Palma - Vatra Moldovitei, traseu nou in Obcina Mare

Palma - Vatra Moldovitei, traseu nou in Obcina Mare

Bouaru Vasile, Lazăr Ionuţ (Rădăuţi)

Întotdeauna admiram peisajul care ni se deschidea în faţa ochilor din locul numit de localnici Palma. Aici (foto 1) este un monument ridicat în cinstea celor care au construit drumul care străbate Munţii Obcina Mare (de la nord-est la sud-vest, vezi harta, extras din lucrarea Obcinele Bucovinei, de Nicolae Barbu şi Liviu Ionesi, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987, colecţia Munţii Noştri) şi leagă localităţile Suceviţa (la nord-est) de Vatra Moldoviţei (la sud-vest).

1. Palma, pe drumul care traverseaza Muntii Obcina Mare, legand localitatile Sucevita (la nord-est) de Vatra Moldovitei (la sud-vest).

Priveliştea oferită, spre vest si sud-vest este impresionantă. Stând cu spatele la monument şi cu faţa spre vest, ne-a venit ideea să facem un traseu nou, anume să ajungem la mănăstirea de la Vatra Moldoviţei pe partea dreaptă a văii care se deschide în faţa noastră. Pe hărţile turistice este trecut un traseu care uneşte Suceviţa de Vatra Moldoviţei dar pe partea stângă a acestei văi (Ciumarna).

Extras din lucrarea Obcinele Bucovinei, de Nicolae Barbu şi Liviu Ionesi, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1987, colecţia Munţii Noştri.

Am pornit la drum într-o spledidă zi de toamnă. Cu o zi înainte plouase foarte mult şi totul era ud dar azi era cer senin şi ni se promitea o zi frumoasă. Muntele era superb, învăluit în culorile toamnei. Am văzut repede o parte din traseul pe urma să-l facem. Se vedea cota cea mai înaltă pe care urma să o atingem, Vf. La Toante (1141 m) (foto 2). De la Palma coborâm circa 200 m pe drumul asfaltat, înspre localitatea Ciumârna, până la prima serpentină. De aici se desprinde spre dreapta un drum de ţară care duce spre nişte case isolate, aflate ceva mai jos.

2. Traseul pana pe Vf. La Toante (1141 m).

Coborâm încet, “furaţi” de peisaj. În câteva minute ajungem la liziera pădurii. Drumul nostru intră în pădure şi pentru cei care cunoasc muntele, pe acest drumuşor se poate ajunge la Putna (către nord). Noi ne abatem spre stânga, pe liziera pădurii, pe lângă un gard din bârne. Urcăm o pantă scurtă, de unde admirăm peisajul. Întâlnim şi o stână, care are câini paşnici. Treptat, intrăm în pădure.
Aici, la intrarea în pădure, trebuie să avem grijă să nu ne abatem pe poteca din dreapta ci să urmăm poteca foarte bine conturată pe care ne aflăm şi care pătrunde în pădurea din faţă noastră spre stânga în direcţia de mers. Drumul este foarte lejer, poteca fiind aproape orizontală.
După circa o oră de la plecarea de la Palma, auzim lătrat de câini, semn că în apropiere se află locuinţe. Într-adevăr, la un moment dat, coborâm încet spre o poieniţă unde se află trei case. De undeva din pădure se observă şi un drum forestier care urcă până aici, probabil din satul Ciumârna. Localnicii ne îndrumă pe unde să continuam traseul. Depăşim aceste case şi după ce trecem de un gard care le împrejmuieşte urmează o pantă ceva mai accentuată, dar scurtă.
O dată depăşită această pantă poteca se bifurcă, noi ne abatem spre dreapta. Urmează acum o pantă ceva mai lungă, pe care o urcăm încet, uneori printre copaci tineri şi tufe. După aproximativ o jumătate de oră după ce am părăsit acele case, ajungem în golul alpin. De aici avem privelişte splendidă spre Obcina Feredeului (foto 3, în ultimul plan, iar în vale spre dreapta în sensul nostru de mers, se vede satul Moldoviţa). O dată ajunşi în golul alpin, ne îndreptăm spre stânga pe lângă gardul care delimitează o poiană, urmând îndeaproape creasta principală. Depăşim mai multe garduri şi poteca noastră se abate spre dreapta, spre alte două case izolate. Suntem uimiţi cum pot aceşti oameni să locuiască chiar în vârful muntelui, având în vedere condiţiile pe care le impune iarna.

3. Privelişte spre Obcina Feredeului (în ultimul plan); în vale se vede satul Moldoviţa.

Depăşim şi aceste case. Imediat după ele poteca se bifurcă din nou; noi urmăm în continuare creasta şi de aceea ne abatem pe poteca din dreapta. Pe vreme favorabilă este vizibilitate foarte bună deoarece doar izolat sunt pâlcuri de copaci, pădurea deasă fiind ceva mai în vale. Tot aici, în vecinătatea acestor case, se află si cota maximă a traseului nostru, pe care o ocolim acum.
Ajungem la alte case, la fel de izolate, unde ne întâmpină câini mici şi gălăgioşi. Trecem un gard peste pârleaz şi urmăm în continuare creasta. Poteca se abate treptat spre stânga. Poate cea mai frumoasă privelişte a unei case izolate am văzut-o în această porţiune a traseului (foto 4) unde bătrânul care locuieşte în ea a avut grijă să strângă fânul în nişte căpiţe frumoase (foto 5).

4. Gospodarie izolata.

Poteca îşi urmează cursul firesc, pe creastă, spre stânga faţă de aceste case. Ajungem iar la o lizieră de pădure. Urmăm această lizieră şi, încet, începem să coborâm. Treptat intrăm în pădure. Mai apare o bifurcaţie foarte aproape de ieşirea din pădure, bifurcaţie de la care ne abatem spre stânga. În 5 minute de aici ieşim din pădure.
Din nou priveliştea este uimitoare. În vale se văd satul Vatra Moldoviţei precum şi o bună parte din valea Râului Moldoviţa. În ultimul plan se vede destul de bine Rarăul, cu inconfundabilii colţi de stâncă ai Pietrelor Doamnei (foto 6).

6. În ultimul plan se vede Masivul Rarău, cu inconfundabilii colţi de stâncă ai Pietrelor Doamnei.

Coborâm spre stânga până ajungem la un drum forestier care duce direct în sat, chiar lângă mănăstire (foto 7). Depăşim gardul mănăstirii pe o portiţă aflată în spatele ei, înspre munte, iar de aici urmăm un drumuşor care ne scoate înapoi în şoseaua care duce spre Suceviţa. Terminăm traseul dupa circa 4 ore de la plecarea de la Palma, încântaţi de noul parcurs. Este un drum uşor, spectaculos şi care oferă multe satisfacţii.

7. Imprejmuirea manastirii Moldovita.