Pesteri celebre pe Valea Visterna, Dobrogea

Pesteri celebre pe Valea Visterna, Dobrogea

Descoperiri deosebite: basoreliefuri, ceramica veche, oase de ren, castor, mamut, hiena de pestera, pantera, leu de pestera, urs de pestera, urs brun, cerb rosu, bizon, rinocer linos etc. etc.

text si fotografii: Ica Giurgiu
(Clubul de Speologie “Emil Racovita” Bucuresti)

fotografii: Emilia Marinescu, Mircea Vladulescu, Cristina Lazar
(Clubul de Speologie “Emil Racovita” Bucuresti)

click aici pentru o selectie de imagini din zona

Descoperire de unelte

In 1993, fiind membru coorganizator al celei de a XI-a editii a Simpozionului international de carstologie teoretica si aplicata, am avut in sfirsit ocazia sa ajung - pentru prima data - pe Valea Visterna, in Dobrogea, ca participant la excursia intitulata Circuitul carstului din sinclinalul Casimcei. (vezi harta 1, localizarea bazinului hidrografic Casimcea, extras din Romania, tourist map, Ministerul Turismului, 1989; vezi harta 2, localizarea principalelor cavitati din zona Vaii Casimcea, extras din materialul semnat de Cristian Goran si Petre Mihai Samson - Carst si formatiuni carbonatice in Dobrogea de Sud si Centrala - Simpozionul de carstologie teoretica si aplicata, editia a XI-a, program - rezumate - excursii, pagina 43).

Harta 1. Localizarea bazinului hidrografic Casimcea.

Harta 2. Localizarea principalelor cavitati din zona Vaii Casimcea. (vezi si http://www.romania-natura.ro/node/533)

Eram peste drum de intrarea in celebra Pestera La Adam, pe o panta situata intre drumul carosabil de pe Valea Visterna si calea ferata Medgidia - Tulcea (imaginea 3). Atunci, dupa ce urcasem cei citiva pasi de la drumul auto, desi fermecat de elementele peisajului in care ma aflam, am crezut ca cineva dintre organizatorii de la Institutul de Speologie “Emil Racovita”, ajunsi aici cu citeva minute inaintea noastra, ne-a pregatit o surpriza: altfel nu imi imaginam de ce solul pietros pe care ne aflam arata atit de inedit (dupa cum vom vedea imediat).
Cineva a inceput sa vorbeasca asistentei - compusa din numerosi cunoscatori ai carstului - despre regiunea inconjuratoare. Iar cind prezentatorul a ajuns sa spuna despre vechii locuitori ai acestor plaiuri si despre uneltele lor - silexuri, am zis, aratind spre sol: “Acestea erau, nu?” (vezi foto 4). In primul moment, doar vreo 2-3 dintre cei prezenti au scrutat pietrele pe care ne aflam. Apoi citeva persoane s-au aplecat, au inceput sa culeaga piese si sa comenteze iar toti ceilalti le-au urmat exemplul. Si uite asa, prelegerea a fost abandonata. Dar si eu ma pacalisem, cei de la Institut nu regizasera nimic!

3 In malul sting geografic al Vaii Visterna, in dreptul Pesterii La Adam, formele rocii de calcar sunt destul de frecvent astupate de sol; cu toate acestea, un relief cu inca destule denivelari importante poate fi vazut.
foto: Emilia Marinescu

4 Silexuri, unelte primare pentru prelucrare, descoperite la suprafata, in anul 1993, pe malul sting geografic al Vaii Visterna, peste drum de Pestera La Adam.
foto: Ica Giurgiu

Silexuri erau cu zecile, de toate formele si culorile, raspindite pe citiva zeci de metri patrati! Daca eu luasem piesele din imaginea 4 pentru a le arata colegilor de club, speologilor la diverse intruniri si acum Dvs., nu stiu daca ceilalti le-au facut cunoscute sau au povestit si altora. Cam ceea ce ni s-a intimplat atunci este un aspect specific Dobrogei; nu trebuie sa faci mari eforturi pentru a remarca lucruri deosebite: unelte vechi, obiecte din ceramica, pietre cioplite cu dalta etc.
Si daca altii au simtit, la fel ca si mine, ca informatia despre vechile locuiri de pe teritoriul Rominiei le-a fost prezentata trunchiat (in scoala sau altundeva) le pot recomanda o buna privire de ansamblu, realizata de un… american, Paul McKendrick (Pietrele dacilor vorbesc, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1978).

Acces pe Valea Visterna

La nord-vest de Constanta este localitatea Mihail Kogalniceanu (harta 1); la nord de Mihail Kogalniceanu (hartile 1 si 2), in perimetrul cu latura de aproximativ 9 km al localitatilor Tirgusor (vest), Cheia (nord) si Gura Dobrogei (est), accesibile dinspre E60, pe drum asfaltat se ajunge la pesteri, chei deosebit de spectaculoase, foste colonii de corali (vezi http://www.romania-natura.ro/node/523). Drumul dintre localitatile Cheia si Gura Dobrogei, prin Casian (harta 2), este acesibil cu masina de teren sau cu caruta (vezi harta 1 de la http://www.romania-natura.ro/node/523).
Am cules date de pe teren cu ajutor primit de la Cristina Lazar si Andrei Samoil, ambii din Bucuresti. Multumiri pentru sprijin se cuvin si revistei Oferte speciale, din Bucuresti, care a finantat una dintre deplasari.

De la statia de cale ferata Tirgusor Dobrogea (aflata geografic pe malul sting al Vaii Visterna), pe drumul catre nord-est, pietruit, spre localitatea Gura Dobrogei (vezi imaginile 11, 13, 15), coborim in Valea Visterna (pe malul sting geografic al acesteia), apa afluent de dreapta al Vaii Casimcea. Trecem de la peisajul platoului modelat in sisturi verzi (cele mai vechi roci din Rominia, vizibile si in... asfaltul de pe unele portiuni ale drumurile din zona, in componenta caruia au fost incluse) la cel al falezei de calcar (imaginile 5, 10, 11) din malul drept al Vaii Visterna, forma recifala, din Jurasic (acum circa 150 milioane de ani). Eroziunea diferentiala si procesele de modelare a calcarelor au dus la un relief ruiniform, cu turnuri si blocuri detasate, pe care apar microforme (santulete numite lapiezuri). Deasupra falezei de calcar este un amplu relief interesant, taiat de mai multe vai scurte, pe care din pacate inca nu am avut cind sa-l parcurgem integral la pas.
Din amonte spre aval, in malul drept al Vaii Visterna apar doua cavitati foarte interesante, la mica distanta una de alta, numite Pestera La Adam si Pestera Liliecilor de la Gura Dobrogei. In malul opus al vaii fata de intrarea Pesterii La Adam se mai pot descoperi, la suprafata (imaginile 3, 4, 13), silexuri - unelte preistorice (atit de populate au fost aceste locuri, atit de putin parca sunt inca studiate si cunoscute in perioada actuala).

5 25 ianuarie 2006, multe grade sub zero. Apus de soare peste intrarea in Pestera La Adam, unde se afla cea mai importanta statiune pleistocena din Rominia. La baza imaginii, printre maluri pamintoase, de la dreapta spre stinga curge apa Visternei.
foto: Emilia Marinescu

5a Intrarea in Pestera La Adam, septembrie 2010.
foto: Ica Giurgiu

La iesirea Vaii Visterna din calcare, aval de Pestera Liliecilor, se afla un important izvor carstic, captat, numit Seremet (imaginea 15). Apele din calcarele in care sunt sapate cele doua pesteri se dreneaza catre sud-est, spre Lacul Tasaul (vezi hartile 1 si 2).

De la gara Tirgusor, spre directia Tulcea (nord), dupa 300 metri se ajunge la soseaua dintre localitatile Tirgusor si Mihail Kogalniceanu. Intram acum pe soseaua aceasta si mergem spre sud, catre Mihail Kogalniceanu. Imediat ajungem la o ramificatie de unde se desprinde, catre nord-est, drumul pietruit spre avalul Vaii Visterna. Dupa 300 metri parcursi pe acest drum ajungem in dreptul garii Tirgusor. De aici mai avem 2,7 kilometri pina in dreptul Pesterii La Adam (65 metri altitudine/ imaginea 5). (Pestera se afla la aproximativ 20 metri in linie dreapta fata de talvegul Vaii Visterna, cu circa 2 metri mai sus de acesta.) Din dreptul pesterii, pe drum, mai sunt 300 de metri pina la un podet de beton (55 metri altitudine) peste valea care vine din stinga, de sub viaductul caii ferate.
De la acest podet, spre aval, mai sunt circa 300 metri pina la urmatorul pod de beton (aproximativ 55 metri altitudine), situat de data acesta peste apa Visternei (imaginea 15). Trecem podetul si spre dreapta se desprinde un drum pietruit, scurt, catre amontele Visternei, pe malul drept geografic al acesteia. Ajungem dupa citeva zeci de metri la resturile unui mic grup de incaperi (fost canton forestier). De la acestea mergem inspre amonte aproximativ 150 metri, pe cararea din paduricea de pe malul apei. Vom urca apoi spre stinga noastra, 40 metri diferenta de nivel, pe poteca, pina pe brina pe care se afla trei dintre cele patru intrari in Pestera Liliecilor (imaginea 10).

Pestera La Adam

Aflata spre centrul si in baza falezei din imaginea 5, spatioasa intrare in cavitate (circa 8 metri inaltime) este usor de observat in sezonul fara frunza; iar in afara acestuia, chiar si ochiul versat al unui speolog nu o poate descoperi chiar imediat, dincolo de arborele de corn, tufele si lianele care se incilcesc in fata ei.
Dincolo de intrare urmeaza o galerie ampla (imaginile 6 si 7), inalta (pina la 11,5 metri), puternic ascendenta, cu pereti care ba se desfac, ba se apropie, pierzindu-se treptat in profund intuneric (vezi si hartile 8 si 9). Prin tavanul galeriei mai vine lumina si din alte spatii de comunicare cu exteriorul.

6 O parte din intrarea principala in Pestera La Adam, vazuta de deasupra saritorii de 2,5 metri (urmareste harta 8).
foto: Emilia Marinescu

7 Persoana din primul plan al imaginii se afla deasupra saritorii de 2,5 metri din apropierea intrarii in Pestera La Adam (vezi harta 8). Tot stratul de aluviuni si depuneri de pe roca (adinc de pina la 5 metri) a fost excavat de arheologi (vezi harta 9), din sapatura aparind piesele care fac din aceasta cavitate cea mai importanta statiune pleistocena din Rominia.
foto: Ica Giurgiu

8 Pestera La Adam. (descarcati de mai jos, de la fisiere atasate, aceasta harta (fisierul 8_harta_adam_visterna_dobrogea.jpg) care are 25 x 17 centimetri)

9 Harta reprodusa din tomul I-II, Lucrarile Institutului de Speologie "Emil Racovita", articolul semnat de Margareta Dumitrescu, Petre Samson, Elena Terzea, Costin Radulescu, Matei Ghica - Pestera La Adam, statiune pleistocena, paginile 229-284.
(descarcati de mai jos, de la fisiere atasate, aceasta harta (fisierul 9_schita_adam_visterna_dobrogea.jpg) care are 15 x 24 centimetri)

Candva, tare de mult, prin pestera asta a curs o apa, la inceput mai strinsa in spatiul fisurii din tavan, apoi largind, scobind peretii, cascadind pe podea. Iar apoi (vezi hartile 8 si 9, imaginile 6 si 7) s-au adunat, strat peste strat urme ale timpurilor in care a trait aceasta regiune; cu vremuri mai calde sau mai reci, cu oameni sau nu prin preajma. Paleontologii au sapat in unele locuri pina la 5 metri adincime si uite asa cunoastem acum o serie de date despre evolutia Dobrogei. La Muzeul Geologic din Bucuresti, la etaj, intr-una din sali se afla o reconstituire a uneia dintre sapaturile din Pestera La Adam; se vede cum aratau straturile puse la locul lor iar alaturi, pe mese, mai multe piese osteologice scoase din capcana de pamint in care au fost prinse de timpuri ne permit sa ne imaginam fauna care a trecut prin aceste locuri.

Deosebit de interesant - prin amplele studii pe care le ofera despre zona - este tomul I-II din Lucrarile Institutului de Speologie “Emil Racovita”: Nicolae Orghidan - Bazinul Vaii Casimcea, observatii geomorfologice, paginile 209-227; Margareta Dumitrescu, Petre Samson, Elena Terzea, Costin Radulescu, Matei Ghica - Pestera La Adam, statiune pleistocena, paginile 229-284; Olga Necrasov - Date cu privire la mugurele dentar uman descoperit in stratul paleolitic superior din Pestera La Adam, paginile 285-291.

Iata citeva dintre descoperirile care au rezultat prin sapare in straturile din pestera: doua basoreliefuri cu suporturi si trei altare consacrate cultului zeului persan Mithra (datind se pare din secolul al IV-lea era noastra, expuse la Muzeul de Arheologie din Constanta), lespede cu inscriptii, silexuri, ceramica veche, ceramica dacica, ceramica romana, oase de ren, castor, mamut, hiena de pestera, hiena de stepa, pantera, leu de pestera, urs de pestera, urs brun, cerb rosu, bizon, cal, rinocer linos, hirciog, un mugure de molar uman etc. etc. Se apreciaza ca Pestera La Adam contine cea mai importanta statiune pleistocena din Rominia.

In martie 1992, echipa Clubului de Speologie “Emil Racovita” Bucuresti, compusa din Bogdan Constantinescu, Valentin Tintea si Catalin Cazanaru a parcurs si cartat Pestera la Adam (vezi harta 8). Fata de bibliografia existenta (harta 9 si datele din Cristian Goran - Catalogul sistematic al pesterilor din Rominia - Bucuresti, CNEFS, 1982), adica 43 metri dezvoltare si -3 metri denivelare, s-a obtinut o dezvoltare totala de 103,6 metri si o denivelare de +15,8 metri.

AICI ESTE CONTINUAREA articolului, cu harti, imagini si explicatii

Avem astazi acces - prin televiziune, presa, carte si Internet - la multe locuri din lume, dar rareori la diversitatea peisagistica a teritoriului Romaniei: pentru ca aducerea in prim plan a datelor la zi - cu harti si imagini - necesita multa minutiozitate.
Nu omitem ce este important in spatiul geografic romanesc, oferim ilustratie bogata, multa in premiera absoluta, in premiera detaliat explicata si facem trimiteri la bibliografie.
Oferim ample spatii de publicare celor care nu-si pot permite cheltuielile impuse de editarea si difuzarea unor lucrari despre regiunile "neinteresante" geografic, turistic, istoric.
Va oferim articole si ghiduri, enciclopedia geografica a Romaniei: cu informatii in premiera, care coincid cu ceea ce gasiti pe teren. Aveti la dispozitie singura reprezentare fotografica explicata a tarii. Teritoriul romanesc montan si peisagistic este atat de putin cunoscut incat aproape oricare dintre prezentarile noastre este premiera informationala, fotografica, geografica.
Descoperiti diversitatea si insemnatatea reliefului romanesc!