Muntii Capatanii, refugiul Gera si creasta, toamna; partea a 2-a

Muntii Capatanii, refugiul Gera si creasta, toamna; partea a 2-a

cititi aici prima parte a articolului

Cand le-am depasit, din muchia celui de pe urma am inceput sa coboram. Curand, am dat de poteca ciobaneasca ce cobora de la stana din Govora. Pe ea am mers pana am depasit firele de apa zgomotoase ale Vaii Reci.

13 Pe culmea Ionascului.

14 Borna de pe Vf. Ionascu.

15 Paraul Rece.

Mai sus apa venea din plaiul molcom, dar mai jos urmau pereti stancosi si apa de abia de se strecura printre ei, prevestind marea inclestare dintre peretii Stogsoarelor si Builei. Am urcat malul celui de al doilea parau, am ajuns in Saua Lespezilor si am poposit la casuta de aici.

16 Casa din Saua Lespezi.

17 Creasta Builei, vazuta din Lespezi.

Soarele era inca puternic, dar cerul incepuse sa-si piarda stralucirea si norii incepusera sa-si arate coltii. Cateva imbucaturi, la repezeala, ne-au domolit foamea. Nu prea aveam timp. Drumul inca lung pe care-l aveam de facut si imbulzeala norilor pe cer ne-a gonit din loc. Am urmat la inceput drumul de sub Varful Lespezilor.

18 Vf. Lespezi.

Altadata, poteca marcata il urca si-l cobora, in drumul ei catre Varful Zmeuratului, dar multimea drumurilor forestiere au transformat-o in amintire. Drumul pe care eram s-a transformat in poteca, pe deasupra stanei din aceste locuri si firele ei ne-au condus catre padurea de brad, acolo unde si vantul si-a pierdut taria. Era pe aici tot poteca stiuta de mult, trecand pe nesimtite peste felurite specii de arbori, de la brad la paltin si fag. Doar ca din cand in cand trebuia sa-i cautam firul pierdut prin incalceala copacilor doborati de furtuni si unii si de batranete. Cerul se innourase de-a binelea si pasii nostri erau din ce in ce mai grabiti. Urcusurile si coborasurile se succedau unul dupa altul. Din loc in loc mai erau si ochiuri de poiana, cu ramaturi de mistret si in locurile mlatinoase si scaldatori ale acestora. In fuga am trecut pe langa ramasitele statiei vechiului funicular de la Grosii Bodestilor, capatul locului de unde bustenii, in anii de demult, se transportau pana la Brezoi. Erau multe amintiri despre calea lunga a funicularului pe care nici eu nu il apucasem functionand. O statie era jos, in chei, unde o mocanita transporta bustenii pana la statia de la casa lui Zdarcea. Alta era tocmai sus, in Saua Hadaraului. Apoi una sub Varful Folea si ultima la Candoaia. Dar cine mai zaboveste asupra amintirilor de nici macar cu o suta de ani in urma.

Cand am ajuns la rascrucea din Saua Comarnice, trecusera aproape cinci ore de cand plecasem de le refugiul din Gera. O clipa ne-am gandit ce ar fi daca am lua-o pe sub seninarile din Buila, dar ne-am razgandit repede. Am inceput coborarea. Am trecut pe langa ramasitele vechii stane din Comarnice, ne-am intalnit cu un grup care dorea sa mearga in Saua Vanturaritei, cu altul care tocmai se intorcea de acolo si coborarea pana la cabana din chei s-a sfarsit repede.

18a Cabana Cheia si Stogsoarele.

19 Claia Stramba.

20 Stogsoarele.

21 Claia Stramba.

Era vanzoleala mare la cabana. Masini, oameni multi, locuri putine si norocul ne-a fost cu cabanierul care ne-a indrumat intr-o camera inca neterminata, din podul care tocmai se amenaja. Apoi cabanierul ospitalier ne-a oferit ciorba din aripi de curcan, bere si multa bucurie ca ne-a revazut dupa atata timp. Sub calcarele luminoase ale locului - Claia Stramba, Stogul si Stogsoarele - ne-am petrecut timpul pana in preajma inserarii. Peste noapte cerul s-a instelat si aveam nadejde ca si ziua care urma va fi tot frumoasa.

Un ceai baut la repezeala dimineata, ramas bun de la gazda noastra cea primitoare si iata-ne la traversarea cam dificila a Paraului Cheia, pe niste arbori aruncati peste albia lui. A urmat urcusul pana la gura tunelului, coborarea pana in locul de unde se desprindea muchia plaiului Pietrii Taiate si de aci am urmat, pe vreme cu cer senin, vechea poteca care avea sa ne scoata tot la Olanestiul din care plecasem cu doua zile inainte.

22 Vf. Folea.

23 Vf. Vioreanu, stanga; Cheile Recea.

25 Umerii Salcetului, Claia Stramba, Cheile Recea, Stogsoarele.

26 Troita din Saua Prislopel.

27 Claia Stramba, Cheile Recea, Stogsoarele, Stogu.

28 Vf. Stogu.

Pe coaste de munte, uneori printre tancuri, alteori prin poieni, printre bradui, mesteceni ori fagi batrani si uneori cate-o fagoaica, am ajuns pana la urma la drumul ce ducea ori spre schitul Bradu ori spre satucul Tisei. De aici, de langa troita locului, nici nu ne-a mai trebuit mult ca sa coboram pe ultima parte a drumului catre Olanesti. Rezerva de apa ni se terminase de mult si cand am ajuns la izvorul din coasta n-am stiut cum sa ne saturam setea mai repede.
Cand am plecat de la bancuta cu izvorul apropiat odihnei noastre asteptam doar coborarea pe piciorul muntelui prelung, care avea sa ne scoata din nou la drumul pietruit pe care-l parasisem mai deunazi. Marcajul cam rar avea sa ne joace o ultima festa si n-am izbutit sa prindem poteca cea buna ci doar pe o alta, vizibila si care ne-a scos tot pe drumul de pe Valea Olanestilor. Ceva mai sus decat sperasem, undeva prin preajma bisericii din Pietris.

29 Biserica veche din Pietris.

Era drumul infrumusetat de apusul zilei de toamna, cu frunze linistite alunecand pe firul de apa cristalina, doar ca era ceva mai lung. Am trecut acum pe drumul cotropit de raceala zilei de toamna, cu frunzis mult leganat de adierile vantului de seara. Biserica cea veche a Pietrisului era tot cocotata pe deal, alcatuirile captarii de apa zagazuiau apele raului si masinile cu cei ce-si petrecusera pe vale ziua frumoasa treceau pe langa noi. Pana in drumul pietruit al Olanestilor mai adaugasem vreo doi kilometri. Ne gandeam la locurile strabatute, cu urcusuri si coborasuri, la multii kilometri parcursi, la zilele si frumusetile de care avusesem parte. Pana la bancuta din calea autobuzului clipele au zburat ca gandul.

30 Izvorul 24 din Olanesti.