Muntii Maramuresului, Cearcanul, 1847 metri

Muntii Maramuresului, Cearcanul, 1847 metri

Participanti: Paul Coman, Cristi Schipor, Vasile Bouaru (Radauti)

De fiecare data cand traversam Pasul Prislop de la sau inspre Borsa admiram extremitatea estica a Muntilor Maramuresului, unde observam un varf stancos care ma atragea prin frumusete. De obicei, cand eram prin zona, faceam ture in Muntii Rodnei dar ne-am propus sa schimbam obiceiul. Am gasit foarte greu cateva harti, si acestea incomplete, despre zona in care urma sa mergem.
Noiembrie 2009. Mergem cu trenul pana la Mestecanis si de acolo, pe jos, vreo 2 km inspre Iacobeni, pana la intersectia cu drumul spre Borsa. Nu am asteptat prea mult si prindem o ocazie. Tot drumul pana la Pasul Prislop soferul cel inimos ne-a povestit; afland ca vom sta in cort, aproape de Pasul Prislop, ne-a speriat bine, ca sa fim atenti la ursi ca inca nu au intrat in hibernare din cauza temperaturilor ridicate. Ajungem destul de tarziu la Pasul Prislop (1416 m, vezi harta si imaginea locului la http://www.romania-natura.ro/node/129). Coboram din masina care ne-a adus pana aici si ne inscriem pe un drum care urmeaza o curba de nivel, spre dreapta fata de sensul de urcus dinspre judetul Suceava. Un drumusor foarte bine intretinut si despre care avem cunostinta ca e foarte vechi. Trecem printre doua cabane si la cateva sute de metri de drumul asfaltat, pe care l-am parasit, punem cortul (vezi harta 1, extras din Judetul Maramures, harta turistica, editata de Oficiul Judetean de Turism Maramures; parcursul nostru este marcat cu linie albastra intrerupta). Este aproape ora 22. In apropiere se afla un izvor foarte puternic, partial amenajat, dar dupa cat se pare folosit si de animale astfel incat apa trebuie fiarta inainte de a fi consumata.

harta 1

Luna lumineaza feeric dar are un foarte puternic halou in jur, semn ca este multa umezeala in atmosfera si se apropie un front atmosferic ploios. Nu terminam bine de pus cortul ca auzim zgomote puternice de animale in padurea care se afla spre nord-est fata de noi. Dar totul se linisteste repede si intrati in cort urmeaza un ceai cald si imediat somn profund.

A doua zi ne trezim destul de devreme si prima data ne intereseaza vremea. Afara e fascinant. Se vad nu departe Pasul Prislop cu al sau obelisc alb, biserica din preajma iar in ultimul plan Muntii Rodnei, care au creasta acoperita de un strat gros de nori. Spre nord se vede continuarea drumului pe care trebuie sa-l urmam.
Strangem cortul si ne inscriem pe acest drum. Nu departe avem o minunata priveliste spre Borsa. Se vede “panglica” drumului care coboara de la Prislop spre Borsa si o parte din complexul turistic Borsa. Drumul nostru urmeaza mai departe cresta muntelui si merge aproximativ pe curba de nivel, asa ca e un parcurs foarte usor. Observam ca de-a lungul drumului pe care suntem apare marcajul banda rosie (vezi detalii despre marcaje la http://romania-natura.ro/node/26, fisierul marcaje_maramures_maramuresului_2008_diacritice.doc). In partea stanga fata de sensul nostru de mers observam ceva mai jos de drumul pe care suntem sumedenie de cazemate si constructii. Se mai afla o cazemata si undeva mai sus, pe partea dreapta a drumului. Aproape toate sunt prabusite. La un moment dat drumul coteste spre dreapta iar in stanga noastra observam o stana pe langa care urca un drum. Ne abatem pe acest drum. Din acest loc, noul drum pe care suntem urca incet. Ajungem la un izvor amenajat. Norii invaluie puternic Muntii Rodnei dar spectacolul este impresionant. Mergem mai departe si din fata trece o masina de teren. Drumul se stabilizeaza iar pe curba de nivel. Ajungem intr-un loc mai deschis, avem priveliste si spre Borsa dar si spre judetul Suceava, spre Muntii Tibaului, care se afla in dreapta noastra. Peisajul este superb si dupa cat se pare putin frecventat de turisti.

1

Drumul pe care mergem ocoleste un varf pe care nu l-am putut identifica si inainte de a-l sui ne abatem spre stanga pana pe marginea unui abrupt de unde putem vedea valea adanca care se afla in fata noastra (foto 1). In penultimul plan, varful cel mai inalt este Cearcanul (1847 m), pe care ne-am propus sa-l suim. Acesta este varful de care l-am mentionat la inceput si pe care il zaream mereu de la Pasul Prislop. Urcam incet varful secundar din fata noastra. Nu este prea abrupt si il suim usor. Apare si zapada, dar e foarte mica si inca nu e depusa in strat consistent. Lasam bagajele chiar pe varf, intr-o mica adancitura, pentru ca Varful Cearcanul este lateral stanga fata de traseul pe care ni l-am propus. Coboram intr-o mica sa si inainte de a urca spre alt varf, inainte de Cearcanul, intalnim o mica incluziune de calcar, cateva stanci interesante. Pe ele este vegetatie care se intalneste doar pe acest tip de roca (foto 2). Poteca incepe sa urce si exact de ce ne-am temut mai tare s-a intamplat: trebuie sa trecem prin jnepeni. Desi este poteca printre jnepeni, totusi ne strecuram destul de greu. La un moment dat acestia se mai raresc si mergem din nou pe marginea abruptului din stanga noastra, de unde avem iar priveliste impresionanta spre vale si spre Muntii Rodnei. Mai facem cateva fotografii pe muntele pe care ne aflam (3, 4). Intram iar in jnepeni si poteca se strecoara din ce in ce mai greu. La un moment dat se pierde cu totul dar reusim sa vedem ca spre stanga se poate razbate pana la un loc deschis. Ne strecuram cu greu si in cateva minute razbatem jnepenii. Ajungem intr-adevar la loc deschis, in preajma unui impresionant perete pe care il vom studia la intoarcere. De aici se vede drumul spre varf (foto 5). Urcam incet, pana atingem varful, unde este o cruce de lemn. Cu toata ceata si norii care trec in valuri tot suntem incantati de peisaj.

2

3

4

5

Refacem drumul in sens invers si cand ajungem la peretele de care am pomenit mai sus ne abatem spre dreapta, pe sub el. Undeva se observa o grota destul de adanca si ne pare rau ca nu avem aici o lanterna. Peretele este foarte interesant (foto 6), are culoare neagra-albastruie. Ceva mai jos intalnim mici grote, formate prin fisurare. Mai jos, peretele este puternic acoperit cu licheni galbeni. Incercam sa ne strecuram printre vegetatia de aici si intalnim o coloana de stanca (foto 7). O data depasit acest perete ajungem intr-o poiana si urcam din nou in creasta. Am depasit astfel portiunea in care se pierdea poteca printre jnepeni. Din creasta intram iar intre jnepeni, pe poteca care aici este vizibila si pe care am venit in aceasta zona a muntelui.

6

7

Ajungem la rucsaci. Coboram apoi la drumul pe care l-am parasit si ne inscriem din nou pe el. Ceva mai incolo se observa, pe partea stanga, cateva stanci interesante ca forma (foto 8). Cerul este ca plumbul, semn ca vremea se va inrautati. Apar cateva bifurcatii dar noi mergem spre stanga fata de directia pe care am venit pana aici, urmand acelasi marcaj banda rosie. Ne apropiem de o cabana si ceata cuprinde muntele si incepe o burnita rece. Ne aflam in vecinatatea Varfului Fantana Stanchi (1726 m). Aici drumul pe care suntem se intersecteaza cu alt drum care vine dinspre judetul Suceava si coboara spre Baia Borsa, un drum de munte, bine intretinut. Observam ca din vecinatatea cabanei drumul care coboara spre Baia Borsa este marcat cu punct rosu.
Punem cortul in vecinatatea unor stanci de mici dimensiuni, la timp, deoarece ploaia se transforma in lapovita si apoi in ninsoare. Facem ceai cald si incercam sa adormim. Peste noapte ninge foarte mult si dimineata cortul este puternic deformat de zapada uda.

8

Strangem cortul si incercam sa gasim un drum mai departe, spre o creasta care duce spre Varful Toroiaga. Este ceata extrem de densa. Ne deplasam spre nord, ocolind prin dreapta fata de directia de mers pana aici varful care se afla in fata noastra. Gasim o poteca dar aceasta se indreapta spre vest. Inca nu se vede la distanta mare pentru a ne putea orienta. Totusi, la un moment dat cerul incepe sa se elibereze si isi face aparitia soarele. Ne dam seama ca creasta pe care vrem sa ajungem este foarte departe (foto 9) si ca ar trebui sa coboram intr-o vale adanca si in plus nu stim in ce parte ar fi o poteca pana pe acea creasta. Asa ca decidem sa urcam varful pe care l-am ocolit si sa ajungem din nou la drumul marcat cu punct rosu. Suim incet si ne intalnim cu cativa mistreti care se uita mirati la noi, apoi pleaca incet in treaba lor. Depasim varful si coboram in partea opusa si ceva mai jos ajungem la drumul cautat. In plus aici sunt si stalpi de inalta tensiune care vin din vale. Cerul se mai degajeaza si peisajul este superb. Spre sud vedem varful pe care l-am urcat ieri. Suntem inca destul de sus. Coboram pe drumul amintit si ajungem intr-o vasta poiana de unde avem o deschidere spre valea pe care trebuie sa ajungem. Cer inca plumburiu dar peisaj de vis. La baza acestei poieni dam de limita zapezii (foto 10). Ne abatem din acest loc undeva in dreapta si doar foarte putin mai sus pana la cateva stanci interesante, alcatuite tot din calcar (foto 11).

9

10

11

Coboram apoi mai departe, urmand punctul rosu si ceva mai jos ajungem iar intr-un peisaj de vis, o poiana unde cateva constructii in stil maramuresean intregesc peisajul (foto 12). Din aceasta poiana se vede printre doi munti Varful Pietrosul Rodnei (2303 m). De aici drumul coboara vertiginos prin padure, spre valea aflata in stanga noastra. Ajungem in scurt timp la un drum parcurs de masinile care deservesc minele din zona pentru ca suntem foarte aproape de Baia Borsa. In foarte scurt timp intalnim primele constructii, marea majoritate parasite. Undeva gasim si un izvor captat, cu apa minerala. Mai la vale, pe partea dreapta in sensul de coborare, se afla alte doua izvoare de apa minerala. Mai facem circa 30 minute pana in centrul oraselului minier Baia Borsa, de unde vedem o stanca imensa si un varf secundar, de unde se desprinde o creasta ce duce spre Varful Toroiaga.

12

Prindem un autobuz local care ne duce in centrul orasului Borsa. De aici, Muntii Rodnei cu culmile impresionante ne incanta privirea. Vedem Varful Puzdrele, semet, ca o piramida. Mai spre dreapta, cel mai inalt varf din Carpatii Orientali, Pietrosul. La Borsa se termina traseul nostru.