Muntii Lotrului, Doabre, Varful Zimbru

Muntii Lotrului, Doabre, Varful Zimbru

text: Dinu Boghez
fotografii: Floriana Boghez

Trecem podul de peste Lotru din centrul oraselului Brezoi, la stanga si apoi la dreapta urcam Paraul Doabrelor, in lungul ulitei cu cele cateva case amarate de pe vale. La ultima casa, lasam pe stanga poteca ce urca spre ramura vestica a stancariilor Doabrelor, marcata cu triunghi rosu, destul de vechi si continuam drumul pe vale. Cativa zeci de metri mai sus, pe malul stang al paraului, incepe poteca marcata de curand cu cruce rosie care conduce in Poiana Sulitei. Mai departe, depasim confluenta cu Paraul Zimbrului - aici intalnim singurul loc mai larg, adevarata poiana, din tot intinsul Doabrelor - care vine din dreapta si continuam sa urcam pe cel al Doabrelor, din stanga (vezi schita 2).
Ne intampina aici, la inceputul stancariilor Doabrelor, un sirag intreg de carapace de broasca testoasa uriasa. S-au intors cu spatele spre noi si urca agale muntele! Noi apucam spre stanga, pe Valea Doabrei. Depasim prima muchie cu un hatas aninat pe povarnisul abrupt. Duce si aceasta in sus, prin locuri care se infunda in pereti stancosi, greu, foarte greu de depasit cu mijloace obisnuite. Continuam drumul pe vale, dintr-odata stramtata. Ajungem la baza unui alt picior de munte. Urca pe el un hatas, insailat repede pe o brana, apoi printre doua tancuri si mai departe se inscrie pe muchia care pana la urma ajunge in drumul principal care urca in Varful Zimbrului.

Muchia Cosarei.

Depasim prima vale, dupa care urmeaza o noua muchie, impadurita, pe care incepem sa urcam. Piciorul acesta de munte are la randul sau alte cateva ramificatii, toate unindu-se undeva mai sus. Urcam din greu, pe un hatas utilizat de turmele de capre ale oamenilor din vale. Gasim de altfel numeroase urme. De copacii rari uneori ne mai ajutam in urcusul priporos. Intalnim in vreo doua locuri stanca aflata la lumina si presarata cu graunte de piatra faramitata, pe care se poate aluneca cu usurinta. Suntem inscrisi pe hatasul urcator, intr-un urias S pe care-l urmam cu sfintenie.
Curand ajungem in a doua parte a S-ului, chiar pe creasta, pe un foarte scurt palier. Cand in fata ne sta un alt tanc, poteca se abate pe versantul din stanga, cel nordic, care curand, intr-o sa de abia perceptibila se uneste cu hatasul care urca pe prima muchie din vale, amintita inainte. Hatasul urca spre stanga, prin locuri priporoase pe care trebuie sa le depasim cu atentie. Dupa ce sfarsim si acest urcus suntem pe un alt palier al muntelui, de data asta foarte scurt. Acum intalnim din nou poteca foarte clara, care se abate pe stanga versantului, lasand deasupra noastra un varf cu abrupturi pe celalalt versant. Drumul ia aspect de brana si continuat, pe o varianta, ne scoate intr-o strunga nisipoasa, aflata in drumul spre varf.

Vf. Zimbrului; la stanga, Poiana Sulitei.

Dintii de rechin ai Doabrelor.

Coastele estice ale Muchiei Doabrelor.

Vf. Zimbru.

Poteca poate continua insa si pe creasta, la care ajungem repede. Depasim o zona stancoasa, care ne scoate in fata unei saritori de mai putin de 2 metri, usor surplombata, care poate fi depasita cu oarecare atentie. Ne intalnim aici cu brana care ocoleste saritoarea pe versantul din stanga, amintita mai inainte. De acum incolo nu ne mai ramane decat sa urcam plaiul inierbat care ajunge pe Varful Zimbrului, la capatul a 2 - 2½ ore de cand am parasit Brezoiul.
Poposim aici catava vreme. Suntem la o cota neobisnuit de joasa pentru ceea ce am numi in mod curent munte. Deasupra tuturor abrupturilor care ne inconjoara stapaneste Poiana Sulitei. Aici salasluiesc putinii oameni care se mai incumeta sa-si duca zilele pe inaltimea locurilor care ajunge catre 1000 metri. Sunt pe aici ogoare, cultivate din greu, si oamenii isi mai pasuneaza animalele. Altadata viata era mai intensa, dar dintre cei de demult, pe unii i-a luat cu el nimicul, iar pe altii singuratatea locurilor i-a gonit in vale. Sibienii, amatorii ai acestor locuri isi faceau pe Valea Betelului tabara de corturi si nu o data urcau prin aceste locuri, printre Stancariile Betelului, contempland locuri cu vizibilitate catre primele inaltimi ale Muntilor Lotrului si ale Fagarasilor. Oricum, Poiana Sulitei intruchipeaza un adevarat nod orografic pentru toate aceste muchii pastratoare de frumuseti autentice ale Stancariilor Doabrelor.

Vf. Zimbru.

Vf. Zimbru.

Vf. Zimbru.

Vf. Zimbru.

Vf. Zimbru.

Cocarel/ Maseaua ciutei (Erythronium dens-canis).

Aici, pe varful cu o imensa surplomba sub el - privit de pe Muchia Cosarei intruchipeaza o gura de rechin aseptand prada, odihna imbie la un adevarat tur de orizont. Valea de pe care am venit se inchide cu oraselul linistit al Brezoiului, dominat de tuguiul Turtudanului. Spre est, Muchia Cosarei pare un urcus linistit si doar catre Poiana Sulitei, cusmi ce-si arata abrupturile au pe creste contur de padure deasa. Daca ne indreptam privirile in continuare, spre stanga, dedesubtul Marii Poieni tancuri stancoase intovarasesc conturul acesteia. Printre stancariile nordice, cu atentie, zarim o poteca bine conturata, care ajunge la o grota. Este Grota Leurdelor si de la ea in jos poteca continua, adancindu-se spre Valea Doabrei Mari, constituita prin acele locuri in adevarate chei. Continuand turul de orizont spre stanga, pe Muchia vestica a Doabrelor, privim multimea altor tancuri, dispuse pe doua randuri, cele din creasta si cele de dedesubtul lor. Printre ele, hornuri rasucite care ajung pana in vale, cu vegetatie arborescenta in lungul lor. Pe sus, pe creasta amintita, se strecoara drumul altadata bine marcat cu triunghi rosu, catre Poiana Sulitei. Dintre multimea tancurilor atrage privirile ultimul dintre ele, aproape de intinsul poienii, cu o verticala impresionanta. Apoi conturul Muchiei Doabrelor implineste ramura unei potcoave, sfarsind in apropierea Brezoiului. Adancurile vailor, de aici greu de descifrat, ascund in ele adevarate chei, cu stransori stancoase, dintre acelea prin care ploile torentiale nu este bine sa te prinda.
Nu ne ramane decat drumul intoarcerii, facut cu atentia cuvenita prin locuri in care frunzisul poate produce alunecari. Mai catre vale, observam ca muchia pe care am urcat se imparte in 3-4 picioare, toate conducand catre Varful Zimbrului.