Ilba - Varful Plesa, Muntii Ignis, aprilie 2008

Ilba - Varful Plesa, Muntii Ignis, aprilie 2008

text si fotografii: Petru Lucian Goja (Baia Mare)

6 aprilie 2008, cu Dumitru Istvan si Ionica Pop. Duminica dimineata, dupa ora 8, porneam spre Ilba (harta 1), din Baia Mare. Cer noros, tern, nu ploua insa.
Ajunsi in Ilba, din nou ne-au atras atentia casele vechi si surile imense, din ce in ce imputinate, cu germane influente arhitecturale, din pacate si sinistrul bloc central de locuinte.

Harta 1, extras din Judetul Maramures, harta turistica - Oficiul Judetean de Turism Maramures.

Harta 2, extras din lucrarea Gutai, de Dumitru Istvan, Stelian Popescu, Ioan Pop - colectia Muntii Nostri, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1990.

Am continuat in sus, spre Handalul Ilbei (harta 2), lasand in dreapta moara pe apa, functionala din sec. XVIII, firida alba cu statueta Sf. Johanes Nepomuk, ocrotitorul minerilor, pe urma accesul inspre amontele Vaii Purcaretu. Asfalt bunicel, gospodarii modeste, cu anexe mai mult sau mai putin ordonate, tradand subzistenta existentiala de dupa crahul maramuresan al industriei extractive si de prelucrare a neferoaselor.
Cu vreo suta de metri inainte de biserica din Ilba Handal am cotit-o la stanga, in amontele V. Colbului, cu ape ruginii, subteran poluate, oprind in dreptul statiei de epurare cu doua bazine deschise si o capacitate de 1250 mc cubi fiecare, oferind ostentativ si mincinos vederii apele epurate de culoare azurie. Ciudat insa ni se paru faptul ca apele V. Colbului, incolor cristaline in amonte de statia care costase miliarde de lei, in dreptul acesteia deveneau ruginii-chizoase. Imediat am realizat si cauza. In vale, mal geografic stang, prin doua canale subterane de azbociment, amplasate pe sub bazinele de sedimentare, erau evacuate apele nefiltrate provenite din Galeria miniera Secare, ecologic inchisa, pe alti bani multi.
Mai vazuseram facaturi ecominieresti similare pe V. Bradului, sub gura tunelului Tibles - Dragomiresti, la Borsa, pe V. Secu si V. Burloaia, apoi la Nistru, Baiut... citiseram numeroase articole legate de acest subiect in mass media locala si centrala si constataseram, ca in tot ceea ce inseamna lupta anticoruptie si jaf post 1989, indiferenta autoritatilor, dublata de un emfatic declarativism pro Natura/pro mediu.

La ora 8,45 ne-am luat rucsacii, pornind in amontele V. Colbului, luand aminte la succesivele si uriasele halde de steril, gurile de mina (neinchise, prin urmare oricui accesibile) dispuse pe varii orizonturi, mai apoi la peretii stancosi formati din piroclastite riodacitice, pe alocuri intens alterate hidrotermal, ocru-galbui, alteori intunecate si acaparate de inviorante smocuri de ferigute. Carpenii si fagii tineri, bine inmuguriti, acopera versantii abrupti, mai sus existand o plantatie de zada, aceasta atragandu-ne atentia cu laviul verde pal al coroanelor inverzinde, mai apoi o restransa plantatie mai tanara de molid (la confluenta cu V. Marului, pe unde aveam sa inchidem circuitul). Valea Colbului e curata, exceptand vetrele de foc si pet-urile abandonate de muncitorii forestieri sau picnicari.
Am depasit o alta halda mare, ramasa-n dreapta si o ghereta pentru paznic, acolo amenajandu-se o viitoare exploatare de andezite-n cariera. Pe stanga ramase o poienita cu loc de popas amenajat de silvicultori. Ajunsi la poalele sudice ale Dl. Plesa (harta 2) am dat de o bifurcatie a drumului autoforestier, noi angajandu-ne pe varianta din dreapta pentru a continua pe V. Baii de Nord. Ciudat ni s-a parut marcajul silvic H rosu, separand arealele a doua districte silvice, amplasat pe firul vaii (de regula acesta ivindu-se pe culmile principale). Apoi, la rand, bornele silvice fusesera reinoite prin vopsire rosu-alb dar inca simbolurile lor nu fusesera inscrise, in consecinta neputand fi luate drept binevenite repere turistice.

H-ul rosu silvic urca pe un picior sud-estic al Dl. Plesa. In curand aveam sa remarcam la stanga sus o alta imensa halda, pe arbori niste indicatoare din aluminiu, un altul cu sageata conducand la dreapta pe deasupra unei alte halde inierbata si apoi, pe un picior stancos nordic, o galerie surpata partial si alaturi de ea o cruce noua de lemn, cu o jerba din flori de plastic. Ne aflam in locatia relativ recent consumatei tragedii umane in care, aici, pe V. Baii Nord, Balan Vasile, fostul minier ilboan de doar 49 de ani, murise strivit de tonele de roca prabusite peste el in galeria miniera ecologic inchisa, pe multi, multi bani veniti in baza guvernamentalelor proiecte de la Banca Mondiala, in timp ce incerca sa fure fier vechi pe care, valorificandu-l la centrele de colectare, spera sa-si poata asigura traiul sau subzistential de pe-o zi pe alta si pe acela al familiei.
Ne aflam la cota 337 m (confirmata cu GPS), conform precizarilor de pe o alta placuta de aluminiu menita sa ia fata celor veniti sa admire acuratetea si europenismul lucrarilor de inchidere a acestui fatal perimetru minier, pe de alta parte incapabili sa remarce ca galeria ucigasa, ca si o alta aflata ceva mai sus si pe malul geografic stang al V. Baii, erau in continuare deschise. Cata nemernicie!

La ora 9,50 ajungeam la marcajul silvic UPII/40, plasat pe un fag, la o confluenta de vai iar de acum incolo aveam sa ne bucuram frecvent observand abundenta faunei, de la coleoptere (scarabei abia iesiti din hibernare si tarandu-se pe frunzisul jilav) la salamandrele atrase de cursurile reci si curate de ape pe care voiau sa le traverseze; in rest, pitigoi, cinteze, gheonoaie.

3 Coltisor (Dentaria grandulosa).

4 Calugari (Erythronium dens canis).

Versantii abrupti erau acoperiti cu tot mai intinse insule de coltisori (Dentaria grandulosa) (foto 3) cu floricele ciclamen-violete, anemone (Primula veris), policrome palcuri de mierea ursului (Pulmonaria officinalis), calugarii (Erythronium dens canis) (foto 4) ciclamen aparand mult mai tarziu. Mugurii unor fagi stateau gata sa erupa-n verde crud, fiind alungiti si bulbucati cat niste migdale. Drumul autoforestier se termina si furam nevoiti sa continuam pe unul de TAF care coincidea cursului abrupt al unui zglobiu parau. La stanga curgea un alt parau, sarind in mici si argintii cascade.
Nu peste mult aveam sa ajungem in saua aflata la vest de Dl. Poiana Mesteacanului, adica daca am fi continuat de aici spre est am fi intalnit marcajul turistic banda rosie, de culme principala, facut de satmareni dinspre Vama - Baile Puturoasa spre Vf. Salhij -Paltinu - Pietroasa - Poiana Soci... adica ne aflam pe linia de demarcare a judetelor Maramures si Satu Mare, noi avand ca urmatoare tinta Vf. Plesa, situat spre vest.
O poteca larga si lejera continua la stanga, noi insa urmam riguros H-ul silvic, ajungand in curand in Poiana Plesa (641 m conform cotatie GPS), aflata la nord de Vf. Plesa (686 m). Aici, ca si pe Vf. Poiana Mesteacanului si Vf. Comsa, atag atentia tufele vesnic verzi de dobru (matura), mestecenii supli, fagetul frumos, cu numeroase exemplare monumentale dar si ciudate alipiri ale acestora (foto 5, 6, 7).

5 Acolada.

6 Monograma.

7 Tango.

Pe o cioata de fag am descoperit prima colonie de bureti fragezi, negriciosi, de Pleurotus sp. (foto 8) din acest an. Negurile invadau orizontul de la vest spre nord, impiedicandu-ne sa panoramam de-aici departe, spre Tara Oasului. In plus se auzira din ce in ce mai tare bolboroselile indepartatelor tunete.

8 Ciuperci Pleurotus sp.

Trebuia sa continuam spre vest, urmand riguros H-ul silvic, la un moment dat disparut, redescoperindu-l dincolo de-a doua splendida, dar incetosata acum, poiana, cu ajutorul busolei si a hartii. Am traversat o zona impanzita cu muri taratori si decorata de splendizi calugari (foto 4) dupa care am dat de poteca larga de culme, taiata prin fagetul frumos, spre sud ivindu-se cei dintai goruni.
La tot pasul aceeasi fauna cinegetica, lent taranduse salamandre si din ce in ce mai marile insule verzi de coltisori (foto 3) apoi, spre nord si nord-vest, mestecenii frumos intercalati fagetului. Un marcaj silvic ciudat inscriptionat ne atrase atentia. In dreapta potecii, cu albastru, II/232, aproape de el, cu verde-fistic, II/32 , la stanga potecii, in teritoriu maramuresan, borna silvica IV/107.
Mitica descoperi si el o colonie de Pleurotus sp (foto 8). Nu peste mult incepuram sa suim usor spre vest, dand de-o parte si alta a potecii de bolovani mari, albiciosi sau, marmoreeni si de frecvente santuri de prospectiuni geologice ale IPEG Maramures. Initial crezusem ca e vorba de cuartite hidrotermale dar Mitica Istvan si Ionica Pop ma lamurira ca era vorba de calcedonie, ambele fiind niste roci tectonice silicioase, primele insa cristalizate, calcedonia amorfa.

9 Cucuruz Muma Padurii (Lathrea scuamaria).

Tangent dreapta (nord-vest) poteca ducea in scurt timp spre Dl. Comsa (care domina localitatea Seini si incipienta Depresiune a Tarii Oasului, la stanga, pe curba de nivel (sud-vest) spre Dl. Inalt, noi aflandu-ne de-acum pe Dl. Beneci, acolo unde IPEG Maramures prospectase in urma cu mai bine de doua decenii zacaminte de baritina in santuri geologice si mici cariere. Aici am incercat, fara succes, sa dam peste mostre de baritina, caracterizata printr-o densitate si greutate specifica superioara cuartitelor hidrotermale. Apoi am revenit la poteca ce conducea spre Dl. Inalt, pe care am urmat-o pana in dreptul fostei Poieni Nicoreasa, azi acaparata de mestecanis matur, aflata la stanga potecii. Fiind devreme, neplouand, neintentionand sa ajungem prea repede la statia de epurare de la Galeria Secare Ilba Handal inchizand astfel circuitul, am decis sa alegem un drum ceva mai lung.

10 Iedera.

Abia trecuse de ora 12,30 si am mai continuat putin spre Dl. Inalt, apoi de-a coasta, pe curba de nivel, dand de o poteca din ce in ce mai abrupta, trecand pe langa o balta intunecata, elipsoidala, cu scaldatori vechi de mistreti, ajungand intr-o sa. De aici, privind spre nord, peste un picior defrisat la ras, vedeam Vf. Plesa, la est nord-est Vf. Poiana Mesteacanului si culmea pe care o parcursesem spre Dl. Beneci.
La ora 13 am poposit pentru scurta vreme, pentru a consuma merindea, dupa care, in loc s-o luam in jos, spre est, am luat-o spre sud-est, urmand marcajul silvic banda rosie, dand repede de o poteca din ce in ce mai abrupta, parcurgand apoi o zona arida, custuroasa in cele din urma, cu o belvedere spre V. Colbului si albul constructiilor statiei de epurare, inainte de ora 14 ajungand in V. Colbului, la confluenta acesteia cu V. Marului, care curge in dreapta.
Circuitul nostru durase 5 ore si pana acum scapaseram neplouati. Ploaia incepu insa de-acum, tachinandu-ne pe cei circa 300 m pe care-i mai aveam de parcurs pana la masina iar la ora 14,30 eram ajunsi in Baia Mare, fericiti ca reusiseram sa parcurgem o alta bucla peribaimareana.

Fişiere ataşate	Mărime
ilba_vf_plesa_cu_diacritice.doc	64 KB
3_coltisor_dentaria_grandulosa.jpg	64 KB
4_calugari_erythronium_dens_canis.jpg	77.84 KB
5_acolada.jpg	92.81 KB
6_monograma.jpg	94.91 KB
7_tango.jpg	101.38 KB
8_pleurotus_sp.jpg	74.58 KB
9_cucuruz_muma_padurii_lathrea_scuamaria.jpg	70.33 KB
10_iedera.jpg	102.78 KB
1_muntii_ignis.jpg	104.27 KB
2_harta_ilba_plesa.jpg	168.02 KB

Muntii Ignis si Gutai, harta an 2009

Muntii Ignis si Gutai, harta an 2009

Descarcati de aici harta cu Muntii Ignis si Muntii Gutai, pusa la zi in anul 2009. Autori: Ioan Pop, Dumitru Istvan, Cristina Pop (baimareni; exploratori, cercetatori, publicisti).

Urmare a acestui proiect - ne spune Dumitru Istvan - traseele turistice montane din Muntii Ignis si Gutai, din aria localitatilor Baia Mare - Baia Sprie, cred ca sunt acum cele mai bune din Romania: proaspat remarcate (cu sablon), cu panouri, sageti indicatoare, locuri de popas (banci, mese de lemn, vetre de foc), izvoare amenajate, refugii de lemn. Amenajarile mai importante sunt figurate pe harta. Adresa unde se poate comanda harta, insotita de text explicativ in trei limbi: montanabm@yahoo.com.

Cum copiati hartile pe calculatorul Dv.!

Fişiere ataşate	Mărime
ignis_si_gutai_cu_diacritice.doc	53.5 KB
1.1ignis.jpg	286.51 KB
1.2ignis.jpg	327.35 KB
2.1ignis.jpg	221.56 KB
2.2ignis.jpg	321.32 KB
3.1ignis.jpg	295.51 KB
3.2ignis.jpg	306.45 KB
4ignis.jpg	85.86 KB

Muntii Ignis, Romane - Vf. Plestioara, ianuarie 2009

Muntii Ignis, Romane - Vf. Plestioara, ianuarie 2009

cateva ore printr-unul dintre cele mai splendide fageturi romanesti (cu retur la baraj Firiza, via Varatice)

Petru Lucian Goja (Baia Mare)

-30 grade C la Intorsura Buzaului la 4 ianuarie 2009, -13 grade la Sighetu Marmatiei si in Baia Mare, in fata fostei platforme industriale IMMUM de unde o cotim spre Ferneziu dupa ora 8,30 dimineata, oprindu-ne pe platforma restransa a defunctului camping baraj Firiza, admirand acolo un frumos panou informativ cu harta a zonei si un mesaj pro paduri, pro ape si pro natura realizat prin colaborarea WWF - Ocolul Silvic Municipal Baia Mare RA.

Sunt cu Dumitru Istvan, Ionica Pop (autorii hartii atasate articolului) si Brena. Soarele si neaua nu mai groasa de un lat de palma ne dau speranta unei faine ture, cea de-a doua din 2009. In prima instanta parcurgem cei circa 1,5 km de la Baraj Firiza pana la golful confluentei Vaii Romane cu lacul de acumulare. Acolo abandonam asfaltul soselei care continua spre Firiza, luand-o la stanga pe drumul autoforestier si urmand astfel timp de aproape o ora marcajul turistic triunghi rosu, excelent/profesionist realizat prin 1985. In dreapta se iveste semeata ascutita piramida a Ostrei in timp ce Valea Romana curge la stanga drumului, aproape integral prinsa-n gheturi, cu frecvente ruperi de panta antiviituri si pentru limitarea colmatarii lacului de acumulare, toate avand acum aspectul unor groase si valurite draperii albastrui de gheata.

Extras din ghidul Muntii Gutii (de Dumitru Istvan, Stelian Popescu, Ioan Pop; Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1990)

Drumul autoforestier o ia inspre dreapta, trece pe sub o cariera de grohote ocolind imediat dupa aceea printr-o sa vestica Vf. Ostra (825 m), continuand la N spre V. Valinilor. Noi vom abandona aici drumul auto, suind la stanga pe fosta poteca turistico-pastorala devenita intre timp drum de TAF, nemarcat circa 50-75 m. Imediat la stanga drumului, pe trunchiul unui fag gros, regasim marcajul care nu va mai lipsi pana pe Vf. Plestioara (803 m), fiind amplasat predilect pe arbori si fiind partial distrus numai acolo unde trunchiurile paltinilor au devenit solzos scortoase peste ani, exfoliind vopseaua.
In curand dam in zona estica a Poienii Romane, drumul de TAF suind printr-o frumoasa volta un prag abrupt decorat cu gratiosi mesteceni si tufe de alun. Neaua groasa de circa 25 cm pare acoperita de o puzderie de stele; spre N ne impresioneaza diferitele aparitii ale Vf. Ostra in timp ce in urma, spre E, orizontul e dominat de impozantul Ignis, incapabil multa vreme sa-si scuture crestetul chelios de invaluitoarele neguri. Aici se ivesc si cele dintai uriase lumanari ale molizilor decorate cu sute de cucuruzi ocru bruni. A trecut un ceas de la debutul turei iar soarele tot mai puternic pare a ucide treptat gerul din zori, in plus oferindu-ne extraordinare, vaste, panorame. Spre SV apare Saua Dia, la S Vf. Dia iar mai tarziu si in dreapta lui, Vf. Stramba (839 m).

2 Lacul Firiza.

4 Lacul Firiza si fumegand parca, Varful Ignis, zona vestica.

5 Varful Ostra.

La 2 ore de la debut ne aflam in zona superioara finala a Poienei Romane (punctata de o multime de ciresi salbatici si paltini), intalnind marcajul banda galbena ce suie spre Vf. Plestioara pornind de la Muzeul Etnografic baimarean. Aici dam si de marcaje silvice (doua benzi galbene paralele, amplasate de catre O.S. Municipal Baia Mare R.A.) dar si de un punct galben si benzi alb-rosii din plastic, atarnate de catre organizatorii curselor pentru motociclisti. De acum, cu certitudine, ne deplasam pret de cateva ore printr-unul din cele mai splendide fageturi romanesti. Trunchiurile sur argintii par niste lumanari inalte de 25-30 m, abia dupa aceea ivindu-se ramificata modestelor lor coroane din care se cern ritmic si in magice voaluri stravezii, sidefii stelute de chiciura, mii. Arar vom gasi intercalate printre fagi splendide exemplare de ciresi salbatici, paltini si-n Vf. Plestioara frasini, plopi ori mesteceni.
In urma cu cativa ani pe piciorul SE al Vf. Plestioara, catre Saua Dia, o furtuna a devastat o parte din fagi, dezradacinandu-i fara ca majoritatea trunchiurilor valoroase sa fi fost extrase pana azi.

7 Stanga sus, Saua Dia (si Brena).

8 In puritatea Romanelor (si Vf. Ostra).

Tinem marcajele triunghi rosu si banda galbena, dupa aproximativ 3 ore de la plecare atingand Vf. Plestioara (803 m conf. harta, 817 m conf. GPS), cu certitudine unul din cele mai marcate turistic varfuri din Maramures (banda rosie si galbena, cruce albastra, triunghi albastru si rosu). Continuam imediat spre N, pe directia Vf. Tocastru (869 m), traversand o frumoasa inseuare, oprindu-ne dupa circa 200 m la o minunata belvedere de unde panoramam spre V. Stramba si Dia, Vf. Ignis, Poienile Varatice si Romana, L. Firiza, Vf. Ostra. Aici facem scurt popas dar gerul aspru si ascunderea soarelui dupa nori ne pun pe fuga destul de repede.

Vom cobori spre Saua Dia prin poienile SE ale Plestioarei, speriind o ciuta ce ne taie oblic calea luand-o spre obarsia V. Usturoi. Vom continua la S-SV un ceas, pe marcajul banda galbena, depasind Saua Dia unde vom intalni marcajul turistic punct albastru MTB (mountaine bike) realizat de catre Star Team (coordonat de amicul nostru Racz Caroly) de la barajul Firiza prin Poiana Varatice - Saua Dia pana in V. Usturoi. O sa parcurgem acest traseu mai tarziu, din Saua Dia spre E, prin Varatice. Deocamdata, Ionica ia trekk-ul GPS in timp ce depasim prin V, pe larga poteca, Vf. Dia si-n continuare Vf. Stramba. Spre dreapta se desprinse initial marcajul turistic cruce albastra ce continua spre V. Usturoi, nu peste mult dupa aceea mult mai recent realizatul marcaj turistic punct galben ce conduce prin Poiana Marului spre V. Usturoi.
In Poiana Marului (fara meri dar cu nuci si catalpa!) au aparut in ultimii ani cateva colibe si cabanute picnicaresti, de-ale pensionarilor baimareni patimasi ai naturii; chiar si acum e lume acolo, o tradeaza izbiturile seci ale securii in trunchiul uscat al unui copac numai bun de focarit.

9 De pe Vf. Plestioara spre Varaticele cu molizi.

12 De pe Vf. Plestioara, peste Lacul Firiza, spre Vf. Ignis.

13 Varatice.

14 Stramba si Piatra Soimului dinspre Vf. Plestioara.

Un ceas ne ia din Vf. Plestioara pana la jonctiunea benzii galbene cu banda albastra ce vine din stanga, dinspre Vf. Stramba - Piatra Soimului, ajungand la sagetile turistice amplasate aici in urma cu peste 50 de ani. Fiindca de aici incolo, prin dreapta V. Sf. Ioan si pana la Muzeul Etnografic de pe Dl. Florilor, Ionica luase trekk-ul GPS cu ocazia turei facute de noi la 26 decembrie 2008 (B. Mare - L. Bodi- Vf. Stramba - Piatra Soimului), ne vom intoarce in Saua Dia (in 45 minute in care am dat peste doua vechi cunostinte turistice, Tavi Ghinet insotit de Willy Mersei bacsi, trecut de 86 de ani, coborand din Plestioare spre Dl. Florilor.
Ajunsi in Saua Dia coboram prin Poiana Varatice pe marcajul punct albastru, admirand molizii, mestecenii, fagetul scaldat de soarele gatindu-se de iminentul apus, mai apoi lasand in stanga o fosta stana, cu saivanul demolat. In dreapta va apare o depresiune circulara, zona umeda numita Taul Chicerii, marcata de frumosi arini. De aici incolo, in dreapta, se vor semeti scaldate-n soarele amurgind Vf. Stramba cu Piatra Soimului si, dupa o afunda sa SE, Vf. Hija, treptat in departare facandu-si aparitia Vf. Mogosa. Spre E, de departe, impresioneaza Ignisul iar la NE Vf. Ostra.

17 Vf. Hija, la stanga; Vf. Stramba si Piatra Soimului, la dreapta.

19 Vf. Ignis, la ceas de apus.

22 Din Varatice spre est, releele de pe Vf. Ignis (1307 m).

Din Saua Dia vom urma in coborare drumul pastoral cu recente si numeroase urme de ATV si 4x4 ale vanatorilor iesiti la impuscat fiare prin Varatice. Depasim apoi perimetrul plantatiei pepiniera a Primariei Baia Mare - SPAU, umflandu-ne rasul citind pe numeroase placute avertizoare agatate pe portile de acces sau pe gardul din sarma ghimpata: zona supravegheata electronic, teren otravit, capcane, totul evident fara o practica acoperire ci doar pentru a pune pe fuga hotii (cum altfel sa otravesti un teren limitrof L. Firiza, sursa de apa potabila a municipiului, ori la romani chiar totul e posibil?!). Intr-un perimetru din dreapta, disimulata-n palcul frumos de arini, e o cabanuta. O poarta din sarma ghimpata si nelipsitele placute avertizeaza aici asupra accesului interzis (unora, fiindca altii chiuie a veselie la cabanuta in ceasul serii) pe proprietatea Primariei Baia Mare.
In fata ne apare o dezafectata linie electrica de medie tensiune iar de aici abandonam drumul, cotind-o pe marcajul punct albastru la stanga, pe liziera de molid si pin rosu. Dupa circa 200 m mai cotim o data la stanga, taind astfel printr-o tanara plantatie de molid, dupa 7 ore de drum si circa 20 km parcursi incheind circuitul turistic la fostul camping baraj Firiza, animat de amatorii

Fişiere ataşate	Mărime
0_plestioara_varatice_cu_diacritice.doc	63 KB
1_harta_ignis.jpg	263.36 KB
2_lacul_firiza.jpg	136.3 KB
4_fumegind_vf_ignis_zona_vestica.jpg	110.5 KB
5_vf_ostra.jpg	103.18 KB
7_brena_si_stg_sus_saua_dia.jpg	122.81 KB
8_in_puritatea_romanelor.jpg	87.08 KB
9_ de_pe_vf_plestioara_spre_varaticele_cu_molizi.jpg	116.01 KB
12_de_pe_plestioara_peste_lac_firiza_spre_vf_ignis.jpg	68.04 KB
13_varatice.jpg	115.12 KB
14_strimba_si_piatra_soimului_dinspre_vf_plestioara.jpg	78.64 KB
17_stg_vf_hija_dr_vf_strimba_si_piatra_soimului.jpg	98.41 KB
19_ignis_la_ceas_de_apus.jpg	86.88 KB
22_din_varatice_est_releele_de_pe_vf_ignis.jpg	76.36 KB