cabana Barcaciu - cabana Negoiu, Muntii Fagarasului

cabana Barcaciu - cabana Negoiu, Muntii Fagarasului

Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

Pornisem singur, dis-de-dimineata, intr-o excursie pretentioasa, catre meleagurile Muntilor Fagarasului. Pe o vreme instabila, cand negurile puteau oricand sa navaleasca, mai ales peste munti, iata-ma, dupa un periplu cu autocarul si trenul, coborand in gara Avrigului.

Versantul nordic al Muntilor Fagarasului. Harta realizata de Leontin Suteu (Oradea) si Ica Giurgiu (Bucuresti). Vezi http://www.romania-natura.ro/node/24.

Mi se facuse foame, dar stiam un loc unde covrigii proaspeti ti-o potoleau negresit. Am ajuns pe drumul sticlariei si mai departe pe drumul lung, de 14 km, care avea sa ma scoata mai intai in Poiana Neamtului. Speram sa ma ajunga din urma vreo masina care sa-mi ia din picioare oboseala unei nopti cu somnul prescurtat. Un zgomot de motor m-a trezit din amorteala parcursului cam anost si primii 7km, pana la cabana Ghiocelul, i-am facut sporovaind cu cel de a carui amabilitate profitam. Mai apoi, cealalta jumatate de drum am facut-o singur.
S-a scurs repede timpul, mai ales ca racoarea diminetii a amanat caldura torida de mai tarziu. La cabana Poiana Neamtului, parcarea era plina de masini. Dar nu asta mi-a atras atentia, ci tarcul cu cele cateva caprioare care se plimbau stranse in imprejmuirea care le rapise libertatea. Si peste toate cantatul matinal al cocosului cabanei, care trambita inceputul unei zile ce parea frumoase.

1 De la cabana Poiana Neamtului vedem Creasta Suru (dreapta) - Budislavu (stanga).

Mai departe, intram pe taramul exploatarilor salbatece de padure. Aveam sa merg cale de aproape o ora, pe drumul de tractor autoforestier, noroios cat se poate, taiat fara mila, pe versantul muntelui. Aproape ca nu am recunoscut locurile acoperite cu padure de fag umbroasa, cu firul de apa tumultos, pe care le stiam cu doar 2-3 ani in urma. M-am balacit un pic in noroiul drumului, pe care un tractor aducea catre vale trunchiuri lungi de copaci.
Cu greu am descoperit o sageata care m-a indrumat catre firul unui parau. O data traversat, am aflat ca pana la cabana Barcaciu, aveam sa fac 1½ ora. A urmat un drum cam abrupt, dar facut prin padurea inca intacta. Drujba nu ajunsese inca prin aceste locuri. Poteca se incolacea pe fata muntelui si racoarea de sub crengile copacilor m-a ferit de caldura torida a acelei zile. Numai ca in apropierea cabanei, acolo unde altadata erau brazi falnici, m-au intampinat locuri golase, hartanite de mana omului. Doar aproape de cabana am mai gasit brazii cei vechi. La cabana liniste, doar doi tineri urcati acolo sa dea o fuga pe Scara - ,,daca le-o da voie timpul, cu innourari amenintatoare”. Am baut un ceai, m-am odihnit cat de cat si am pornit pe poteca marcata cu punct rosu, poteca de sub munte, catre cabana Negoiu.

2 De la cabana Barcaciu, Creasta Budislavu (dreapta) - Ciortea (stanga).

Am iesit repede din poiana cabanei si am pornit pe drumul catre cea a Negoiului. Poteca urma calea dintre brazii care ascundeau intre ei linstea adanca a padurii, intrerupta doar de cantecul bucuros al pasarilor. Nimic nu parea sa intrerupa poteca asta, care nici urca, nici cobora. Deodata a aparut o viroaga si marcajul clar pana atunci m-a obligat la ceva cautari. Am revenit pe poteca, am mai urcat inca putin si m-a intampinat un drum lat, pe care catava vreme am mers linistit. Ajunsesem pe ,,drumul tarii”. N-a durat mult si poteca lata s-a terminat si am patruns, in coborare, printre brazi pitici, arinis si desi se parea ca de curand cineva degajase poteca de cracile care o napadisera, drumul de abia se vedea. Poate pentru ca eram prima oara prin aceste locuri, dar atentia imi era retinuta de urmarea potecii.
Am coborat intr-o valcea, cea a Porumbacelului, dupa care am traversat un loc amenajat, in care poteca tot se darama si fusese nevoie de un fel de podet. Apoi am urcat in locuri din care Negoiul si Caltunul se vedeau bine, saltate peste plaiurile muntelui si de aici tancurile pareau mai frumoase ca de nici unde. A urmat Valea Miezuinei, mai larga, unde, judecand dupa vegetatie, parea sa fi fost pana nu de mult, o stana. Un alt urcus, printr-un horn larg, pietros, dupa care ajungand deasupra lui am vazut prima oara cabana catre care ma indreptam. Era inca departe, dar stiam cat mai am de mers.
Coborasul l-am facut repede, mai ales ca dintr-odata cerul incepuse sa se inegreasca si tancurile Negoiului sa se acopere de ceata. Cand am intalnit crucea albastra a marcajului care ducea spre Saua Scarii, de sus s-a coborit peste vale primul tunet. Am grabit pasii cat am putut si cand am trecut apa Serbotei au aparut primii stropi de ploaie. Am inceput urcusul, mai intai prin padure, apoi poteca se strecura printre stancarii. Veneau din cand in cand stropi razleti. Cate-o sageata luminoasa mai strapungea cerul si ploaia nu putea fi departe. Am intalnit apoi si banda albastra care duce pe Varful Serbotei, al carui inceput parea ca strabate o brana prelunga. Era poteca asta din urma, pe care acum urcam, una pe care coborasem alta data, ocolind Negoiul si intr-o iarna grea, urcasem pana in creasta acoperita de ceata si cu strat gros de zapada, de de abia de se vedea varful stalpului de marcaj.
De aici incolo locurile s-au imblanzit si urcusul s-a domolit si cand poteca in sfarsit a devenit orizontala, cabana a aparut dintr-odata in fata mea. Trecusera de cand plecasem de la Barcaciu, aproape trei ore. Primii stropi de ploaie serioasa au aparut cand apasam pe clanta usii de la intrarea in cabana. Cand am intrat, am constatat ca fusesem singur pe drum si singur eram si in cabana. Poate de aceea cabaniera a fost atat de amabila si locul mi s-a parut unul deosebit. Am mai iesit pe afara doar sa vad cum ploua si cata ceata venea dinspre creste. Peste noapte au mai aparut stele si catre vale luminile alcatuiau un peisaj feeric.
Dimineata insa, cea destinata ascensiunii pe Negoiu, ceata era deasa de s-o tai cu cutitul. Cativa turisti, veniti mai pe inserat, mi-au propus sa mai astept, poate trece ceata si putem urca pe Negoiu. Vremea era atat de rea incat mi s-a parut riscant sa mai raman. Asa ca am inceput coborarea. Prin padure a fost placut, chiar daca cerul mai arunca picuri marunti.

Am lasat in urma ramificatia catre Cascada Serbotei si am continuat coborarea. In drumul cu serpentine multe, aproape de capatul drumului forestier, m-am intalnit cu un grup de turisti care se indreptau spre cabana. Cateva vorbe de binete si informatii despre cabana, dupa care putin am mai mers pana in vale. Tot 22 km erau de acolo pana la soseaua principala. Nu aveam altceva de facut decat sa-i parcurg pana la capat. Apa Porumbacului se inmanuchia din paraie ce veneau dinspre muntii cei mari pe care-i parasisem si tumultul raului ma atragea pe malul lui sa-i vad zbuciumul, sarind din piatra-n piatra. Nu aveam nici o sansa ca din urma sa ma prinda vreo masina, poate doar vreun ratacit sa urce intr-o plimbare si sa ma ia la drumul intoarcerii.
Curand am ajuns la cariera de marmura. Apoi am trecut pe langa o casa catarata pe coasta. Parea mare si o fi fost pusa aici cu vreun rost. In padurea umbroasa, cam pe la mijlocul drumului, m-am odihnit. Venise in urma mea, de la cabana, un caine. S-a tras deoparte, obosit si el de atata drum. Cand am inceput sa mananc s-a uitat doritor la mine si ce-mi ramasese am impartit cu el. Si iar am pornit la drum. Se facuse cald tare si padurea prin care se strecura drumul mai avea si locuri batute de soare, caruia ii simteam dogoarea din plin. Cand am ajuns la loc deschis, acolo unde case de vacanta se insiruiaiu de o parte si cealalta a drumului, caldura a devenit de nesuportat. Si, pe deasupra, cand mi-am aruncat ochii spre creste, Negoiul rasarea semet, lafaindu-se pe un cer senin, fara pic de nor. Acolo ar fi trebuit sa fiu acum, nu aici unde ma topeam de caldura.

3 Negoiu si Caltunu.

Am intrat in sat, pe langa mine au trecut masini in goana si de abia intr-o caruta, cu oameni plecati la intorsul fanului, am izbutit sa fac ceva mai mult de 1 km. Dar pana la urma am ajuns la sosea. Si aici, mare noroc am avut ca pana la urma, cuiva i s-a facut mila de mine si m-a scos la liman. Dar excursia fusese totusi frumoasa si imaginile inaltimilor pe langa care trecusem, de neuitat.

romania natura muntii carpati harti ghiduri pestera speologie cabana fauna flora marcaje carpathians guides mountains