Muntii Rodnei, Lacul Iezer - Varful Pietrosul (2303 m)

Muntii Rodnei, Lacul Iezer - Varful Pietrosul (2303 m)

text si fotografii: Petru Lucian Goja (Baia Mare)

12 august 2008. Am petrecut noaptea la statia meteo din Zanoaga Iezerului (vezi coltul din dreapta sus al hartii 1, construita de Leontin Suteu - Oradea, actualizata de Ica Giurgiu - Bucuresti). Luna in crestere, laptoasa, aproape rotunda. Soapta Paraului Pietroasa, nascut din lacul glaciar Iezer. Latratul potailor pe langa mica tabara de corturi instalata pe malurile lacului. Greierii subliniau discret linistea noptii de vara. Temperatura nu scazuse noaptea sub 9-10 C.

Harta 1, zona Pietrosu (Muntii Rodnei), construita de Leontin Suteu - Oradea, actualizata de Ica Giurgiu - Bucuresti.

Inainte de 5 dimineata eram treaz. M-am echipat in liniste, mi-am luat aparatul foto si-am zbughit-o afara. Zmeuriul zorilor anticipa rasaritul soarelui. Zanoaga Iezerului se despuia de straiele cernit-voalate ale noptii murinde. Mai intai se ivi Piatra Alba, apoi geana de lumina difuza aluneca rascolitor catre Piciorul Mosului si-n final spre crestetul Pietrosului Rodnei (Pietrosul Mare), marcat de tuguiul alb al defunctei, de multa vreme, statii meteo automate. O vatra mai fumega lenesa in apropiere, raspandind in aerul parfumat al diminetii izul ca de tamaie al rasinei de brad. Tremurau in briza matinala scundele graminee frustrate de roua noptii, alaturi de scundele campanule care datorita irizatiilor nu mai erau albastre ci aproape liliachii. Speram sa descopar gravata pe mantia cerului silueta unui tap sau capre negre, precum odinioara, aici, la Balea-n Fagarasi sau in Bucegi, pe la Hornurile Malaiestilor, si-atunci am inceput sa scrutez metodic stancariile si culmile circularei caldari, oprindu-ma la hranitoarea rablagita de pe Piciorul Mosului. Nimic!
Soarele mai avea pana sa rasara (la ora 6,10) dar orizontul dantelat al extremitatii nord-estice a Muntilor Maramuresului, de pe la Piciorul Caprei - Galiu spre Catarama si Fantana Stanchii devenea din ce in ce mai purpuriu. Asezat pe-o rana, la rasul ierbii, vanam imprevizibila evolutie a luminii, rapidele translatari cromatice si tremurul abia perceptibil al vietii pana cand, in scoica intunecata a unei sei indepartate se ivi, cat o unghie, arcul auriu al discului solar crescand o data cu orbitoarea-i aura.

10 Piciorul Mosului, la rasaritul soarelui.

Se trezira si altii, iesind la aceeasi vanatoare imagistica. Apoi un tipat strident, sfasietor, de marmota substitui parca ancestralul cant al cocosilor din vale dezlegand baierele unei noi zile. Atunci Tiucu descoperi un ciopor de 6-7 capre negre (in roscata roba a verii) undeva spre ultimele, scurte, serpentine ale potecii care suie catre parul de fier al Pietrosului. Scrutarea continua pasionata si la un moment dat, pe promontoriul stancos urias de deasupra Iezerului, adica spre fundul palniei glaciare, se ivi un mai mic ciopor de capre negre, doar 3-4 exemplare.
Din vara lui 1995 nu mai vazusem vreo capra neagra in Muntii Rodnei, desi-i batusem culmile, versantii si varfurile adesea. Traiam o mare bucurie si o vaga speranta, aceea ca poate intr-un deceniu superb agilele mici rumegatoare se vor inmulti si bucura, precum odinioara, turistii, pascand nu la 300-400 de metri ci la cel mult 30-50, nestingherite si nevanate de borseni.
Turistii, mesterii zugravi, salvamontistii, grupul celor de la ICAS si mica noastra echipa se trezira apoi. Cele doua ciopoare de capre negre disparura la un moment dat dincolo de spinarea Piciorului Mosului, in protectoarea Zanoaga Mare, dar abia atunci cand primii turisti incepura a sui spre Vf. Pietrosul, tulburandu-le.

Abia dupa ora 8 am purces spre asaltul Pietrosului. Printre insulele verzi tonice de jnepenis eterat simtiram infioratoarea briza a diminetii (in deplin contrast cu cea calduta a serii precedente). Paraul Pietroasa curge nevazut o vreme, descoperindu-i undele sporovaitoare doar ceva mai sus, catre iezerul de obarsie. Pajistea grasa e aurita de rare exemplare de sunatoare (pojarnita). Apar si albastrele cerneala, sau ceva mai pale, flori ale omagilor rasfirati (Aconitum paniculatum) (foto 20) alaturi de trecutele de inflorire stirigoaie (Veratrum album) (foto 25) dar omniprezenti, delicati sunt clopoteii (Campanula siberica). Oitele (Pulsatila alba) si-au lepadat de mult petalele, oferind acum privirilor curioase niste globulare pamatufuri verzi-maronii (foto 28). O marmota santinela tipa la capatul unui valcel povarnit. Va mai tipa de cateva ori, starnita de ivirea unei potai latoase pe poteca.

20 Flori de omag in Zanoaga Iezerului.

25 Gentiana punctata (ghintura pestrita), stanga si Veratrum album (stirigoaie/ steregoaie), dreapta.

28 Oitele (Pulsatilla alba) si-au lepadat de mult petalele, oferind acum privirilor niste globulare pamatufuri verzi-maronii. (completare determinare: Adrian Schlesinger, Arad)

30 Caldarea Iezerului, dimineata.

40 Lacul Iezer si statia meteo.

50 Lacul Iezer, Piatra Alba in dreapta imaginii si, jos, localitatea Borsa Poiana.

60 Urechelnite (Sempervivum tectorum).

Sisturi cristaline, micasisturi stralucind orbitor, sur-argintii, in soarele din ce in ce mai fierbinte. In Iezerul Pietrosului se scalda versantii stancos inierbati ai Piciorului Mosului. Apar stirigoaiele cu albe pamatufuri florale apoi cele dintai exemplare de Gentiana punctata (ghintura pestrita) (foto 25) cu flori galbene si pistruiate maro. Minusculii cactusi carpatici, urechelnitele (Sempervivum tectorum), cu frunze ca varza de Bruxelles, tulpinite ca de minusculi palmieri si flori liliachii se vor ivi abia mai sus, in mici colonii acaparand stancariile. Acolo apar si multiplele galerii de marmote, alti clopotei mult mai scunzi si parosi (Campanula rotundifolia), palcurile de brusturet cu flori aurii (Telekia sp.) (foto 70-90) apoi varietati de Cineraria sp. cu frunze paros-argintii si flori portocalii curtate de pseudoviespi si bondari, grupuri de floricele albe cu petalele discret gravate cu negru numite floarea studentului. Rozbombonul ne este oferit de solitarele, apoi adunatele-n grupuri, flori de opaitul Muntilor Rodnei (Polischemonie nivalis), un fel de garofite amintind de renumita garofita a Pietrei Craiului.

70 Brusturet, urcand spre Vf. Pietrosu.

80 Prin brusturet, flori aurii (Telekia sp.)

90 Micul dejun.

Ritmul ascensiunii e aproape imperceptibil, deplasarea subordonandu-se integral extazului sincer si perpetuu in fata tuturor frumusetilor, de la floral la acustic (tipatul incrucisat al marmotelor dispersate in vreo trei colonii apoi tipatul aproape identic, dar poate mai sfasietor, al unei solitare acvile de munte), de la dinamica luminii acoperind, descoperind, meterezele si versantii arizi ai caldarii glaciare, la zborul planat si maiestru al acvilei aterizand pret de cateva clipe pe un colt de stanca, imediat dupa aceea falfaindu-si aripile (cu anvergura de vreo 1,2 m, poate mai bine) pentru a se mistui deasupra Zanoagei Mari in cautarea vreunui ied de capra neagra sau multumindu-se resemnata cu vreo neghioaba marmota.
Turisti suie in grupuri, altii coboara deja, unii de pe Vf. Pietrosul, altii in schimb aflandu-se in ultima etapa a traseului de creasta. Imi face placere sa le dau cateva informatii referitoare la parcurs, izvoare, locuri de campare si timpii medii de parcurs.
Am marea bucurie de al intalni aici pe dr. ing. Radu Popa, directorul ICAS Vatra Dornei. Il cunoscusem la brigada silvica Sesuri, pe Bistrita Aurie, pe tatal sau, un exemplar si brav brigadier silvic, excelent cunoscator si profund pasionat de padure, flora, fauna, arta cinegetica. E insotit de fiul sau in varsta de 2-13 ani. Vorbim despre Radu Popa senior, azi pensionar, dar si de dr. ing. Constantin Panzaru, seful de la O.S. Borsa al tatalui sau, o alta somitate silvica, azi membru in Consiliul Stiintific al A.P.N. Muntii Rodnei.

100 Brau de clopotei (Campanula) pe Pietrosul Rodnei.

110 Aproape de Vf. Pietrosul.

130 Umarul Pietrosului (in prim plan), piramida Puzdrelor si, departe in spatele ei, ca o idee, Inaul.

Iesim la parul de fier pentru a ne bucura de panorama dinspre Vf. Toroioaga, Piciorul Caprei, Cearcanu (Muntii Maramuresului) dar si spre Varfurile Piatra Alba, Puzdre, Laptelui Mare, Gargalau (2159 m), Inau (2279 m) apoi, mai spre sud-est, catre Coasta Neteda, Vf. Tapului, Cormaia, Repedea, Tarnita Barsanului si Negoiescului; decalate spre dreapta sunt Varfurile Paltinu I-II, Pietros, Rabla; la stanga lor, Vf. calcaros Mihaiasa. De-abia vedem spre sud Muntii Bargaului iar Muntii Caliman mai mult ni-i imaginam. In pacla, spre sud-vest, vedem Muncelu Raios iar dincolo de el cele trei mameloane nude ale Tiblesului. Aproape, impresionante, Vf. Buhaiescu Mare si Mic, Culmea Jireada, vagauna Gropilor, Batrana si Tarnita Batranei. Un covor dens, galben portocaliu, acopera o parte din fata sudica a Pietrosului.
Turisti polonezi au campat noaptea intr-o mica inseuare de la est de fosta statie meteo automata de pe Vf. Pietrosul (2303 m), acum uscandu-si la soare corturile, sacii, saltelele izoprenice. Un mare grup de turisti unguri suie pe varf. Un alt grup, vreo 6-7 ieseni adulti, poposesc aici. Au plecat in zori din tabara stabilita peste noapte la Taul la Carti, dupa ce suisera din Borsa Complex via Saua Gargalau, pe Vf. Galatului si-apoi ocolisera spre sud Vf. Puzdre. Sunt si turisti nemti, cehi, chiar si spanioli.
Negurile suie invalmasite din Borsa, mai intai de-a lungul Culmii Hotarului, Golgotei si Pietrosului, apoi direct spre spinarile accidentate ale Turnului Rosu si Piciorul Mosului, astupand Zanoaga Mare in care ne atrag atentia cativa zambri (Pinus cembra) impunatori, saltand peste molidis si ienuparis.

140 Varfurile Buhaescu Mare (in prim plan), Mic si Gropilor.

150 Taurile Buhaescu.

De multe ori am fost pe Vf. Pietrosul dar rar am surprins o astfel de teribila, impresionanta si infioratoare deopotriva, dinamica meteo. Sub noi e haul si pata prelunga de nea a hornului nordic al Pietrosului, scoala de antrenament pe nea a iezilor caprelor negre... odinioara, fiindca acum scrutarea versantilor si tancurilor nu ne rezerva visata surpriza faunistica. Corbi sageteaza cerul, croncanind grav. Campanulele (foto 100) care atin cararea se contureaza splendid pe piramidele ingemanate ale Vf. Buhaiescu. Intrevedem si o parte din Taurile Buhaiescu (foto 150) si-nspre sud-est caldarea putin afunda, cu iezer glaciar, a Tarnitei la Cruce, dincolo de ea stancariile scunde ale Vf. Obarsia Rebrei.
Schimb impresii cu diferiti turisti, indic gravele erori de toponimii remarcate pe documentatia tehnica si hartile ungurilor. Am pleca dar... nu ne lasa cinetica peisagistica a nebuloaselor urcande, coborande, fierband si-apoi prabusindu-se obosite-n causele generoase ale muntelui pentru a lasa vederii muchiile, culmile si varfurile semete.

160 Gusa porumbelui (Silene vulgaris).

Coboram dupa o vreme spre Curmatura Pietrosului, in nivatia sa descoperind putina nea murdara (pana prin 1995 acolo supravietuise un mic ghetar dupa care venisera verile tot mai calde si precipitatiile hibernale diminuate).
Admiram de la distanta cele patru Tauri Buhaescu (foto 150). Sunt acolo limpezimea si transparenta cristalina a Taurilor I si III, albastrul aproape cobalt a Buhaiescului II, misterioasa oglinda a Buhaiescului IV si, nu in ultimul rand, cascada filiforma, dispersata-n stropi diamantini din dreptul Buhaiescului III si la nord de acesta, apoi, spre nord-est, cascada de pe abia nascuta Vale Buhaiescu Mare (dar si o pestera, descoperita de Clubul “Emil Racovita” din Bucuresti).
Ne intoarcem la parul de fier dupa care coboram in plimbare spre Iezerul Pietrosului. Ne intalnim cu rangerul A.P.N. Muntii Rodnei, Mihali caruia ii arat doua grupuri de turisti campati ilegal langa Taul Iezer, intrebandu-l de ce nu-si exercita atributiile. O face; taberele se muta in locul marcat in acest scop, sub Piatra Alba. Mai raman unii ce-si spala marlaneste vesela si picioarele in undele cristaline ale Lacului Iezer, sursa de apa pentru cei de la statia meteo.
Noi trecem de Taul Iezer si jnepenis dupa care facem un scurt popas de pranz langa statia meteo, abia pe urma o luam la vale, spre Borsa Pietroasa. Jeep-ul de dimineata a coborat. Un altul i-a luat locul in incinta statiei. Il nemuresc, pentru mine. Sunt prompt observat si mi se spune scrasnit printre dinti, amenintator: „Vezi-ti de treaba, borsenii nu iubesc turistii!” Nu-i o noutate pentru mine, o stiu de mult. Complacerea, ocult-oneroasele interese ale unora au condus la aceasta stupida stare de fapt.
Intinsa pe vreo 15 km lungime, Borsa de azi nu pare a avea un concept urbanistic-arhitectonic unitar. Pensiunile-s numeroase, se construiesc mereu altele, frustrate insa de elementarul specific autohton, veritabil muntenesc, modest, cald si-atat de imbietor. Kitschul e la tot pasul.
Soarele dupa-amiezei ne torpileaza, arzindu-ne fetele si mainile. Ne stamparam setea cu apa rece de izvor, afine, zmeura. O vreme mai auzim indepartatele glasuri ale culegatoarelor de afine apoi, dupa ora 18,30, ajungem la masina, ne imbarcam si pornim spre Borsa Fantana unde vom innopta la pensiunea vechilor si dragilor mele cunostinte, Maria si Stefan Timis (fosti cabanieri la Puzdre, Stefan succedandu-i acolo tatalui sau). E racoare in camera primitoare iar un dus fierbinte face minuni.

Fişiere ataşate	Mărime
1_harta_rodnei.jpg	127.13 KB
20_omagi_in_zanoaga_iezerului.jpg	108.83 KB
25_gentiana_punctata_si_veratrum_album.jpg	125.12 KB
30_oglinda_matinala_a_iezerului.jpg	96.05 KB
28_pamatufuri.jpg	132.23 KB
40_dimineata_in_zanoaga_iezerului.jpg	184.42 KB
50_iezerul_piatra_alba_si_borsa_poiana.jpg	99.48 KB
60_sempervivum_tectorum_urechelnite.jpg	155.08 KB
70_brusturet.jpg	135.4 KB
80_in_imparatia_pietrosului.jpg	145.7 KB
90_micul_dejun.jpg	100.86 KB
100_laurii_de_cerneala_ai_pietrosului.jpg	69.88 KB
110_aproape_de_vf_pietrosul.jpg	49.58 KB
130_umar_pietrosul_si_puzdre.jpg	74.83 KB
140_buhaescu_mare_mic_gropilor.jpg	64.83 KB
10_piciorul_mosului_la_rasarit.jpg	75.59 KB
pietrosul_rodnei_cu_diacritice.doc	70.5 KB
150_taurile_buhaescu.jpg	150.65 KB
160_silene_vulgaris_gusa_porumbelului.jpg	269.81 KB

Muntii Rodnei, Pietrosul, ascensiune in decembrie

Muntii Rodnei, Pietrosul, ascensiune in decembrie

Vasile Bouaru (Radauti)

Muntii Rodnei, din nordul tarii, impresioneaza prin maretie. Desigur ca una din atractiile principale este varful cel mai inalt al lor si de altfel cel mai inalt varf din Carpatii Orientali, anume Pietrosul, 2303 metri. Sunt multe trasee care duc spre varf dar ne-am propus sa abordam un parcurs mai deosebit si de altfel ceva mai dificil dar foarte spectaculos.
Coboram odata spre Borsa de pe Varful Puzdrele (2189 m; vezi harta, extras din lucrarea autorilor Iuliu Buta, Ana Aurelia Buta - Muntii Rodnei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1979), spre Valea Repedea si am zarit pe partea opusa vaii spre care coboram o portiune defrisata si destul de abrupta pe care ne-am gandit sa o abordam cu prima ocazie si pe care se intrezarea un traseu de urcat Pietrosul. Am avut o prima incercare acum cativa ani, in aprilie, dar zapada foarte mare care mai domina inca crestele dar mai ales ceata extrem de deasa si de un alb profund a facut imposibil proiectul nostru a a ajunge pe varf si am cedat undeva pe la 2200 metri pentru ca nu ne mai puteam orienta.

extras din lucrarea autorilor Iuliu Buta, Ana Aurelia Buta - Muntii Rodnei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1979

Asa ca am revenit in decembrie 2008, cand, paradoxal, vremea era mult mai buna decat in aprilie al acelui an in care nu am putut urca. Am plecat din Radauti cu o masina care ne-a purtat peste Obcina Mare, atat de draga noua, peste Obcina Feredeului, peste Obcina Mestecanisului iar de la Iacobeni ne-am inscris pe Valea Bistritei. Depasim o serie de sate iar dupa 3 km de la iesirea din satul Carlibaba vom observa pe partea dreapta in sensul nostru de mers, celebra Piatra a Tibaului, monument al naturii, o imensa stanca din calcar (foto 1).

1

Continuam traseul si dupa catunul Sesuri intram in judetul Maramures. In stanga noastra sunt Muntii Rodnei, la care observam deja pantele abrupte. Drumul incepe sa urce pe serpentine, semn ca in curand vom ajunge la Pasul Prislop (1416 m) (foto 2).
O data depasit si acest pas coboram spre Borsa. Dupa ce intram in oras ne inscriem pe drumul care urmareste indeaproape Paraul Repedea, pe care mergem pana la ultimile case, unde lasam masina care ne-a transportat pana aici. Zona este foarte pitoreasca. Stim ca suntem intr-o vale foarte adanca, flancata de doi colosi: Puzdrele pe partea stanga, in sensul de urcus si Pietrosul, pe partea dreapta.

2

Luam echipamentul cu noi si pornim la drum (foto 3). Desi in vale e destul de cald si nu sunt decat petice de zapada stim ca acolo sus e zapada mare si trebuie sa fim echipati corespunzator. Urcam incet pe Valea Repedea, pana ajungem la o punte. Pentru ca este foarte ingusta si acoperita cu strat fin de gheta o depasim in patru labe (foto 4). Dupa aceasta punte, la circa 5 minute de mers se deschide spre dreapta, in sensul de urcus, acea portiune defrisata pe care o zarisem la coborarea de pe Puzdre. Zona se numeste Stegea sau Steja dupa cate am aflat de la localnici. Curge si un parau pe acesta vale, care se varsa in Repedea. Ne inscriem pe acest parau. Panta este mare, inca de la inceput. Urc incet, cu multe popasuri si dupa circa o ora ajungem aproape de izvoarele paraului, unde punem cortul, undeva in dreapta in sensul de urcus, pe singurul loc plat pe care l-am intalnit, langa un mic palc de copaci (foto 5). Ne uimeste ca desi suntem in decembrie vremea este numai buna pentru ascensiune si facem comparatie cu acel aprilie care ne-a invins. Exploram imprejurimile cortului si suntem incantati de peisajul magnific. In curand se lasa intunericul si ne retragem in cort. Dupa o masa si un ceai cald somnul ne cuprinde imediat.

3

4

5

A doua zi ne trezim destul de dimineata. Vremea este la fel de buna si se anunta o zi calduroasa. Dupa ce ne alimentam bine pentru ceea ce va urma, luam cu noi cele necesare pentru urcus, inclusiv o cordelina. Incepem urcusul pe aceeasi panta abrupta (foto 6). Soarele isi face datoria din plin si incalzeste foarte tare. Incet, incet brazii se raresc si se fac mai mici dar panta este la fel de mare (foto 7). In vale, spre Borsa, este ceata si aruncam o privire spre Muntii Maramuresului, care se vad in ultimul plan (foto 8 si 10). In fata noastra se observa locul unde se termina panta abrupta pe care o suim (foto 9).

6

7

8

9

10

Dupa circa o ora jumatate invingem panta cea abrupta si ajungem intr-o portiune orizontala, unde facem un popas. Urcam apoi un varf secundar, dupa care ne luptam cu niste tufe de jnepeni. De aici drumul pare relativ usor, panta fiind destul de mica. Chiar pe cresta pe care trebuie sa o urmam si care se observa foarte clar in fata noastra zarim o capra neagra (foto 11). Urcam incet iar zapada incepe sa-si faca simtita prezenta, desi e destul de mica. Ajungem la un grup de stanci unde facem un popas (foto 12). Privelistea este impresionanta: in spatele nostru se ridica semet Varful Puzdrele iar valea este adanca si pare fara sfarsit. In locul unde suntem vine de undeva din dreapta noastra un traseu nemarcat de pe Piciorul Piatra Alba, parcurs ce urca din Borsa si duce tot spre varf.

11

12

Drumul urmeaza mai departe aceeasi creasta si este aproape orizontal deocamdata, cu foarte mici urcusuri (foto 13). Ni se deschide o frumoasa priveliste si spre partea sudica a masivului (foto 14), ascunsa pana acum privirii noastre. Varful cel mare, Pietrosul, inca nu se zareste, este ascuns de o creasta. Dupa ce depasim aceasta portiune aproape orizontala avem parte iar de urcus pe o panta de zapada inghetata dar care nu ridica probleme deosebite. In plus, combinatia de stanca si zapada este spectaculoasa (foto 16).
Dupa aceasta panta zarim Pietrosul, pentru prima data (foto 15). In aceasta poza se observa si traseul pe care trebuie sa il urmam spre varf. Urcam un varf lateral, pentru a admira din nou Pietrosul si abruptul sau nordic (foto 17). Tot de aici facem si cateva poze spre partea sudica. In foto 18, in partea dreapta se afla un varf vecin cu Pietrosul, Varful Rebra/ Buhaescu Mare/ Buhaiescu Mare (2221 m).

13

14

15

16

17

18

Vantul incepe sa bata destul de tare si trebuie sa mai luam o haina pe noi. Soarele este foarte stralucitor si ne echipam si cu ochelari. Incet, ajungem intr-o zona cu multe stanci destul de mari care se afla pe buza superioara a caldarii glaciare a Lacului Iezer, unde se gaseste si statia meteo (foto 19). Vara, daca suntem sus pe platoul dinaintea varfului si privim spre Lacul Iezer, acesta are contur aproape identic cu cel al hartii Romaniei; mai mult, in locul unde se afla capitala tarii se gaseste in lac o stanca ce iese din apa.
Prin aceasta caldare glaciara se gaseste traseul clasic care duce spre varf si marcat cu banda albastra (vezi http://romania-natura.ro/node/96). Tot de aici fotografiem din nou Varful Rebra/ Buhaescu Mare/ Buhaiescu Mare (foto 20) precum si creasta de legatura dintre acest varf si Varful Pietrosul, aflat undeva in dreapta. Depasim aceste stanci printre care trece si o poteca si coboram intr-o mica sa unde iese in golul alpin traseul amintit mai inainte, cel marcat cu banda albastra. De aici mai facem o fotografie asupra abruptului nordic de sub Varful Pietrosul (foto 21). Urcam apoi incet panta finala care duce spre varf. Spre nord se observa cateva cornise periculoase de zapada, pe care le ocolim (foto 23). Mai facem o fotografie asupra Muntilor Maramuresului (foto 22).

19

20

21

22

23

In cateva minute ajungem pe varf (foto 24). Privelistea este coplesitoare... suntem la 2303 m. Vremea a tinut cu noi si e senin. Se vede pana foarte departe. Pe varf se afla incinta unei vechi statii meteo automate, acum dezafectata. Pe langa ea, fotografiem aproape tot lantul Muntilor Rodnei, spre est (foto 25) precum si umbra Pietrosului inspre Borsa (foto 26). Munti si iar munti... (foto 27). Cu greu ne putem desprinde de acest peisaj unic dar timpul e destul de inaintat si trebuie sa ajungem la cort.

24 Participanti (de la stanga la dreapta): Cristi Schipor, Ada Miclos, Vasile Bouaru, Andrei Iliut.

25

26

27

Refacem traseul in sens invers. Acum e la vale si desigur ca e mai usor. Noaptea ne prinde in timp ce coboram panta abrupta din vecinatatea cortului dar se vede drumul foarte bine pentru ca luna isi face datoria din plin. Simtim o bucurie mare cand zarim in sfarsit cortul. Urmeaza un ceai fierbinte. Adormim povestind despre minunatul peisaj de sus si despre acest frumos traseu. Muntele ne-a rasplatit efortul si ne-am „recuperat” infrangerea din aprilie.

Fişiere ataşate	Mărime
pietrosul_rodnei_cu_diacritice.doc	39.5 KB
0_pietrosul_traseu.jpg	428.42 KB
1pl.jpg	515.71 KB
2pl.jpg	278.07 KB
3pl.jpg	227.37 KB
4pl.jpg	244.45 KB
5pl.jpg	270.26 KB
6pl.jpg	195.7 KB
7pl.jpg	271.43 KB
8pl.jpg	428.22 KB
9pl.jpg	550.28 KB
10pl.jpg	324.87 KB
11pl.jpg	469.55 KB
12pl.jpg	363.11 KB
13pl.jpg	371.95 KB
14pl.jpg	323.8 KB
15pl.jpg	482.18 KB
16pl.jpg	193.38 KB
17pl.jpg	468.21 KB
18pl.jpg	364.86 KB
19pl.jpg	599.07 KB
20pl.jpg	383.89 KB
21pl.jpg	187.35 KB
22pl.jpg	389.03 KB
23pl.jpg	263.17 KB
24pl.jpg	289.33 KB
25pl.jpg	446.26 KB
26pl.jpg	193.55 KB
27pl.jpg	346.18 KB

Muntii Rodnei, creasta de vest

Muntii Rodnei, creasta de vest

text: Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)
foto: Floriana Boghez

Floriana Boghez

Pornim din Bucuresti cand inca soarele arunca raze fierbinti pe peronul Garii de Nord. Destinatia este Viseul de Jos. La coborare ne-am urcat in microbuzul care ne-a lasat in Borsa, orasel aproape cochet (foto 1).

1 Privind din Borsa catre creste.

Iata-ne cu rucsacii cei mari din spinare plecati pe drumul catre inaltimea muntelui. Printre gospodarii frumoase, linistite, pe drumul uneori umbrit, alteori ars de soarele tomnatec, urcam mereu (extras de harta din lucrarea autorilor Dumitru Istvan si Ionica Pop, vezi forma integrala la http://romania-natura.ro/node/557).

extras de harta din lucrarea autorilor Dumitru Istvan si Ionica Pop; descarcati de mai jos, de la fisiere atasate, formatul mare al acestei harti; vezi forma integrala la http://romania-natura.ro/node/557

Depasim ramificatia catre un nou schit, o ultima gospodarie din care ni se spune ca pana la casa meteo facem cam 2-2½ ore. Catava vreme urcam din greu si asudam pe masura. La casa meteo, 1775 m, ajungem dupa ceva mai mult de 5 ore. Continuam sa urcam spre iezer (foto 2) si gasim un loc de intins cortul.

2 Iezerul Pietrosului, 1786 m.

Ne odihnim si incepem prospectarea zonei. Floriana apuca spre muchia coboratoare din Pietrosu si ceva mai tarziu urc si eu poteca pe care urma sa mergem in ziua urmatoare. Nu ma opresc decat atunci cand doua capre negre isi intorc privirile spre mine. Stam asa catava vreme, pana cand se hotarasc sa se indrepte spre alte locuri. Spre ora cand peste munte se lasa inserarea, intram in cort si doar cand auzim ceva vorbe omenesti iesim sa-i vedem pe cei trei polonezi care-si intindeau cortul nu prea departe de noi.

Se face ziua si peste crestele din fata soarele isi arunca intaiele lumini. Strangem cortul si pe la ora 8 plecam spre inaltime. Mai intai pe pante domoale, apoi pe serpentine multiple (foto 3), croite de parca nici nu simtim cum castigam inaltime, acum luminate de soarele care a inceput chiar sa dogoreasca.

3 In drum spre Curmatura Pietrosului.

Ajungem in saua care precede varful cel mare al Pietrosului, de 2303 metri, dupa vreo 2½ ore. Ne adunam multi aici, la soare. Unii, printre care si Floriana, urca pe varful cel mare (foto 4, 5).

4 Pietrosul Rodnei, 2303 m.

5 Vechea statie meteo.

Ne regrupam si pornim pe poteca de creasta. Cand coboram in Curmatura Pietrosului (foto 6), acolo unde muntele parca se despica, am zarit insiruite Lacurile Buhaescului (foto 7, 8), de un albastru ireal, adapostite de caldarea glaciara, acum ingalbenita de intaiele culori ale toamnei.

6 Drumul spre Vf. Rebra.

7 Vf. Buhaescu Mare si Iezerele Buhaescu.

8 Iezerele Buhaescu.

Mai departe urcam coasta Buhaescului Mare. Cand sfarsim urcusul eu continui pe poteca si Floriana urca Varful Buhaescu Mare si apoi si pe cel Mic (foto 9). Cand ne reunim in Saua Buhaescu si ea tot inalta, ne sta in fata Varful Rebra si undeva jos, in adancul caldarii sudice, un iezer micut, ascuns in jneapanul Batranei si plaiul palit de toamna care ne inconjoara. De data asta mergem impreuna pe poteca de pe coasta nordica si pana in Tarnita La Cruce, 1984 m (foto 10) nu ne mai despartim.

9 Varfurile Buhaescu.

10 Tarnita La Cruce.

E timp bun, cu soare si doar cativa norisori inofensivi. Ne odihnim si ne improspatam rezerva de apa din taul cu numele locului. Apoi incepem urcusul Obarsiei Rebrei, pe care-l sfarsim mai repede decat ne asteptam.

11 De la stanga la dreapta: Puzdrele, la mijloc Laptelui, la dreapta Negoiasa Mare.

12 La stanga Puzdrele, la mijloc Laptelui, la dreapta Negoiasa.

Cand dam cotul muntelui ne intalnim cu cel mai numeros grup de turisti, insirati cat era muntele de lung si poate de aceea nu am observat poteca principala si am apucat-o pe cea coboratoare, catre Catani. Acolo, in mijlocul vegetatiei de o bogatie neobisnuita, am gasit apa datatoare de viata de la izvoarele Vaii Repedei. Dar si un minunat loc de cort. Am urcat poteca si nu dupa multa vreme am ajuns la Fantanita lui Ratafoi. Alt loc minunat, cu apa rece si numai bun de popas mai lung. Dar am continuat drumul, aproape fara urcusuri si coborasuri, printre tufe de jnepeni, pe poteca uneori arida, pina ne-am pregatit noul bivuac sub Tarnita Negoieselor (foto 13).

13 Amurg in Tarnita Barsanului.

Ne pazeste peste noapte varful inalt al Negoiesei Mari, 2049 metri; de pe plaiul domol pe care am ramas putem privi cu rabdare apusul soarelui si de abia atunci cand s-a ascuns dupa creste intram in cort, pavaza subtire in imensitatea locului.

A trecut noaptea si primele raze de soare care au strapuns locul in care eram ne-au gasit strangand lucrurile si asteptand sa se usuce cat de cat invelisul cortului (foto 14). Apoi am urcat in Tarnita Negoieselor, am trecut de bariera de jnepeni, unul pe deasupra si altul chiar prin ea si am ajuns in Tarnita Barsanului, acolo de unde, nu departe, un marcaj galben cobora catre Valea Aniesului.

14 Incepe toamna, a cazut intaia bruma.

15 Stanga Vf. Puzdrele, 2188 metri, dreapta Vf. Laptelui, 2167 metri.

Inaltul varf al Puzdrelor ne statea in fata. Drumul pana in saua lui parea unul infernal. Am ajuns si in saua care-l despartea de alt varf inalt pe care trebuia sa-l trecem, cel al Laptelui Mare sau Aniesului. Trecem de cele doua varfuri inalte ale sale si coboram in alta sa adanca, cea a Laptelui, 1969 metri. Cand incepem coborarea, dupa atata mers pe creste inalte, Rodna ne ofera alte peisaje, oarecum surprinzatoare dupa stancariile locurilor pe care le depasisem. Undeva, catre saua amintita, o intindere de apa marisoara ne face sa zorim pasii. Prin locuri intinse, pe plai domol, ca intr-o campie fara sfarsit, poteca ne conduce pe un vechi drum. Ne apropiem de capatul etapei pe care ne-o propusesem in ziua aceea. Mai avem de trecut peste varful mai marunt al Galatului, 2048 metri (imagini 16, 17) si cand ii coboram saua - 1879 metri - speram ca oglinda de apa pe care o zarisem inca de cand eram sus sa ne ofere refacerea rezervei de apa. Dar oglinda frumoasa, cu fata albastra se dovedeste a fi doar o balta nivala, cu apa statuta, tulbure.

16 Spre Vf. Galatului.

17 Spre Saua Galatului.

Ne odihnim totusi pe malul ei si un pic dezamagiti plecam mai departe. Alte locuri minunate ne stau in fata (imaginea 18) si drumul pare o plimbare printr-o poiana fara sfarsit, uneori prin preajma unor tufe de jneapan decorative. Incep sa apara ceva izvoare si la unul dintre ele ne oprim si ne saturam de apa rece, atat de ravnita dupa soarele arzator al zilei. Mai mergem ceva si cand ajungem in locul La Izvoare, nu mult sub Saua Gargalau, carei ii vedem stalpul de marcaj doveditor al raspantiei de poteci a locului, ne oprim pentru odihna luarii unei decizii.

18 Vf. Gargalau, 2158 metri.

19 Pe creasta, spre Saua Gargalau.

20 Stanga, Vf. Gargalau, dreapta Vf. Claii.

Aflasem ca in ziua urmatoare vremea ar fi trebuit sa fie innourata, cu oarecari tendinte de ploaie si, cel putin eu, gaseam de cuviinta sa luam oarecari masuri de precautie. Sub poteca era o pajiste imbietoare, cu izvorul aproape din care apa curgea ca la robinet si se vedea ca pe acolo si altii mai intinsesera cortul. O vatra de foc si cateva stanci mari si netede dadeau infatisarea unor locuri de masa numai bune de un popas mai prelungit. Asa ca pana la urma ne-am asezat la linistea izvorului. Am intins iarasi cortul, avea sa fie pentru ultima oara si ne-am pregatit de innoptare. Pana sa cada inserarea, Floriana s-a repezit pe Muntele Cailor, sa prinda mai bine culorile apusului. De sus se vedea bine o stana mare, inca activa, acum cand toamna blanda mai permitea sederea pe plaiuri inalte. In alti ani care trecusera de multisoara vreme, de acolo din saua inalta a Gargalaului coborasem spre cabana Puzdrele, al carei sfarsit venise intre timp. A coborat Floriana si cand a ajuns la cort ne-a asteptat doar soarele scapatat dincolo de orizontul tivit cu o panglica, cand rosietica, cand portocalie. Am inchis fermoarul la cort si ne-am despartit de ceea ce avea sa fie ultima zi pe crestele Rodnei, care ne oferise tot ce aveau ele mai bun in zilele toamnei in care ne nimerisem prin aceste locuri.

Peste noapte, de fiecare data cand ieseam sa ne mai aruncam ochii pe cer, am tot sperat la vremea buna pentru a doua zi. La inceput vanzoleala de nori fugari, cu luna aproape plina plimbandu-se printre ei, apoi doar intunericul noptii aruncat peste munte. Cand am iesit din cort dimineata un vant rece venea de undeva dinspre vale. Cerul devenise plumburiu si pe creste valatuci de nori incepeau sa-si ocupe loc. Era vremea retragerii. Locul de campare era tocmai de aceea ales la rascruce de drumuri, langa poteca ce urca spre inaltimile restului de creasta propusa si cea care cobora spre Valea Aniesului. Daca ar fi fost vreme cat de cat buna am fi mers in continuare pe drumul de creasta, dar asa, nu aveam decat sa coboram. Am inceput lunga coborare catre Anies. La inceput pe un vechi drum, bine conturat, care era cat pe ce sa ne insele, pentru ca intr-o curba, marcajul incepea sa coboare pe plai, fara anuntul vreunei poteci clare. Pana la stancariile pe care le zaream am coborat cu repeziciune. Undeva mult sub noi, o poiana avea in mijloc, pe o stanca, o geana de marcaj. Parea semnul locurilor prin care trebuia sa se desfasoare traseul ales. Pana acolo am ajuns repede si am gasit crucea albastra, marcajul de pe drumul nostru. Mai departe, prin padurea de brad, poteca ciobaneasca, veche, se desfasura neintrerupt. Doar ca padurea intunecata ne-a indemnat sa tot fluieram si sa haulim de teama vreunei jivine aflate si ea prin acele locuri. Am coborat in vale, am traversat apa paraului, al Cepelor, apoi ne-am inscris pe cealalta coasta a muntelui, multa vreme umbland prin locuri de taiere barbara a padurii. La inceput doar poteca, apoi drum de exploatare, inierbat de vremea ce trecuse peste el si in sfarsit drumul larg, prin padure de brad inca netaiata. Ne-a aparut in cale o veche gura de explorare geologica (imaginea 21) si din ea cobora un firisor de apa rosietica. Am trecut pe langa un izvor picurat din inima muntelui. Am traversat albia framantata a unui torent, acum doar un firicel de apa cu stanci aruncate pe albie.

21 In coborare spre Valea Aniesului.

Curand, poteca de abia vizibila s-a transformat din nou in drumul de mai sus, pe care acum apareau urme omenesti. Pe el am ajuns la furcitura de paraie dintre Valea Galatului, pe care fusesem si cea a Aniesului, care se pregatea sa devina cel mare. Ajunsesem la locul numit Intre Izvoare. Aici sfarsisem primii 10 km ai drumului nostru, facut dintr-o bucata, cu doar ceva priviri in urma aruncate spre inaltimile din ce in ce mai involburate. Erau acolo, la furcitura, case mari, unele care inca se mai construiau si una avea acoperis verde, pe care-l vazusem tocmai din poteca de creasta pe care fusesem. Ne-au spus oamenii de pe acolo ca pana in sat mai avem inca 16 km.
Ne-am odihnit catava vreme. Era aproape ora pranzului si ne-am potolit foamea. Apoi am intins pasul pe drumul lung de parcurs pe Valea Aniesului. Erau locuri frumoase, linistitoare, cu plaiuri inca verzi si ici colo cate un fag cu frunza colorata de toamna in care intrasem. Au aparut gospodarii risipite pe pantele muntelui. Apoi, mai aproape de drum, case de vacanta lipsite de snobismul altor locuri. Dar mai tarziu au aparut gaterele, multe si mari, care tocau brazi ucisi, adusi de sus, de acolo de unde isi aveau locul. Si gaterele au continuat pe toata valea, ba chiar si in sat. In drumul nostru am intalnit un loc in care concasoare infernale sfartecau insasi muntele. “Aveam un munte de calcar prin apropiere si i-am gasit o intrebuintare!”
Cand mai aveam doar cativa de parcurs pana in sat, un „samaritean” cu masina ne-a scutit efortul mersului pe jos. Am coborat in satul Anies, nu departe de gara. Se lasa inserarea cand am plecat pe drumul de fier care ne departa de muntii pe care-i indragisem in rastimpul cat ii strabatusem. Leganati de mersul zvapaiat si zgomotul ritmic al trenului, ghemuiti pe bancile vagonului in care suntem singuri, adormim si nu ne trezim decat spre ziua. Cand, la ora 7, am coborat pe peronul Garii de nord, implineam 75 de ani.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
00_rodnei_floriana.jpg	52.62 KB
borsa_harta_istvan_pop.jpg	941.22 KB
0_rodnei_cu_diacritice.doc	76.5 KB
rodnei_1.jpg	25.75 KB
rodnei_2.jpg	46.38 KB
rodnei_3.jpg	46.89 KB
rodnei_4.jpg	35.65 KB
rodnei_5.jpg	50.89 KB
rodnei_6.jpg	70.52 KB
rodnei_7.jpg	96.39 KB
rodnei_8.jpg	133.17 KB
rodnei_9.jpg	45.25 KB
rodnei_10.jpg	73.35 KB
rodnei_11.jpg	59.87 KB
rodnei_12.jpg	64.02 KB
rodnei_13.jpg	39.38 KB
rodnei_14.jpg	69.75 KB
rodnei_15.jpg	27.06 KB
rodnei_16.jpg	52.36 KB
rodnei_17.jpg	79.86 KB
rodnei_18.jpg	43.4 KB
rodnei_19.jpg	78.08 KB
rodnei_20.jpg	46.81 KB
rodnei_21.jpg	53.49 KB

Muntii Rodnei, rezervatiile Piatra Rea si Cascada Cailor

Muntii Rodnei, rezervatiile Piatra Rea si Cascada Cailor

text si fotografii: Petru Lucian Goja (Baia Mare)

August 2008, suntem la Borsa Fantana. Unde sa admiri in Maramures flora alpina exceptionala in miez de august daca nu pe Pietrosul Rodnei sau in aria naturala protejata Piatra Rea (vezi harta, realizata de Leontin Suteu, din Oradea). Imi doream nespus sa-i incant pe colegii mei optand pentru aceasta facil abordabila destinatie (normal, in maximum 1 1/2 ore din Borsa Fantana, zona Complexului Turistic).

1 Harta zonei, construita de Leontin Suteu - Oradea.

Abia iesiti din curtea pensiunii sotilor Timis Maria si Stefan dam peste borvizul ruginiu-chizos bolborosind defel apetisant in stutul unei foste tevi de sonda. O vreme mergem pe marcajul turistic triunghi rosu care duce spre Cascada Cailor insa la confluenta V. Zanoaga (care vine dinspre est, de la vestita Cascada a Cailor) cu V. Rea (care coboara de sub Rapa Piatra Rea, pe langa Piatra Randunelelor si apoi Piatra Rea, intalnind V. Cimpoiasa sau a Paltinului) continuam inainte (sud-vest) trecand de gospodaria cu gater si pastravarie.

10 Diamantele noptii.

20 In amontele Vaii Rele, catre Piatra Randunelelor.

Acolo o cotim la stanga, traversam peste un pod din tuburi largi de azbociment V. Rea, urmand circa 1 km un fost drum forestier orientat spre sud-est si care ne readuce la V. Rea pe care o vom traversa de-acum direct prin vad, la un nivel superior, peste bolovani si apele-i cristaline imputinate de seceta.
In dreapta si-n sus, la poalele Paltinului (vezi harta), sub liziera fostei paduri decimata de drujbasi dupa 1990, acum in curs de regenerare naturala, ne atrag atentia cateva constructii muntenesti vechi (salase, fanare si casoaie pitoresti de varat). Aproape, pe malul drept al V. Rele, putinii molizi ramasi in picioare ne ofera imaginea proaspetelor conuri semincere. In fata apare treptat spinarea lunga a Paltinului apoi (catre stanga acesteia) V. Cimpoiasa, Vf. Cimpoies in mare parte defrisat sau devastat de furtuni si avalanse, stancos in crestet, in fine V. Rea (foto 20), in zona sa superioara si apoi, treptat, albul calcarelor impresionantei Piatra Rea, prima noastra destinatie.

25 Omag rasfirat (Aconitum paniculatum).

27 Broasca de padure, Rana silvatica.

33 Gradina Pietrei Rele.

34 Floarea studentului.

35 Carlina acaulis, cu cosas pe marginea ei.

38 Camp cu omagi si abruptul sudic al Pietrei Rele.

39 Flori de colt la baza citadelei Piatra Rea.

40 Vizita de curtoazie.

Urmam o vreme inspre amonte V. Rea (pe malul sau geografic stang), o traversam dupa circa 300 m, imediat trebuind sa suim consistent un piept abrupt de deal, in mare parte defrisat. Urmeaza un parcurs aproape rectiliniu, cu V. Rea vuind undeva jos si in dreapta noastra, pe un fost drum de TAF in care ne atrag atentia (ca alteori) urmele de urs imprimate in lutul pastos. Traversam din nou prin vad V. Rea, dupa care continuam pe ingusta poteca din molidisul plantat si dens, iesind in soarele violent, vizavi de peretii Pietrei Rele (foto 27-40) si renumita-i Biserica (foto 41-70). Sub acestea, adica pe malul geografic drept al V. Rele, ne intampina o veritabila holda de omagi rasfirati (Aconitum paniculatum) (foto 25) cu flori albastre cerneala, cateodata diluat-albastre, aproape albe. Calcarele impresionante cu pereti, turnuri, brane, valcele si spurcate culoare de avalanse sunt deocamdata in umbra insa nu pentru mult timp. Soarele trece catre amiaza baleind in violenta-i lumina fierbinte Podul Cailor apoi Rapa Piatra Rea, Curmatura Galatului... Deja, pentagonul stancos Piatra Rosie (sau Piatra Randunelelor) e intens luminat din crestet spre poale iar argintia anaconda lunga si franta-n succesive repezisuri si cascade, alb-cristaline si racoroase suvoaie ale V. Rele straluceste orbitor.

41 Biserica Pietrei Rele.

42 Biserica Pietrei Rele; in fundal, Paltinu/ Paltinisu.

45 Flori de colt la Biserica Pietrei Rele.

50 Flori de colt.

51 Ciulin galben.

55 Prescurita (Jovibarba globifera); determinare: Marelena si Radu Puscarciuc, Onesti.

60 Saxifraga paniculata (iarba-casunatului/ surzilor, ochii-soricelului, saxifraga-alba). (determinare: Adrian Schlesinger, Arad; Marelena si Radu Puscarciuc, Onesti)

70 Garofite Barba ungurului (Dyanthus spiculifolius); completare la determinarea autorului facuta de Adrian Schlesinger, Arad si Marelena si Radu Puscarciuc, Onesti.

Vom aborda rezervatia suind prin gradina omagilor albastri, asezonata strasnic cu urzici si molizii uscati peste ani antrenati de teribilele avalanse pornite dinspre Podul Cailor si culmile nevazute ale Pietrei Rele. Deplasarea e infranata de omniprezentele bariere naturale, de la arbori, ragalii, bolovani, la urzici si ciulini (Carduus nutans sp.) dar... treptat soarele valoreaza planurile, mai apoi volumele, reliefand alba catedrala de piatra a Bisericii cu trei turnuri (impresia e diferita in functie de locul si altitudinea de observatie, mereu inedita si incantatoare).
Printre grohote apar repede primele exemplare de flori de colt (Leontopodium alpinum) cu sepale verzi-sur-albicioase si catifelate; butonasii circulari nu s-au deschis deocamdata pentru a oferi privirilor auriul-ocru al staminelor.
Ciucurii (Campanula granulata) albastri-violacei sunt omniprezenti, unii trecuti de perioada de inflorire, la fel ciulinii galbeni pal (foto 51), specii amintind de cactacee, cu flori umbeliforme violacee.
Aici vom admira cateva exemplare splendide de urechelnita galbena (Sempervivum tectorum) (foto 55) care par niste minusculi palmieri desprinsi din fascinanta lume a lui Guliver dar si labartate flori de angelica (Angelica archangelica), borbisor (Sempervivum sclehani) (foto 60), niste pernite din miniaturale verze a la Bruxelles cu inflorescente aducand a mici si albe umbrelute, Saxifraga sp., cinstel tepos si lipicios (Salvia glutinosa), ferigute (Polypodium vulgare), feriguta ruginita (Asplenium viride) degetar galben (Digitalis grandiflora), stirigoaie (Veratrum album), ienuperi (Juniperus comunis), jnepeni (Pinus mugo), macrisul iepurelui (Oxalis acetosella) si multe alte specii...
Scenarista si regizoarea au ramas jos, destul de departe, pe conul de grohote imburuienate. Exista aici un serios risc de-a starni vipere chiar daca traditia populara spune ca naparcile se retrag in vizuinile lor dupa 6 august, o data cu Schimbarea la fata. Impreuna cu Razvan, cameramanul am suit din ce in ce mai sus peste instabilele grohote, tot mai marunte si parsive, pentru a descoperi in fieful lor predilect parfumatele garofite roz pal cu petale zdrentuite, barba ungurului (Dyanthus spicullifolyum) (foto 70) alaturi de florile de colt aciuate pe peretii stancosi, profitand de minusculele cause aride in care vantul adunase-n ani si ani de zile colb si resturi vegetale, treptat metamorfozate intr-un primordial sol fertil. Este indescriptibila gratia si delicatetea acestora, mai ales privite fiind razant, de jos in sus, pe langa peretele calcaros aproape vertical si cu un fundal variabil de cer calatorit de caravelele alb-pufoase de nori. Este de nedescris si panorama plonjanta catre Biserica Pietrei Rea, cu background-ul verde-biliard al Paltinului, la stanga Cimpoiesul si-apoi alb-argintiul fuior cascadat al V. Rele pana dincolo-n sus de Piatra Randunelelor. Din nou tocam vajnic timpul, extaziindu-ne in fata tuturor acestor minunate expresii botanice ale varietatii si splendorii naturii apoi, strigati de treptat exasperatele noastre colege, am decis sa mai lasam impresii si imagini si pentru altadata.
Imaginea de ansamblu a spectaculoasei Piatra Rea, pecetluita de diafanele corole duble ale unei flori de colt ivite-n iarba, la nici 15 m de malul drept al V. Rele, am luat-o din ogorul de omagi rasfirati, intens curtati de galagiosii bondari vargati in negru si auriu.

Reveniti la V. Rea ne-am racorit in undele-i proaspete, reci si limpezi, am facut un scurt popas, coborand in cele din urma nu pe la cele doua succesive cascade ale cursului inferior al V. Cimpoiasa, ci pe unde suiseram, deviind putin catre final doar pentru a le arata prietenilor o alta inedita fata a darniciei naturii rodneene, borcutul (fantana) cu borviz carbogazos sulfuros numit La Pacura, locul in care apa minerala izbucneste involburat tumultuoasa, precum un izbuc, fiind zagazuita intre lobele de stejar al ghizdului protector ingropat la circa 70 cm adancime, constituind o atractie nu doar pentru turisti ci si o sursa de aprovizionare pentru muntenii din imprejurimi.

Colegii mei nu-si imaginau macar minunatia acvatica alpina numita Cascada Cailor si cu toata arsita si oboseala acumulata-n toridele zile precedente, le-am propus s-o vizitam in cea mai rapida varianta posibila. Am galopat spre Complexul Turistic Borsa, prinzand ultima cursa a telescaunului ce suia spre Runcu Stiolului si refugiul Salvamont (foto 90, 95), din apropierea traditionalei stane si debutul teleschiului care suie-n Vf. Stiol (vezi si harta). Ne-am imbarcat printre ultimii, majoritatea turistilor coborand la acea ora. In timpul leganarii cablistice am admirat gospodariile traditionale din jur, o ciurda mica de Brune de Maramures pascand pe partia de schi dar mai ales extrem de densele case de vacanta, vile, pensiuni, traiectul viitoarei telegondole deasupra fostei partii de schi, asa zisa olimpica, de la Prisaca spre Fata Meselor - Buza Muntelui iar spre nord-est, minunatiile alpine ale Cearcanului si Podului Cearcanului (din Muntii Maramuresului) in blandele invaluiri ale amurgului incipient.

90 Teleschiul care porneste de la Borsa Complex.

95 Din Runcu Stiolului privim catre Gargalau (stanga) si Musceta (dreapta); vezi si harta.

Multi turisti asteptau sa coboare, unii excelent echipati, mai multi insa picnicari-pantofari sau fitosi nevoie mare. Ajunsi acolo am tras o lunga pauza, profitand de racoarea conferita de umbrelutele care acopereau masa si bancile din lemn apoi am luat-o pe poteca marcata cu banda albastra care suie catre Poiana Stiol - Saua Gargalau, abandonand-o dupa circa 15 minute pentru a cobori lejer la Cascada Cailor (foto 100-104). Colegii mei nu mai vazusera aceasta hidrobijuterie rodneana si asa cum mizasem, se dovedira profund si placut impresionati, asta fiind sinonim cu studiatul, prospectatul si filmatul mai bine de doua, poate chiar vreo trei ceasuri, adica pana cand soarele pica la orizont pe undeva departe, deasupra Moiseiului.
Pacat de mizeriile abandonate de nesimtitii turisti pe platforma de la baza cascadei, ambalaje, cutii de conserve, pet-uri, doze de racoritoare si bere (fapt valabil si pentru parcursul telescaunului care suie in Runcu Stiolului). Eram a treia oara in acest an la cascada, acum debitul acesteia fiind cel mai redus. Am suit pana la marmita in care se pravale suvoiul violent de apa, fiind repede murat de stropii zvanturati imprevizibil de briza. Pana prin 1970-1975 cascada avusese (cap-coada) un parcurs vertical cvasilinear; ulterior marea marmita a fost distrusa partial de viituri si arocamente, s-a produs o deviere a cursului final catre nord-vest, fapt care (mai ales pentru cei care vad acest monument al naturii intaia oara) nu are prea mare importanta.

100 Cascada Cailor, integrala.

101 Detaliu din Cascada Cailor, portiunea ei superioara.

102 Detaliu din Cascada Cailor, treimea ei centrala.

104 Arealul Cascadei Cailor.

Am coborat in circa 1 1/2 ore, pe langa cariera de marmura si o functionala valtoare (foto 110) in care ameteau de-atata invirteala mai multe cergi inflorate tesute din aspra lana turcana, la pensiunea Timis, admirand fantasticele nebuloase straveziu purpurii ale amurgului, fericiti ca putuseram vizita doua obiective turistice splendide.

110 Valtoare pe Valea Zanoaga, in localitatea Borsa Fantana.

112 Soc.

Fişiere ataşate	Mărime
piatra_rea_cascada_cailor_cu_diacritice.doc	60.5 KB
1_harta.jpg	270.72 KB
10_diamantele_noptii.jpg	82.39 KB
20_in_amontevrea_catre_piatra_randunele.jpg	147.84 KB
25_omag_rasfirat.jpg	97.71 KB
27_rana_silvatica.jpg	100.35 KB
33_gradina_pietrei_rele.jpg	127.13 KB
34_floarea_studentului.jpg	53.74 KB
35_carlina_acaulis_cu_cosas.jpg	87.18 KB
38_omagi_si_abruptsudic_piatra_rea.jpg	101 KB
39_citadela_pietrei_rele.jpg	125.34 KB
40_vizita_de_curtoazie.jpg	95.46 KB
41_biserica_pietrei_rele.jpg	86.39 KB
42_biserica_in_fundal_paltinu_sau_paltinisul.jpg	132.23 KB
45_florile_de_colt_ale_bisericii.jpg	158.46 KB
50_flori_colt.jpg	78.89 KB
51_ciulin_galben.jpg	41.81 KB
55_sempervivum_tectonis_galben_urechelnita.jpg	119.79 KB
60_borbisor_sempervivum_sclehani.jpg	117.37 KB
70_garofite_barba_ungurului.jpg	104.46 KB
90_teleschi_borsa_complex.jpg	95.21 KB
95_spre_musceta_gargalau_din_runc_stiol.jpg	73.41 KB
100_cascada_cailor_aproape_integrala.jpg	133.17 KB
101_detaliu_cascadaa.jpg	109.82 KB
102_detaliu_cascada_treimea_centrala.jpg	105.07 KB
104_inserare_la_cascada_cailor.jpg	81.08 KB
110_viltoare_pe_vzanoaga_borsa_fintina.jpg	109.93 KB
112_soc.jpg	81.12 KB

Pestera Cobasel, Muntii Rodnei

Pestera Cobasel, Muntii Rodnei

570 metri lungime, dezvoltata in calcare cristaline, 30 metri denivelare.

cititi aici prezentarea pesterii si vedeti harta la scara mare

Material extras si prelucrat din volumul Contributii la Cunoasterea Carstului, nr. 1, 1993, editat de Clubul Montana Baia Sprie si Clubul National de Turism pentru Tineret, cu implicarea redactionala a lui Dumitru Istvan si Ica Giurgiu.

Fişiere ataşate	Mărime
pestera cobasel muntii rodnei format mic.jpg	297.05 KB

Pestera de la Jgheabul lui Zalion, Muntii Rodnei

Pestera de la Jgheabul lui Zalion, Muntii Rodnei

Numarul 6 al revistei Natura Romaniei va prezinta, cu ajutorul a 78 imagini detaliat explicate si a 19 harti (dintre care cea mai mare masoara 4,2 metri lungime), cea mai dificila pestera din Romania, Jgheabul lui Zalion (Muntii Rodnei) (descarcati de aici toata revista si toate hartile).

Iata cateva capitole din sumar:

Localizare si acces
Istoricul explorarilor
Context geologic
Descrierea pesterii
Morfologia generala a pesterii
Sedimente
Speleoteme
Climat
Biospeologie
Paleontologie
Explorare
Sanse pentru a mari dezvoltarea
Echipamentul individual
Bivuacul
Cea mai dificila pestera din Romania
Grota Zanelor si Piciorul Negru
Finalul explorarilor?
Bibliografie

In afara de hartile incluse in paginile A4 ale volumului, mai sunt atasate 4 harti cu format foarte mare: Pestera Jgheabul lui Zalion, 416 x 77 cm; Pestera 3 din Piciorul Negru, plan, 31 x 55 cm; Pestera 3 din Piciorul Negru, profil, 41 x 29 cm; Harta geologica Grota Zanelor - Pestera Jgheabul lui Zalion - Pestera Tausoare, 45 x 55 cm.

Romania, muntii de la granita de nord

Romania, muntii de la granita de nord

aici aveti o panorama de 91 x 55 centimetri cu Muntii Maramuresului (vazuti de pe Varful Ineu din Muntii Rodnei) si cu Carpatii din Ucraina (imagine: Edmond Butyka (Cluj-Napoca); explicatii: Petru Lucian Goja (Baia Mare))

Pentru detalii, vezi:

1. Muntele lui Serban (1793 metri) si Varful Pop Ivan (1937 metri), din Muntii Maramuresului (harta la http://romania-natura.ro/node/26)

2. Varful Farcau (1956 metri) si Varful Mihailecu (1918 metri), din Muntii Maramuresului (harta la http://romania-natura.ro/node/26)

3. Toroiaga (1929 metri), din Muntii Maramuresului (harta la http://romania-natura.ro/node/369)

4-5. Zakarpatyia ucraineana, Carpatii din Ucraina (harta la http://romania-natura.ro/node/216)

6. Cearcanu (1847 metri), din Muntii Maramuresului (harta la http://romania-natura.ro/node/369).

Cum copiati fisiere/ harti/ reviste pe calculatorul Dv.!

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!

Fişiere ataşate	Mărime
munti_nord_explicatii_cu_diacritice.doc	44 KB

Varful Ineu, 2279 metri, Muntii Rodnei, ascensiune pe schiuri

Ineu, Muntii Rodnei, ascensiune pe schiuri

Edmond Butyka (Cluj-Napoca)

De multa vreme ne doream sa iesim pe Ineu. Desi primul meu contact cu Muntii Rodnei s-a lasat mai mult asteptat in comparatie cu alti munti, nu am incetat sa revin in aceste locuri minunate. Traseul care ne “striga” de multa vreme inimile are ca punct de pornire localitatea Valea Vinului. De aici urma sa urcam spre Saua Curatel si apoi catre Varful Ineu. Si de data aceasta am facut o echipa de trei: Voichita Bodea, Vlad Sancraian si subsemnatul (Edy). Toti am mai fost pe acest traseu, atat vara, cat si iarna; de aceasta data noutatea avea sa stea in faptul ca eram aici prima data toti trei, cu schiuri de tura si aveam la dispozitie doua zile in care sa incercam varful.

extras din lucrarea autorilor Iuliu Buta, Ana Aurelia Buta - Muntii Rodnei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1979

Asadar, dupa o saptamana de munca ne pregatim rapid de drum. Vineri, 22 ianuarie 2010, dupa orele 19 ne strangem la iesirea din Cluj, catre aeroport. Drumul catre Valea Vinului se scurge destul de repede. La ora la care ajungem linistea domneste peste aceasta asezare. Incercam sa ne echipam cat mai repede posibil. La orele 23 pregatim focile si pornim la drum.

Vlad si Voichita; dupa ce trecem de exploatarea miniera gasim o pensiune chiar inainte de intrarea in stramtoarea formata de Izvorul Bailor; aici se afla acum si o parcare pazita (5 RON/noapte/masina, se elibereaza bon); pregatim echipamentul, reglam betele telescopice si punem focile.

Intrarea pe firul vaii este destul de incomoda. Fiecare am incercat sa evitam zona dificila, dar nu este posibil. Apa din vale, cat si cea scursa de pe versanti, a dat nastere unor poduri de gheata. Cu multa atentie reusim traversarea zonei, folosindu-ne de bete, pentru echilibrare; claparii nu ne ajuta prea mult. Singurul avantaj este gradul de impermeabilitate. Abia la intoarcere ne-am format imaginea de ansamblu a zonei.

2

3

Dupa o coborare frumoasa, bustenii pe care trebuia sa trecem nu erau foarte atragatori; a fost momentul in care Vlad a hotarat sa nu duca acasa coltarii fara sa-i aeriseasca putin.

3bis

Dar sa revenim… urmeaza o zona in care firisoare de apa iti solicita atentia, apoi o noua traversare a raului (exista si o punte putin catre stanga relativ la cotul pe care-l face drumul in urcare), alte firisoare de apa si in scurt timp zapada a permis sa punem schiurile in picioare. Drumul este sustinut, suntem atenti la marcaje doar cand intalnim bifurcatii. Si aici, din pacate, isi fac aparitia tot mai multe drumuri forestiere. Nu uitam sa urmam varianta de iarna a traseului, care este bine indicata. Urcam sustinut si ne gandim la cei care au suit inaintea noastra. Sunt urmele a doua persoane, destul de recente. Mai in gluma ne gandim ca au mers inainte ca sa faca focul in refugiu. O pauza de masa binemeritata si din nou la drum. A trecut de unu noaptea.

4

Marcajul - triunghi rosu - este destul de vizibil aplicat pe copaci. Ajungem sub culme. Vantul care sufla cu putere ne obliga sa ridicam privirile doar pentru a vedea suficient cat sa ne mentinem in apropierea culmii. In curand simt fumul care vine dinspre refugiu; au trecut aproape patru ore de cand am intrat pe firul vaii si iata ca acum, bucurosi, trecem pragul refugiului si ne intalnim cu cele doua persoane pe care le-am numit “echipa de sprijin”: Vlad B. (a nu se confunda cu Vlad S.) si Tibi.

5 Vlad, sosit la refugiu.

Desi ei au urcat “la bocanc”, au parcurs traseul cam in acelasi timp, doar ca au avut 4-5 ore avans fata de noi. Ne servesc cu supa calda, mancare, ne pun la dispozitie apa incalzita. In curand ne ducem cu totii la culcare. Vantul sufla cu putere toata noaptea.
Ziua de sambata debuteaza cu mult soare. Ne pregatim de drum. Intre timp aflam ca colegii nostri sunt veniti tot de la Cluj. Ne dam seama ca eram cunostinte mai vechi - ne “intalniseram” in aceasta toamna tarzie in Muntii Fagarasului; ei erau pe Muchia Dragusului, noi pe Muchia Zanoaga (vezi harta). Ne urmariseram reciproc de la distanta, ne-am fotografiat unii pe altii si mai apoi am schimbat cateva email-uri. Ne bucuram mult de faptul ca “lumea este atat de mica”. La orele 10 suntem pe panta de deasupra refugiului.

Muchiile Zanoaga si Dragusului, extras din harta integrala a Muntilor Fagarasului, editia 2009

6 De la refugiu se urca pe Culmea Harosului, spre Varful Curatel (directia nord).

Pe schiuri, prind altitudine destul de usor; efortul este constant si organismul se adapteaza bine conditiilor de iarna. Urcam repede, rucsacii sunt destul de usori (mancare, coltari, piolet, termos).

7 În spate rămâne refugiul din Şaua Curăţel.

8 În stânga (vest), prima culme vizibilă coboară din Vârful Cişa (2036 metri), următoarea este Culmea Corongişu.

9 În faţă, Vârfurile Ineu (2279 metri, stânga) şi Ineuţ (2222 metri, dreapta).

10 Suntem pe culme (la aproximativ 1850 metri). În dreapta (est), Vârful Roşu (2113 metri). Vârful Ineuţ "coboară" prin al său picior către Vârful Roşu.

Vlad si Tibi se opresc foarte des, pentru fotografii; curand ii ajung.

11 Culmea serpuieste usor; cateva zone stancoase pot fi trecute cu atentie fara echipament tehnic suplimentar; in unele zone sunt formate cornise.

12 In spate, privirea trece peste Capu Benesului (1587 metri).

13 Vantul sufla cu putere; zapada este inghetata. Ne acoperim fetele.

Jur imprejur totul este alb stralucitor.

14 Daca trecem de Varful Ineu, putem cobori pe piciorul de sub Varful Cisa (prim plan); in partea de jos piciorul se lateste mult si iarna prezinta pericol de avalansa. In spate se zaresc Muchia si Varful Corongisu, de unde ne putem indrepta spre Saua Gargalau.

15 Dupa un urcus putin mai pronuntat, urmeaza o portiune de inclinatie mica care ne conduce catre Varful Ineu.

16 Versantul este "tapitat" cu zapada inghetata, coltarii ofera un plus de siguranta.

17 Urcusul abrupt ne obliga sa facem slalom cu schiurile.

18 Betele ajuta sa ne pastram echilibrul, fie ca suntem pe coltari sau pe schiuri.

In unele locuri este necesar sa iau schiurile in spate, dar nu doresc sa renunt la ele. Vantul rece ma face sa-mi pastrez ritmul alert. Suntem destul de sus si realizez ca sunt singurul care se straduie sa duca schiurile pana la destinatie. Ma gandesc ca nu poate fi chiar atat de rau si de va trebui sa le port in spate la vale. Ultima portiune parca imi da aripi.

19 Zaresc crucea de pe varf. Grabesc "pasii". Incerc sa-mi aleg o ruta care sa-mi permita sa urc cu schiurile.

20 In stanga, "Alpi Transilvaniei" se dezvaluie…

21 …in toata plenitudinea lor.

22 Intorc privirea inapoi… colegii de tura se apropie; versantul luceste in lumina Soarelui. In mod normal am urma matematic linia crestei. Deoarece zapada este “beton” urc in slalom scurt, in imediata apropiere a crestei.

23 Din Varful Ineu se desprinde spre nord-vest Coasta Neteda. Aici este o portiune putin mai dificila, care iarna poate sa necesite asigurarea in coarda. Imi doresc sa trec si in anotimpul alb pe aceasta coasta, care vara se prezinta ca in imaginile 23 a,b,c.

23a

23b

23c

Sa revenim la anotimpul prezent.

24 Arunc o privire spre caldarea de sub varf (nord).

25 Ajuns sub varf, imi las rucsacul si schiurile si urc ajutat de bete ultimii metri. Zapada este buna si nu e necesar sa folosesc coltarii. Ineu, 2279 metri.

Un ceai cald si cateva dulciuri sunt tare binevenite. Au trecut aproape patru ore de la plecare. Parca si vantul da semne de oboseala si ne bucuram din plin de frumusetea locurilor.

26 Pe Ineu, 2279 metri; privire spre Muntii Maramuresului.

La vale, schiurile aluneca singure. Trebuie doar sa fiu atent sa nu ma departez prea mult de culme; uneori crusta de zapada paraie si-mi aminteste legile muntelui. Vantul puternic a format cornise in mai multe locuri asa ca imi aleg cu grija virajele. Prindem destul de repede avans fata de echipa de sprijin, care se opreste adeseori la sedinte foto. Inainte de inserat suntem toti inapoi la refugiu. Vlad si Tibi coboara la vale, la lumina frontalelor. Noi petrecem seara topind zapada la primus, mancam si reluam procedura.

27 Dimineata pandesc rasaritul.

28 Ne retragem catre indicatorul traseului de iarna (la cam 30 minute fata de refugiu). In fundal, de la stanga, Ineu, Ineut, Rosu.

Alunecam la vale foarte frumos pana cand ne apropiem din ce in ce mai mult de firul apei; trebuie sa dam jos schiurile deoarece stratul de zapada nu acopera bolovanii de pe drum, de altfel destul de mari. Lunecam aproape continuu; curbele sunt foarte stranse si incercam sa ne controlam viteza.

29

In drum spre casa ne oprim la borcutul de la jumatatea drumului dintre localitatile Valea Vinului si Rodna; ne incalzim la soare, mancam si luam cu bucurie din apa minerala. Ajungem acasa obositi, dar cu inimile pline de frumuseti.

Fişiere ataşate	Mărime
1wer.jpg	44.51 KB
2wer.jpg	193.23 KB
3wer.jpg	123.87 KB
6wer.jpg	69.26 KB
7wer.jpg	116.47 KB
8wer.jpg	79.43 KB
9wer.jpg	69.34 KB
10wer.jpg	90.83 KB
11wer.jpg	74.42 KB
12wer.jpg	98.26 KB
13wer.jpg	97.12 KB
14wer.jpg	83.58 KB
15wer.jpg	122.68 KB
16wer.jpg	85.06 KB
19wer.jpg	73.75 KB
20wer.jpg	59.58 KB
21wer.jpg	83.18 KB
22wer.jpg	124.87 KB
23wer.jpg	84.69 KB
24wer.jpg	94 KB
25wer.jpg	66.31 KB
26wer.jpg	57.01 KB
27wer.jpg	26.91 KB
28wer.jpg	103.97 KB
29wer.jpg	70.46 KB
31vara1.jpg	196.43 KB
33vara3.jpg	191.66 KB
harta_ineu_pe_schiuri.jpg	346.78 KB
edy.jpg	34.15 KB
4wer.jpg	78.7 KB
5wer.jpg	59.95 KB
3werbis.jpg	132.01 KB
17wer.jpg	75.61 KB
18wer.jpg	138.94 KB
32vara2.jpg	130.39 KB
harta_fagarasului_est_2009.jpg	414.67 KB

Varful Ineu, Muntii Rodnei, iarna

Varful Ineu, Muntii Rodnei, iarna

participanti: Ciprian Barsan, Cristi Schipor, Vasile Bouaru

Ineul este al doilea varf ca inaltime din Muntii Rodnei, avand altitudinea de 2279 m (vezi harta, extras din lucrarea autorilor Iuliu Buta, Ana Aurelia Buta - Muntii Rodnei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1979). Este destul de izolat si de aceea e mai dificil de ajuns pe el, ceea ce ii sporeste farmecul.

Am avut o prima incercare de a-l sui iarna, la sfarsitul lui decembrie, acum 4 ani. Am ales un traseu clasic, cel care urmareste indeaproape paraul care izvoraste din Lacul Lala Mare, marcat cu punct albastru. Atunci, intrarea pe acest drum arata ca in foto 1 (in ultimul plan se observa crestele care duc spre Varful Ineut). Am ajuns doar pana la stana parasita din foto 12, unde am pus cortul, iar tentativa de inaintare ne-a fost zadarnicita de zapada foarte mare si umeda. Asa ca a trebuit sa renuntam.

1

O alta incercare am facut-o in ianuarie 2007. La inceput, totul parea ca merge bine si ca vremea tine cu noi. Zapada era destul de mare. Traseul ales a fost acelasi, pe la Gura Lalei, pe drumul forestier care urmareste Paraul Lala. Foto 2 e facuta nu departe de intrarea pe acest drum forestier. Varful care se observa in ultimul plan se afla de cealalta parte a drumului care duce spre Borsa, adica in sens invers fata de sensul nostru de urcus spre Ineu. Peisajul era superb (foto 3). Noaptea a nins puternic si a doua zi locul de campare arata asa - foto 6. Atunci am reusit sa ajungem pana in golul alpin, insa acolo ne-a intampinat un viscol asa de puternic si o zapada atat de mare incat practic nu se mai putea inainta.

2

3

6

Asa ca in decembrie 2009 am facut o noua incercare. Stiam ca avem un “adversar” pe masura. Planuiam aceasta tura de mult timp si credeam ca nu vom mai putea pune in aplicare planurile din cauza ninsorilor abundente din saptamanile trecute. Dar vremea s-a incalzit si zapada s-a topit in mare masura asa ca am pornit iar la drum. Din Radauti am traversat cu o masina Obcinile Bucovinei si de la Iacobeni ne-am inscris pe soseaua care duce spre Borsa. La un popas, in apropiere de Carlibaba, fotografiem o stanca care parca sta sa cada in Raul Bistrita (foto 7). Zapada nu este aproape deloc si e destul de cald. Pe crestele muntilor pe langa care am trecut, in Suhard in special, nu se vedeau decat petice de zapada. Dupa iesirea din amonte din Carlibaba fotografiem Piatra Tibaului (foto 8). Ajungem in curand la podul care traverseaza Raul Bistrita la Gura Lalei, de unde intram in traseu.

7

8

Aici vremea se schimba putin, adie si vantul si cade o lapovita slaba. Urcam incet, depasim o cabana forestiera, pe partea stanga in sensul de urcus si undeva mai sus lasam masina si ne echipam. Drumul e destul de lung si pe alocuri este acoperit cu gheata. La un moment dat drumul se termina si mai departe are aspectul unui drumeag de munte (foto 9). Are si portiuni rupte de apa dar pe acestea le depasim fara probleme. Dupa circa o ora de la locul in care am lasat masina observam, pe partea dreapta in sensul de urcus, o poteca care duce ceva mai sus, la o poiana vasta. Putem urca si pe aceasta poteca insa noi am preferat sa continuam pe traseul marcat, inainte. Imediat dupa aceasta poteca se afla un podet din barne, singurul de pana aici. Trebuie mentionat ca pana in acest loc Paraul Lala s-a aflat tot timpul pe partea stanga a noastra in sensul de urcus. Din acest loc si pana la Lacul Lala Mare, unde intentionam sa ajungem seara asta, Paraul Lala se va afla pe dreapta noastra in sensul de urcus.
Imediat dupa ce traversam podetul drumeagul se termina si mai departe urmam doar poteca marcata (foto 10). Marcajul apare destul de des asa ca nu exista pericol de ratacire. Ne inscriem pe poteca si in scurt timp ajungem in aceeasi poiana mentionata mai inainte. In partea opusa poienii fata de locul pe unde am intrat in ea se afla o stana parasita (sau un fost refugiu?). Asa arata azi (foto 11), asa arata in 2007 (foto 12). Pe un perete al acestei stani apare din nou marcajul punct albastru. Aici facem un mic popas.

9

10

11

12

Din spatele acestei stani poteca intra in padure si incepe sa urce mai accentuat. Depasim o serie de doboraturi de copaci, probabil din cauza vantului sau a unor avalanse, deoarece pe versantul aflat pe partea stanga a noastra in sensul de urcus, care este foarte abrupt, se observa portiuni care par sa fi fost trasate de avalanse. Vantul incepe sa se inteteasca si de asemenea si ninsoarea, semn ca ne apropiem de golul alpin. Intr-adevar, portiunea de padure pe care o strabatem nu este prea lunga si la un moment dat iesim din ea (foto 14). Peste tot se vad jnepeni si doar cateva palcuri de brazi se mai incumeta sa supravietuiasca aici. Muntele este acoperit cu strat gros de ceata. Ceva mai sus intalnim temelia unei constructii (foto 15), pe care o depasim si intram intre jnepeni uriasi. Apoi urcam incet spre niste copaci aflati mai sus, dupa care urmeaza doar jnepeni. Asa ajungem langa albia Paraului Lala (foto 16), pe langa care vom urca pana la Lacul Lala Mare. Din loc in loc apa trece pe sub poduri mici de zapada inghetata. Poteca urca accentuat, iar vremea devine foarte capricioasa (foto 18). Depasim si portiunea cu jnepeni si vantul incepe sa sufle cu putere dar stim ca suntem aproape de locul unde vom pune cortul (foto 19). Ajungem in cateva momente pe malul Lacului Lala Mare, care este inghetat (foto 20). Aici montam cortul, pe o vreme destul de potrivnica (foto 21).

14

15

16

18

19

20

21

Dupa ce punem totul in ordine si mancam ceva ne gandim ca pana se insereaza avem timp sa urcam Varful Ineut (2222 m), care se afla in stanga noastra daca stam cu spatele la valea pe care am urcat (foto 22). Varful are pante destul de accentuate si, in plus, desi zapada nu este mare e inghetat totul si de aceea folosim echipament adecvat (coltari si pioleti). Urcam incet, cu atentie (foto 23). Seara se apropie dar apreciem ca avem timp sa ajungem pe varf. Din cauza viscolului aparatul de fotografiat nu mai raspunde la comenzi asa ca mai departe nu am mai putut face poze pana a doua zi. Ajungem pe varf dar nu zabovim foarte mult si incepem sa coboram. Ne uitam uimiti la noi caci avem hainele pline de promoroaca. Initial voiam sa coboram spre saua de legatura cu Varful Ineu dar am considerat traseul prea lung, asa ca am preferat sa ne intoarcem pe creasta marcata cu banda rosie, care vine de la Pasul Rotunda pana intr-o sa adanca, aflata ceva mai jos. In vecinatatea acelei sei ne-a prins noaptea; paradoxal, s-a inseninat partial. Oricum eram echipati cu frontale, asa ca nu am avut probleme la coborare. Numai varful pe care intentionam sa-l suim a doua zi inca era ascuns privirilor noastre, de nori.
Ajungem la cort si, desi vantul s-a intetit din nou, un ceai cald si caldura sacului de dormit ne-au facut sa uitam de vremea de afara.

22

23

A doua zi ne trezim plini de sperante caci vremea pare sa fie buna. Plafonul de nori s-a ridicat suficient si ne da sperante ca vom reusi. Dupa masa de dimineata ne echipam din nou (foto 24). De la cort zarim in ultimul plan Ineul (2279 m) (foto 25). Spre deosebire de ieri, azi este mai frig si totul e inghetat, de aceea fara coltari ar fi imposibil de urcat. Urcam mai intai o panta destul de mare, dar nu prea lunga, aflata in spatele cortului si o data depasita aceasta panta facem o fotografie spre cort (foto 26) si din nou spre Varful Ineu (foto 27). Lacul Lala Mica este si el inghetat (foto 28). In foto 27 se observa o parte din Creasta Picioru Plescutei care urca, spre stanga in aceasta fotografie, spre Ineu.

24

25

26

27

28

Urcam spre saua de legatura dinspre Ineut si Ineu, Saua cu Lac (2140 m) dar intentionam sa ajungem ceva mai sus decat saua propriu-zisa. La un popas facem o fotografie spre Ineut dar surprindem si Varful Rosu (2113 m), in al doilea plan spre dreapta (foto 29). Fotografiem si saua, in care se observa stalpul indicator cu traseele din zona (foto 30). Spre regretul nostru, Ciprian trebuie sa coboare. Zona nu ridica probleme deosebite si este bine echipat. Noi ne continuam urcusul spre niste splendide cornise inghetate, aflate pe marginea crestei care duce spre varf. Vantul incepe sa bata din ce in ce mai puternic. O data depasite cornisele pe care le-am zarit ajungem in traseul marcat tot cu punct albastru, care vine din localitatea Rodna. Aceasta creasta, in aceasta portiune, urca destul de domol spre varf.
Dar aici intampinam o problema care ne-a schimbat complet planurile si care a marcat toate evenimentele care au urmat. Din senin, s-a starnit un viscol cu o furie deosebita. Vantul batea asa de tare incat trebuia sa facem efort sa ne mentinem in pozitie verticala. Inaintam foarte greu spre varf si la un moment dat ne adapostim dupa niste stanci, in speranta ca vantul va mai scadea in intensitate. Dar s-a intamplat exact contrariul, vantul a inceput sa bata si mai puternic. Am reusit sa ajungem pana la acea portiune ingusta, la cativa zeci de metri de varf. Stim ca in stanga noastra se afla un perete vertical dar acum nu se mai distinge aproape nimic. Mai reusim sa facem o singura fotografie, de la circa 30 m de varf (foto 31), dupa care muntele se acopera complet cu ceata si nu mai putem distinge nimic. In plus, vantul spulbera cristalele fine de zapada inghetata, cu o furie neobisnuita. Ratiunea ne spune ca trebuie sa ne intoarcem desi mai aveam cativa metri pana pe varf.

29

30

31

Asa ca renuntam si batem calea intoarsa. Inaintam foarte greu, contra vantului. Ajungem in portiunea pe unde ar trebui sa coboram spre Saua cu Lac dar locul exact nu se vede si in plus dinspre acea sa bate vantul. Gasim stalpul indicator dar traseul exact e imposibil de vazut. Stim ca in sensul de coborare din creasta spre sa, in dreapta noastra, se afla o prapastie. Incercam sa distingem ceva dar viscolul are intensitate extrema. Ne dam seama ca nu vom putea cobori pe unde am urcat, dar singura varianta buna este totusi sa coboram din infernul alb care s-a dezlantuit. Cunoscand totusi muntele, am decis sa coboram de-a lungul crestei, pe marcajul punct albastru, pana in Saua Curatel. Inaintam incet si pe cat posibil in spatele crestei, pentru a fi feriti cat de cat de furia naturii. Depasim mai multe grupe de stanci si ajungem in final in sa. De aici decidem sa coboram spre Paraul Cobasel, pe langa care se afla un drum forestier care duce spre satul Sant. Desi vantul nu a scazut in intensitate incepem sa coboram incet. Versantul muntelui pe care coboram este acoperit cu jnepeni, printre care intalnim si poteci, de aceea am ales sa cobor pe aici.
Ceva mai jos dam peste un lac la fel de inghetat ca si cele intalnite pana acum. Il depasim prin dreapta lui si ne inscriem pe o potecuta care se abate de asemenea spre dreapta in sensul de coborare. Incet, incet ajungem la o portiune de munte golasa, o pajiste alpina si observam si un mic parau pe care intentionam sa mergem pana in vale. O data ajunsi la acest parau intalnim si partea superioara a unei paduri. Coborarea nu ridica probleme, desi panta e destul de mare si pentru ca am intrat intre munti vantul nu mai sufla cu aceeasi intensitate, dar ninsoarea continua. Depasim cateva praguri si ajungem in sfarsit la albia Paraului Cobasel. Dupa cateva sute de metri de-a lungul acestui parau ajungem la un capat de drum forestier. Paradoxal, dar aici intre munti avem semnal la telefon, dar stim ca sus la cort nu este semnal. Ii trimitem totusi cateva mesaje lui Ciprian, ca sa nu se sperie, ca nu am patit nimic. Exact cand incepem coborarea pe acest drum se face si intuneric afara.
Parcurgem circa o ora pana in satul Sant. Initial planuiam sa gasim un mijloc de transport pana la Rotunda, care ar fi fost foarte aproape de Gura Lalei, dar un localnic ne spune ca acel drum nu este circulat decat foarte rar, iar iarna aproape deloc. Pe jos iese din discutie, distanta fiind de aproape 30 km. Asa ca singura varianta ramane sa ajungem la Ilva Mica. Prindem destul de repede ocazii, pe bucati, pana la Ilva Mica, de unde la fel de repede prindem un tren pana la Vatra Dornei. De aici, cum iesim din gara, prindem la fel de repede o ocazie pana la Iacobeni, la intersectia cu drumul spre Borsa. De abia aici stam foarte mult pana ne mai ia cineva la ocazie. Si ne duce doar vreo 8 km, pana la Ciocanesti. Intre timp observam ce mult a nins, caci acum drumul este acoperit de zapada spre deosebire de acum doua zile cand am trecut pe aici. Ca sa ne mai incalzim putin mergem pe jos, incet. Ne mai ia o ocazie, dar ne duce doar 4 km. Dar pe la miezul noptii gasim pe cineva care ne duce pana la Carlibaba. De aici stim ca mai sunt circa 13 km pana la Gura Lalei. Desi au trecut cateva masini, in aceasta portiune nu am mai avut noroc, asa ca am parcurs-o pe jos.
Este ora 4,30 dimineata si traversam inca o data podul peste Bistrita si ne inscriem pe drumul forestier care duce la poalele Ineului. Acum este acoperit cu zapada, din plin si inaintam mai greu, dar inaintam. Ne gandim la Ciprian care a ramas singur acolo sus si care desigur trebuie sa fie foarte ingrijorat. La cabana forestiera aflata in drumul nostru ne asezam si atipim pentru cateva clipe, dar apoi pornim iar la drum. Depasim si masina cu care am venit si care acum e acoperita aproape complet de zapada. Treptat se lumineaza si pe la ora 9 ajungem din nou la stana parasita. Aici iar ne odihnim putin si chiar in momentul cand vrem sa intram in padure il vedem pe Ciprian care coboara.
Cred ca a fost cea mai emotionanta intalnire. Ne-a povestit cum a incercat sa ne sune dar nu avea semnal si ca a suit din nou panta din spatele cortului si a incercat sa ne semnalizeze luminos si acustic dar nu avea nici o sansa din cauza conditiilor meteo. Acum vroia sa coboare pana unde avea semnal la telefon si sa alerteze salvamontul. De asemenea a lasat un bilet in cort, sus, prin care anunta acelasi lucru, precum si un numar de telefon. I-am povestit si noi peripetiile prin care am trecut si ne-am bucurat ca nu s-a intamplat nimic grav. Am mancat putin si dupa ce am mai prins puteri am pornit iar la drum, iar Ciprian a coborat la masina. Am ajuns pana la urma la cort, unde am mai poposit catva timp dupa ce am facut un ceai cald.
Vremea era la fel de rea, ningea din abundenta. Acum nici nu s-ar mai fi putut sui varful, din cauza pericolului foarte mare de avalanse. Am strans cortul si am facut cale intoarsa. Ningea la fel de tare si din cand in cand vantul sufla cu putere din aceeasi directie, dinspre varf spre vale. Am ajuns si la masina, unde in sfarsit ne-am regrupat si am putut porni la vale, spre casa.

A fost o tura foarte tare. Au fost esentiale cateva lucruri de care am tinut seama pentru a nu avea accidente. In primul rand echipamentul adecvat. Apoi nu am tinut sa urcam varful cu orice pret. E foarte important ca nu a intrat nimeni in panica, nici eu cu Cristi si nici Ciprian. Pentru asta ne antrenam mereu in Obcini sau pe munti mai inalti. Ba chiar glumeam la un moment dat pe seama vremii. A fost foarte important sa cunoastem conformatia muntelui si diversele trasee din zona iar acestea le-am facut vara, din mai multe directii.
Pe ansamblu am considerat ca am cunoscut o alta fata a muntelui. Oricum vom mai incerca sa suim acest varf iarna.

Fişiere ataşate	Mărime
0_ineu_cu_diacritice.doc	58.5 KB
0.1_traseu_ineu.jpg	500.61 KB
ineu_01.jpg	89.77 KB
ineu_02.jpg	293.84 KB
ineu_03.jpg	144.1 KB
ineu_06.jpg	131.71 KB
ineu_07.jpg	293.46 KB
ineu_08.jpg	116.3 KB
ineu_09.jpg	263.9 KB
ineu_10.jpg	239.33 KB
ineu_11.jpg	235.49 KB
ineu_12.jpg	116.26 KB
ineu_14.jpg	221.87 KB
ineu_15.jpg	134.4 KB
ineu_16.jpg	243.15 KB
ineu_18.jpg	147.76 KB
ineu_19.jpg	243.02 KB
ineu_20.jpg	298.08 KB
ineu_21.jpg	308.01 KB
ineu_22.jpg	144.19 KB
ineu_23.jpg	190.12 KB
ineu_24.jpg	396.95 KB
ineu_25.jpg	218.48 KB
ineu_26.jpg	373.11 KB
ineu_27.jpg	132.95 KB
ineu_28.jpg	129.36 KB
ineu_29.jpg	301.7 KB
ineu_30.jpg	145.39 KB
ineu_31.jpg	189.69 KB

harta Rodnei, Maramuresului, Borsa, an 2010

Harta Rodnei, Maramuresului, Borsa, an 2010

Descarcati de aici harta anului 2010 cu Muntii Maramuresului si Rodnei (96 x 69 centimetri), care au in mijloc statiunea Borsa. Autori: Dumitru Istvan si Ionica Pop, din Baia Mare - realizatori de competente, complexe si variate ghiduri si informatii turistice, geografice si speologice. Informatiile de pe harta amanuntita sunt completate de descrierile de trasee de pe spatele ei.

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!