Flora, Muntii Trotusului, orhidee, 2.1

Flora, Muntii Trotusului, orhidee, 2.1

text: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)
fotografii: Marelena si Radu Puscarciuc, Lucia si Dominic Csudor

Familia Orhidaceae, cea mai diversificata si cuprinzatoare dintre familiile de plante superioare, include peste 30.000 de specii si peste 200.000 de hibrizi.
Multe dintre orhideele tropicale sunt epifite, traind fixate pe arbori (fara a-i parazita).
Denumirea familei provine de la forma tuberculilor unor specii terestre (orchis = testicule), denumire data de grecul Teofrast (secolele IV-III i.C.), parintele botanicii si ecologiei.

Orhideele se afla pe o treapta evolutiva superioara, urmarea fiind o reducere a numarului de organe sexuale si, prin compensatie, asigurarea polenizarii prin tehnici speciale, astfel:
- forma florilor, la unele specii, imita forma insectelor polenizatoare (a masculilor);
- nectarul altora emite apelul chimic specific femelelor acestor insecte;
- alte specii deposedeaza insecta de polenul adunat de pe alte flori, la trecerea prin labirintul ingust al corolei.

Semintele orhideelor sunt lipsite de rezerve nutritive, ceea ce le obliga la simbioze cu anumite specii de ciuperci. Acestea primesc in schimb clorofila pe care n-o pot produce. Apoi, orhideele, fiind lipsite de radicele, nu-si pot obtine hrana din sol, dar au celule specializate in digerarea ciupercii (pare a fi deci vorba de o simbioza mai putin amicala).
Orhideele detin arta hibridarii, putandu-se incrucisa in mod natural, nu doar intre specii, ci si cu genuri diferite.

In Romania sunt relativ putine specii de orhidee, toate terestre. Cele mai cunoscute sunt Papucul-doamnei (Cypripedium calceolus) si Sangele-voinicului (Nigritella rubra) (foto 24, 25) - ocrotite prin lege, dar cele mai comune sunt poroinicii (din genurile Orchis si Dactylorhiza) (foto 1).
Prezentam in continuare imaginile catorva orhidee intalnite de noi pe plaiurile Trotusului. Stim ca mai cresc si altele, Papucul-doamnei, de pilda; inca nu le-am vazut.

Poroinic (foto 1)
Aceasta denumire, generica, acopera mai multe specii ale catorva genuri: Orchis morio, O. palustris, O. mascula, O. pappilionacea, O. militaris, O. ustulata, O. tridentata, O. simia, Dactylorhiza sambucina, D. maculata, D. majalis, D. incarnata etc.
Sinonime: Porainic, Untul-vacii, Untisor, Limba-cucului, Gemanarita, Bujorel, Plosnitoasa, Sculatoare, Salep etc.
- sub numele de Plosnitoasa este cunoscuta si Tataneasa (Symphytum officinale - fam. Boraginaceae);
- salep este si denumirea unei bauturi (orientale) preparate din amidonul provenit din tuberculi uscati de poroinic (de regula, O. mascula), miere si apa (lapte), considerata ca revigoranta, chiar afrodisiaca.

Flori din Muntii Trotusului (2)

1 Poroinic.

Orchis morio (foto 2-5)
Caracteristica determinanta a acestei specii o reprezinta forma sepalelor care aminteste de cea a unei casti spaniole din timpul Renasterii; cuvantul morio, de origine spaniola, face referire la acest aspect. Striatiile verzui de pe sepale sunt, de asemenea, caracteristice speciei.
Prezinta, ca majoritatea poroinicilor, numeroase varietati coloristice.

Flori din Muntii Trotusului (2)

2 Orchis morio.

Flori din Muntii Trotusului (2)

3 Orchis morio.

Flori din Muntii Trotusului (2)

4 Orchis morio.

Flori din Muntii Trotusului (2)

5 Orchis morio.

Dactylorhyza sambucina (foto 6-8)
Genul Dactylorhiza este cel mai bine reprezentat in flora Muntilor Trotusului; dar numeroasele specii sunt destul de greu de determinat din cauza posibilelor hibridari dintre ele.
Numele genului este dat de forma radacinii, asemenea unei maini (dactyl + rhiza). Determinantul speciei (sambucina) provine de la mirosul de soc pe care il emana.
Alte caracteristici: corola este vag trilobata, cu marginea dantelata, iar sepalele sunt erecte, cea mediana fiind orientata spre casca corolei; frunzele sunt fara pete. Culoarea comuna este cea galbena.

Flori din Muntii Trotusului (2)

6 Dactylorhyza sambucina.

Flori din Muntii Trotusului (2)

7 Dactylorhyza sambucina.

Flori din Muntii Trotusului (2)

8 Dactylorhyza sambucina.

Dactylorhiza incarnata (foto 9)
Este, in mare masura, asemanatoare cu D. sambucina. Un aspect exterior care o deosebeste de aceasta il reprezinta lungimea bracteelor (frunzulitele de la baza florilor) - late, care o depaseste pe cea a florilor, iar desenul de pe corola este mai pronuntat. De regula, infloreste cu o luna mai devreme decat D. sambucina, in aprilie.
Numele speciei provine de la intelesul grecesc al termenului incarnata: colorata in carne.

Flori din Muntii Trotusului (2)

9 Dactylorhiza incarnata.

Dactylorhiza maculata (foto 10-12)
Ca forma a florilor este asemanatoare cu D. sambucina si D. incarnata; desenul de pe corola este insa mult mai consistent.
Caracteristica principala, de unde si numele speciei, o reprezinta petele maronii de pe frunze.

Flori din Muntii Trotusului (2)

10 Dactylorhiza maculata.

Flori din Muntii Trotusului (2)

11 Dactylorhiza maculata.

Flori din Muntii Trotusului (2)

12 Dactylorhiza maculata.

(continuare in pagina urmatoare)


Fişiere ataşateMărime
1po.jpg246.78 KB
2po.jpg94.09 KB
3po.jpg91.01 KB
4po.jpg113.25 KB
5po.jpg71.74 KB
6po.jpg113.41 KB
7po.jpg65.21 KB
8po.jpg132.42 KB
9po.jpg123.17 KB
10po.jpg185.52 KB
11po.jpg116.01 KB
12po.jpg108.3 KB
flori_trotus_2_cu_diacritice.doc69 KB