Cheile Turzii, Muntii Trascau

Cheile Turzii, Muntii Trascau

Vasile Bouaru, Ada Miclos, Cristi Schipor (Radauti)

Paraul Hasdate a sapat in calcar pe o lungime de 3 km si au rezultat pereti cu inaltime de aproape 300 metri.
Sunt multe trasee pe care se poate ajunge in Cheile Turzii. 1 noiembrie 2009. Noi am pornit cu o masina de ocazie din orasul Turda spre satul Mihai Viteazu, pe DN 75; la iesirea din acest sat se desprinde un drum marcat cu cruce albastra, care duce - prin satul Cheia - direct in Cheile Turzii.

extras din lucrarea Asaltul Carpatilor, Bucuresti, 1985; autor harta, Nae Popescu

La inceput drumul merge drept dar o data cu intrarea in satul Cheia acesta face cateva coturi si urca in serpentine. Ne depasesc masini care merg la o cariera aflata undeva mai sus si la un moment dat un sofer se indura si ne ia cu el. Ne lasa aproape de varful unui deal dupa care se afla cheile. Mai urcam putin si ne abatem spre stanga fata de directia de urcus. Deodata in fata noastra se vede imensa intrare in Cheile Turzii (foto 1). Coboram pe drumusorul care serpuieste spre cabana aflata in chei, la care ajungem destul de repede. Pe jos, de la intrarea pe acest drum si pana aici, am fi facut 2 ore.
Suntem nerabdatori sa parcurgem cheile. Depasim cabana unde se afla si o harta cu traseele din zona cheilor si ne inscriem printr-o padurice de foioase care toamna arata splendid (foto 2), pe traseul marcat cu punct rosu. Mai depasim cateva case parasite din dreptul carora avem imagine asupra unor pereti imensi si foarte spectaculosi (foto 3).

1

2

3

Poteca care urmeaza indeaproape Paraul Hasdate este foarte bine intretinuta si amenajata. Traversam mai multe poduri (in imaginea 4 unul dintre ele). Apoi poteca urca foarte incet (foto 5), printre peretii de calcar (foto 6). La un moment dat coboram pana la albia paraului (foto 7, 8).

4

5

6

7

8

Revenim la poteca si urmam drumul mai departe (foto 9). Privirea ne este atrasa de un spectaculos perete, pe partea dreapta in sensul de urcus (foto 10). Ceva mai sus vedem acelasi perete, din alta pozitie. Este Turnul Ascutit (foto 11, 12), unul dintre cele mai impresionate din aceste chei. Ajungem la un mic izvor, un fir care se prelinge de pe un perete aflat pe partea stanga a vaii in sensul de urcus.

9

10

11

12

Mai parcurgem putin, impresionati de ceea ce poate face natura si incep sa se observe si cateva grote (foto 13). Intr-un loc unde valea se mai largeste putin observam in peretii de pe ambii versanti doua guri de pesteri. Cea din stanga in sensul de urcus se numeste Pestera lui Balica (foto 14). Noi am studiat-o putin pe cea de langa noi, aflata deci pe versantul drept in sensul de urcus (foto 15). Am urcat cativa zeci de metri pana la intrarea in aceasta pestera. La inceput tunelul pe care am patruns este destul de inalt dar apoi se ingusteaza. Pe podeaua pesterii curgea un firisor de apa, printre multe pietre. Nefiind echipati corespunzator am intrat cat s-a putut (foto 18). Pestera este spectaculoasa si prin peretii ei se vedeau urme ale curgerii apei. Ne intoarcem spre iesire (foto 20), pentru a ne continua traseul. Din fata intrarii facem o fotografie spre aval (foto 21). In partea dreapta, jos, se observa poteca care ne-a condus pana aici.

13

14

15

18

20

21

Coboram la poteca, de unde mai facem o fotografie asupa vaii pe care urcam (foto 22) precum si a Turnului Ascutit (foto 23).

22

23

Valea se largeste si putem vedea si peretii mai indepartati. Deoarece sunt pereti abrupti din calcar observam si multe trasee de alpinism, Cheile Turzii fiind o adevarata comoara in acest sens. De altfel, aproape toti cei pe care i-am intalnit erau echipati pentru catarari. Facem si noi un traseu mai la indemana dupa care ne continuam drumul spre iesirea din chei. Acolo gasim foarte multi alpinisti care asteptau la rand ca sa faca un traseu. Fiind aglomeratie, ne intoarcem pe poteca spre interiorul cheilor (foto 26) asteptand sa se elibereze traseul amintit. Dupa ce mai admiram imensii pereti de calcar revenim la traseul dorit de toti. Acum e liber si putem sa-l incercam. Cristi porneste cap de coarda (foto 28), dupa care il urmeaza Ada. Traseul nu ridica dificultati deosebite si este pitonat corespunzator. Dupa efectuarea lui privim spre iesirea din chei (foto 30); o zona care contrasteaza foarte mult cu ceea ce am vazut pana aici, dealuri domoale.

26

28

30

Seara se apropie si trebuie sa parcurgem din nou cheile, in sens invers. Mai admiram la coborare imensii pereti de calcar si cand ajungem in dreptul cabanei se lasa intunericul. Urcam pe drumul care conduce spre satul Cheia iar din varf se vad pe de o parte silueta intunecata a cheilor iar in partea opusa luminile satelor din zona si ale orasului Turda. Mergem pana ajungem din nou pe DN 75.