Muntii Lotrului, Varful Turtudan

Muntii Lotrului, Varful Turtudan

text: Dinu Boghez
fotografii: Floriana Boghez

Ce pacat ca orasul Brezoi nu-si pune in valoare tot farmecul montan de care dispune. Astazi oraselul arata jalnic, dar daca cineva s-ar osteni doar un pic peste amorful cotidian, cate locuri fermecatoare ar iesi la iveala! In preajma Brezoiului stau minunatii ale Muntilor Capatanii si Lotrului.
Mai recent - poate fi un inceput, Parcul national Cozia si-a extins aria si prin stancariile Doabrelor, dar pana a fi pusi in valoare muntii la poalele caruia se afla Brezoiul mai este cale lunga. Si totusi, Valea Satului, enigmatica, stransa intre munti, duce spre locurile stancoase ale Naratului, acolo unde floarea de colt isi afla locuri ascunse. Pe malul stang al Lotrului stau caile care duc spre stancariile Doabrelor. Imense carapace de testoase incremenite in piatra. Deasupra lor, cate un dinte de rechin preistoric duce catre vreun varf de unde pare ca drumul se sfirseste daca nu stii locurile ascunse care te conduc pe mai departe. Prin cotloane bine ascunse isi afla loc floarea de colt, la altitudini deosebit de joase. Pe coaste insorite, gingasa floare a deditelului, prin culorile sale aprinse, aduce cerul pe pamant. Si cand dezlegi misterul tancurilor Doabrelor printre care te strecori, te intampina oaza de liniste a Poienii Sulitei.
Pe malul drept al Lotrului, de cum intri pe calea lui lunga, cu muchii stancoase si paduri aninate pe coaste, parca si mai abrupte, te intampina cetatea inalta a Foarfecii si mai apoi lunga cale spre Pietrile Goale si Sturii lui Pavel, stanci ridicate pana la cer. Ar fi poate de ajuns sa-ti umpli sufletul si ochii cu frumusetile deosebite ale acestor locuri.

Vf. Turtudan.

Turtudan, paznicul Brezoiului.

Deasupra Brezoiului, atat de aproape de-ti vine mai mereu in zilele insorite sa-i urci semetia, se ridica Varful Turtudanului, la doar 644 metri. Cea mai usoara cale de ajuns pe tancul inalt porneste chiar din inima targusorului. Te intampina inainte de a trece podul, o tabla mare, care cu amanunte despre trasee, flora si fauna te anunta ca taramul Doabrelor a intrat in Parcul national Cozia. Treci podul peste Lotru, apuci la stanga, pe drumul care duce catre catunul Vasilatu (vezi schita 2) si ajungi la un drumeag care urca pe Valea Doabrei.
De aici, de unde Muchia Turtudanului impunge valea, incepe poteca cea mai directa catre varful semet. Urci sustinut, mai intai printre pinii rari, care puncteaza drumul. Mai apoi, atunci cand poteca parca vrea sa infrunte abruptul semet, ridicat vertical in cale, ai de a face cu un prag de stanca degradata, pe care-l depasesti cu usurinta. O data depasit, ochii se opresc pe carapacele uriase ale Doabrelor, catarate una peste alta.
Mai departe, drumul se inscrie pe brana ingusta care ocoleste peretele muntelui, pe versantul dinspre Valea Lotrului. Brana se strabate cu atentie. Versantul abrupt din dreapta potecii nu este deloc imbietor. La inceputul vreunor zile insorite ale lunii martie, pe aici apar primii deditei, dintre aceia care fac ca versantii prapastiosi ai locurilor sa capete culoarea cerului albastru. Si, in mijlocul florii gingase stralucesc razele galbene ale soarelui de primavara. Poate chiar ai noroc si in vreun cotlon ascuns, de abia razbit de vreo raza de lumina, gasesti floarea gingasa a caldarusei aproape neagra, minune mare a locurilor de pe aici.
Ajungem in strunga de la baza varfului, pana la care am facut mai putin de 1 ora. Ne asteapta ultima parte a urcusului, cea mai grea. Ca sa ne fie de ajutor, aici gasim un cablu, fixat in piatra doar sus. Agatandu-ne de el ajungem aproape de ultima inaltime a Turtudanului. Gasim loc de odihna in apropierea ultimei stanci pe care putem sa o escaladam. Privim cu nesat imprejurimile, strabatand cu ochii stancile cu forme preistorice ale Doabrelor, oprindu-ne tocmai pe plaiul Poienii Sulitei. Putem escalada cu destula atentie cei cativa metri care duc deasupra ultimei stanci. Avem de aici o priveliste deosebita asupra oraselului pe care l-am parasit de curand, dar si spre profunzimea Vaii Lotrului, pana pe inaltimea Tarnovului, cel care parca inchide orizontul, stapanit de marile inaltimi ale Muntilor Capatanii.

Intoarcerea o putem face prin aceleasi locuri, parca cu mai multa atentie. Putem alege insa o alta cale, strabatand Muchia Turtudanului. Dupa ce am coborat ajutandu-ne de cablu, ajungem repede intr-o strunga. Apoi depasim o scurta portiune stancoasa. Poteca devine comoda. Curand, circa 30 minute, dupa ce strabatem cateva sei putin adanci, ajungem intr-un loc de unde spre stanga se desprinde o muchie. In fata, Muchia Turtudanului continua urcand din greu pe unul din cele cateva tancuri care alcatuiesc versantul stang al Lotrului. Noi coboram cu atentie spre stanga, intr-o sa inierbata. Intalnim poteca turmelor de capre din Brezoi, care urca frecvent pana aici.
Mai departe continuam mersul linistit prin padurea de fagi si mesteceni, cu privelisti catre poalele stancariilor Doabrelor, acoperite de pasuni si livezi. Urcam pe tancul din fata, pana in crestetul lui. Inaltimea pe care am ajuns este spectaculoasa, cu atat mai mult cu cat pe cealalta parte a varfului, un abrupt imposibil de coborat direct ne opreste inaintarea. Jos, la poalele abruptului, zarim o curmatura inierbata, strabatuta de o linie de inalta tensiune. Pana acolo, din vale, ajunge o poteca, care de aici, din varf ne este inaccesibila. Ne intoarcem si gasim repede un fir de poteca care ne conduce catre livezile de pe malul Paraului Doabrei. De cand am parasit Varful Turtudanului pana cand ajungem pe malul paraului au trecut 1½ ore. Inca ¼ ora si am ajuns din nou pe podul de peste Lotru, din centrul Brezoiului. Implinim o excursie scurta printr-unul din locurile deosebite care inconjoara Brezoiul.