relief carstic, speologie, Cele mai înalte piscuri din România

                                                                                                                                                                                                                                                                                                       CUPRINS

Ică Vasile Giurgiu   (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti)

Pentru mersul pe munte romanii s-au multumit zeci de ani cu harti la scari minuscule (si se multumesc inca), insotite de text tiparit cu zgarcenie, scurtat in viteza in redactii, ca „sa incapa“. Masivele considerate „leagan” pentru turism si alpinism au ramas cam tot necunoscute, scrierile despre ele fiind realizate mai mult in birou decat pe teren. Pentru multi montaniarzi „cu pretentii” traseele pe picioarele sudice din Munții Făgăraş sau Munții Rodnei nu sunt luate in calcul, un drum in Munţii Măcin, Locvei sau Bistriţei este considerat pierdere de timp…

E drept ca la prima construire a unei harti montane turistice se folosesc elemente de pe hartile topografice; dar apoi se deseneaza foarte multe informatii care folosesc turistilor. Trebuie sa intelegeti ca militarii au facut harti pentru interesele militarilor, padurarii au desenat harti pentru interesele lor, geologii la fel, de asemenea biologii, asa ca doar turistii pot face harti pentru turisti. Daca tot asteptam zeci si zeci de ani ca sa faca cineva pentru noi, si inca pe gratis, harti detaliate pe care sa le folosim doar noi, trebuie sa investiti puternic in tratamente geriatrice cu rezultate superexceptionale ca sa ajungeti sa apucati sa vedeti asa ceva.

Extrag aici pentru Dvs. date din bibliografie, pentru a ne lamuri care sunt cele mai inalte varfuri de la noi, va spun ce am descoperit umbland prin carti si… pe munte!

Enigma altitudinii Vârfului Omu (vezi ghidul masivului)

Iata, de exemplu, ce constata domnul Niculae Ungureanu, din Curtea de Arges, care a si fost pe toate varfurile de peste 2500 m de la noi si nu numai o data. Pana la aparitia hartilor Muntii Bucegi (Nicolae C. Popescu, Valentin Popescu, Editura Abeona, 1992) si Bucegi (Ion Zavoianu, Emilian Cristea, Nae Popescu) era trecut un singur varf de peste 2500 m, Omu (2505). Pe respectivele harti apare si Vf. Ocolit (Bucura Dumbrava) (2503 m).

Am „sapat” prin biblioteca, dupa cateva surse despre zona si iata mai jos ce am gasit.

Pe Harta turistica a masivelor Bucegi - Garbova, regiunea Sinaia - Predeal, aparuta la Institutul cartografic Unirea Brasov, inainte de al doilea razboi mondial (nu se observa anul aparitiei pe harta achizitionata de la anticariat, aflata intr-o stare destul de precara), sub semnaturile Mihai Haret (membru corespondent al Academiei de Stiinte din Romania etc.), Ioan Protopopescu (profesor inginer la Politechnica Timisoara) si Radu Titeica (inginer), Vf. Omu apare cu 2513 m iar Vf. Bucura este trecut fara cota.

Din Bucegii si Piatra Craiului, de Ion Ionescu Dunareanu, 1936, Tipografia Olimpul Bucuresti, aflam (pagina 36) ca Vf. Omu are 2504 + 9 = 2513 m.

In cartea de Geografie pentru clasa a VII-a, Editura de stat didactica si pedagogica, 1962, Vf. Omu este trecut cu 2507 m (pagina 36).

In deosebita lucrare Bucegii (turism - alpinism), de Emilian Cristea si N. Dimitriu, editia a II-a, revazuta si adaugita, 1964, Vf. Omu este mentionat cu 2507 m; interesant ca si cabana este tot la 2507 m (vezi pagina 95, unde se spune si de existenta Vf. Bucura).

In Geologia Masivului Bucegi si a Culoarului Dambovicioara, de Dan Patrulius, 1969, Editura Academiei, Vf. Omu apare cu 2506 m si este mentionat Vf. Bucura.

In Judetul Prahova, 1973, Editura Academiei, de Gheorghe Niculescu si I. Velcea, se spune ca Vf. Omu are 2507 m.

In 1976, in Invitatie in Carpati, autor Nae Popescu, lucrare editata de Ministerul Turismului, se da pentru Vf. Omu cota de 2505.

In 1980, la Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, Alexandru Rosu scrie in Geografia fizica a Romaniei, editia a doua, ca Omu are 2507 m (pagina 280).

In Geografia Romaniei, manual pentru clasa a XII-a, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1993, unde unul dintre autori este acelasi ca la manualul din 1962 (Claudiu Giurcaneanu, vezi mai sus), Vf. Omu a “scazut” si apare cu 2505 m (pagina 15).

Pe harta topografica 1:25.000, anume foaia L-35-87-D-b, intocmita in 1982, Vf. Omu este trecut cu 2504,9 m iar la sud sud-vest de el, la aproximativ 370 m, se afla Vf. Bucura (2503 m).

In 1983, in Geografia Romaniei, volumul I, Editura Academiei, pe harta dintre paginile 72-73 Vf. Omu primeste cota de 2505 m.

In 1986, in Poteci si cabane in Muntii Fagarasului, de Ilie Fratu, Editura Sport-Turism, aflam (pagina 14) ca Vf. Omu are 2516 m.

In 1991, autorii Ilie Fratu, Andrei Beleaua, Octavian Fratu ne spun in Pe custurile fagarasene, Editura pentru Turism, ca Omu are 2514 m (pagina 9).

Iata deci pareri diferite, poate unele juste, dar fara spatiu de argumentare in lucrarile citate. Ei bine, cat are Vf. Omu? Eu as inclina pentru valoarea de 2504,9 m, deci 2505 m rotunjit, mentionata pe harta topografica din 1982; ce pacat ca pe respectiva harta nu sunt suficiente detalii (!) pentru a ne da seama daca altitudinea de 2505 m este in varful stancii, cum ar fi normal, sau pe platoul pe care se afla si cabana! Ne ajuta cu explicatii cineva care a facut masuratori sau are date mai multe?

În noiembrie 2015 aflăm de la Direcţia Topografică Militară că Vf. Omu are 2514 metri. Dar vezi și harta de mai jos

citiţi continuarea articolului

Donează 30 de lei

Vezi mai mult despre natura și relief România, speologie și relief carstic.