Varful Ineu, 2279 metri, pe schiuri

Ineu, pe schiuri

Edmond Butyka (Cluj-Napoca)

De multa vreme ne doream sa iesim pe Ineu. Desi primul meu contact cu Muntii Rodnei s-a lasat mai mult asteptat in comparatie cu alti munti, nu am incetat sa revin in aceste locuri minunate. Traseul care ne “striga” de multa vreme inimile are ca punct de pornire localitatea Valea Vinului. De aici urma sa urcam spre Saua Curatel si apoi catre Varful Ineu. Si de data aceasta am facut o echipa de trei: Voichita Bodea, Vlad Sancraian si subsemnatul (Edy). Toti am mai fost pe acest traseu, atat vara, cat si iarna; de aceasta data noutatea avea sa stea in faptul ca eram aici prima data toti trei, cu schiuri de tura si aveam la dispozitie doua zile in care sa incercam varful.

extras din lucrarea autorilor Iuliu Buta, Ana Aurelia Buta - Muntii Rodnei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1979

Asadar, dupa o saptamana de munca ne pregatim rapid de drum. Vineri, 22 ianuarie 2010, dupa orele 19 ne strangem la iesirea din Cluj, catre aeroport. Drumul catre Valea Vinului se scurge destul de repede. La ora la care ajungem linistea domneste peste aceasta asezare. Incercam sa ne echipam cat mai repede posibil. La orele 23 pregatim focile si pornim la drum.

Vlad si Voichita; dupa ce trecem de exploatarea miniera gasim o pensiune chiar inainte de intrarea in stramtoarea formata de Izvorul Bailor; aici se afla acum si o parcare pazita (5 RON/noapte/masina, se elibereaza bon); pregatim echipamentul, reglam betele telescopice si punem focile.

Intrarea pe firul vaii este destul de incomoda. Fiecare am incercat sa evitam zona dificila, dar nu este posibil. Apa din vale, cat si cea scursa de pe versanti, a dat nastere unor poduri de gheata. Cu multa atentie reusim traversarea zonei, folosindu-ne de bete, pentru echilibrare; claparii nu ne ajuta prea mult. Singurul avantaj este gradul de impermeabilitate. Abia la intoarcere ne-am format imaginea de ansamblu a zonei.

2

3

Dupa o coborare frumoasa, bustenii pe care trebuia sa trecem nu erau foarte atragatori; a fost momentul in care Vlad a hotarat sa nu duca acasa coltarii fara sa-i aeriseasca putin.

3bis

Dar sa revenim… urmeaza o zona in care firisoare de apa iti solicita atentia, apoi o noua traversare a raului (exista si o punte putin catre stanga relativ la cotul pe care-l face drumul in urcare), alte firisoare de apa si in scurt timp zapada a permis sa punem schiurile in picioare. Drumul este sustinut, suntem atenti la marcaje doar cand intalnim bifurcatii. Si aici, din pacate, isi fac aparitia tot mai multe drumuri forestiere. Nu uitam sa urmam varianta de iarna a traseului, care este bine indicata. Urcam sustinut si ne gandim la cei care au suit inaintea noastra. Sunt urmele a doua persoane, destul de recente. Mai in gluma ne gandim ca au mers inainte ca sa faca focul in refugiu. O pauza de masa binemeritata si din nou la drum. A trecut de unu noaptea.

4

Marcajul - triunghi rosu - este destul de vizibil aplicat pe copaci. Ajungem sub culme. Vantul care sufla cu putere ne obliga sa ridicam privirile doar pentru a vedea suficient cat sa ne mentinem in apropierea culmii. In curand simt fumul care vine dinspre refugiu; au trecut aproape patru ore de cand am intrat pe firul vaii si iata ca acum, bucurosi, trecem pragul refugiului si ne intalnim cu cele doua persoane pe care le-am numit “echipa de sprijin”: Vlad B. (a nu se confunda cu Vlad S.) si Tibi.

5 Vlad, sosit la refugiu.

Desi ei au urcat “la bocanc”, au parcurs traseul cam in acelasi timp, doar ca au avut 4-5 ore avans fata de noi. Ne servesc cu supa calda, mancare, ne pun la dispozitie apa incalzita. In curand ne ducem cu totii la culcare. Vantul sufla cu putere toata noaptea.
Ziua de sambata debuteaza cu mult soare. Ne pregatim de drum. Intre timp aflam ca colegii nostri sunt veniti tot de la Cluj. Ne dam seama ca eram cunostinte mai vechi - ne “intalniseram” in aceasta toamna tarzie in Muntii Fagarasului; ei erau pe Muchia Dragusului, noi pe Muchia Zanoaga (vezi harta). Ne urmariseram reciproc de la distanta, ne-am fotografiat unii pe altii si mai apoi am schimbat cateva email-uri. Ne bucuram mult de faptul ca “lumea este atat de mica”. La orele 10 suntem pe panta de deasupra refugiului.

Muchiile Zanoaga si Dragusului, extras din harta integrala a Muntilor Fagarasului, editia 2009

6 De la refugiu se urca pe Culmea Harosului, spre Varful Curatel (directia nord).

Pe schiuri, prind altitudine destul de usor; efortul este constant si organismul se adapteaza bine conditiilor de iarna. Urcam repede, rucsacii sunt destul de usori (mancare, coltari, piolet, termos).

7 În spate rămâne refugiul din Şaua Curăţel.

8 În stânga (vest), prima culme vizibilă coboară din Vârful Cişa (2036 metri), următoarea este Culmea Corongişu.

9 În faţă, Vârfurile Ineu (2279 metri, stânga) şi Ineuţ (2222 metri, dreapta).

10 Suntem pe culme (la aproximativ 1850 metri). În dreapta (est), Vârful Roşu (2113 metri). Vârful Ineuţ "coboară" prin al său picior către Vârful Roşu.

Vlad si Tibi se opresc foarte des, pentru fotografii; curand ii ajung.

11 Culmea serpuieste usor; cateva zone stancoase pot fi trecute cu atentie fara echipament tehnic suplimentar; in unele zone sunt formate cornise.

12 In spate, privirea trece peste Capu Benesului (1587 metri).

13 Vantul sufla cu putere; zapada este inghetata. Ne acoperim fetele.

Jur imprejur totul este alb stralucitor.

14 Daca trecem de Varful Ineu, putem cobori pe piciorul de sub Varful Cisa (prim plan); in partea de jos piciorul se lateste mult si iarna prezinta pericol de avalansa. In spate se zaresc Muchia si Varful Corongisu, de unde ne putem indrepta spre Saua Gargalau.

15 Dupa un urcus putin mai pronuntat, urmeaza o portiune de inclinatie mica care ne conduce catre Varful Ineu.

16 Versantul este "tapitat" cu zapada inghetata, coltarii ofera un plus de siguranta.

17 Urcusul abrupt ne obliga sa facem slalom cu schiurile.

18 Betele ajuta sa ne pastram echilibrul, fie ca suntem pe coltari sau pe schiuri.

In unele locuri este necesar sa iau schiurile in spate, dar nu doresc sa renunt la ele. Vantul rece ma face sa-mi pastrez ritmul alert. Suntem destul de sus si realizez ca sunt singurul care se straduie sa duca schiurile pana la destinatie. Ma gandesc ca nu poate fi chiar atat de rau si de va trebui sa le port in spate la vale. Ultima portiune parca imi da aripi.

19 Zaresc crucea de pe varf. Grabesc "pasii". Incerc sa-mi aleg o ruta care sa-mi permita sa urc cu schiurile.

20 In stanga, "Alpi Transilvaniei" se dezvaluie…

21 …in toata plenitudinea lor.

22 Intorc privirea inapoi… colegii de tura se apropie; versantul luceste in lumina Soarelui. In mod normal am urma matematic linia crestei. Deoarece zapada este “beton” urc in slalom scurt, in imediata apropiere a crestei.

23 Din Varful Ineu se desprinde spre nord-vest Coasta Neteda. Aici este o portiune putin mai dificila, care iarna poate sa necesite asigurarea in coarda. Imi doresc sa trec si in anotimpul alb pe aceasta coasta, care vara se prezinta ca in imaginile 23 a,b,c.

23a

23b

23c

Sa revenim la anotimpul prezent.

24 Arunc o privire spre caldarea de sub varf (nord).

25 Ajuns sub varf, imi las rucsacul si schiurile si urc ajutat de bete ultimii metri. Zapada este buna si nu e necesar sa folosesc coltarii. Ineu, 2279 metri.

Un ceai cald si cateva dulciuri sunt tare binevenite. Au trecut aproape patru ore de la plecare. Parca si vantul da semne de oboseala si ne bucuram din plin de frumusetea locurilor.

26 Pe Ineu, 2279 metri; privire spre Muntii Maramuresului.

La vale, schiurile aluneca singure. Trebuie doar sa fiu atent sa nu ma departez prea mult de culme; uneori crusta de zapada paraie si-mi aminteste legile muntelui. Vantul puternic a format cornise in mai multe locuri asa ca imi aleg cu grija virajele. Prindem destul de repede avans fata de echipa de sprijin, care se opreste adeseori la sedinte foto. Inainte de inserat suntem toti inapoi la refugiu. Vlad si Tibi coboara la vale, la lumina frontalelor. Noi petrecem seara topind zapada la primus, mancam si reluam procedura.

27 Dimineata pandesc rasaritul.

28 Ne retragem catre indicatorul traseului de iarna (la cam 30 minute fata de refugiu). In fundal, de la stanga, Ineu, Ineut, Rosu.

Alunecam la vale foarte frumos pana cand ne apropiem din ce in ce mai mult de firul apei; trebuie sa dam jos schiurile deoarece stratul de zapada nu acopera bolovanii de pe drum, de altfel destul de mari. Lunecam aproape continuu; curbele sunt foarte stranse si incercam sa ne controlam viteza.

29

In drum spre casa ne oprim la borcutul de la jumatatea drumului dintre localitatile Valea Vinului si Rodna; ne incalzim la soare, mancam si luam cu bucurie din apa minerala. Ajungem acasa obositi, dar cu inimile pline de frumuseti.