Muntii Lotrului, Varful Robu, 1899 metri

Muntii Lotrului, Varful Robu, 1899 metri

Dinu Boghez (Ramnicu Valcea)

29-30 martie 2008. Pana la Poiana Socilor, la capatul drumului forestier de pe Valea Calinestilor, ajungem repede, confortabil, cu masina (vezi harta; extras din lucrarea autorilor Constanta Trufas, Gheorghe Ploaie, Valer Trufas, Gabriela Apostol - Muntii Steflesti (Lotrului) - Editura Carro, Bucuresti, 1996). Luam ceva apa de la izvorul din coasta si pornim la drum.

Extras din lucrarea autorilor Constanta Trufas, Gheorghe Ploaie, Valer Trufas, Gabriela Apostol - Muntii Steflesti (Lotrului) - Editura Carro, Bucuresti, 1996

Urcam din greu pe drumul de tractor, strecurandu-ne printre fagasele facute de rotile care-au tarat la vale viata padurii, jefuita fara mila. Ajungem curand catre stana din Veveretu, acolo unde defrisarea salbateca a muntelui a lasat in urma rani greu de vindecat. Alta data pe aici erau brazi falnici. Acum doar ragalii lasate peste tot si copaci rasturnati de drujba, nici macar folositi la ceva. Pe unde de abia zareai coamele altor munti, acum privirea strabate coastele inalte, fara opreliste.
Doar stana a ramas, din ce in ce mai betegita, iar izvorul din apropierea ei a disparut. Urcam deasupra stanei, intr-o pajiste care a ramas intacta. Cateva branduse risipite prin poiana ne mai incanta ochiul. Mai departe, drumul unei exploatari vechi, parca mai rationale, intra in padure. Pare intacta padurea, dar copacii sunt insemnati si nu stiu cata vreme o sa-i mai vedem in picioare. Acum apare si zapada, in strat nu prea gros, dar oricum intarita si mersul este usor. Adie un vant primavaratec si doar privirile aruncate spre creste, catre Muchia Raglei si catre Robu, ne mai aduc aminte ca sus o sa avem de-a face cu iarna zdravana.
Strabatem o portiune cu zapada neatinsa. Am ajuns in Poiana La Canton, cu un pricajit de bordei inca in picioare. O fi fost vreodata folosit de niscaiva turme aflate in drum spre stanele inalte, judecand dupa urmele unui vechi tarc de oi. Are si izvor prin preajma dar trebuie cautat indelung. Urcam din nou, pe taietura drumului acoperit de zapada. Dam curand de vechile fundatii de funicular, ale exploatarii forestiere de prin anii 1930. Apoi coboram si, cand ajungem in saua ingusta, ne intrebam daca sa urcam pe serpentinele drumului sau sa strabatem poteca pe muchia muntelui. Pe asta apucam.

1 Creasta Muntilor Capatanii.

2 Padurea Veveretului.

3 Muntii Fagarasului.

Scurtam mult din drum, chiar daca este mai dura. Cand iesim din padure suntem pe plaiul stanei din Sasa Proienilor. Stana (imaginea 4), asezata atat de surprinzator, chiar sub varful muntelui inalt de 1520 metri, cu gramezi de stanci aruncate de-a valma, acolo sus, are o priveliste uluitoare catre varfurile inalte ale Fagarasilor, din preajma Ciortei (imaginea 3). Stana o gasim la fel cum o stiam, dar parca mai neoranduita ca alta data. O pauza, dupa cele vreo 4 ore facute pana acum de cand am plecat din Poiana Socilor, este bine venita.

4 Stana din Sasa Proenilor.

Avem soare din belsug si cer senin, atat de albastru cum nu mai vazusem de mult. In zare, putin paclosi, contrafortii marelui Fagaras, acoperit de zapada, sculptati in umbre si lumini, aproape ca ne hipnotizeaza. Din nou la drum, dupa ce mai intai ne abatem la dreapta, spre izvorul din padure, ce-si croise vanjos fagas prin troianul de zapada. Vestea primavara apropiata, chiar daca peste tot mai erau zapezi ca-n toiul iernii.
O sa prelunga, un urcus pe coasta muntelui, alta poiana de unde spre dreapta un drum duce spre Lotrisorul Calinestilor si din nou un urcus ceva mai dur. Ne mai strecuram pe sub brazi doborati, pe unii ii mai ocolim, depasim obarsia unui paraias si iata-ne iesiti pe ultima parte a drumului. La stanga, poteca pe plai, catre stana Batrana si la dreapta drumul prin padure, catre stana din Robu.

5 Muntii Capatanii.

6 In drum spre Vf. Robu.

7 Dinu Boghez.

8 Vf. Robu, 1899 metri.

Pana acum ne-a fost usor pe zapada cu crusta, pe care paseam de voie, dar acum intram in padurea de brad, compacta, cu zapada prafoasa si picioarele ni se cam scufunda in stratul gros de vreo 80 centimetri. Cand am iesit din nou la lumina, pe plai, catre stana din Robu (imaginea 9), care incepea sa se vada, pojghita intarita a zapezii ne-a dus din nou, ca gandul, catre adapostul nostru de-o noapte. Nu eram prima oara aici si stiam bine ce privelisti ni se deschid la vreme senina. Sfarsisem ceva mai mult de 7 ore de mers. Crestele inalte ale Lotrului, catre Varfurile Sfarcasului si cel al Sterpului, Varful Robu (imaginile 8, 10), cel a carui panta prelunga incepea din poiana stanei, catre apusul cu banda portocalie de deasupra inaltimilor Parangului, Capatanii si cate si mai cate. Se depanau toate inaintea noastra, doar ragaz sa avem pana a le vedea pe indelete.

9 Dimineata la stana cu donjon din Robu.

10 Zapezile din Robu.

O laba mare de lup inconjurase stana si ne intrebam daca si in noaptea care urma n-o sa ne mai dea ocol. Era la urma urmelor una singura si atata curaj cat sa ne viziteze nu prea credeam ca are. Cand a inceput sa amurgeasca ne-am retras in stana, in jurul focului cu limbi de balaur si caldura molcoma. Ne-am pregatit locurile de culcus, ba pe cetina proaspata, ba pe lavitele stanei, ne-am asezat la masa, am fiert cate-o gura de licoare de pruna batrana si ne-am tras la culcare. Peste noapte, cerul instelat ne-a mai tinut tovarasie cand ieseam afara sa-l admiram cate un pic. Era si un pospai de luna noua care lumina panta inzapezita a Varfului Robu. Si parca nu ne venea sa ne mai intoarcem in sacii nostri, vrajiti de frumusetea noptii petrecute aici.

Ne-am trezit devreme, inaintea soarelui care se itea undeva, departe, sub un orizont luminat discret. Afara aparusera cativa norisori si un vanticel adia dinspre rasarit. Vremea nu parea sa se schimbe si panta lina catre Varful Robului se vedea pana sus, pe pisc. Afara, lupul singuratec nu mai daduse tarcoale stanei, dar jderii dantuisera toata noptea, doar or gasi ceva de mancat. Am pornit pe drumul intoarcerii, cam dupa ora 8. Doream sa coboram pe Plaiul Murgasului si, mai departe, catre Valea Robestilor.
Aveam drum lung de facut si nici zapada inmuiata de razele soarelui nu vroiam sa ne prinda. Padurea de brad, pana a ajunge la golul alpin, ne-a mai facut bucuria inotului prin zapada moale, prin strat adanc, pana la genunchi, apoi pe plaiul insorit drumul ne-a fost usor. Eram mereu intovarasiti de urma lupului singuratec si ne-a facut placere sa ne gandim doar la unul singur. Se indreptau urmele catre vale si pana n-am ajuns la pamant reavan, le-am vazut mereu.
Pe drum, soare, cu imagini superbe catre Muntii Fagarasului, catre Coasta Cainenilor pana spre Mandra Lotrului. Toate varfuri inalte, acoperite ochi, de zapada. Muntele nu vroia cu nici un chip sa-si inlature podoaba iernii. La izvorul din Zanoaga ne-am improspatat rezerva de apa. Si iar am pornit la drum. Am lasat pe stanga poteca de pe Murgasu, lunga, destul de incalcita si care ne-ar fi condus catre Piatra Gorganelor si am continuat pe vechiul drum, cu fagase multe si adanci, care ne-a scos pana la urma in Saua Izvorului Frumos.

11 Partea estica a Muntilor Lotrului.

12 Popas sub Vf. Murgasu.

Pana a nu ajunge acolo, ne-am tras la o parte din drum, sa mai privim printr-o rariste maretia Fagarasului (imaginea 13). Apoi, in sa, ne-am asezat la odihna si ceva de imbucat. Ne-am mai sfatuit daca sa urmam drumul pe creasta spre Robesti, peste Zapodioare si pana la urma ne-am horarit sa coboram prin Valea Robestilor.
Cand am plecat din Saua Izvorului Frumos era trecut de miezul zilei. Coboram spre stanga, spre Valea Robestilor. La inceput fara poteca clara si pana sa ajungem la drumul forestier, destul de nou, umblam prin padurea plina de ghiocei rasariti de sub covorul de frunze umezite de topirea zapezii. Curand, ajungem la capatul drumului si ne ducem repede la vale, pe panta care nu ne dadea ragaz. De abia intr-un loc mai larg, la o curba, prindem o scurtatura care taie o buna bucata de drum.

13 Priveliste spre Muntii Fagarasului. (vezi ghidul masivului in numerele 1, 2, 3, 4, 5 si 10 ale revistei Natura Romaniei; http://romania-natura.ro/node/24)

Ajunsi pe malul apei Robestilor ne lungim la soare, pe iarba proaspata. Apoi nu ne mai ramane decat sa umblam agale pe drumul de pe malul apei. Uneori acoperit de surpaturile muntelui, alteori intretaiat de firele izvoarelor puternice ale Jangului, Janguletului si ceva mai jos de despicatura in munte facuta de Valea Mica, cea care te scoate pe inaltimile Pietrii Gorganelor. Cam intr-o ora, ajungem la capatul lui.
Pe drum ma intalnesc cu stapanul stanei din Robu si mai stam de vorba, de una, de alta. Imi spune de oameni rai care-i devasteaza uneori stana si de lupul care-i bantuie turma din vale si chiar de curand i-a luat o oaie si doi miei. Ba chiar si de stapanul celei din Sasa Proenilor, care nu de mult s-a petrecut din lumea asta si probabil de aceea stana este intr-o asa de mare neoranduiala. Ne despartim cu urari de sanatate si invitatia pentru zilele de vara, sa le petrecem la stana lui.
Dupa o zi plina, petrecuta pe coastele inzapezite si pe malul apei Robestilor, ce de abia revenea la viata dupa hibernarea de-o iarna lunga, dupa 8 ore de mers, ne odihnim pe marginea caii ferate (imaginea 14), asteptand trenul care ne va duce spre casa.

14 Asteptam trenul in halta Robesti.