perfect (foto 7). Drumul urcă apoi prin pădure şi întâlnim din nou marcajul bandă galbenă, dar apare la un moment dat şi o bandă albastră, amândouă aşezate orizontal. Banda albastră duce cel mai probabil spre vârful muntelui din dreapta noastră, Obcina Trisiciori.

6

7

Drumul urcă mai departe prin pădure şi la un moment dat ia din nou aspect de drumeag. După circa 40 minute de la plecarea din Poiana Micului ajungem din nou pe Drumul Tătarilor, în punctul lui cel mai jos (foto 8). Urmăm mai departe drumeagul pe care suntem şi coborâm spre valea din stânga noastră, către albia unui pârâu. Coborâm pe această albie (foto 9) şi în 15 minute ajungem la capătul din amonte al drumului forestier Dragoşinul. Ceva mai la vale întâlnim o cascadă (foto 10). Într-un loc ceva mai deschis, mai la vale, fotografiem o parte din creasta Piciorului Dragoşinului, muntele care desparte drumul pe care am urcat de cel pe care coborâm (foto 11). După o oră de la înscrierea pe acest drum ajungem din nou pe DN17, exact la intrarea în satul Suceviţa.

8

9

10

11

În concluzie: nu există drum continuu între Gura Humorului şi Suceviţa. Dacă cineva vrea să parcurgă la pas distanţa dintre cele două localităţi îi recomandăm ca la ieşirea dinspre amonte din Poiana Micului să urmeze drumul forestier Trisiciori pentru că este cel mai scurt şi mai bine vizibil prin pădure.

Fişiere ataşate	Mărime
0eroare_cu_diacritice.doc	35 KB
1copy_of_bucovinei.jpg	642.85 KB
1ia.jpg	140.89 KB
2ia.jpg	287.01 KB
3ia.jpg	215.06 KB
4ia.jpg	149.59 KB
5ia.jpg	129.44 KB
6ia.jpg	366.27 KB
7ia.jpg	382.73 KB
8ia.jpg	227.78 KB
9ia.jpg	231.88 KB
10ia.jpg	208.73 KB
11ia.jpg	118.96 KB

Muntii Obcina Mare, cruce albastra pe Bercheza

Muntii Obcina Mare, cruce albastra pe Bercheza

Autosustinere [Intre Sucevita si Putna, in apropiere de traseul clasic care leaga cele doua localitati (marcat cu cruce albastra, pe Valea Bercheza)].
foto: Vasile Bouaru (Radauti)

Fişiere ataşate	Mărime
autosustinere.jpg	183.92 KB

Muntii Obcina Mare, dupa potop

Muntii Obcina Mare, dupa potop

Vasile Bouaru (Radauti)

Din cauza inundatiilor care au lovit si nordul Bucovinei, traseele turistice dintre Sucevita si Putna au suferit unele modificari. Astfel, pe traseul Sucevita - Putna, marcat cu cruce albastra, care porneste din fata manastirii Sucevita, se poate circula relativ bine circa 3 km, pana aproape de cantonul forestier. Desi a fost avariat in cateva locuri si pana aici, drumul a fost reparat suficient cat sa se poata circula in conditii bune. Unele mici praguri care erau in apa, acum s-au transformat in mici cascade. Chiar inainte de a ajunge la canton drumul este rupt (foto 2). Se poate depasi portiunea daca ocolim prin padure.

2

Mai departe avem parte numai de piedici: copaci cazuti de-a lungul drumului (foto 3), aluviuni si mult mal adus de ape. In portiunea in care poteca marcata traverseaza efectiv muntele nu se vad urme deosebite de inundatii. Doar pe alocuri unele paraie si-au adancit albia.

3

4

Pe drumul care porneste din Voievodeasa si duce spre Putna, aceleasi efecte devastatoare. Aproape de capatul din amonte al drumului forestier, foto 4 arata ce forta a avut apa. Spre comparatie, aproape din acelasi loc s-a facut poza 18 de la http://romania-natura.ro/node/293. Daca vom cobori din acest loc spre Voievodeasa vom avea parte numai de surpize. La un moment dat drumul este rupt complet (foto 5). La intrarea in satul Voievodeasa dinspre amonte lucrurile stau si mai rau (foto 6) iar mai la vale, la cateva sute de metri de drumul national 17 A, aproape de intrarea in Sucevita, au fost inundatii puternice care au rupt podul peste Raul Voievodeasa.

5

6

Am vazut astfel forta naturii si ce pot face cateva paraie care in mod obisnuit sunt nesemnificative…

Fişiere ataşate	Mărime
dupa_potop_cu_diacritice.doc	23 KB
sucevita2.jpg	258.99 KB
sucevita3.jpg	284.24 KB
sucevita4.jpg	308.65 KB
sucevita5.jpg	175.53 KB
sucevita6.jpg	195.75 KB

Muntii Obcina Mare, frumoasele poieni

Muntii Obcina Mare, frumoasele poieni

Gura Putnei - Voievodeasa

Vasile Bouaru (Radauti)

31 mai 2009. Am facut un frumos traseu in Muntii Obcina Mare, de la Gura Putnei la Voievodeasa (vezi harta). Am ajuns cu trenul in gara Gura Putnei, ultima statie inainte de Putna. Pamantul era inca umed dar soarele isi facea datoria, in plus adia si vantul.

extras de harta din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

Din gara ne indreptam spre soseaua asfaltata care duce la Putna, cale de vreo 200 m pe o poteca ce se desprinde de langa gara, dar pe partea opusa acesteia. Deja se vede in fata muntele pe care trebuie sa il urcam (foto 1). Din cauza soarelui puternic si a padurii care a inverzit, contrastul dintre verde si albastru este foarte puternic. Desi se poate urca si mai direct, preferam ca o data ajunsi la asfalt sa mai strabatem circa 1,5 km inspre Putna, pana la capatul crestei marcate pe foto 1. Admiram peisajul care deja se anunta superb (foto 2).

1

2

Inspre vest se vede unul dintre cele mai abrupte dealuri din zona, Scorbura, care se ridica semet pana la 990 m.
In timp ce ne deplasam inspre Putna, trenul care ne-a adus ne depaseste incet in drumul sau catre capatul de linie (foto 3; in dreapta imaginii cel mai inalt varf este Scorbura iar spre stanga, deasupra primului vagon se vede Varful Prisacuci, 817 m).
Dupa parcurgerea distantei amintite se observa pe partea stanga in sensul de mers o cruce alba, pe un mic damb. Pe langa aceasta cruce vom urca si vom face intrarea in traseu (foto 4; se observa o parte din drumul asfaltat care duce spre stanga la Putna; satul care se observa este Gura Putnei iar in ultimul plan este Varful Scorbura).

3

4

O data depasita aceasta cruce mergem spre padurea intunecoasa din fata noastra unde vom urca pe una din cele cateva poteci care se vad. Toate duc undeva sus, in prima din multele poieni pe care le vom intalni pe traseul nostru, Magura Mica (foto 5; vezi si harta). Urcusul de circa 25 minute ne este rasplatit de frumusetea acestei poieni, destul de intinsa. Traseul urmeaza aproximativ liziera padurii din stanga noastra, in sensul de urcus. O data ajunsi in poiana panta devine mai lina, desi mai avem de urcat putin. Undeva in dreapta ni se ofera o minunata panorama asupra satului Putna (foto 6).

5

6

Observam si Dealul Crucii, marcat de o imensa cruce, de unde se spune ca a tras voievodul Stefan cu arcul pentru a marca locul celebrei manastiri. In ultimul plan se vede creasta principala, cea marcata cu banda rosie, a Obcinii Mari. Zarim si o poiana pe aceasta creasta, inconfundabila de altfel, marcata de niste brazi inalti si mai rari, Poiana Oglinda. Ceva mai in spate se observa din nou Varful Scorbura precum si creasta care continua din acest varf si duce spre alt varf inalt din zona Putna, Magura Vacii (1158 m) (foto 7), in apropierea caruia se afla schitul Daniil Sihastrul.

7

Dupa un binemeritat popas in aceasta poiana, continuam traseul. Strabatem un mic palc de padure si intram in alta poiana, la fel de frumoasa. Aici se afla o stana cu vaci si oi (foto 8). Urcam putin si intram iar intr-o mica padure de unde iesim dupa circa 100 m si ne facem intrarea in cea mai mare poiana, Magura Mare (foto 9). Suntem intampinati iar de o stana cu oi si capre. Ne uitam atenti daca nu sunt caini si rasuflam usurati cand ciobanul ne spune ca putem fi linistiti, dar numai pentru putin timp pentru ca imediat vom da de o alta stana unde sunt multi caini. Imediat observam si trei movile mici in fata noastra de unde coboram spre ultima stana de pe traseu (foto 10).

8

9

10

Peisajul este la fel de frumos. Observam in dreapta o alta creasta care se uneste cu traseul nostru. Pe aceasta creasta se poate ajunge usor din Putna daca urmam drumul forestier Vitau, pe care se afla si chilia lui Daniil Sihastrul si la circa 1 km mai sus de chilie se desprinde, pe partea stanga in sensul de urcus, un drum prin padure care urca mai intai pe Dealul Camarile prin Poiana Camarile (foto 11), ascunsa insa vederii noastre din locul unde ne aflam iar de acolo este o poteca larga care se uneste cu traseul nostru undeva mai sus, langa Varful Alunis.

11

De asemenea, tot din locul unde ne aflam ni se ofera o frumoasa priveliste si spre est unde se vad toate localitatile aflate in vecinatatea Raului Suceava: Vicovul de Jos, Galanesti, Radauti ba chiar distingem si un turn de la Suceava, aflata la aproape 50 km de noi. La un moment dat ne simt cainii de la stana si unul mai curajos se apropie si latra puternic. Depasim si aceasta stana si imediat incepem sa urcam. Dupa cateva sute de metri intram in padure. Urcam mai departe, panta este destul de mica, doar pe alocuri sunt portiuni cu panta ceva mai accentuata. Mai depasim o mica portiune defrisata curand. Padurea devine mai intunecoasa iar copacii mai rari si mai inalti. Urcusul se termina pe un varf inalt si de asemenea impadurit, Alunis (915 m).
Coboram pe partea opusa si la circa 100 m ne abatem spre dreapta. Poteca care coboara spre stanga duce intr-o vale adanca, la un drum forestier care merge in satul Voitinel. Totusi, dupa ce ne-am abatut spre dreapta vom observa ceva mai jos din nou o poteca spre stanga pe care ne abatem iar si care ne conduce spre o alta poiana frumoasa, Poiana Alunis (foto 13). Si la ultima schimbare de directie daca mergem pe poteca din dreapta iesim tot in Poiana Alunis, dar undeva mai in vale si va trebui sa urcam din nou pe culme.

13

Traseul nostru urmeaza liziera padurii din stanga poienii. Dupa ce o strabatem intram in padure pentru cateva sute de metri, printr-o zona ceva mai mlastinoasa. Iesim iar intr-o alta poiana, la fel de frumoasa, Poiana Stanisoarei (foto 14) de unde se vede creasta pe care trebuie sa o urmam in continuare. Aici avem putin de urcat si admiram in spate Varful Alunis (foto 15).

14

15

O data depasita culmea din Poiana Stanisoarei, coboram foarte putin pana la o stana parasita, aflata tot in partea stanga a poienii. De la aceasta stana vom urma poteca care se abate foarte putin spre dreapta si care intra in padurea din fata noastra. De aici vom urca destul o panta nu foarte mare, dar lunga. Poienile pe care le mai intalnim sunt mult mai mici decat cele de pana acum, dar la fel de spectaculoase. Dupa circa 30 minute de urcus dupa ce am depasit stana parasita, ajungem in varful acestui munte (foto 16) impadurit. Chiar din varf se desprinde spre dreapta fata de sensul din care am venit o poteca ce coboara vertiginos pana intr-o sa din care daca vom cobori mai departe, pe dreapta acestei sei vom ajunge la capatul drumului forestier Vitau iar in stanga, dupa o coborare pe albia unui parau, la capatul unui drum forestier care duce in Voievodeasa.

16

Am preferat insa sa urmam creasta muntelui si de aceea coboram din varf urmand mai departe poteca pe care suntem. Treptat padurea devine din nou mai rara si cu copaci foarte inalti si in special foioase (foto 17). Undeva vom observa pe partea stanga o mica ridicatura de pamant, marcata cu o piatra. In apropierea acestui loc am zarit acum cativa ani o familie de ursi (urs, ursoaica si pui). Ajungem intr-o portiune defrisata, de unde se desprind in general spre dreapta fata de poteca noastra alte poteci pe care s-au tras lemne. Dar poteca noastra este vizibila asa ca o urmam. Poteca devine din ce in ce mai abrupta si in final iesim in acelasi drum forestier care duce la Voievodeasa, in apropeirea unei cabane de vanatoare (foto 18).

17

18

Din locul unde suntem pe drumul forestier mai avem de parcurs circa 7 km pana la drumul national 17A. Ne abatem spre stanga fata de directia de coborare, drumul urmand indeaproape Paraul Voievodeasa. Suntem fascinati de fanetele de pe marginea drumului, unde bogatia de flori a naturii nu are limite (foto 19). Observam flori ca albastrelele (foto 20) sau plante medicinale cum ar fi barba ursului (foto 21).

19

20 Stejarel, bobornic, samcuta, soparlita (Veronica chamaedrys). Pentru că florile se ofilesc după rupere foarte repede, germanii o numesc, ironic, “maennertreu” (“fidelitatea barbatilor”).

explicatie: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)

21

Incet-incet, ajungem la primele case din Voievodeasa, un frumos sat de munte. O data depasit acest sat sosim la drumul asfaltat, chiar la intrarea in satul Sucevita, unde se termina traseul. E un parcurs foarte frumos pe care l-am strabatut in aproape 5 ore.

Fişiere ataşate	Mărime
gura_putnei_voievodeasa_cu_diacritice.doc	38 KB
0_harta_descrierii.jpg	594.56 KB
1ppp.jpg	91.64 KB
2ppp.jpg	239.09 KB
3ppp.jpg	253.39 KB
4ppp.jpg	249.33 KB
5ppp.jpg	176.7 KB
6ppp.jpg	226.4 KB
7ppp.jpg	231.81 KB
8ppp.jpg	199.68 KB
9ppp.jpg	278.95 KB
10ppp.jpg	192.19 KB
11ppp.jpg	267.14 KB
13ppp.jpg	267.62 KB
14ppp.jpg	296.81 KB
15ppp.jpg	270.19 KB
16ppp.jpg	197.92 KB
17ppp.jpg	219.41 KB
18ppp.jpg	101.4 KB
19ppp.jpg	269.73 KB
20ppp.jpg	233.87 KB
21ppp.jpg	417.06 KB
veronica_cu_diacritice.doc	19.5 KB

Muntii Obcina Mare, furnici mari

Muntii Obcina Mare, furnici mari

Pe Dealul Fatului (vezi http://romania-natura.ro/node/173), la Marginea (Muntii Obcina Mare), am intalnit mai multe furnicare. Intr-unul dintre ele erau furnici de dimensiuni mai mari.

fotografii si text: Vasile Bouaru (Radauti)

1

2

3

4

Fişiere ataşate	Mărime
furnici_cu_diacritice.doc	23.5 KB
1furgs.jpg	435.77 KB
2furgs.jpg	464.44 KB
3furgs.jpg	293.98 KB
4furgs.jpg	376.22 KB

Muntii Obcina Mare, izvor sarat la Plesa

Muntii Obcina Mare, izvorul cu apa sarata de la Plesa

Ada Miclos, Cristi Schipor, Vasile Bouaru (Radauti)

In apropierea satului Marginea (vezi harta), cunoscut mai ales prin ceramica neagra care se face aici, se afla Dealul Plesa. Varful sau, inalt de 835 m este vizibil din Marginea si din imprejurimi (foto 0, realizata in centrul satului, primavara). Are doua cocoase si este celebru prin izvorul de apa sarata, trecut de altfel pe harti, aflat la poalele sale, intr-o vasta poiana.

extras din lucrarea Obcinele Bucovinei, de Nicolae Barbu şi Liviu Ionesi, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987

0

Am cercetat acest deal in mai multe randuri. Acum (14 februarie 2010) ne-am propus sa-l traversam dinspre nord catre sud. Pentru a ajunge la poalele sale am urmat drumul forestier Soarecu, care urmareste paraul cu acelasi nume. Intrarea pe acest drum se afla la iesirea dinspre amonte din satul Marginea, la circa 13 km de orasul Radauti, inainte de a traversa podul peste Raul Sucevita.
Am urmat acest drum circa 1 km, pana in dreptul unor cantoane forestiere de unde am traversat Paraul Soarecu pe malul sau drept geografic. In ultimile doua zile a nins abundent si zapada este destul de mare. Dupa ce am traversat paraul ne-am inscris pe un foarte scurt drum forestier pe care il urmam circa 5 minute (foto 1). Apoi parasim acest drum si ne abatem spre dreapta fata de directia de mers. Mai traversam un mic parau si incepem un urcus nu foarte accentuat dar in aceasta perioada dificil din cauza zapezii mari. Zapada ajunge deocamdata pana la genunchi si e destul de umeda, ceea ce ingreuneaza inaintarea.

1

2

3

Dar urcam incet si zarim la un moment dat in padure o stanca ce are forma unui elipsoid si de aceea ne abatem pana la ea ca sa o vedem in detaliu (foto 2). Dupa aceasta stanca urmeaza o panta mai dificila, dar relativ scurta. Apoi urcusul este mai domol. Brazii sunt foarte incarcati cu zapada si padurea din jur este ca in basme (foto 3). Incet-incet ajungem pe varful secundar dinaintea varfului principal (cocoasa din dreapta din foto 0). Undeva in stanga noastra si mai la vale se gaseste grupul de pietre din care face parte si cea piramidala pe care o vedeti la http://www.romania-natura.ro/node/213.
De aici creasta coboara intr-o mica sa si apoi urca la fel de domol spre varful principal. In vecinatatea acestui varf, mai ales pe partea sa estica se afla foarte multe stanci alcatuite din gresie, nu prea inalte, dar cu forme interesante, in toate nuantele de maro, cenusiu, galbui. Vara, aceste stanci sunt acoperite de vegetatie bogata (foto 4 si 5, realizate in vecinatatea Varfului Plesa, vara).

4

5

Pentru a ajunge la izvorul de apa sarata am preferat ca din saua dintre varfuri sa coboram spre stanga fata de directia noastra de urcus, adica spre est. Coboram o panta mare, dar plina cu zapada si apoi ne abatem din nou spre dreapta, pe curba de nivel. Mai depasim niste stanci interesante si apoi ne strecuram printre copacii plini cu zapada. Dupa cateva minute traseul incepe sa coboare prin padure, spre poiana unde se gaseste izvorul. Coboram circa 100 m si intram in poiana (foto 6). Copacii de la liziera padurii sunt plini cu zapada (foto 7) iar poiana care se desfasoara spre vale, in fata noastra, arata splendid. Zapada este foarte mare iar crestele muntilor pe care ii zarim sunt invaluite in ceata (foto 8). Soarele incearca si mai reuseste din cand in cand sa strapunga stratul de nori.

6

7

8

Coboram mai departe prin poiana si incercam sa deslusim urmele unui drumeag folosit vara. Acesta se afla pe partea dreapta a poienii fata de sensul de coborare. Zapada este la fel de mare. Undeva mai jos ne oprim pentru ca pe acolo trebuie sa fie izvorul. Il gasim destul de greu pentru ca e aproape complet acoperit cu zapada (foto 9). Vara, izvorul arata ca in foto 10.

9

10

Acest izvor este cunoscut de sute de ani. Aici vin oamenii din zona sa-si umple butoaie cu apa sarata, pentru muraturi. Se spune ca in vechime, langa izvor, se afla o casa din lemn si un paznic al izvorului, numit plesar. Dupa ce se achita o anumita taxa puteai sa iei apa. Vara se mai observa si azi niste urme ale unei temelii in imediata vecinatate a acestui izvor. Am gustat si noi din apa care curge de aici si este destul de sarata. Daca vom face o incursiune prin imprejurimile izvorului vom intalni multe cioburi de ceramica neagra sau alte obiecte interesante. Vara se vad urmele unor vechi instalatii din lemn, probabil niste jgheaburi de scurgere a apei.
Dar acum e zapada mare si peisaj de vis. Coboram mai departe spre partea inferioara a poienii. Zapada pare sa fie si mai mare decat pana acum, in unele locuri ajungand pana la brau (foto 11, in spate se vede Varful Plesa, acoperit de ceata). In coborare ne abatem spre stanga poienii (foto 12) deoarece pe acolo trece drumeagul nostru. Depasim o cruce metalica dupa care drumeagul coboara brusc, la albia unui parau (foto 13). Dupa ce traversam si acest parau ajungem la un drum forestier pe care ne abatem spre dreapta, catre vale. In circa 20 minute ajungem la intersectia cu drumul care duce spre Pietrele Muierii si pe care l-am parasit in dreptul cantoanelor forestiere. Despre aceasta intersectie am amintit in http://www.romania-natura.ro/node/245 (si tot de la aceasta intersectie apare traseul din foto 2 de la http://www.romania-natura.ro/node/245).

11

12

13

Ne inscriem pe drumul forestier Soarecu si ceva mai la vale facem o fotografie (14) unde in ultimul plan se observa o creasta care duce spre cocoasa mai mica, varful secundar dinaintea Varfului Plesa. Mai avem de parcurs circa 2 km si ajungem din nou la capatul drumului forestier Soarecu.

14

Fişiere ataşate	Mărime
izvorul_plesa_cu_diacritice.doc	32.5 KB
0traseu.jpg	213.62 KB
plesa_00.jpg	216.96 KB
plesa_01.jpg	218.42 KB
plesa_02.jpg	417.94 KB
plesa_03.jpg	266.75 KB
plesa_04.jpg	306.02 KB
plesa_05.jpg	294.91 KB
plesa_06.jpg	159.96 KB
plesa_07.jpg	182.78 KB
plesa_08.jpg	247.2 KB
plesa_09.jpg	156.87 KB
plesa_10.jpg	291.67 KB
plesa_11.jpg	308.01 KB
plesa_12.jpg	303.2 KB
plesa_13.jpg	190.5 KB
plesa_14.jpg	338.31 KB

Muntii Obcina Mare, marcaj nou la Sucevita

Muntii Obcina Mare, marcaj nou la Sucevita

Vasile Bouaru (Radauti)

Mai 2009. Una dintre vaile cele mai vizitate de turisti in zona Sucevita este cea a Paraului Soarecu. De pe drumul forestier care urmareste indeaproape albia acestui parau se pot face foarte multe trasee in zona, cel mai cunoscut fiind cel spre celebrele stanci Pietrele Muierii (vezi harta, extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987).

Extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987.

Traseul pe care il propun este o scurtatura de pe Valea Soarecului spre manastirea Sucevita si este marcat cu punct galben. De la intrarea in satul Sucevita, inainte de a trece podul peste raul cu acelasi nume, daca venim dinspre est, se desprinde pe partea stanga drumul forestier Soarecu, numele provenind de la paraul cu acelasi nume. Traseul este marcat cu punct galben si de curand a fost remarcat cu banda albastra, cele doua marcaje mergand in paralel, pana la orasul Solca.

Ne inscriem pe acest drum care cale de aproape 3 km este betonat. Exact din locul unde se termina placile de beton traversam un pod si ajungem la o bifurcatie. Din acest loc se observa creasta muntelui pe care trebuie sa-l urcam (foto 1). De la bifurcatie se poate ajunge, pe drumul din stanga in sensul de urcus, la izvorul cu apa sarata de la Plesa.

1

Daca vom urca pe cararea care duce spre creasta muntelui dintre cele doua drumuri si care se vede in fata noastra, putem ajunge la Solca (foto 2, facuta cu cateva sute de metri inainte de a ajunge la bifurcatie; cu albastru am marcat inceputul traseului spre Solca, drum trecut tot cu albastru si pe harta cu traseul).

2

Noi ne abatem insa pe drumul din dreapta, drumul principal de altfel. Mai mergem circa 1 km pana la urmatoarea bifurcatie, de unde se desprinde pe partea dreapta un drum secundar. Traversam un mic pod si imediat pe partea dreapta se observa pe un brad acelasi marcaj, punct galben. Traversam un parau care se varsa in Soarecu si ajungem intr-o splendida poiana plina cu flori (foto 3).

3

Poteca marcata se gaseste undeva spre stanga acestei poieni si in cateva minute de urcus intram in padure. O padure frumoasa, unde se intrepatrund foioase cu conifere. Prin padure intalnim si planta din imaginea 4. Urcam incet, circa 35-40 minute pana in varful muntelui, o panta destul de accentuata pe alocuri dar care nu ridica probleme deosebite. O data ajunsi in varf admiram din nou padurea adanca ce acopera vaile care ne inconjoara.

4 Ajuga reptans/repens (familia Lamiaceae - a mentei), numita popular vinerita, dar si: barba-boierului; bugula; buruiana-de-sub-alun; cearta-casei; frunza-de-orbalt; frunza-de-sub-tufa; gonita; iarba-spurcului; iarba-intaritoare; lavrentina; luparita; suliman; tacin; tamaica; tamaita; vinetica. (explicatie: Marelena si Radu Puscarciuc, Onesti)

5

Incepem apoi sa coboram pe partea opusa muntelui, pe o poteca flancata de copaci inalti si parca desprinsa dintr-un pastel (foto 5). Dupa circa 20 minute de coborare ajungem la o vasta poiana aflata ceva mai sus de manastirea de la Sucevita. De aici privirea ne este incantata de muntii aflati pe partea cealalta a vaii unde se afla satul. Se vede undeva spre stanga celebrul deal din fata manastirii, Furcoiul cum ii spun localnicii, care este o piatra de incercare pentru turistii mai putin antrenati, fiind destul de abrupt. In varful acestui deal s-a construit de curand un schit pe care il observam printre brazi. (foto 6)

6

Coboram mai departe prin poiana urmand liziera padurii din stanga noastra. In cateva minute intram iar in padure si urmam una dintre potecile care coboara, toate ducand spre drumul forestier Neagul (marcat cu banda albastra pe hartile turistice), exact in spatele manastirii de la Sucevita (foto 7). O data ajunsi in spatele manastirii ne abatem spre dreapta si dupa ce ocolim chiliile si grajdurile ajungem din nou la drumul asfaltat unde se incheie si traseul nostru.

7

Recomandam acest traseu mai ales celor care vin dinspre Pietrele Muierii catre Sucevita si nu vor sa faca un ocol destul de mare pentru a ajunge la manastire. Este un traseu usor, care se poate face in orice anotimp.

Fişiere ataşate	Mărime
soarecu_cu_diacritice.doc	28 KB
traseu_soarecu.jpg	249.91 KB
1src.jpg	409.22 KB
2src.jpg	319.36 KB
3src.jpg	372.26 KB
4src.jpg	610.62 KB
5src.jpg	347 KB
6src.jpg	340.01 KB
7src.jpg	416.06 KB

Muntii Obcina Mare, marcaje mereu orizontale

Muntii Obcina Mare, marcaje mereu orizontale

Marcaje orizontale am intalnit in Muntii Obcina Mare atunci cand am parcurs portiunea de creasta de la Palma la Gura Humorului (vezi http://www.romania-natura.ro/node/310). Apoi am intalnit astfel de marcaje in vecinatatea localitatii Poiana Micului si le-am semnalat la http://www.romania-natura.ro/node/338. Cu exceptia crestei Obcinii Mari, celelalte trasee marcate orizontal (cu banda galbena si banda albastra) nu le-am parcurs intregral acum, dupa ce au fost remarcate, ca sa vad intre ce limite se afla aceste semne noi, ci le-am intersectat numai de pe alte trasee pe care le-am facut.

Marcaje orizontale in Poiana Trisiciori.

Poiana Trisiciori, inghetata.

De exemplu, pe 7 februarie 2010 am fost langa Obcina Trisiciori si cand am ajuns pe creasta am gasit marcajele respective. Pe aceasta creasta, paralela cu creasta Obcinii Mari, se intalneste si marcajul vechi, banda albastra, asezat in pozitie normala. Aceasta creasta porneste din spatele manastirii Sucevita si se sfarseste in Gura Humorului. Are o intrerupere undeva in vecinatatea orasului Solca, unde se coboara intr-o sa si apoi urmeaza o creasta secundara, de unde iar se coboara intr-o sa si de acolo se urca pe creasta care duce pana aproape de Gura Humorului.
Imediat dupa Poiana Trisiciori, inspre Sucevita, mai apare foarte rar si un marcaj cruce rosie (http://www.romania-natura.ro/node/310), care ar porni de la intrarea pe Valea Soarecu. Numai ca pe aceasta vale nu apare nicaieri...

Vasile Bouaru (Radauti)

Pe un arbore, corpuri de fructificatie, de la iasca.

Surprizele din padure.

Fişiere ataşate	Mărime
foarte_orizontale_cu_diacritice.doc	40.5 KB
sucevita_01.jpg	294.8 KB
sucevita_02.jpg	45 KB
sucevita_03.jpg	155.12 KB
sucevita_04.jpg	154.16 KB

Muntii Obcina Mare, marcaje noi, Solca - Sucevita

Muntii Obcina Mare, marcaje noi, Solca - Sucevita

Surpriza din padure

Vasile Bouaru, Ionut Lazar (Radauti)

Am plecat in zi de martie 2009 sa cercetam o zona mai putin umblata din imprejurimile orasului Solca (vezi harta, extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987). Am pornit din centrul orasului si ne-am inscris pe drumul care duce spre Pietrele Muierii, obiectivul cel mai des vizitat din zona. Trecem pe langa manastirea lui Tomsa Voda, a carei constructie a fost inceputa in 1612 (foto 1). Pe unele harti turistice drumul este marcat cu punct galben dar marcajul a fost refacut de curand si acum apare si banda albastra; amandoua semnele turistice arata drumul de la Solca la Sucevita, pe la Pietrele Muierii.

Extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

1

Iesim treptat din oras si dupa ce depasim ultimile case traversam un pod si ajungem la o intersectie de unde noi ne abatem pe drumul din stanga. Ninge intr-una desi este martie. In cateva minute ajungem la un lac de acumulare de unde se aprovizioneaza cu apa orasul Solca. Depasim acest lac si din coada lui mai mergem 7-8 minute pe langa Paraul Solcuta, care alimenteaza lacul, pana observam pe partea stanga in sensul de urcus (deci pe dreapta in sens geografic) un afluent al acestui parau. Traversam Paraul Solcuta si de la confluenta cu afluentul sau amintit mai sus se desprinde un mic drumeag care urca prin padure. Pe acest drumeag am inceput sa suim. Ninge si mai abundant, zapada e depusa pe brazi si da peisajului un farmec deosebit.
Drumul urca pana la baza unei pante destul de accentuate si de acolo incepe sa coboare undeva prin padure. Din locul de unde drumeagul nostru incepe sa coboare noi am urcat spre varful muntelui, aflat spre stanga fata de sensul de parcurs al drumusorului pe care suntem. Panta mare ne obliga la cateva popasuri si, in curand, dupa cateva minute de urcus, observam un interesant grup de stanci (foto 2).

2

Stancile, dispuse haotic, confera peisajului un aspect de salbaticie si mister. Unele stanci sunt destul de mari, avand pereti de circa zece metri inaltime.
Ca peste tot in aceasta zona roca principala este gresia calcaroasa. Cercetam cu atentie aceste stanci, descoperim grote si stanci cazute, suntem bucurosi ca am gasit ceva frumos. Ajungem si pe un varf secundar, de unde panta se mai domoleste iar peisajul devine obisnuit, cu padure de brad si pe alocuri cu tufe mici de foioase.
Dupa ce depasim acest varf stancile se raresc si ceva mai incolo dispar cu totul. Mai observam foarte multe urme de transee, ramase probabil din Al Doilea Razboi Mondial, toate acoperite de un consistent strat de zapada.
Am mai mers circa 200 m dupa ultimele stanci si drumul nostru incepe sa urce. Eram pe punctul de a ne intoarce si de a cobori spre alt afluent al Paraului Solcuta deoarece am zarit din varf spre vale alte stanci interesante. Desi incepuse sa ninga si mai tare si chiar sa bata vantul, ceva ne-a imbiat sa mai mergem putin. Dupa inca aproximativ 100 m zarim undeva printre tufe ceva care la prima vedere parea sa fie un imens trunchi de copac retezat. Dar totusi, forma ciudata nu parea sa semene cu ceva foarte cunoscut. Am continuat sa ne apropiem si am constatat ca era o cazemata (foto 3).

3

Ne-a mirat foarte mult ca am gasit-o tocmai pe acolo. Probabil ca acum mai bine de 65 de ani in urma au fost lupte puternice prin locurile unde ne aflam… Ne-am gandit imediat la multimea de transee pe care le zarisem, la cat de framantati au fost acesti munti de-a lungul timpurilor si la faptul ca si aici au fost eroi.
Acum ningea peste cazemata si linistea era intrerupta de rafalele de vant. Nu am aflat detalii despre ce s-a petrecut prin aceste locuri, cei cativa oameni pe care i-am intrebat nu aveau cunostinta despre ceea ce vazusem noi.

Fişiere ataşate	Mărime
surpriza_din_padure_cu_diacritrice.doc	32.5 KB
traseul.jpg	536.61 KB
1caz.jpg	65.07 KB
3caz.jpg	95.63 KB
2caz.jpg	128.25 KB

Muntii Obcina Mare, panorama crestei

Muntii Obcina Mare, panorama crestei

Panorama (care acopera aproximativ trei sferturi din creasta Muntilor Obcina Mare, adica vreo 60 kilometri; descarca imaginea la format mare, adica fisierul 1234panom68x11cm.jpg de mai jos) este realizata din punctul marcat pe harta cu rosu (sub un marcaj banda albastra), de pe creasta paralela cu creasta Obcinii Mari (marcata cu banda albastra) si care porneste de langa manastirea de la Sucevita si duce pana la Gura Humorului (vezi harta, extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987). Pentru parcurgerea integrala a crestei vezi http://www.romania-natura.ro/node/306.

Linia rosie care traverseaza imaginea dinspre Poiana Marului spre dreapta pune in evidenta traseul marcat cu banda rosie, care uneste satul Dragosa de Sucevita. Marcajul este foarte rar, inspre Sucevita aproape inexistent dar in vecinatatea Poienii Marului apare destul de des.

Vasile Bouaru (Radauti)

Cum copiati fisiere/ reviste/ harti pe calculatorul Dv.!

Fişiere ataşate	Mărime
explicatiiobm_cu_diacritice.doc	21.5 KB
bucovinei2pan.jpg	119.88 KB
1234panom68x11cm.jpg	5.23 MO

Muntii Obcina Mare, pestera noua

Muntii Obcina Mare, pestera noua

Pestera de pe Smidovatic

text: Vasile Bouaru (Radauti)

Participanti: Adrian Galan, Ionut Lazar, Vasile Bouaru.

Un munte despre care se stie foarte putin si despre care oamenii locului vorbesc cu oarece teama si respect este Smidovatic (vezi harta, extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987, cu completari). Si asta pentru ca despre acest munte izolat, desi nu este foarte mare ca intindere, se stiu multe legende despre ce s-au intamplat in vremuri demult apuse. S-au transmis pe cale orala povestiri despre dacii care au locuit pe langa Smidovatic sau despre voievodul Dragos care atunci cand a traversat muntii spre Moldova a cercetat si acest munte. Se mai spune ca haiducul Darie, urmarit de o potera s-a ascuns sub niste stanci, pe aici prin zona.

harta zonei, extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987, cu completari

Am pornit si noi inca o data sa mai cercetam acest munte si sa-i mai descifram tainele. Ca punct de plecare am ales capatul drumului forestier Poiana Marului (foto 1, din http://www.romania-natura.ro/node/338). Depasim pe rand pensiunile care s-au construit in ultimii ani si dupa ultima, aflata pe partea stanga in sensul nostru de mers, mai mergem circa 10 minute si, pe partea dreapta, vom observa un mic parau care vine spre vale dintr-o portiune de padure defrisata si pe langa care urca un drumusor rezultat in urma tragerii la vale a lemnelor.
Pe acest drumusor am urcat. Este trecut ca poteca nemarcata si pe harta turistica a Muntilor Obcinile Bucovinei. Drumusorul se abate incet spre stanga, in sensul de urcus; la inceput panta este ceva mai accentuata, apoi se mai domoleste. La un moment dat drumul se abate spre dreapta, dupa cum s-au facut defrisarile dar noi urcam mai departe pe o poteca larga si foarte bine vizibila. Aceasta poteca duce spre creasta Obcinii Mari, pe care o atingem dupa circa 40 minute de la parasirea drumului forestier Poiana Marului.
Ajungem foarte aproape de Poiana Icoanei (foto 4 din http://www.romania-natura.ro/node/310), la extremitatea unei poieni de unde avem un minunat punct de belvedere spre vest. Ne inscriem pe drumul de creasta, cel marcat cu banda rosie. Mai mergem 10-15 minute si vom fi foarte atenti la un drumeag care se desprinde din creasta pe care suntem si coboara spre dreapta fata de sensul de parcurgere al crestei inspre Gura Humorului. Exact inainte de acest drum se afla un brad indoit (curbat) pe deasupra potecii. Este interesant ca desi s-au facut defrisari prin zona, de acest brad incovoiat nu s-a atins inca nimeni si l-am dat ca reper al drumului pe care trebuie sa coboram de multe ori. Pe acest drumusor ne inscriem si daca vom fi atenti la copaci vom mai vedea sporadic si un marcaj triunghi galben pentru ca acest drumusor face parte din traseul care duce la manastirea Moldovita.
Coboram cateva sute de metri pana intr-o mica sa mlastinoasa, de unde urcam tot cateva sute de metri pe muntele din fata noastra, Calul (foto 14 din http://www.romania-natura.ro/node/308). Drumul urmeaza o curba de nivel pana in Poiana Calului dar inainte de a ajunge acolo se desprinde o poteca larga spre stanga, in sensul nostru de mers (foto 1). Ne inscriem pe acesta poteca care coboara foarte lin printr-o padure in care foioasele se amesteca cu coniferele si unde copacii sunt foarte inalti. Urcam apoi o mica panta si ajungem din nou la o portiune defrisata, intr-o mica sa. De aici poteca urca printre brazi tineri, pe Smidovatic. In cateva minute suntem pe creasta acestui munte. Poteca urmeaza creasta care este aproape orizontala, pe o distanta foarte lunga. De undeva dintre copaci putem face fotografie asupra unei mici portiuni din creasta Obcinii Mari si observam Varful Prislop (1180 m) (foto 2). Peisajul de toamna este magnific, mai ales ca si vremea tine cu noi. Acum o saptamana, prin aceste locuri era zapada si frig, azi e soare si se poate merge in tricou cu maneca scurta.

1

2

Poteca intra in padure. Dupa circa 200 m de la intrarea in padure vom cobori spre stanga. Nu sunt poteci, dar nu avem de coborat foarte mult si vom da peste un drumusor rezultat tot in urma tragerii lemnelor la vale si care urmeaza o curba de nivel. Vom cobori pe acest drumusor cateva minute, pana intr-un loc de unde acesta coboara brusc pe o panta accentuata. Aici vom fi foarte atenti pe partea stanga, de unde se desprinde o poteca care se stecoara printre niste brazi. Poteca coboara destul de lin si vom parcurge pe ea circa 5 minute. Dupa acest interval am urcat spre stanga noastra, in sensul de coborare, printre tufe si brazi tineri, spre o mica creasta secundara aflata foarte putin mai sus. Ajungem in partea superioara a unui abrupt.
Trebuie sa fim foarte atenti pentru ca daca pe partea pe care am suit pana pe aceasta creasta secundara nu avem dificultati, pe partea cealalta sunt mici pereti verticali si zone de abrupt accentuate. Am coborat in rapel pe o stanca si in partea opusa ajungem intr-o zona extrem de salbatica si de o frumusete deosebita. Facem o fotografie spre stanca de pe care am coborat (foto 3). Acesta portiune a muntelui parca nu a fost atinsa de om. Muschi grosi invaluie radacinile copacilor (foto 4). Stanci dispuse haotic ne stau in cale si asteapta ca sa fie explorate (foto 5). Unele au forme parca trasate de om (foto 6).

3

4

5

6

Cercetam pe rand aceste pietre si la tot pasul ramanem uimiti de salbaticia locului. Ne deplasam pe la baza abruptului, spre sud, circa 100 metri si intalnim o stanca mai mare, care ascunde sub ea o mica pestera, foarte interesanta. In foto 7 se observa, in partea stanga, intrarea in aceasta pestera. Adrian este gata sa patrunda inauntru (foto 8). Intrarea este ingusta si se face peste o placa inclinata care ne conduce in interior. Ajungem intr-o sala destul de mare care are podeaua de forma aproximativ dreptunghiulara pe toata lungimea ei. Latimea masurata variaza intre 2,6 si 2,9 m iar lungimea salii in care suntem este de circa 6 m. In partea opusa locului pe unde am intrat, sala in care suntem continua cu un tunel ascendent, de inca 3,5 m, care conduce la alta iesire, foarte ingusta, dar prin care se poatre strecura un om, printre niste pietre. In interior facem masuratori pentru a stabili dimensiunile exacte ale pesterii (foto 9). Se observa cateva placi desprinse dintr-un perete lateral aflat in dreapta fotografiei. Langa acest perete se poate sta in picioare fara sa atingem cu capul tavanul. Dupa cunostinta mea este pestera cea mai dezvoltata din zona.

7

8

9

Dupa ce mai facem cateva fotografii in interior iesim din nou la lumina pentru a mai studia zona. Alaturi de intrarea in pestera se mai afla o cavitate interesanta (foto 10), dar de dimensiuni reduse. La cativa metri de stanca sub care se afla pestera mai descoperim o piatra la fel de interesanta si parca asezata de mana omului pe un suport (foto 11 si 12). Pe o alta piatra observam un melc urias, albastrui (foto 13).

10

11

12

13

Ne gandim la o varianta de a iesi din traseu. Avem doua posibilitati. Prima, sa coboram. Pentru asta, de la stanca unde se afla pestera ne orientam spre vest si dupa cateva minute de mers ajungem iar la poteca pe care am ajuns in aceasta zona. Coboram pe aceasta poteca circa 20 minute si iesim pe un drum forestier care ne conduce pana in satul Dragosa. Este un drum relativ lung, circa 12 km. Mai intai ajungem la o intersectie de drumuri unde se termina si Smidovaticul (foto 14), intr-o splendida poiana. Apoi drumul continua si ajungem la primele case din satul Dragosa, unde o vacuta se uita curios la noi (foto 15 si 16). Drumul forestier se sfarseste in vecinatatea garii din Dragosa, pe drumul care leaga manastirea de la Moldovita de satul Vama.

14

15

16

A doua varianta este ca sa refacem drumul pe care am venit in sens invers, varianta aleasa de noi la aceasta iesire. Ne intoarcem asadar pe poteca ce duce spre Muntele Calul, unde toamna si lumina soarelui sporesc frumusetea peisajului (foto 17). Totusi, odata ajunsi inapoi pe creasta Obcinii Mari decidem sa coboram direct pe partea opusa, adica spre est, fara sa ne mai intoarcem pana in Poiana Icoanei. Coboram asadar pe versantul estic al Obcinii Mari, la inceput pe o panta destul de mare dar mai jos panta devine mai lina. Ajungem destul de repede la albia unui parau pe care coboram pana in vale (foto 18). Undeva, pe o piatra, intalnim doi… gemeni (foto 19). Aproape de capatul dinspre aval al paraului pe care coboram se intalnesc multe praguri si mici cascade spectaculoase (foto 20).

17

18

19

20

In foarte scurt timp ajungem din nou pe drumul forestier Poiana Marului, ceva mai sus fata de locul de unde am inceput sa urcam. Acum nu ne mai grabim, mergem agale, povestind despre ce salbatic era locul pe care l-am cercetat. Asa ajungem din nou la asfalt, in DN 17A, unde ia sfarsit calatoria noastra de azi. Dorim sa revenim pe Smidovatic, pentru a cerceta si alte portiuni ale lui.

Fişiere ataşate	Mărime
pestera_smidovatic_cu_diacritice.doc	41 KB
0_harta_traseu.jpg	215.91 KB
smidovatic_1.jpg	52.76 KB
smidovatic_2.jpg	91.35 KB
smidovatic_3.jpg	82.67 KB
smidovatic_4.jpg	89.14 KB
smidovatic_5.jpg	88.96 KB
smidovatic_6.jpg	76.85 KB
smidovatic_7.jpg	95.24 KB
smidovatic_8.jpg	82.03 KB
smidovatic_9.jpg	64.55 KB
smidovatic_10.jpg	75.82 KB
smidovatic_11.jpg	80.52 KB
smidovatic_13.jpg	71.02 KB
smidovatic_14.jpg	87.16 KB
smidovatic_15.jpg	73.65 KB
smidovatic_16.jpg	38.83 KB
smidovatic_17.jpg	92.88 KB
smidovatic_18.jpg	79.45 KB
smidovatic_19.jpg	83.21 KB
smidovatic_20.jpg	77.7 KB
smidovatic_12_obcina_mare.jpg	74.43 KB

Muntii Obcina Mare, spre Sucevita, pe creste

Muntii Obcina Mare, spre Sucevita, pe creste

Participanti: Ionut Lazar, Costica Martinescu, Vasile Bouaru (Radauti).

Zona Sucevita din Bucovina este una din cele mai vizitate de turisti atat datorita celebrei manastiri cat si a frumusetilor naturale. E si zona in care ne-am antrenat si noi cel mai des. Si de cate ori veneam pe aici parcurgeam trasee mai lungi sau mai scurte dar aflate in creierul muntilor. Astfel, a ramas un traseu aflat in imediata apropiere a satului Sucevita pe care, de mai bine 30 de ani, la fiecare iesire prin zona, spunem ca o sa-i vina si lui randul odata. Si anul asta am lasat alte proiecte si l-am facut.

Extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987.

Am coborat din microbuzul care ne-a adus pana aici chiar in dreptul indicatorului unde scrie mare: SUCEVITA, la intersectia drumului DN 17A cu drumul care duce in satul Voievodeasa. Ne deplasam pe marginea drumului spre satul Sucevita si la circa 50 metri intalnim, pe partea dreapta in sensul de mers (deci spre amonte), o coloana despre care se spune ca marca granita cu Imperiul Austro-Ungar (foto 1). Ceva mai incolo, tot pe partea dreapta in sensul de mers, se desprinde un drumusor pe langa un magazin, care duce la niste case aflate mai sus. Ne inscriem pe acest drumusor si depasim casele, in urcus usor. Incet, ne abatem spre dealul care se zareste in stanga noastra si care, pe gerul cumplit de afara, arata superb (foto 2). Dupa ce urcam putin inspre varful acestui deal, inainte de a intra intr-o padurice de copaci tineri, facem o fotografie inspre est (foto 3) in care se vede in vale satul Voievodeasa iar in ultimul plan este Dealul Fatului (vezi http://www.romania-natura.ro/node/173).

1

2

3

Ceva mai sus reusim sa fotografiem satul Sucevita (foto 4) si padurea in care trebuie sa intram (foto 5). Termometrele arata -25 grade si totul pare inert. Intram in padure, pe o poteca abia vizibila prin zapada nu prea mare si ne dam seama ca trebuie urmata creasta care se vede in fata noastra. Traseul este destul de ferastruit, cu multe urcusuri, nu prea lungi si multe coborasuri. Ajungem in curand intr-o poiana de unde ne putem orienta (foto 6). In stanga imaginii, in ultimul plan se zareste o portiune din creasta Obcinii Mari, din vecinatatea locului numit Palma. Intram din nou in padure si ne abatem foarte putin spre dreapta. Urcusurile alterneaza din nou cu coborasurile in niste sei mici. Din cand in cand, probabil din cauza ca soarele bate cu putere, zapada cade din copaci si este imprastiata prin padure (foto 7). Continuam seria de mici urcusuri (foto 8) pana ajungem intr-o creasta destul de larga, din care ne abatem la dreapta. Poteca este aproape orizontala si se poate zari cate ceva doar spre dreapta, spre vale, respectiv se observa Dealul Fatului. Urmeaza iar o coborare destul de accentuata si iar urcusul intr-o creasta pe care mergem spre dreapta in sensul nostru de mers. La un moment dat aceasta creasta coboara brusc. Trebuie sa fim atenti in acest loc deoarece daca vom cobori urmand creasta vom ajunge pe drumul forestier care pleaca din Voievodeasa si urmeaza indeaproape Paraul Voievodeasa, foarte aproape de cabana din foto 18 de la http://www.romania-natura.ro/node/293 si ceva mai jos decat ea.

4

5

6

7

8

Asadar vom fi atenti sa coboram in partea stanga a crestei amintite, pe o poteca marcata cu un semn forestier banda rosie (deci numai banda rosie, fara sa fie incadrata de benzi albe). Aceasta poteca ne conduce intr-o sa adanca, unde facem un mic popas. In locul cel mai de jos al acestei sei facem doua fotografii interesante la ceea ce vedem pe copaci (foto 9, 10). De aici incepe un urcus destul de accentuat care ne conduce intr-o noua creasta, cea pe care am dorit sa ajungem. Este creasta unui deal celebru de la Sucevita, anume Furcoiul. O data ajunsi in aceasta creasta ne abatem spre stanga si in scurt timp iesim din padure (foto 11). Din locul unde iesim din padure, pe partea stanga a crestei, in sensul nostru de mers, se afla ceva mai jos un izvor amenajat despre care se spune ca nu seaca niciodata, nici in iernile cele mai geroase, nici in verile cele mai secetoase.

9

10

11

Cateva sute de metri mai la vale ajungem in vecinatatea schitului construit relativ recent, schit care se vede si in foto 6 de la http://www.romania-natura.ro/node/245. De acolo facem o fotografie spre Obcina Mare (foto 12) si spre schit (foto 13). Din dreptul schitului avem o splendida perspectiva asupra Vaii Sucevita (foto 14), unde remarcam in stanga manastirea si spre dreapta partea dinspre amonte a satului. Suntem in partea superioara a Furcoiului, un deal foarte cunoscut printre turisti. Partea dinspre manastire este destul de abrupta si de aceea constituie o piatra de incercare pentru toti cei care se incumeta sa-l suie. Dar merita efortul.

12

13

14

15

Incepem sa coboram incet pentru ca panta e destul de mare (foto 15). Iarna ne ajuta daca zapada este intarita. In circa 10 minute ajungem la poalele dealului si dupa ce traversam Paraul Sucevita suntem langa manastire.
Pentru a avea o imagine completa a Furcoiului am inserat o imagine facuta vara, din spatele manastirii (foto 16). In partea dreapta a acestei fotografii se vede o parte din creasta pe care am urmat-o in aceasta iesire. Spre comparatie am inserat o fotografie “istorica” facuta in 1960 din acelasi loc.

16

17

Am facut un traseu frumos si pe care ni l-am dorit mult. Am aflat astfel ca se poate merge pe creste dinspre intrarea in Sucevita si pana pe Furcoi.

Fişiere ataşate	Mărime
sucevita_02rt.jpg	366.27 KB
sucevita_03rt.jpg	175.03 KB
sucevita_04rt.jpg	402.34 KB
sucevita_05rt.jpg	264.7 KB
sucevita_06rt.jpg	392.44 KB
sucevita_07rt.jpg	146.33 KB
sucevita_08rt.jpg	388 KB
sucevita_09rt.jpg	480.43 KB
sucevita_10rt.jpg	291.34 KB
sucevita_11rt.jpg	243.71 KB
sucevita_12rt.jpg	203.57 KB
sucevita_13rt.jpg	242.62 KB
sucevita_14rt.jpg	254.44 KB
sucevita_15rt.jpg	196.38 KB
sucevita_17rt.jpg	62.78 KB
traseu_sucevita_cu_diacritice.doc	32 KB
0traseu2069.jpg	81.77 KB
sucevita_01rt.jpg	164.01 KB
sucevita_16rt.jpg	423.57 KB

Muntii Obcina Mare, stanci la Soarecu, marcaje

Muntii Obcina Mare, stanci la Soarecu, marcaje

Vasile Bouaru, Cristi Schipor (Radauti)

Pornim pe drumul forestier care incepe de la iesirea din satul Marginea, inainte de a intra in Sucevita, urmarind indeaproape Paraul Soarecu. Traseul este marcat cu punct galben si de curand a fost remarcat cu banda albastra, cele doua marcaje mergand in paralel, pana la orasul Solca. Marcajul initial a fost punct galben, cel cu banda albastra a fost facut in anul 2008; pe alocuri este mai bine realizat si vizibil punctul galben decat banda albastra.
Crucea rosie nu se intalneste pe dumul spre Pietrele Muierilor dar apare sporadic undeva lateral, pe o creasta secundara care duce spre Obcina Trisiciori si apoi dispare iar si apare tocmai la intrarea in Poiana Marului. Mai apare un marcaj cruce rosie daca se urca din Sucevita pe la Stancuta, pe doi sau trei copaci (adica la inceputul crestei care duce la Obcina Trisiciori), dar apoi dispare.

extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987, cu actualizari

Acest drum, cale de aproape 3 km este betonat. Exact din locul unde se termina placile de beton traversam un pod si ajungem la o bifurcatie. Ne abatem pe drumul din dreapta, cel principal de altfel, pe care, daca l-am parcurge pana in capat am ajunge la baza muntelui unde se afla Pietrele Muierilor. Mai mergem circa 1 km pana la urmatoarea bifurcatie, de unde se desprinde pe partea dreapta in sensul de urcus, un drum secundar. Traversam un mic pod peste Paraul Soarecu, pe care se observa marcajul punct galben (vezi http://romania-natura.ro/node/245) si urmam drumul secundar amintit mai sus, cale de 15-20 minute. Plante din abundenta si flori se gasesc pe marginea drumului (foto 1).

1 Rachitan, braileanca, calbasoara, carligatea, colbasoară, floarea-zanelor, florile-zanelor, galbejoara, lemnaie, lemnie, lemniu, lemnus, lemnusca, sburatoare, zburatoare, zburatoare-barbateasca (Lythrum salicaria).

explicatie: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)

Dupa ce parcurgem aceasta portiune drumul urca spre dreapta, prin padure. Din acest loc facem o fotografie spre directia din care am venit (foto 2). Parasim drumul pe care am venit si coboram spre stanga, intr-o rapa adanca, sapata de paraul care urmareste indeaproape drumul pe care am venit pana aici. Ajunsi pe fundul rapei constatam ca aici se unesc doua paraiase iar noi ne vom abate pe cel care curge la vale, aflat cel mai in stanga (foto 3). Urcam pe acest parau circa 20 m dupa care parasim paraul si urcam pe malul aflat tot spre stanga (sau pe dreapta geografic a vaii paraiasului pe care suntem). Urcam incet printre ierburi inalte, urzici si crengi cazute iar ceva mai sus ne strecuram printre copaci tineri spre o creasta care se observa in fata noastra. De unde am parasit paraiasul si pana in creasta secundara amintita facem circa 20 minute. Chiar inainte de a ajunge pe creasta se observa spre dreapta noastra in sensul de urcus cateva stanci cu forme interesante si in buna parte acoperite cu muschi si licheni (foto 4).

2

3

4

Ajungem si pe creasta, pe care o traversam, iar in partea opusa intalnim alte grupe de stanci, cu forme care de care mai interesante. Incepem sa le cercetam pe rand iar curiozitatea ne va fi in curand rasplatita de tot ce vom vedea. La una din primele stanci gasim un molid care si-a strecurat trunchiul printre doua pietre (foto 5). Ceva mai sus de aceste pietre gasim o stanca destul de mare, circa 20 m inaltime, care este despartita de o alta prin niste pseudochei (foto 6).

5

6

Ne continuam cercetarie spre urmatoarele pietre care se observa prin padure si coboram din nou la alt grup de stanci unde gasim una de marimi impresionante (foto 7). Aici zabovim mai mult pentru ca aceasta stanca ascunde multe secrete. Mai intai ii studiem peretii (foto 8). Undeva, in partea superioara a acestei stanci observam printre muschi ceva care semana cu o incriptie. Dam la o parte muschii si avem supriza sa descoperim numele unui foarte cunoscut luptator anticomunist din zona, Vatamaniuc Gavril, din 1947, de cand se ascundea probabil in acesta zona (foto 9). Tot la acesta stanca, undeva la baza ei, descoperim niste grote destul de lungi, de circa 5 m, dar foarte inguste (foto 11, 12). Undeva mai sus, tot langa aceasta stanca se afla alta, de dimensiuni mai reduse, care are la baza alta grota interesanta, lunga de circa 4 m si in forma de L in care observam multi fluturi, mici coconi albi precum si paienjeni.

7

8

9

11

12

Cercetam si celelelate stanci si peste tot suntem uimiti de formele interesante pe care le pot lua gresiile. In vale se observa un drum forestier la care daca vom cobori vom ajunge din nou pe Valea Soarecu, de unde putem sa ne intoarcem la Sucevita.

Fişiere ataşate	Mărime
soarecu_cu_diacritice.doc	35.5 KB
traseu_cu_semne.jpg	99.12 KB
sucevita_1.jpg	90.41 KB
sucevita_2.jpg	83.53 KB
sucevita_3.jpg	80.49 KB
sucevita_4.jpg	64.12 KB
sucevita_5.jpg	39.41 KB
sucevita_6.jpg	69.09 KB
sucevita_7.jpg	55.3 KB
sucevita_8.jpg	91.62 KB
sucevita_9.jpg	48.42 KB
sucevita_11.jpg	45.26 KB
sucevita_12.jpg	49.82 KB

Muntii Obcina Mare, stanci piramidale langa Sucevita

Muntii Obcina Mare, stanci piramidale langa Sucevita

Varful Plesa (835 metri) de langa Sucevita. Cercetam o zona cu multe stanci si grote si am avut surpriza sa dau peste aceasta piramida inalta cam de 1,8 metri. Pe aici nu am mai vazut asa o forma, parca slefuita de mana omului.

Vasile Bouaru (Rădăuţi)

extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987

Fişiere ataşate	Mărime
harta_plesa.jpg	459.33 KB
plesa1.jpg	654.74 KB
plesa2.jpg	643.24 KB

Musuroaie uriase in Muntii Obcina Mare

Musuroaie uriase in Muntii Obcina Mare

Vasile Bouaru (Radauti)

A venit primavara, dealurile din jurul orasului Radauti au inverzit iar campurile sunt pline de flori. Am pornit ca sa cautam locul unei foste fortificatii din sec. al XV-lea, aflata la vest de satul Volovat, in locul numit Porcaret sau Fortaret (vezi harta). Se pare ca acolo a fost o mica fortareata, construita din barne.
Dealul Volovatului domina orizontul sud-vestic al orasului Radauti (foto 1).

harta zonei, extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

1

Am pornit din Radauti, cu un grup de elevi, pe drumul care duce spre satul Volovat, aflat la circa 4 km. Traversam la iesirea din Radauti podul peste Raul Sucevita si intram in sat. Ceva mai incolo depasim o biserica, ctitorita de Stefan cel Mare intre 1500-1502. Dupa circa 100 m de ea se desprinde spre dreapta, in sensul de mers, un drum care duce spre alta localitate importanta, Marginea. Ne inscriem pe acest drum pana la iesirea din satul Volovat, unde ni se alatura alti elevi care locuiesc in zona. De acolo se observa, spre sud, padurea pe care trebuie sa o cercetam, aceasta fiind separata printr-un culoar de padurea de pe Dealul Volovatului (foto 2; spre dreapta, padurea unde trebuie sa cautam locul fostei intarituri).

2

3

Peisajul este minunat, flori galbene, in special papadie, invadeaza peisajul. Aruncam o privire inspre vest unde panorama Muntilor Obcina Mare este superba (foto 3). Ne indreptam apoi spre paduricea aflata pe Dealul Arsita, in care vrem sa vedem locul numit Porcaret. Dupa ce depasim ultimile case din Volovat intalnim o zona mlastinoasa si ne inscriem printre doua maluri apropiate, destul de inalte (foto 4). Printre ele curge un foarte mic parau.

4

5

Dupa cativa zeci metri ne abatem la dreapta, pe prima albie care se observa, in urcus, sau mai bine zis o fosta albie acum secata. Repede observam pe partea stanga cativa brazi tineri si desi. Printre ei urcam si dupa ce ii depasim ajungem intr-o poiana. Aici este locul cautat. Trecerea anilor si-a spus cuvantul… Se observa acum niste valuri de pamant care ar fi putut servi drept temelie si forma lor dreapta ne indica cu siguranta ca au fost facute de mana omului (foto 5).

6

7

8

Facem cateva masuratori (foto 6) si constatam ca locul este de forma dreptunghiulara, cu lungime de aproximativ 40 metri si latime de 25 metri. Unul dintre coechipieri, care locuieste chiar in Volovat, nu departe de acest loc, ne arata o groapa in care pana acum cativa ani era o piatra mai mare pe care era scris ca acolo s-a aflat o mica fortareata. Dar aceasta piatra este acum pusa in temelia unei case din apropiere...
Dupa aceste constatari ocolim palcul de padure unde se afla locul fostei intarituri, pe la vest si constatam ca paduricea nu este prea primitoare: este situata intr-o adancitura a dealului iar copacii de pe liziera sunt destul de desi si formeaza o mica bariera naturala care parca ne impiedica sa intram (foto 7). Are si multe izvoare, care au sapat mici santuri (foto 8) iar in padure sunt si mici ochiuri de apa, de culoare neagra din cauza frunzelor care au cazut in ele. Depasim destul de repede aceasta padurice si ne indreptam spre est, spre padurea care acopera Dealul Volovatului, nu inainte de a face din nou o fotografie spre muntii unde se vede foarte bine Varful Plesa (foto 9, descris de exemplu la http://www.romania-natura.ro/node/413).

9

10

11

La inceput, aceasta padure este alcatuita din brazi dar imediat dam de foioase, in special stejar. Prin padure este un drum care urmeaza indeaproape creasta dealului; iata-l in anotimpul cald (foto 10) cat si iarna (foto 11). Daca vom fi atenti vom observa prin padure imense musuroaie de furnici (foto 12, 12b). Iata si alte doua mari musuroaie, din perimetrul localitatii marginea, aflata in apropiere (foto 12c, 12d).

12

12b

12c

12d

Depasim la un moment dat o cruce de lemn deasupra careia s-a construit un acoperis sub care ne putem adaposti pe timp de ploaie. Foarte curand iesim din padure si intalnim primele case iar ceva mai incolo se observa un releu precum si o movila pe care afla o cruce (foto 13), inaltata in cinstea eroilor din Primul Razboi Mondial. Tot pe aici s-au descoperit si morminte de prin neolitic.
Fotografiem Depresiunea Radauti, unde orasul se observa in departare (foto 14). Intr-o iarna am imortalizat liziera padurii pe care am parasit-o (foto 15), ulitele (foto 16) si casele (foto 17).

13

14

15

16

17

Coboram din varful acestui deal indreptandu-ne spre est, catre satul Burla. Imediat ajungem la soseaua asfaltata pe care o urmam in coborare usoara. Ajungem la o intersectie marcata de o cruce si un mic tun si, tot in coborare, urmam drumul din dreapta, cateva sute de metri. Vom fi atenti ca pe partea stanga, in curtea unei case, foarte aproape de drumul pe care suntem, se afla un copac interesant (foto 18), un stejar despre care se spune ca are aproape 800 de ani si ca insusi voievodul Stefan cel Mare si-a legat odata calul de el.

18

Apoi ne intoarcem pana la intersectia amintita mai sus si coboram pe celalalt drum, pe stanga. Iesim imediat din sat si ne strecuram printre ogoare, spre Radauti. Undeva intalnim niste flori frumoase (foto 21, Trei frati patati) iar mai aproape de Radauti un camp cu papadie (foto 22). Dupa ce traversam din nou Raul Sucevita ajungem la intrarea in oras, unde terminam traseul.

21

22

Fişiere ataşate	Mărime
musuroaie_cu_diacritice.doc	33 KB
traseu_musuroaie.jpg	156.73 KB
volovat_01.jpg	166.67 KB
volovat_02.jpg	149.05 KB
volovat_03.jpg	185.74 KB
volovat_04.jpg	140.1 KB
volovat_05.jpg	269.41 KB
volovat_06.jpg	180.88 KB
volovat_07.jpg	162.95 KB
volovat_08.jpg	191.03 KB
volovat_09.jpg	118.69 KB
volovat_10.jpg	195.55 KB
volovat_11.jpg	148.4 KB
volovat_12.jpg	280.24 KB
volovat_12b.jpg	217.21 KB
volovat_12c.jpg	269.2 KB
volovat_12d.jpg	249.3 KB
volovat_13.jpg	122.96 KB
volovat_14.jpg	65.2 KB
volovat_15.jpg	250.67 KB
volovat_16.jpg	248.68 KB
volovat_17.jpg	220.91 KB
volovat_18.jpg	229.51 KB
volovat_21.jpg	225.67 KB
volovat_22.jpg	306 KB

Nou record de altitudine in Muntii Obcina Mare

Nou record de altitudine in Muntii Obcina Mare

Vasile Bouaru, Sorin Vlonga, Cirsmariu Anca, Iulian Cantoreanu

Asa cum si la alti munti exista discutii in legatura cu altitudinea unor varfuri asa s-a intamplat si cu varful cel mai inalt din Obcina Mare. Citind ghidurile turistice despre acesti munti aflam ca cel mai inalt varf este Scoruset, amintit la http://www.romania-natura.ro/node/310, foto 10, cu altitudinea 1223 metri.

Dar, surprize apar de unde nu te astepti. Astfel, domnul Sorin Vlonga, geograf de meserie, semnaleaza urmatoarele:
- Din punct de vedere tectono-structural, Obcina Mare se imparte in 4 unitati paralele distincte (vezi harta la http://www.romania-natura.ro/node/80), organizate longitudinal, de la est la vest, dupa cum urmeaza: Obcinele Humorului, creasta principala, ulucul Ciumarna si Obcina Moldovitei. Creasta principala este cea mai inalta ca altitudini dominante, cea mai impunatoare si mai bine individualizata. Pe ea se afla si Vf. Scoruset (1223 m) considerat uneori cel mai inalt din Obcina Mare.
Obcina Moldovitei - care incepe in nord de la Valea Sucevei si merge in sud pana la Valea Moldovei si Paraul Dobra - este o unitate montana mult mai bine individualizata in jumatatea nordica, sub forma unei creste paralele cu creasta principala a Obcinei Mari si unita cu aceasta printr-o inseuare larga in zona Vf. Rosu - Vf. Stejuica, respectiv o cumpana de ape intre Paraul Sacries, afluent al Moldovitei si Putna, afluent al Sucevei (aceasta portiune, care apartine de fapt unei dislocatii tectonice largite prin eroziune - ulucul Ciumarna, este dificil de strabatut si creeaza confuzii, dupa cum este mentionat in parcurgerea traseului Brodina - Vf. Stejuica (http://www.romania-natura.ro/node/307). La sud de Valea Sacries si pana la Valea Moldovei, Obcina Moldovitei apare sub forma unor culmi separate de afluentii Moldovitei si mult mai joase decat creasta principala a Obcinei Mari. In portiunea de nord insa, creasta bine conturata si cu altitudini mari (Vf. Rosu 1193 m, Vf. Poiana Buzovei 1174 m, Piscu 1190 m) poate fi luata drept continuare a crestei principale a Obcinei Mari din punct de vedere turistic. Ceva mai la vest ea se prelungeste cu o culme (de fapt un manunchi de creste) pe care se poate ajunge la Vf. Sihloaia - 1224 metri, cel mai inalt din Obcina Mare, culme delimitata la est de Vaile Brodinoara si Roscova iar la vest de Valea Brodina si aliniamentul Brodina de Jos - Dubiusca - Argel (unde se termina si Obcina Mare).
- In legatura cu incadrarea Vf. Sihloaia in Obcina Mare si considerarea lui ca cel mai inalt varf din aceasta unitate montana trebuie spus ca acest varf nu se afla pe creasta principala (Vf. Scoruset,1223 metri, ramane cel mai inalt de aici) si nici macar pe creasta nordica a Obcinei Moldovitei, ci putin mai la vest; el este luat cel mai adesea ca altitudine maxima din Obcina Mare (Geografia Fizica a Romaniei, Al. Rosu, 1980; Obcinele Bucovinei, N. Barbu; Enciclopedia geografica a Romaniei, vol. 3, Dan Ghinea) tinand seama de faptul ca Obcina Mare este delimitata la vest de Valea Moldovitei iar izvoarele Moldovitei sunt ceva mai la vest de acest varf, conventional limita vestica putand fi trasata pe aliniamentul localitatilor Brodina de Jos - Dubiusca - Argel (desi creasta pe care se afla Sihloaia se poate prelungi mult pana in zona Vf. Poiana Brazilor,1222 metri, din Obcina Feredeului). Zona de legatura dintre Obcina Mare si Obcina Feredeului, trecuta pe multe harti ca si Obcinele Brodinei, cu relief specific de maguri (unde intra si Sihloaia), orientata vest-est, trebuie luata ca apartinand Obcinei Mari pana in zona Dubiusca si Obcinei Feredeu mai la vest.
Obcina Brodinei are doua creste prelungi, orientate vest-est: cea nordica, paralela cu Valea Sucevei si sectionata de afluentii sai (Nisipitu, Brodina), de aceea complexul de culmi si picioare montane este mai haotic distribuit; cea sudica, desprinsa din Obcina Moldovitei inspre vest, pe directia Vf. Sihloaia (1224 m) - Vf. Poiana Brazilor (1222 m), mult mai bine conturata pe teren.

cititi aici continuarea textului, vedeti harta si imaginile

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
sihloaia_obcina_mare_cu_diacritice.doc	50.5 KB

Obcina Mare, Dealul Colnic, vestigii arheologice, biserica de lemn

Obcina Mare, Dealul Colnic, vestigii arheologice, biserica de lemn

Calatorind prin milenii pe Dealul Colnic

participanti: Cristi Schipor, Vasile Bouaru (Radauti)

Am pornit sa cercetam pantele unui deal (in noiembrie 2009) aflat in apopiere de Radauti, la circa 6 km. Nu este nici inalt, nu are nici pante abrupte dar are ceva care ne duce cu gandul inapoi cu circa 6.000 de ani (vezi harta, extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987).

Dealul Colnic are creasta orientata pe directia nord-vest sud-est si este aproape paralel cu creasta Obcinii Mari; altitudinea este mica, dar suficient de ridicata pentru a avea privelişte frumoasa de pe creasta lui in toate directiile.
Ziua a fost cu ceata. De aceea am inserat si fotografii facute prin septembrie. Atunci (in septembrie) am urcat acest deal dinspre localitatea Galanesti, situata la circa 13 km de Radauti, pe drumul care leaga acest oras de Putna. Inainte de a intra in satul Galanesti se desprinde spre stanga, in sensul de mers spre Putna, un drum asfaltat care urca spre un deal aflat inainte de Dealul Colnic. La un moment dat acest drum coteste brusc la dreapta iar noi l-am parasit si am urmat aceeasi directie, spre vest si o data ajunsi in varful acestui deal am zarit urmatorul deal, cel pe care trebuia sa ajungem, Colnic (foto 1).

1

Mai usor se poate ajunge daca din vecinatatea haltei de tren Horodnic de Jos, parasim acelasi drum care uneste Radauti de Putna si ne abatem pe drumul care duce spre centrul satului Horodnic, circa 500 m, dupa care ne abatem din nou, spre dreapta, pe o ulita care ne conduce direct spre creasta Dealului Colnic, in 15 minute. Portiunea incercuita cu rosu de pe harta arata unde este situat acest deal.
De ce este el asa de important? Citisem (http://horodnic.ablog.ro si Monografia comunei Horodnic, de Ion Prelipcean, Editura Little Lamb, 2008) ca pe acolo se afla vestigii din neolitic care dupa unele cercetari ar avea circa 6000 de ani! Mai stiam ca in partea cealalta a Dealului Colnic se afla o manastire in micul sat Calugarita, ale carei origini se pierd in negura timpurilor. Am mai aflat ca primele sapaturi pe Dealul Colnic le-au facut austriecii, pe la sfarsitul anilor 1800, cand partea aceasta a Bucovinei era parte a imperiului. Asa ca eram curioşi sa vedem acei tumuli de pamant, acea necropola de care auzisem. Stiam ca au fost identificati circa 57 de astfel de tumuli si ca au fost descoperite morminte de incineratie, unelte de silex si ceramica.

2

3

4

De cum am ajuns pe creasta dealului am si gasit primele movile de pamant. Ceata a acoperit buna parte din deal si nu mai vedeam nimic din ceea ce numim civilizatie asa ca efectul a fost total: parca ne-am intors in timp pe vremea oamenilor care au locuit aici acum 6.000 de ani. Ne-au captat imediat atentia forma circulara a acestor tumuli. Primul peste care am dat era sapat in mijloc (foto 2). L-am masurat, are diametru de circa 12 metri. Urmatorul, aflat la cativa metri mai incolo era intact si foarte masiv (foto 3, 4). Mai spre sud, un tumul mai mic si la care de asemenea partea centrala a fost excavata (foto 6, 7). Constatam ca in imediata apropiere se afla gardul unei livezi, deci satul este foarte aproape. Iarba de aici are culoare aparte (foto 8). Totusi, dealul este destul de putin umblat de turisti, fiind intre doua rute principale de acces prin zona.

6

7

8

Ne deplasam si spre partea nordica a dealului (spre dreapta in foto 1) si vedem o stana aflata chiar pe platoul din varful dealului, foarte aproape de alti tumuli (foto 9). De aici se vad si casele din sat, aflate la cativa zeci de metri mai la vale.

9

Am putut identifica circa 20 de tumuli. Probabil ca acest deal era foarte important pentru oamenii care au trait pe aici daca au construit atatea morminte. Probabil ca era un loc sfant pentru ei. Foarte impresionant sa paşim si noi, dupa atata timp, prin aceleasi locuri…

Calugarita, biserica de lemn

Vasile Bouaru (Radauti)

Multe si interesante sunt cararile Bucovinei. Undeva, pierduta intre niste dealuri, se afla o bisericuta ale carei origini se pierd in negura veacurilor.
Am pornit din Radauti. Pasii m-au dus intai spre Dealul Osoi (483 m; vezi harta extras din extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987), aflat la nord-vest de oras.

Din varf avem o minunata priveliste catre oras dar si spre o parte din Obcina Mare (foto 1). Coboram pe partea opusa dealului, inspre satul Horodnic. Panta e ceva mai accentuata in aceasta parte si este acoperita cu padurice de salcami. In cateva minute ajungem aproape de poalele dealului, unde gasim pilonii de la o fosta sonda de gaze naturale care a functionat aici inainte de al doilea razboi modial (foto 2). In partea stanga a pozei 2 se observa o gospodarie; in fata ei se afla un izvor de apa mineral sulfuroasa, folosit de localnici. De la aceasta casa ne indreptam spre centrul satului si depasim biserica mare. Prin spatele acestei biserici se afla un drum de tara care ne scoate intr-un camp de unde se mai observa case izolate.
Ne abatem spre stanga, o data ajunsi in campul de care spuneam, apoi ne indreptam spre nord. Dealul Osoi ramane in spatele nostru iar undeva in dreapta se vede urmatorul deal, Colnic. Ne indreptam spre acest deal langa care se afla un mic sat, o parte a comunei Horodnic, numit Calugarita (cercul rosu de pe harta). Mai cerem informatii despre traseu de la gospodariile intalnite in drum.

1

2

Stiam ca in satul Calugarita se afla o bisericuta construita din lemn de larice, avand doar 8 lungime. Trecem pe langa alte gospodarii izolate si la un moment dat ne inscriem pe un drumusor de tara care ne conduce direct la Calugarita. Bisericuta se afla undeva in partea nordica a acestui satuc. Primim indrumari pe care ulita ajungem la bisericuta. Dupa cateva sute de metri suntem la poarta de intrare (foto 3).

3

Linistea ne inconjoara. Deschidem mica poarta de la intrare si observam ca deasupra noastra se afla clopotnita (foto 4; in dreapta poarta de intrare, in stanga scara spre clopotnita).

4

In fata apare aceasta bisericuta atat de putin cunoscuta. Aflam de la localnici ca aici a fost o manastire, distrusa in repetate randuri de tatari iar ceea ce vedem acum este a patra reconstructie a vechii manastiri, ramasa asa de pe la 1717 (foto 6). Usa de la intrarea in biserica are deasupra frumoase ornamente sculptate (foto 7) iar pe ea inscriptii in chirilica. Stam pe o bancuta de lemn langa bisericuta de lemn. Simtim atatea secole de istorie…

6

7

Ne intoarcem la drumul principal din sat unde ne abatem la dreapta, cu gandul de a ajunge la soseaua asfaltata care leaga satul Marginea de Putna. Un localnic ne sfatuieste sa mergem pe o scurtatura si coboram printre niste case parasite, depasim un mic lac artificial si pe dealul pe care il suim ne inscriem pe un drumusor care ne scoate in 15 minute la drumul asfaltat. O data ajunsi la asfalt ne abatem la stanga, inspre Marginea. Suntem in satul Horodnicul de Sus. Coboram panta lina a unui deal si undeva la poalele lui se desprinde un drum forestier lateral dreapta fata de directia noastra de mers (vezi harta). Ne inscriem pe acest drum si de la prima bifurcatie ne abatem pe alt drum, spre stanga. Acest drum strabate o frumoasa padure de brazi si foiase si face legatura intre Horodnic si satul Voievodeasa. Dupa circa 40 minute iesim din padure. Din acest loc parasim drumul pe care l-am parcurs si care coboara spre Voievodeasa si ne abatem spre stanga, pe liziera padurii, spre localitatea Marginea. Peisajul este magnific, suntem aproape de limita estica a Obcinei Mari si cel mai frumos se vede intrarea pe Valea Soarecu (foto 11). Ajungem in curand pe Varful Dealului Fatului, zona cetatii de la Marginea (vezi http://romania-natura.ro/node/173). Din varf mergem mai departe pe liziera padurii si ajungem la un drum de tara care ne conduce in satul Marginea, de unde revenim spre Radauti.

11

Fişiere ataşate	Mărime
colnic_cu_diacritice.doc	28 KB
traseu_colnic.jpg	500.8 KB
colnic_1.jpg	155.3 KB
colnic_2.jpg	83.73 KB
colnic_3.jpg	47.26 KB
colnic_4.jpg	100.17 KB
colnic_6.jpg	57.73 KB
colnic_7.jpg	43.71 KB
colnic_8.jpg	52.51 KB
colnic_9.jpg	17.15 KB
calugarita_cu_diacritice_zona.doc	28.5 KB
traseu_calugarita.jpg	254.55 KB
1alg.jpg	145.41 KB
2alg.jpg	51.07 KB
3alg.jpg	59.48 KB
4alg.jpg	53.46 KB
6alg.jpg	48.91 KB
7alg.jpg	55.89 KB
11alg.jpg	226.91 KB

Obcina Mare, sculpturi pe munte si sub munte

Obcina Mare, sculpturi pe munte si sub munte

Vasile Bouaru, Marius Chelariu, Ionut Lazar, Mihai Gatej (Radauti)

Pornim din nou la drum in Muntii Obcina Mare, spre zona Plesa (vezi harta, extras din lucrarea Obcinele Bucovinei, de Nicolae Barbu şi Liviu Ionesi, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987), sat despre care am amintit la http://romania-natura.ro/node/81 sau http://romania-natura.ro/node/82.
Din orasul Solca ne-am deplasat pana in localitatea Partestii de Sus iar de acolo spre satul Solonetul Nou. O zona extrem de pitoreasca, cu dealuri, iar spre vest munti puternic impaduriti.
Din centrul satului Solonetul Nou ne abatem spre stanga, pe drumul spre satul Plesa. In turele facute la Plesa observasem ca pe creasta vecina cu cea pe care eram atunci, spre est, in apropiere de Solonetul Nou, este o stanca alba, frumos luminata de soare. Ne-am gandit sa o cautam si sa o vedem in detaliu.
Aproape de iesirea din Solonetul Nou, inainte de a traversa un mic pod am remarcat, pe partea stanga in sensul de urcus, o mica alunecare de teren (foto 1). Intrebam localnicii daca locul respectiv are o denumire si aflam ca i se spune La piatra. Traversam paraul pe langa aceasta alunecare de teren si urmam una din potecile care urca pe o creasta, printre brazi inalti (foto 2).

1

2

Dupa circa 8 minute de urcus ajungem la stanca pe care o observasem (foto 3). Este interesanta, seamana cu o parte dintr-un zid (foto 4). Gresie calcaroasa, ca mai toate stancile din zona. Intr-o parte, spre est, este tesita, parca ar fi fost indreptata de om iar spre vest are o mica surplomba.

3

4

Incercam sa o escaladam. Ancoram corzile de niste copaci intr-o parte a stancii si le aruncam peste stanca spre cealalta parte, catre vest, care este mai inalta, de circa 17 metri. Inaintam incet, in prusik-uri (foto 5) si ajungem in varf (foto 6). Acolo este un mic platou, accidentat. Coboram in rapel si mai cercetam alte cateva stanci legate de aceasta, dar mai mici ca dimensiuni.

5

6

Revenim la drumul principal si, pentru ca de aici avem putin de urcat pana in varful dealului, decidem sa mai facem o tura pana la Piatra Soimului (vezi http://romania-natura.ro/node/81). Urcam incet si la iesirea din Solonetul Nou drumul capata aspect forestier, cu mult noroi. Dar putem urma potecile laterale pe langa acest drum. Ceva mai sus vedem imprejurimile (foto 7, 8).

7

8

Ajungem destul de repede in partea cea mai de sus a drumului, la intrarea in satul Plesa. De acolo avem perspectiva asupra portiunii finale a Obcinii Mari, descrisa la http://www.romania-natura.ro/node/311. Din acest punct ne abatem spre stanga, pe un drumeag care ne conduce in cateva minute la Piatra Soimului. Pe un trunchi de copac intalnim acelasi marcaj orizontal banda albastra pe care l-am gasit si in Poiana Trisiciori (vezi http://romania-natura.ro/node/408). Aici, la Plesa, suntem aproape de capatul traseului care trece prin Poiana Trisiciori.
Constatam ca pe Piatra Soimului au mai aparut cateva sculpturi (foto 9-11). Tot de pe aceasta stanca facem o fotografie asupra satului Plesa (foto 12), aflat intr-o zona pitoreasca, unde localnicii sunt mai mult de etnie polona. Un sat destul de izolat.
Decidem sa coboram inapoi in Solonetul Nou.

9

10

11

12

In padurea din imediata vecinatate a Pietrei Soimuluii intalnim salamandre (foto 16), care ies mai ales in perioadele umede. Desi eram obisnuiti ca acestea sa se miste destul de incet, am intalnit una care cu greu s-a lasat pozata, mergea destul de repede.

16

17

Pe liziera padurii, intr-o zona cu vegetatie destul de abundenta, intalnim tufe de ienupar (foto 17). Coboram si mai jos avem surpriza sa intalnim un pui de pasare care nu putea sa zboare decat pe portiuni mici (foto 18, 21). Ajunsi inapoi in sat ne gandim ca ar fi bine sa mergem si la Cacica, celebra localitate din zona prin salina ei. Se poate ajunge la Cacica fie daca, de la stanca la care am urcat la inceputul excursiei noastre urmam mai departe creasta, circa o ora si apoi coboram spre stanga sau daca ne intoarcem in satul Partestii de Sus de unde urmam indicatoarele rutiere care ne conduc direct la Cacica, dupa circa 2 km.

18

21

Ajunsi in centrul satului Cacica luam ca punct de reper biserica catolica care, cu turla sa rosie, este vizibila de la distanta foarte mare. Peste drum de aceasta biserica se afla intrarea in salina. Cladirea prin care se face intrarea in salina este cea din ultimul plan (foto 22).

22

Inca de la intrare ne intampina un puternic miros de petrol. Avem de coborat circa 200 de trepte de lemn, dupa care ajungem la o bisericuta sapata in sare (foto 23). Peretii sunt de culoare neagra iar sarea, asa cum o stim noi, se obtine printr-un proces de dizolvare si decantare in apa. Facem cateva fotografii in zona acestei biserici (foto 24), apoi coboram din nou.

23

24

Intalnim galerii interesante, intarite cu barne de lemn, peste care sunt depuneri de sare (foto 27). Ajungem la alta bisericuta, langa care sunt diferite sculpturi in sare (foto 28).

27

28

Continuam pe o galerie ingusta (foto 29) pana la un mic lac sarat.
E liniste si aerul inspirat e foarte sanatos. Observam pe galeria pe care mergem mai departe urmele exploatarii. Coboram pana la adancimea maxima, aproximativ -70 metri, unde se afla o sala de sport, sapata de asemenea in sare (foto 32).

29

32

34

La intoarcere descoperim o depunere de sare (foto 34) precum si intrarea intr-o galerie care nu se viziteaza, pe care coboara doar muncitorii, pentru ca salina este inca in exploatare. Aflam de la un ghid ca totul a fost sapat manual.
Iesim la suprafata incantati de frumusetile pe care ni le ofera aceste meleaguri.

Fişiere ataşate	Mărime
solonet_cu_diacritice.doc	34 KB
harta_traseu_cacica.jpg	165.33 KB
cacica_01.jpg	68.09 KB
cacica_02.jpg	70.67 KB
cacica_03.jpg	89.16 KB
cacica_04.jpg	93.17 KB
cacica_05.jpg	100.58 KB
cacica_06.jpg	74.91 KB
cacica_07.jpg	79.59 KB
cacica_08.jpg	44.5 KB
cacica_09.jpg	104.68 KB
cacica_10.jpg	70.7 KB
cacica_11.jpg	95.91 KB
cacica_12.jpg	151.01 KB
cacica_16.jpg	134.36 KB
cacica_17.jpg	119.22 KB
cacica_18.jpg	107.07 KB
cacica_21.jpg	70.51 KB
cacica_22.jpg	83.3 KB
cacica_23.jpg	81.94 KB
cacica_24.jpg	59.11 KB
cacica_27.jpg	81.78 KB
cacica_28.jpg	54.26 KB
cacica_29.jpg	42.56 KB
cacica_32.jpg	68.34 KB
cacica_34.jpg	79.73 KB

Padurea cu colti de argint, Muntii Obcina Mare

Padurea cu colti de argint, Muntii Obcina Mare

Vasile Bouaru (Radauti)

In imagini (februarie 2011) sunt cristale de gheata din zona Poienii Trisciori (Muntii Obcina Mare), pe creasta marcata cu banda albastra.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
sucevita_obcina_mare_1.jpg	359.22 KB
sucevita_obcina_mare_3.jpg	402.89 KB
sucevita_obcina_mare_4.jpg	400.47 KB
sucevita_obcina_mare_5.jpg	342.85 KB
sucevita_obcina_mare_6.jpg	555.76 KB

Palma - Vatra Moldovitei, traseu nou in Obcina Mare

Palma - Vatra Moldovitei, traseu nou in Obcina Mare

Bouaru Vasile, Lazăr Ionuţ (Rădăuţi)

Întotdeauna admiram peisajul care ni se deschidea în faţa ochilor din locul numit de localnici Palma. Aici (foto 1) este un monument ridicat în cinstea celor care au construit drumul care străbate Munţii Obcina Mare (de la nord-est la sud-vest, vezi harta, extras din lucrarea Obcinele Bucovinei, de Nicolae Barbu şi Liviu Ionesi, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987, colecţia Munţii Noştri) şi leagă localităţile Suceviţa (la nord-est) de Vatra Moldoviţei (la sud-vest).

1. Palma, pe drumul care traverseaza Muntii Obcina Mare, legand localitatile Sucevita (la nord-est) de Vatra Moldovitei (la sud-vest).

Priveliştea oferită, spre vest si sud-vest este impresionantă. Stând cu spatele la monument şi cu faţa spre vest, ne-a venit ideea să facem un traseu nou, anume să ajungem la mănăstirea de la Vatra Moldoviţei pe partea dreaptă a văii care se deschide în faţa noastră. Pe hărţile turistice este trecut un traseu care uneşte Suceviţa de Vatra Moldoviţei dar pe partea stângă a acestei văi (Ciumarna).

Extras din lucrarea Obcinele Bucovinei, de Nicolae Barbu şi Liviu Ionesi, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987, colecţia Munţii Noştri.

Am pornit la drum într-o spledidă zi de toamnă. Cu o zi înainte plouase foarte mult şi totul era ud dar azi era cer senin şi ni se promitea o zi frumoasă. Muntele era superb, învăluit în culorile toamnei. Am văzut repede o parte din traseul pe urma să-l facem. Se vedea cota cea mai înaltă pe care urma să o atingem, Vf. La Toante (1141 m) (foto 2). De la Palma coborâm circa 200 m pe drumul asfaltat, înspre localitatea Ciumârna, până la prima serpentină. De aici se desprinde spre dreapta un drum de ţară care duce spre nişte case isolate, aflate ceva mai jos.

2. Traseul pana pe Vf. La Toante (1141 m).

Coborâm încet, “furaţi” de peisaj. În câteva minute ajungem la liziera pădurii. Drumul nostru intră în pădure şi pentru cei care cunoasc muntele, pe acest drumuşor se poate ajunge la Putna (către nord). Noi ne abatem spre stânga, pe liziera pădurii, pe lângă un gard din bârne. Urcăm o pantă scurtă, de unde admirăm peisajul. Întâlnim şi o stână, care are câini paşnici. Treptat, intrăm în pădure.
Aici, la intrarea în pădure, trebuie să avem grijă să nu ne abatem pe poteca din dreapta ci să urmăm poteca foarte bine conturată pe care ne aflăm şi care pătrunde în pădurea din faţă noastră spre stânga în direcţia de mers. Drumul este foarte lejer, poteca fiind aproape orizontală.
După circa o oră de la plecarea de la Palma, auzim lătrat de câini, semn că în apropiere se află locuinţe. Într-adevăr, la un moment dat, coborâm încet spre o poieniţă unde se află trei case. De undeva din pădure se observă şi un drum forestier care urcă până aici, probabil din satul Ciumârna. Localnicii ne îndrumă pe unde să continuam traseul. Depăşim aceste case şi după ce trecem de un gard care le împrejmuieşte urmează o pantă ceva mai accentuată, dar scurtă.
O dată depăşită această pantă poteca se bifurcă, noi ne abatem spre dreapta. Urmează acum o pantă ceva mai lungă, pe care o urcăm încet, uneori printre copaci tineri şi tufe. După aproximativ o jumătate de oră după ce am părăsit acele case, ajungem în golul alpin. De aici avem privelişte splendidă spre Obcina Feredeului (foto 3, în ultimul plan, iar în vale spre dreapta în sensul nostru de mers, se vede satul Moldoviţa). O dată ajunşi în golul alpin, ne îndreptăm spre stânga pe lângă gardul care delimitează o poiană, urmând îndeaproape creasta principală. Depăşim mai multe garduri şi poteca noastră se abate spre dreapta, spre alte două case izolate. Suntem uimiţi cum pot aceşti oameni să locuiască chiar în vârful muntelui, având în vedere condiţiile pe care le impune iarna.

3. Privelişte spre Obcina Feredeului (în ultimul plan); în vale se vede satul Moldoviţa.

Depăşim şi aceste case. Imediat după ele poteca se bifurcă din nou; noi urmăm în continuare creasta şi de aceea ne abatem pe poteca din dreapta. Pe vreme favorabilă este vizibilitate foarte bună deoarece doar izolat sunt pâlcuri de copaci, pădurea deasă fiind ceva mai în vale. Tot aici, în vecinătatea acestor case, se află si cota maximă a traseului nostru, pe care o ocolim acum.
Ajungem la alte case, la fel de izolate, unde ne întâmpină câini mici şi gălăgioşi. Trecem un gard peste pârleaz şi urmăm în continuare creasta. Poteca se abate treptat spre stânga. Poate cea mai frumoasă privelişte a unei case izolate am văzut-o în această porţiune a traseului (foto 4) unde bătrânul care locuieşte în ea a avut grijă să strângă fânul în nişte căpiţe frumoase (foto 5).

4. Gospodarie izolata.

Poteca îşi urmează cursul firesc, pe creastă, spre stânga faţă de aceste case. Ajungem iar la o lizieră de pădure. Urmăm această lizieră şi, încet, începem să coborâm. Treptat intrăm în pădure. Mai apare o bifurcaţie foarte aproape de ieşirea din pădure, bifurcaţie de la care ne abatem spre stânga. În 5 minute de aici ieşim din pădure.
Din nou priveliştea este uimitoare. În vale se văd satul Vatra Moldoviţei precum şi o bună parte din valea Râului Moldoviţa. În ultimul plan se vede destul de bine Rarăul, cu inconfundabilii colţi de stâncă ai Pietrelor Doamnei (foto 6).

6. În ultimul plan se vede Masivul Rarău, cu inconfundabilii colţi de stâncă ai Pietrelor Doamnei.

Coborâm spre stânga până ajungem la un drum forestier care duce direct în sat, chiar lângă mănăstire (foto 7). Depăşim gardul mănăstirii pe o portiţă aflată în spatele ei, înspre munte, iar de aici urmăm un drumuşor care ne scoate înapoi în şoseaua care duce spre Suceviţa. Terminăm traseul dupa circa 4 ore de la plecarea de la Palma, încântaţi de noul parcurs. Este un drum uşor, spectaculos şi care oferă multe satisfacţii.

7. Imprejmuirea manastirii Moldovita.

Fişiere ataşate	Mărime
un_nou_traseu_cu_diacritice.doc	43 KB
0_harta_pa.jpg	87.8 KB
1pa.jpg	128.42 KB
2pa.jpg	65.88 KB
3pa.jpg	59.68 KB
4pa.jpg	39.26 KB
5pa.jpg	60.52 KB
6pa.jpg	51.95 KB
7pa.jpg	82.79 KB

Pe munte, de la Sucevita la Gura Humorului

Pe munte, de la Sucevita la Gura Humorului

Este un traseu frumos, spectaculos, care merge aproape paralel cu creasta Obcinii Mari pe o distanta considerabila, aproape 40 km. Pe harti este trecut ca fiind marcat cu banda albastra; porneste de pe drumul forestier Neagu, care urmareste paraul cu acelasi nume.
Exista mai multe posibilitati de a intra pe acest traseu. In foto 1, in spatele turnului vestic al manastirii Sucevita, se observa o creasta impadurita. Pe acea creasta trebuie sa urcam. Pentru a ajunge la baza ei mai urcam pe DN 17 circa 500 metri de la manastire si dupa o borna kilometrica ne abatem la stanga, pe un drumusor (foto 2).



1











2


Dupa circa 50 metri suntem la intrarea in padure dar inainte de a urca facem o fotografie si asupra unui deal celebru, Furcoi (foto 3), care are un schit in varf (vezi http://www.romania-natura.ro/node/245). In aceasta fotografie, in ultimul plan, in dreapta se vede o portiune din traseul descris la http://www.romania-natura.ro/node/403.



3

cititi aici continuarea articolului

Fişiere ataşate	Mărime
sucevita_gura_humorului_cu_diacritice.doc	73.5 KB
sucevita_gurahumorului_01.jpg	97.43 KB
sucevita_gurahumorului_02.jpg	85.16 KB
sucevita_gurahumorului_03.jpg	93.17 KB

Piatra Runcului, Muntii Obcina Mare si Masa Talharului

Piatra Runcului, Muntii Obcina Mare si Masa Talharului

Vasile Bouaru (Radauti)

Am cutreierat din nou Muntii Obcina Mare in cautare de locuri interesante. Auzisem de o stanca (Piatra Runcului) in apropiere de satul Vatra Moldovitei si cum prin zona asta stancile sunt rare am zis ca trebuie sa o gasim.

Harta 1: extras din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987.

In timp ce coboram spre manastirea Vatra Moldovitei am intalnit un localnic care cauta niste vaci si l-am intrebat unde se afla Piatra Runcului. Ne-a explicat despre locul respectiv si a adaugat ca acolo s-ar fi ascuns un haiduc, Coroi. Am fost curiosi sa aflam cine a fost Coroi si unde s-a ascuns. Asa am aflat ca isi avea “resedinta” in vastele paduri din judetul Botosani, la foarte mare distanta de Vatra Moldovitei. Si tot asa am aflat ca avea un excelent punct de observatie pe un deal de langa satul Flamanzi.

Dupa cateva incercari am gasit Piatra Runcului si am constatat ca se ajunge la ea destul de usor (vezi harta 1). Din traseul descris la http://romania-natura.ro/node/110, din locul in care iesim din padure si incepem coborarea spre manastirea Vatra Moldovitei, ne intoarcem pe poteca circa 7-8 minute, pana intr-o poienita destul de mica de unde vom observa pe partea dreapta, in sensul de mers, o padurice intunecoasa, formata din brazi tineri si desi. Inaintea acestei paduri intunecoase se desprinde, tot spre dreapta, o creasta secundara care coboara spre drumul care uneste satul Ciumarna de satul Vatra Moldovitei. Pe aceasta creasta secundara am coborat circa 300 metri. Undeva, un mistret scoate un mic grohait prin care ne anunta ca acolo e teritoriul lui. L-am zarit si noi apoi mistretul a fugit la vale, in padure (Toate intalnirile aemanatoare pe care le-am avut cu mistreti s-au soldat cu fuga acestora catre vale. - nota, I. Giurgiu).

1

Deodata se zareste prima stanca, care seamana cu un zid inalt (foto 1). Imediat dupa ea sunt cateva stanci cu forme interesante si mult cautata Piatra a Runcului. Dupa prima stanca intalnita, cateva pietre mari sunt dispuse haotic, una peste alta. Urmeaza apoi o stanca de dimesiuni impresionante, circa 15-16 m (foto 3). Specific acestor gresii este latimea lor foarte mica in raport cu inaltimea (foto 4, 5). Undeva, apa a sapat cateva gauri interesante (foto 6).

3

4

5

6

Fiind in zona izolata, cu aer curat si in afara rutelor turistice obisnuite, aceste pietre sunt acoperite in mare parte de un strat destul de consistent de muschi (foto 7). La baza unei pietre, un gandac urca din greu (foto 8). Urcam printre doua pietre (foto 9) si vedem ca desi sunt foarte inguste intre pereti exista un culoar la fel de ingust, invizibil de jos. Intalnim doi melci fara cochilie (foto 10).

7

8

9

10

Cercetam atenti aceste pietre cu forme care de care mai ciudate apoi urcam inapoi spre traseul principal care duce spre Vatra Moldovitei. La iesirea din padure ajungem intr-o vasta poiana acum acoperita cu iarba si multe flori (foto 12, 13). Admiram toata creasta urmatoarei obcine, cea a Feredeului. Apoi coboram spre manastirea care se zareste in vale.

12

13

A mai ramas ceva, partea cu haiducul Coroi, asa ca cercetarea noastra in privinta Pietrei Runcului nu s-a incheiat aici. Curiozitatea ne-a determinat sa mergem in judetul vecin. Am plecat din Radauti mai intai pana la Suceava, apoi de acolo la Botosani si apoi pana in centrul orasului Flamanzi (vezi harta 2), aflat pe drumul E58, la circa 27 km de orasul Botosani, inspre Harlau.

Harta 2; extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989

14

Coboram chiar in centrul orasului, unde pe o cladire este afisat un poster foarte mare cu celebrul tablou al lui Octav Bancila - 1907 (foto 14). Din drumul principal, chiar din centru, se desprinde spre dreapta, daca venim dinspre Botosani, un drum asfaltat. Ne inscriem pe el si cerem informatii la localnici. Aflam ca intr-adevar pe acolo se ascundea haiducul Coroi si ca acesta a fost ultimul haiduc, cum il numesc cei din zona. Se ascundea la niste stanci aflate in varful Dealului Holm care, cu altitudinea de 584 metri este al doilea ca inaltime din judetul Botosani. Locul unde se ascundea se numeste Masa Talharului. Interesant este ca, desi Coroi s-a nascut inainte de 1900, oamenii inca povestesc cu mare admiratie despre el desi unii il numesc si banditul Coroi.
Drumul pe care ne-am inscris are o ramificatie care duce spre Dealul Holm si de fapt acest deal se observa inspre vest si suntem aici la poalele lui. Urcam incet prin sat si asfaltul se termina la o intersectie. Urmam mai departe drumul principal dar e bine sa mai intrebam localnicii deoarece mai sus sunt niste bifurcatii la care ambele drumuri care se vad sunt la fel de bine marcate si nu putem sa ne dam seama pe care trebuie sa urcam. Trecem pe langa o biserica care pare sa fie destul de veche. Urcam domol mai departe si la un moment dat dumul se mai ingusteaza si se abate spre stanga, in urcus. Sunt inca locuinte si avem de unde cere informatii. Am intalnit si case vechi, cu aspect rustic (foto 15).

15

16

17

Treptat, iesim din sat si drumul capata aspectul unui drumeag care se strecoara printre ogoare care vara sunt cultivate in special cu porumb (foto 16, in ultimul plan se observa coama Dealului Holm). Solul este argilos si pe timp ploios ar fi greu de urcat. Iata si valea unde se afla satul (foto 17).
Ajungem la liziera unei paduri de foioase, foarte foarte intinsa. Drumul trece pe langa un canton langa care se afla si un copac izolat deosebit (foto 18). In dreapta noastra se intinde padurea iar in stanga se vad multe dealuri. La canton mai primim indicatii cum sa ajungem la Masa Talharului.

18

Urmam mai departe drumeagul pe liziera padurii si la cateva sute de metri de la canton observam pe partea dreapta in sensul de urcus niste stanci de mici dimensiuni, dar interesante si in neconcordanta cu zona adica pe de o parte pante domoale, dealuri si ogoare intinse iar pe cealalta parte o rapa adanca plina cu stanci (foto 19). Daca le privim mai indeaproape pe cele aflate chiar langa poteca observam ca sunt nisipoase si contin multe urme de fosile, in special scoici. Ceva mai incolo rapa se adanceste si apar alte stanci (foto 21).

19

21

Urcam o panta ceva mai mare dar foarte scurta si drumusorul nostru se abate spre stanga. Noi vom continua urcusul insa pe langa rapa amintita mai inainte, adica mergem in asa fel incat partea mai abrupta sa fie in dreapta noastra. De altfel se mai intalnesc poteci mai mult sau mai putin vizibile care urmaresc indeaproape partea superioara a acestui mic abrupt. In urcus intalnim mai sus o poiana vasta plina cu ciubotica cucului. Urmarim mai departe partea superioara a abruptului care se afla in dreapta noastra. La un moment, cand intram din nou in padure, intalnim un marcaj banda albastra care vine de undeva din stanga (foto 22). Mai observam ca si din stanga noastra apare o zona de abrupt asa ca poteca urmeaza o portiune asemanatoare unei prove. Urmarim marcajul care se sfarseste la o stanca cu forma extrem de interesanta, tinta calatoriei noastre, Masa Talharului (foto 23).

22

23

24

25

Cand ne apropiem constatam ca de fapt este un bloc paralelipipedic format din aceeasi gresie nisipoasa (foto 24, 25). L-am masurat, are 5,5 metri lungime, 2,4 metri latime si 1,2 metri inaltime. Totusi, forma sa, parca slefuita de om, ne uimeste. Spre partea abrupta constatam ca o parte din piatra s-a despins (foto 26, 27), probabil ca era o bucata de stanca care, din cauza greutatii a cedat. In vale se observa un mic lac temporar (foto 28).

26

27

28

Mai cercetam textura stancii si observam si aici urme de fosile. In vecinatatea acestei pietre am gasit si un copac interesant (foto 31).

31

Daca intr-adevar haiducul Coroi s-a ascuns pe aici, avea vizibilitate excelenta asupra imprejurimilor caci se zareste pana in departare, aproape in toate directiile. Am distins si unele drumuri care traverseaza zona asa ca avea tot timpul pentru a-si pregati eventualele atacuri asupra oricui trecea pe acolo.
Iata ca si zone pe care le putem considera lipsite de importanta ascund ceva interesant, intotdeauna.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
2flamanzi.jpg	256.28 KB
2piatra_runcului_obcina_mare.jpg	407.55 KB
0_piatra_runcului_cu_diacritice.doc	38 KB
obcina_mare_piatra_masa_1.jpg	195.06 KB
obcina_mare_piatra_masa_3.jpg	194.38 KB
obcina_mare_piatra_masa_4.jpg	206.41 KB
obcina_mare_piatra_masa_5.jpg	198.16 KB
obcina_mare_piatra_masa_6.jpg	210.68 KB
obcina_mare_piatra_masa_7.jpg	266.93 KB
obcina_mare_piatra_masa_8.jpg	394.11 KB
obcina_mare_piatra_masa_9.jpg	191.29 KB
obcina_mare_piatra_masa_10.jpg	228.46 KB
obcina_mare_piatra_masa_12.jpg	330.07 KB
obcina_mare_piatra_masa_13.jpg	288.32 KB
obcina_mare_piatra_masa_14.jpg	113.09 KB
obcina_mare_piatra_masa_15.jpg	141.78 KB
obcina_mare_piatra_masa_16.jpg	70.91 KB
obcina_mare_piatra_masa_17.jpg	131.56 KB
obcina_mare_piatra_masa_18.jpg	93.9 KB
obcina_mare_piatra_masa_19.jpg	270.88 KB
obcina_mare_piatra_masa_21.jpg	239.12 KB
obcina_mare_piatra_masa_22.jpg	241.92 KB
obcina_mare_piatra_masa_23.jpg	162.38 KB
obcina_mare_piatra_masa_24.jpg	270.87 KB
obcina_mare_piatra_masa_25.jpg	282.85 KB
obcina_mare_piatra_masa_26.jpg	271.78 KB
obcina_mare_piatra_masa_27.jpg	284.62 KB
obcina_mare_piatra_masa_28.jpg	618.18 KB
obcina_mare_piatra_masa_31.jpg	348.83 KB

Piatra Soimului, Muntii Obcina Mare, stanci sculptate

Piatra Soimului, Muntii Obcina Mare, stanci sculptate

Laura si Vasile Bouaru, Dorel Sireteanu (Radauti)

Din localitatea Gura Humorului pornim de dimineata catre manastirea Humor (foto 1), aflata la 5 km departare. Desi urmam soseaua nationala, nu e monotonie pentru ca ni se ofera alternanta padure, dealuri, peisaj de lunca, frumoase gospodarii taranesti. La manastire poti strabate culoare stramte, cu trepte sapate in piatra, incercand sa urci in turnul ei de aparare.

1 Biserica manastirii Gura Humorului.

foto: Ica Giurgiu (Bucuresti)

Iar de aici pornim catre Piatra Soimului. Trebuie insa un insotitor care sa te calauzeasca peste dealurile unde te incanta florile si te desfata mirosul de iarba proaspat cosita. Se trece de la dealuri blande la pajisti cu iarba moale, netede ca in palma. Apoi incepe din nou padurea.
Sugeram ca de la manastirea Humor turistul sa o apuce pe soseaua judeteana spre localitatea Poiana Micului, cale de vreo 3 km si va zari pe dreapta, in varful unui deal, turla unei biserici, semn ca un palc de casute alcatuiesc un sat, Plesa. Urcam spre el pe un drumeag, depasim biserica si dupa ultima casa, pe partea dreapta cum mergem, in cinci minute vom ajunge la Piatra Soimului (foto 2).

2 La Piatra Soimului.

Un localnic din Plesa s-a apucat sa sculpteze Piatra Soimului. Pe o ingramadire de stanci mici a lucrat chipul lui Eminescu. Veti gasi chipul lui Isus (foto 3) si al papei Ioan Paul al ll-lea. Vom mai descoperi figura unei feline precum si o data care ne duce tocmai la anul 1880.

3 Isus, la Piatra Soimului.

E neasteptata prezenta acestei Pietre a Soimului Si o cercetezi curios sa descoperi alte chipuri. Cine a vizitat-o a mers apoi sa descopere ce a mai lucrat mesterul peste inca o vara. Parasind acest loc mergem pe liziera padurii, spre sud, inca 5-10 minute. Ajungem la alta stanca aflata in padure, pe care se afla daltuit un splendid blazon aducand aminte de cavaleri din vremuri de mult apuse. In spatele blazonului este un perete de aproape 45 metri, pe care se poate practica escalada.

Sa mai spunem ca am gasit mascat de vegetatia bogata a unui inceput de vara, piciorul unui pod (foto 4) care se zice ca e de pe vremea lui Stefan cel Mare (in apropiere de Gura Humorului, pe dealul la poalele caruia se afla ramificatia dumurilor spre manastirea Humor si Falticeni). Mai sus de el, in padure, exista urmele unor beciuri cu bolti ingenios zidite din piatra de rau, apoi transee din al doilea razboi mondial.

4 Un picior de pod de pe vremea lui Stefan cel Mare?

Fişiere ataşate	Mărime
1om.jpg	44.12 KB
2om.jpg	58.08 KB
3om.jpg	50.16 KB
4om.jpg	53.54 KB
piatra_soimului_cu_diacritice.doc	133 KB

Pietrele Muierilor, Muntii Obcina Mare

Pietrele Muierilor, Muntii Obcina Mare

Vasile Bouaru (Radauti)

Extras de harta din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987.

Unul dintre locurile cele mai vizitate din apropierea localitatilor Sucevita sau Solca il reprezinta Pietrele Muierilor. Acolo este un interesant grup de stanci semete, modelate in gresie, cu forme foarte interesante, deosebite. In zona si in general in Muntii Obcina Mare asemenea stanci, de dimensiunile Pietrelor Muierilor, sunt foarte rare.
Pentru explicarea denumirii acestor stanci exista mai multe variante. Una, se pare ca cea mai veche, spune ca acum cateva sute de ani Solca urma sa fie atacata de tatari. Numai ca locuitorii au prins de veste si s-au pregatit din timp. Astfel, cei apti de lupta s-au ascuns pe dealurile din imprejurimile satului pe atunci, Solca. Muierile si alti oameni s-au refugiat si ascuns printre stancile aflate mai spre apus. Tatarii au venit, au atacat dar au fost respinsi de oamenii care erau ascunsi pe Dealul lui Voda si dispersati in cete mai mici care au fugit care incotro. Un grup a fugit spre stancile unde erau ascunse femeile. Acolo au fost intampinati cu sageti si respinsi definitiv. Numai ca in acea lupta au murit si femei iar legenda spune ca in noaptea de Sfantul Dumitru se aude cum sufletele femeilor care au murit atunci tipa de rasuna vaile si muntii. Asa povesteste folcloristul si istoricul Simion Florea Marian (1847-1907) ca s-au petrecut lucurile. Si de atunci aceste stanci se numesc Pietrele Muierilor.
A doua legenda spune ca printre aceste stanci s-a ascuns celebrul haiduc Ion Darie (de la care am descoperit o inscriptie pe o stanca izolata in apropiere de Putna). El se retragea printre aceste pietre impreuna cu tovarasii sai si muierile lor si petreceau acolo cu saptamanile, pana planuiau urmatorul atac. Si de atunci, aceste pietre se numesc Pietrele Muierilor. Haiducul Darie a existat intr-adevar si a trait in preajma revolutiei de la 1848, el fiind inmormantat in cimitirul localitatii Marginea.
Iar “legenda” mea in legatura cu Pietrele Muierilor a inceput acum aproape 33 de ani, in august 1977, cand am auzit pe cineva povestind despre cat de frumos este drumul forestier si cat de spectaculoase sunt aceste stanci. Si am plecat cu niste baieti sa vedem si noi acest munte numai ca ajunsi la capatul drumului forestier ne-am abatut spre stanga si am ajuns pe o creasta care ne-a condus in Solca. Dar in urcus am zarit Pietrele Muierilor. Si am revenit dupa cateva zile si am ajuns la stancile mult dorite. Ne-au impresionat foarte mult si de atunci mergem constant prin aceste locuri.

1

Pentru a ajunge la Pietrele Muierilor se urmareste Valea Paraului Soarecu. O perspectiva asupra traseelor din zona si asupra intrarii pe Valea Soarecu se observa in poza 1 (vezi si http://romania-natura.ro/node/357). Cu linie rosie intrerupta am marcat inceputul traseului de la http://romania-natura.ro/node/403. In ultimul plan se afla creasta principala a Obcinii Mari, din vecinatatea locului denumit Palma (http://www.romania-natura.ro/node/310), apoi se vede si partea dinspre localitatea Marginea a Dealului Fatului (http://www.romania-natura.ro/node/173). Cu linie galbena intrerupta am evidentiat traseul marcat cu banda albastra care porneste din spatele manastirii de la Sucevita si duce pana la Gura Humorului. Mai spre stanga se observa Varful Plesa, amintit la http://www.romania-natura.ro/node/413.

2

4

Foto 2 este luata de pe Dealul Fatului si arata intrarea pe Valea Soarecu. In stanga este Varful Plesa iar in ultimul plan, cu linie galbena intrerupta, traseul marcat cu banda albastra. Intrarea pe drumul forestier Soarecu arata ca in foto 4, respectiv drumul care se abate spre stanga in fotografie. A fost amenajat relativ recent, pe o distanta de circa 3 km si este remarcat cu banda albastra care se observa in paralel cu marcajul vechi, punct galben. Dupa ce parcurgem 200 m facem o fotografie spre inapoi (foto 5) si surprindem, in primul plan, o parte din lunca Raului Sucevita iar in ultimul plan din nou Dealul Fatului si spre stanga din nou intrarea pe traseul de la http://romania-natura.ro/node/403.

5

6

Ceva mai incolo depasim niste cantoane forestiere si ajungem in locul unde se termina partea betonata a drumului, la o intersectie mentionata la http://www.romania-natura.ro/node/245. La stanga se poate ajunge la izvorul cu apa sarata de la Plesa. Pentru a ajunge la Pietrele Muierii ne inscriem pe drumul din dreapta, in urcus. La aproape 50 m de la intersectia pe care am parasit-o se afla un izvor de unde e bine sa ne alimentam cu apa (foto 6). Apoi urmeaza o portiune mai dreapta de drum unde in perioadele mai ploioase este mult noroi, mai ales daca se fac si exploatari forestiere. Ceva mai incolo lasam pe partea dreapta intrarea pe drumul descris la http://www.romania-natura.ro/node/245 si http://www.romania-natura.ro/node/320.
Mai parcurgem putin si iar ajungem la o intersectie. Din drumul principal pe care suntem se desprinde tot pe dreapta alt drum forestier, secundar. Am parcurs de cateva ori si acest drum forestier secundar, pana la capat. Nu e foarte lung, in circa 25 minute se sfarseste. Din capat urcam spre stanga fata de sensul de parcurgere de pana aici, catre o creasta secundara care duce spre creasta principala, cea marcata cu banda albastra pe harta Obcinii Mari. Daca vom fi atenti, la un moment dat, pe partea stanga a crestei secundare se observa un loc interesant, o alunecare de teren, pata alba pe care o vedem sub sageata galbena din foto 1. Ea arata ca in foto 8. De acolo avem o minunata perspectiva asupra partii din aval a Vaii Soarecu (foto 9).

8

9

10

11

12

Dar sa revenim la drumul principal, care duce spre Pietrele Muierilor. De la intersectia descrisa mai inainte vom intalni cateva poieni unde primavara este bogatie de flori (foto 10-12). Ajungem in vecinatatea cantonului forestier Pietrele Muierilor, ultima constructie de pe acest drum forestier. Din dreptul acestui canton, spre dreapta se desprinde inca un drum forestier. Noi ne abatem insa la stanga, pe langa canton. La cateva sute de metri de la canton, tot pe stanga, vom observa printre varfurile unor brazi o stanca inalta de circa 60 metri, o alunecare de teren (foto 13). De-a lungul timpului am remarcat de mai multe ori cum se schimba aspectul acestui perete prin alunecari de teren, mai ales in perioadele ploioase. Am escaladat si noi acest perete care nu ridica dificultati deosebite decat in partea sa superioara (foto 14). Este recomandabil sa purtam casca de protectie deoarece stanca este destul de friabila. Dupa un rapel (foto 15) revenim la baza peretelui, pe unde curge Paraul Soarecu (foto 16). Dupa ce revenim in drumul principal pornim mai departe spre Pietrele Muierilor. Valea incepe sa se ingusteze (foto 17); mai parcurgem circa 30 minute si ajungem la capatul drumului forestier. Am parcurs putin peste 10 km pana aici de la intrarea pe acest drum forestier.

13

14

15

16

17

O data ajunsi in acest loc ne abatem spre albia paraului pe care urcam putin pana la o mica confluenta din dreptul careia se desprinde un drumeag ce suie in padurea din fata noastra. Ne inscriem pe acest drumeag si de aici vom fi si mai atenti la marcaje. Marcajul vechi, punct galben, urmareste indeaproape drumeagul care urca usor si care se abate spre stanga fata de sensul de urcus, pana intr-o sa de unde coboara spre Paraul Solcuta si duce spre Solca. Din acea sa, aflata nu departe de la intrarea pe acest drumeag se poate urca spre dreapta in sensul de parcurgere dinspre Sucevita spre Solca si dupa circa 20 minute vom ajunge in varful muntelui, chiar intre Pietrele Muierilor.

18

19

Preferam insa traseul marcat recent cu banda albastra, pe care avem mai multe locuri interesante de vazut. De la intrarea pe drumeagul care duce spre sa, traseul marcat cu banda albastra se abate spre dreapta, pe o poteca foarte bine vizibila. Aceasta urca constant si mai usor la inceput. Mergem pe aceasta poteca pana in dreptul unei stanci de mici dimensiuni, prima pe care o intalnim pana aici (foto 18). Poteca marcata cu banda albastra urca de aici in serpentine spre varful muntelui. Putem urma si o alta cale, din dreptul stancii intalnite urcam pe o creasta care se vede foarte bine in fata noastra. Urcam incet caci panta este ceva mai mare aici. De fapt aceasta creasta se intalneste undeva mai sus din nou cu poteca marcata (foto 19). De aici urmam doar poteca. Aceasta se abate usor spre dreapta, prin padure deasa dar iese dupa cateva sute metri intr-un mic luminis de unde se abate brusc spre stanga. Din acest loc incepe lumea minunata a Pietrelor Muierilor.

20

21

22

23

24

25

Foarte multi turisti care vin prin zona urmeaza poteca, incantati de peisaj. Dar daca din locul in care poteca se abate brusc spre stanga vom cobori spre dreapta, pe o poteca foarte putin vizibila, circa 100 metri, vom intalni un grup de stanci care sunt de obicei ocolite (foto 20). Peisajul este spectaculos daca ne vom abate pe la aceste pietre; tancuri uriase de piatra parca stau suspendate (foto 21) iar pietrele au forme si culori deosebite (foto 22). Am coborat in rapel pe una din aceste pietre (foto 23), care are numeroase surplombe si la baza ei am intalnit o lume salbatica (foto 24) si vara un covor de muschi foarte spectaculos (foto 25). Atentie insa, pe langa acest grup de pietre care este izolat fata de celelalte pietre am zarit de foarte multe ori vipere, in numar destul de mare.

26

27

28

29

29bis

30

31

Dupa ce cercetam cu atentie aceste stanci revenim la poteca principala si mergem mai departe, spre stanga. Imediat vom intalni niste pietre cu forme care de care mai ciudate (foto 26). Marcajul ne conduce pe langa stanca din foto 26, in urcus usor. Ceva mai sus intalnim pietrele din foto 27 si mai sus cele din foto 28. O data depasite aceste pietre urcam incet spre varful muntelui unde intalnim o stanca impresionanta prin marime si forma (foto 29). La baza ei putem lasa rucsacii pentru a cerceta zona. Urcam cu mare bagare de seama spre varful aceste uriase stanci. Din varf privelistea este coplesitoare. In foto 30 observam Valea Soarecu, pe care am urcat. Am facut si o fotografie ceva mai spre stanga daca stam cu fata spre Valea Soarecu. Se observa un alt varf important din zona, Scurtu, unde de asemenea sunt niste stanci doar cu ceva mai mici decat Pietrele Muierilor (foto 31). Mai spre stanga, marcata cu linie albastra intrerupta, creasta care porneste din spatele Manastirii Sucevita, marcata cu banda albastra.

32

33

34

35

36

37

38

39

40

De pe stanca pe care suntem acum facem o fotografie spre urmatoarea stanca, pe care se atinge altitudinea maxima a Pietrelor Muierilor (aproximativ 900 metri) (foto 32). La coborarea de pe stanca pe care ne aflam observam doua arce de cerc (trasate oare de om?) (foto 33). Intre stanca de pe care am coborat si urmatoarea se afla niste grote iar intrarea in ele se face pe langa un interesant perete (foto 34).
Ocolim stanca pe care se atinge altitudinea maxima si urcam spre varful ultimei stanci din acest grup, de unde facem o fotografie spre un pin aflat pe stanca pe care am ocolit-o. Acolo, langa acel pin, se afla o adancitura unde se spune ca mai demult era o cruce de piatra (foto 35). Sub varf, o surplomba cu forma aparte ne atrage atentia (foto 36). Mai jos observam structura stancii cu altitudinea maxima (foto 37). Mergand pe langa aceasta stanca ajungem la intrarea de jos in grotele amintite mai inainte (foto 38). Intram in aceste grote si facem o fotografie (foto 39). Ne mai invartim printre aceste pietre cu forme interesante si mai descoperim cateva stanci deosebite (foto 40).
La Pietrele Muierii se poate practica si alpinismul, fiind cateva trasee pitonate. De asemenea se poate face tiroliana (foto 41) deoarece pietrele sunt destul de apropiate intre ele.

41

42

43

Mai facem o fotografie asupra unei suprafete plane aflata sub o surplomba (foto 42) dupa care ne indreptam spre Pietrele Mici, un grup de stanci aflat in apropiere, mai greu de gasit desi se afla la circa 250 metri de Pietrele Muierii. Pentru aceasta, de la stanca aflata cel mai spre sud ne deplasam spre sud. Vom observa ca poteca se abate din nou brusc spre dreapta, catre vest. Din acel loc pastram directia, spre sud si trecem peste niste transee. Locul pe unde mergem nu este foarte bine marcat, adica nu este o poteca chiar foarte bine conturata dar ideea este sa ne deplasam spre sud, in coborare usoara. Vom intalni in 2-3 minute alt grup de stanci, de asemenea cu forme interesante (foto 43). Urcam cu mare bagare de seama. De aici avem splendida priveliste spre Solca. Sub noi, o interesanta surplomba (foto 45).

45

49

Coboram de pe aceasta stanca si ne indreptam, pe la baza ei, spre est, catre poteca marcata cu banda albastra, pe care o intalnim imediat. Ne inscriem pe poteca si coboram o panta destul de accentuata, dar scurta, dupa care ajungem repede undeva pe drumul forestier Solcuta. La cateva sute de metri, pe partea stanga in sensul de coborare, intalnim o fosta cariera de piatra. Mai la vale ajungem in vecinatatea unui lac de acumulare, care aprovizioneaza orasul Solca. Depasim primele case din Solca si ajungem in scurt timp langa ctitoria lui Tomsa Voda (foto 49) de care am amintit si in http://www.romania-natura.ro/node/192.
In Solca se sfarseste traseul nostru, frumos si interesant. Fotografiile inserate sunt realizate pe parcursul mai multor ani, in anotimpuri diferite. Participanti au fost foarte multi de-a lungul anilor. Marea lor majoritate mai merg inca pe munte.

Fişiere ataşate	Mărime
pietrele_muierii_cu_diacritice.doc	55.5 KB
pietrelemuierii_01.jpg	201.55 KB
pietrelemuierii_02.jpg	261.41 KB
pietrelemuierii_04.jpg	104.05 KB
pietrelemuierii_05.jpg	190.17 KB
pietrelemuierii_06.jpg	158.94 KB
pietrelemuierii_08.jpg	209.98 KB
pietrelemuierii_09.jpg	117.41 KB
pietrelemuierii_10.jpg	311.39 KB
pietrelemuierii_11.jpg	230.41 KB
pietrelemuierii_12.jpg	240.02 KB
pietrelemuierii_13.jpg	171.25 KB
pietrelemuierii_14.jpg	295.73 KB
pietrelemuierii_15.jpg	270.54 KB
pietrelemuierii_16.jpg	277.54 KB
pietrelemuierii_17.jpg	159.22 KB
pietrelemuierii_18.jpg	213.91 KB
pietrelemuierii_19.jpg	159.13 KB
pietrelemuierii_20.jpg	299.18 KB
pietrelemuierii_21.jpg	228.04 KB
pietrelemuierii_22.jpg	270.95 KB
pietrelemuierii_23.jpg	461.58 KB
pietrelemuierii_24.jpg	176.9 KB
pietrelemuierii_25.jpg	277.06 KB
pietrelemuierii_26.jpg	169.37 KB
pietrelemuierii_27.jpg	572.05 KB
pietrelemuierii_28.jpg	170.04 KB
pietrelemuierii_29.jpg	166.06 KB
pietrelemuierii_29bis.jpg	289.33 KB
pietrelemuierii_30.jpg	136.55 KB
pietrelemuierii_31bis.jpg	345.57 KB
pietrelemuierii_32.jpg	461.72 KB
pietrelemuierii_35.jpg	574.76 KB
pietrelemuierii_36.jpg	269.37 KB
pietrelemuierii_37.jpg	170.09 KB
pietrelemuierii_38.jpg	166.71 KB
pietrelemuierii_39.jpg	159.04 KB
pietrelemuierii_40.jpg	547.89 KB
pietrelemuierii_41.jpg	573.19 KB
pietrelemuierii_42.jpg	250.06 KB
pietrelemuierii_43.jpg	299.88 KB
pietrelemuierii_45.jpg	195.23 KB
pietrelemuierii_49.jpg	118.12 KB
0_traseu444.jpg	446.36 KB
pietrelemuierii_33.jpg	247.54 KB
pietrelemuierii_34.jpg	288.07 KB

Raul pierdut, Muntii Obcina Mare

Raul pierdut, Muntii Obcina Mare

Vasile Bouaru (Radauti)

Raul Sucevita izvoraste din Muntii Obcina Mare, din apropierea satului Sucevita (vezi harta). Are mai multi afluenti dintre care cei mai importanti sunt Rusca, Poiana Marului, Bercheza, Voievodeasa si Soarecu. De la iesirea aval din satul Sucevita, paraul cu acelasi nume trece prin satul Marginea si apoi, dupa cativa kilometri, curge printre localitatile Volovat si Radauti si se varsa in Raul Suceava.
Nu este un rau foarte mare ca debit. Doar in anii mai ploiosi apele se umfla cateodata destul de mult, producand inundatii, chiar si pagube materiale si pierderi de vieti omenesti, cum a fost in vara anului 2010.

extras de harta din lucrarea autorilor Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987

Iarna, desi de la munte vine inca cu putere, in apropierea orasului Radauti acest parau dispare. Pentru ca fenomenul este destul de interesant, in anul 2011 am mers pe albia acestui rau ca sa vedem unde intra in pamant si unde iese din nou la suprafata.
Am pornit din oras spre satul Volovat, aflat la 4 km de Radauti. Imediat dupa iesirea din Radauti se afla un pod peste Raul Sucevita. De pe pod observam ca anul acesta raul se termina la circa 100 de metri mai la vale. Coboram spre albia lui si constatam ca pe sub pod curge inca destul de repede dar ceva mai la vale raul se ingusteaza (foto 1).

1

Ceva mai incolo se afla “capatul” raului; dupa cateva firisoare de apa care mai au putere sa razbata la balta din foto 4, raul dispare complet.

4

5

Vara, aceeasi portiune arata ca in foto 5. In aceasta fotografie, in ultimul plan, spre dreapta imaginii, printre copaci se vede partea inferioara a dealului pe care se afla satul Burla, descris la http://romania-natura.ro/node/444.
Dupa ce raul intra in pamant urmeaza o portiune seaca, doar pe ici, colo mai sunt cateva ochiuri de apa (foto 6).

6

8

Am mers circa 600 metri mai la vale si, undeva, la fel de plapand la inceput, raul iese din nou la suprafata, printre pietre (foto 8). Dupa circa 30-40 metri raul isi reintra in drepturi si se lateste din nou (foto 10).

10

Sunt ani mai secetosi cand distanta dintre locul in care apa intra in pamant si locul unde iese din pamant se mareste considerabil. O data cu venirea primaverii debitul raului creste si treptat portiunea subterana nu mai poate prelua intreg debitul si atunci raul curge normal, la suprafata, spre incantarea locuitorilor din zona care au unde sa se racoreasca in zilele insorite.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
0 raul pierdut cu diacritice.doc	25 KB
1_harta_sucevita.jpg	346.1 KB
sucevita_01o.jpg	106.73 KB
sucevita_04o.jpg	214.96 KB
sucevita_05o.jpg	179.54 KB
sucevita_06o.jpg	135.24 KB
sucevita_08o.jpg	195.31 KB
sucevita_10o.jpg	141.28 KB

Stanca cu blazon, Muntii Obcina Mare

Stanca cu blazon, Muntii Obcina Mare

Stancile de la Plesa

Vasile Bouaru, Andrei Iliut, Paul Coman (Radauti)

Am pornit intr-o spendida dimineata de februarie, din Gura Humorului spre satul Manastirea Humorului si de acolo peste dealuri pana la stanca din apropierea Pietrei Soimului (vezi articolul precedent). Recomandam totusi, asa cum am scris in articolul anterior (Piatra Soimului), traseul care urmeaza drumul spre satul Plesa, aflat exact in varful dealului si de acolo trecem pe langa Piatra Soimului unde putem admira din nou sculpturile artistului care se vrea anonim, din acel sat, iar de aici inca cateva minute facem pe liziera padurii, inspre sud, pana la o alta stanca de la care se zareste doar partea superioara, la circa 30 m in padure.

1 Blazonul.

Daca ne vom abate pana la acea stanca primul lucru care ne atrage atentia este un frumos blazon sculptat (foto 1). In spatele blazonului se afla o scobitura in stanca care dupa cat se pare a fost folosita in al Doilea Razboi Mondial pentru adapostul unei mitraliere. Atentie insa, ne aflam in partea superioara a unui perete vertical de aproape 45 m!
Am avut curiozitatea sa exploram si baza acestui perete si am descoperit o lume foarte interesanta. Astfel stanca se continua spre vale si are o forma care atrage atentia (foto 3). Am coborat de-a lungul acestui perete si am gasit numeroase fisuri imense si foarte spectaculoase (foto 4). Aceste “mici” descoperiri ne-au determinat sa continuam. Asa ca mai departe, coborand, am gasit o mica stanca in care apa a erodat o portiune creand un mic gol, de aceea stanca seamana cu o trompa de elefant (foto 5). Langa aceasta stanca, pe o creanga de brad, niste mici ciuperci atrag atentia prin coloritul intens (foto 6).

3 Textura stancii cu blazon.

4 Fisuri spectaculoase in stanca cu blazon.

5 Forme specifice gresiilor.

6 Dimensiuni subcentimetrice, culoare impunatoare. (vezi aici alte informatii despre aceasta ciuperca)

Am coborat studiind atent toate stancile care ne ieseau in cale pana am ajuns la un mic parau. Acolo am avut surpriza ca pe malul opus noua, adica pe partea dreapta a paraului (in sens geografic) sa descoperim o grota de aproape 5 m lungime sapata in gresiile de aici (foto 7).

7 In gresii, o grota lunga de 5 metri.

Asa ca am traversat si am studiat aceasta grota apoi am observant alte stanci la fel de impresionante si situate intr-un pesiaj foarte salbatic. Urcam deci pe langa aceste stanci si privirea ne este atrasa de o frumoasa surplomba alba, urmare a eroziunii gresiilor (foto 8). Mai sus intalnim iar fisuri interesante si stanci dispuse haotic si chiar mici grote.

8 Surplomba alba.

Dupa ce cercetam atent fiecare coltisor, spre seara coboram prin padure pe firul paraului de care am pomenit. Ajungem in circa o jumatate de ora in satul Solonet, destul de izolat, aflat in apropiere de un centru important din judetul Suceava, Cacica. Ne inscriem pe drumul care duce spre orasul Solca. In centrul satului trecem pe langa un frumos monument inchinat eroilor din al Doilea Razboi Mondial iar dupa ce depasim biserica observam pe scoala generala un mic basorelief cu chipul scriitorului polonez Sienchiewicz.
De aici mai avem de traversat doua dealuri, urmand drumul nemodernizat si ajungem in varful Dealului Cojocului unde intersectam soseaua asfaltata care vine de la Gura Humorului, la circa 4 km de Solca. Mai exista si varianta ca din centrul satului sa urmam cale de 6 km drumul care duce la Cacica, unde putem vizita celebra salina.
Ajungem acasa bucurosi ca am descoperit locuri mai putin umblate si de o frumusete deosebita.

Fişiere ataşate	Mărime
1bs.jpg	86.05 KB
3bs.jpg	36.91 KB
4bs.jpg	57.31 KB
5bs.jpg	52.93 KB
6bs.jpg	118.21 KB
7bs.jpg	54.33 KB
8bs.jpg	58.64 KB
stinci_plesa_cu_diacritice.doc	30.5 KB

Trasee de la Putna la Sucevita

Trasee de la Putna la Sucevita

1 Putna - Vitau - Sucevita

2 Putna - Sucevita, pe Valea Bercheza

3 Voievodeasa - Putna